Rational Idealist

AP report on secret CIA prison in Romania (EN)

2011-12-08T08:36:00.001+01:00

More details here.

UPDATE: Huffington Post is running the same as its lead story, and with a more dramatic title:

Republica Securista Romania (RO)

2011-11-15T10:07:00.001+01:00

Mai tineti minte poza aceasta tulburatoare?

Revin la ea - fara pretentia de a epuiza chestiunea - cu bibliografie suplimentara:

Cititi acest articol.
Si acesta, un memento util cu privire la un eveniment recent din Parlament.

Am scris si eu mai demult pe aceeasi tema, nu mai repet.

Parerile sunt impartite despre unde s-ar afla exact capul caracatitei.
Dar tentaculele au ajuns cam peste tot.

Frauda (RO)

2011-11-09T07:00:00.000+01:00

Pe acest blog m-am indignat cu privire la siluirea institutiilor de catre puterea portocalie, la fraudarea democratiei. Desi cele doua sunt legate, am spus si repet ca pentru soarta democratiei romanesti este chiar mai periculoasa subminarea legii si institutiilor, decat coruptia puterii; prima deschide calea celei din urma. Mergand pe aceasta cale, Romania a ajuns o tara bananiera, in care nu mai exista lege si ordine, totul este interpretabil in functie de interesele puternicilor zilei.

Din acest umil colt de internet, am facut de mai multe ori apel la opozitie sa isi zideasca programul si conduita politica pe baza respectului absolut fata de lege si fixandu-si ca obiectiv primordial restaurarea ordinii si institutiilor democratice, a statului de drept. Numai asa poate fi salvata Romania, nu printr-o simpla schimbare de putere.

Actuala putere, intr-adevar, a impins foarte departe limitele abuzului politic, pana intr-o zona extrem de periculoasa, care poate duce la destructurarea ireparabila a ordinii democratice. Tocmai de aceea, este nevoie urgenta de garantii din partea opozitiei ca precedentele nefaste create de actuala putere vor fi ferm condamnate si eliminate ireversibil din practica politica, nu folosite ca scuza pentru noi abuzuri.

Daca in Romania competitia politica se reduce la o cursa a excesului politic si abuzului de drept, suntem pierduti.

Cazul deputatilor PSD care voteaza multiplu in Parlament, fara rusine, este un test important pentru buna credinta a opozitiei.

Astfel de lucruri trebuie sa inceteze imediat, iar astfel de oameni trebuie sa suporte consecintele actelor lor. Furtul votului in Parlament este o batjocura la adresa alegatorilor, o ilegalitate, un abuz care discrediteaza institutia de baza a democratiei. Faptul ca Roberta Anastase si Sever Voinescu nu au fost inca trasi la raspundere pentru fraudarea evidenta si pe scara larga a votului la legea pensiilor nu poate in nici un caz reprezenta o scuza pentru ca opozitia sa procedeze la fel. Iar faptul ca astfel de abuzuri s-au mai facut si se fac frecvent in Parlament nu reprezinta un motiv pentru a le tolera.

Eu inteleg din acest incident doar ca Ioan Stan si ceilalti ar putea oricand proceda ca Anastase si Voinescu daca ar avea puterea. Si ca, daca nu se desolidarizeaza de ei si nu ii condamna explicit, PSD si PNL - atunci cand vor ajunge la putere - nu vor avea credibilitate morala sa condamne abuzurile portocaliilor; ba chiar mai mult, vor putea oricand sa le repete.

Un parlamentar care fraudeaza votul in Legislativul tarii isi neaga propria conditie si nu are ce cauta acolo. Nu ma intereseaza cate lucruri bune or fi facut, daca au facut, Ioan Stan si ceilalti pesedisti hoti de voturi. Nu se poate restaura democratia, nu se pot restaura institutiile cu astfel de oameni. Crezand altfel, ne furam singuri caciula.

Astept de la PSD (si - de ce nu? - si de la PNL) sa ia atitudine: nu doar de forma, ci in mod concret, vizibil si efectiv. Sa existe consecinte.
Au mai fost astfel de ocazii ale opozitiei de a se delimita de genul de practici politice care au fragilizat ordinea de drept pana la limita disolutiei, dar prea multe dintre aceste ocazii au fost ratate.
De undeva trebuie inceput. In curand va fi prea tarziu.

O imagine fara cuvinte (RO)

2011-10-31T00:45:00.002+01:00

Sunt inca sub impresia puternica a acestei imaginii de mai sus, care circula pe internet de o zi incoace (despre originea fotografiei cititi aici, reactii si comentarii puteti vedea de exemplu aici si aici).

Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte, dar aici cred ca este vorba de altceva. Aceasta imagine surprinde intr-un mod irepetabil ceva estential despre starea actuala a acestei tari si a acestui popor, la un nivel care depaseste posibilitatea verbalizarii.

Priviti cu atentie fetele personajelor, fiecare dintre ele reda un univers! (Click pe fotografie pentru marire). S-ar putea scrie carti intregi pornind de la aceasta imagine, fara a-i epuiza nici pe departe intelesul. Opriti-va cateva minute asupra acestor chipuri, care vin parca de pe toate treptele existentei dintre rai si iad.

Sunt intrigat, coplesit, zguduit. Dupa parerea mea, aceasta imagine surprinde frontiera miscatoare a realitatii vizibile, acolo unde aceasta din urma interfereaza cu campuri de semnificatie care o transcend. Simt ca aceasta imagine imi spune ceva important, ceva ce inca nu pot exprima in logica discursiva.
Mai are cineva aceeasi impresie?

Discursul Regelui (RO)

2011-10-26T00:44:00.000+02:00

Ca unul care a facut apel la Regele Mihai sa ne ajute sa iesim din mocirla in care ne-am afundat ca tara si societate, ma declar in general multumit de discursul din Parlament de ieri:

In acelasi timp, realizez cat de multe raman de facut, iar responsabilitatea ne apartine si nu poate fi aruncata pe umerii unui personaj istoric aflat in amurgul vietii. Mesajul Regelui in esenta nu este unul reconfortant, ci unul de maxima alarma!

Spuneam, acum 4 luni:

"Mi-as dori [...] sa-l vad pe Rege iesind din rezerva-i obisnuita nu pentru a schimba upercuturi politice cu Basescu, nu trebuie sa se coboare la acest nivel!, ci pentru a apara istoria si institutiile Romaniei de mizeriile basiste, care nu mai pot fi ignorate. [...]Mi-as dori sa aud de la Rege un mesaj masurat, bine gandit, care sa le reaminteasca romanilor in cuvinte putine care sa le mearga la suflet - din perspectiva unei vieti impletite cu istoria tarii - de unde vin si unde trebuie sa ajunga, sa le reaminteasca principiile si valorile ferme pe care s-a cladit Romania moderna. Iar, facand asta, sa ne explice ce se intampla cu noi acum, de unde vine aceasta sminteala, aceasta mizerie care sufoca tara, sa clarifice natura acestui regim ilegitim care a transformat Romania intr-o republica bananiera."

Batranul Rege si-a servit inca o data tara, a facut ceea ce omeneste putea face la varsta lui. La 90 de ani, numai simtul datoriei l-a facut sa stea vertical in fata romanilor si sa ne spuna ceea ce trebuia sa auzim. S-ar putea sa fie ultimul lui act politic, si s-a achitat exemplar!

Poate parea banal ceea ce ne-a spus, dar impresia este inselatoare, pentru ca normalitatea este departe de a fi un bun castigat in Romania de azi. Cateva exemple:

Regele a recunoscut si omagiat contributia oamenilor care isi fac datoria in ziua de azi in sectorul public - profesori, functionari publici, militari, diplomati. Un discurs patriotic, mobilizator, unificator. Contrastati asta cu discursul despre "omul gras" al lui Basescu, in care prezenta salariatii din sectorul public drept paraziti. Cititi ce scrie pe tema asta si Catalin Tolontan.

Regele a chemat la solidaritate cu cei batrani si bolnavi, pusi tot mai des in situatii umilitoare. Contrastati asta cu aberatiile cu pretentii ideologice de "dreapta" (in fapt, de coloratura mai degraba fascista) ale lui Basescu, dupa care statul nu are vreo responsabilitate fata de soarta fiecarui cetatean, si cu atatarea categoriilor social-profesionale una impotriva alteia.

Regele a vorbit despre rolul fundamental al Parlamentului ca institutie de baza a ordinii democratice. Contrastati asta cu campania furibunda anti-Parlament a lui Basescu ("coalitia 322", "de ce le e frica nu scapa") si cu desfiintarea practica a rolului Parlamentului de contrapondere la Executiv (aici, aici).

Regele a vorbit despre importanta legii si a institutiilor, despre importanta respectarii regulilor democratice si despre pericolul personalizarii puterii. Contrastati asta cu subminarea sistematica a institutiilor de catre Basescu (aici, aici, aici, aici).

Regele a recunoscut progresul imens al Romaniei din ultimii 20 de ani, pe care avem deseori tendinta sa-l uitam, scarbiti de mizeriile zilei. Dar aceasta uitare este pe riscul nostru, pentru ca istoria ne poate pedepsi din nou.

Si, cu regret o spun, contrastati toate acestea cu politicianismul actualei opozitii, care nu pare sa inteleaga ca miza esentiala a zilei nu este simpla schimbare a puterii, ci salvarea democratiei romanesti.

Ca paranteza, am o satisfactie personala sa-l vad pe batranul comunist Iliescu in picioare, aplaudandu-l pe Regele Mihai, pe care l-a impiedicat de mai multe ori sa revina in tara pana cand l-a lasat doar putin, in acel moment astral din 1992, cand romanii au iesit in strada cu sutele de mii sa-si intalneasca istoria, si pe care l-a recunoscut ca prezenta abia dupa 2000, in ultimul sau mandat prezidential. Satisfactia mea nu se refera atat la Iliescu si la Rege, in fond doar niste oameni cu lipsurile lor inerente, cat la un atribut al nebuniei existentei noastre pe acest pamant. Vazand aceste secvente, ma gandesc ca poate batranii au un secret al lor, se intalnesc undeva dupa ce toate desertaciunile vietii expira in fata adevarurilor perene. Poate ca unii, totusi, mor in intuneric, captivi in inchisoarea propriului orgoliu. Dar o sansa exista si nimic nu este pierdut in absolut.

Reamintesc ca nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist.
Dar vazand cum intelectualii basisti ne propun o noua republica (tot basista, pe fond), dar uita sa ne spuna ce au facut din cea veche (pe scurt: pasta de mici), ma apuca un dor nesfarsit de discursuri politice normale, ca cel al Regelui de ieri. Avem nevoie sa reinvatam normalitatea, pentru a putea sesiza si anihila aberatiile care ne dicteaza existenta cotidiana. De asta, ii sunt recunoscator Regelui pentru ce ne-a spus ieri, cu putinele-i puteri fizice, dar cu impunatoarea-i statura spirituala.
Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

PS: S-au scandalizat unii ca Basescu si Boc n-au participat la eveniment. Pai, ce sa caute?

Schengen - o idee constructiva pentru Romania si Bulgaria (RO)

2011-09-21T18:04:00.001+02:00

Sursa imaginii: Hotnews.ro

Devine tot mai clar zilele acestea ca acceptarea Romaniei si Bulgariei in zona Schengen va fi din nou amanata.

In ciuda eforturilor presedintiei poloneze a UE de a avansa o solutie de compromis (o aderare in etape a celor doua tari), cel putin doua state - Olanda, urmata de Finlanda - se opun chiar si unei aderari partiale a Romaniei si Bulgariei in viitorul apropiat. Au existat chiar relatari ca Franta si Germania ar fi de asemenea impotriva, dar dezmintite ulterior. Cum aderarea la Acordul Schengen necesita acceptul unanim al statelor membre, perspectivele pentru sedinta de maine a Consiliului Justitie si Afaceri Interne (JAI) nu sunt deloc optimiste. In plus, ratarea aderarii in perioada presedintiei poloneze a UE, care a facut din cauza Romaniei si Bulgariei o prioritate a mandatului sau, poate insemna un blocaj pe termen mai lung.

Pozitia guvernelor care se opun admiterii tarii noastre in Schengen nu este usor de acceptat. Ea pare determinata in buna masura de considerente de politica interna, in special de presiunea in crestere a curentelor eurosceptic si xenofob din propriile tari. La fel de adevarat este ca platim si pentru problemele Greciei si Italiei in a controla imigratia ilegala, ca si pentru o deteriorare generala a atmosferei din jurul constructiei europene si a liberei circulatii in particular, despre care am mai scris (aici si aici).

Principalul motiv invocat - lipsa de progrese in combaterea coruptiei - poate fi valabil in absolut, dar nu are legatura cu conditiile initiale, pe care Romania si Bulgaria deja le-au indeplinit (conform avizului Comisiei Europene si votului din Parlamentului European). Impunerea de noi conditii echivaleaza cu o schimbare a regulilor in timpul jocului; in plus, obtinerea de progrese in lupta impotriva coruptiei este un criteriu destul de vag si greu de cuantificat, care poate lasa mult timp de acum incolo decizia la discretia intereselor politice.

Pe de alta parte, reactiile de pana acum ale Romaniei si Bulgariei nu sunt de natura sa le ajute catusi de putin. Blocarea importului de flori olandeze de catre Romania sau amenintarea Bulgariei ca va impiedica reforma Acordului Schengen nu fac decat sa creasca ostilitatea in randul occidentalilor si regretele, deja exprimate ocazional, ca cele doua tari au fost admise prea devreme in UE (este ilustrativa aceasta declaratie). De fapt, este foarte posibil ca ralierea explicita Finlandei la pozitia Olandei sa reprezinte in parte si o reactie de raspuns la incercarea de presiune romano-bulgara, perceputa drept santaj. Initial, a existat o reactie de usurare in unele cancelarii occidentale la vestea ca Olanda a luat asupra sa opozitia explicita fata de extinderea zonei Schengen la Romania si Bulgaria, pentru ca si alte tari aveau reticente, dar preferau sa nu-si exprime atat de clar opozitia; cum acceptarea noilor membre necesita unanimitate, veto-ul olandez scutea alte tari de nevoia de a se expune. Faptul ca, acum, se inmultesc luarile de pozitie impotriva primirii Romaniei si Bulgariei poate fi si semnul unei solidarizari a unor state membre in fata presupusului santaj. Daca are cineva de castigat din asta, in mod sigur nu sunt Romania si Bulgaria, si nici proiectul european.

Si atunci, ce ar fi de facut?
Cum se poate raspunde in mod constructiv intr-o astfel de situatie?

Ideea pe care vreau sa o propun este urmatoarea:
In cazul unei decizii negative la Consiliul JAI de maine (prin care inteleg nefixarea unei date in 2011 la care cele doua tari sa poata adera macar partial la Acordul Schengen), Romania si Bulgaria ar trebui sa desfiinteze, printr-o decizie comuna, granita dintre ele.
Efectul politic al unei astfel de actiuni ar fi benefic pe toate planurile si ar relansa dosarul admiterii celor doua tari in zona Schengen in termeni noi. Sa explic:

In primul rand, o decizie a Romaniei si Bulgariei de a crea un fel de mini-Schengen intre ele prin desfiintarea granitei comune ar da un puternic semnal de incredere partenerilor europeni. Ne dorim ca restul tarilor din Schengen sa aiba incredere in capacitatea tarilor noastre de a gestiona frontierele externe, care vor deveni comune. Desfiintand granita dintre ele, Romania si Bulgaria ar arata ca au incredere una in alta.

In al doilea rand, o astfel de initiativa ar demonstra vointa ferma de integrare a celor doua tari si capacitatea de a-si asuma raspunderile aferente, dar nu intr-un mod confrontational, ci intr-unul constructiv, care ajuta UE in loc sa o submineze. Ar permite Romaniei si Bulgariei sa preia initiativa in acest dosar intr-un mod mult mai eficient si persuasiv decat orice masuri de retorsiune (care nu fac decat sa alimenteze spirala descendenta a dezagregarii proiectului european). Ar da o lectie euroscepticilor si, in mod sigur, s-ar bucura de sprijinul Comisiei Europene. Ce mod mai bun de a dovedi ca sutem capabili sa gestionam impreuna cu Bulgaria frontierele externe ale Uniunii, decat sa facem acest exercitiu mai intai pe proprie raspundere?

O astfel de masura nu ar prejudicia cu nimic, ba chiar dimpotriva, procesul unei aderari ulterioare la Schengen. Prin punerea in aplicare cu anticipatie a uneia dintre principalele componente ale procesului de aderare la Schengen, Bulgaria si Romania si-ar simplifica viata ulterior, ramanand de desfiintat doar controalele la granita Bulgariei cu Grecia si la a Romaniei cu Ungaria. Granita romano-bulgara este cea mai lunga dintre ele avand 631 km, in comparatie cu 448 km de granita intre Romania si Ungaria si cu 494 km intre Bulgaria si Grecia. Desfiintarea controalelor la cea mai lunga granita dintre cele trei avute in vedere la eventuala integrare in zona Schengen ar putea fi gestionata tehnic ca o etapa intermediara in acest proces.

Din punct de vedere al fezabilitatii, n-ar trebui sa existe nici o problema, din moment ce aceasta granita trebuia initial sa dispara inca din martie 2011, data tinta pentru intrarea Romaniei si Bulgariei in zona Schengen. Dimpotriva, disponibilizarea sau transferul personalului aferent de la punctele de trecere a frontierei, dezafectarea echipamentelor s.a.m.d. vor crea economii la bugetele celor doua tari si vor permite concentrarea atentiei pe securizarea cat mai buna a granitelor externe.

Din punctul de vedere al populatiei si al comunitatilor locale, nu cred ca va suferi cineva la disparitia acestei frontiere, care in timp si-a castigat un trist renume ca focar de coruptie si de sicane reciproce. Oamenii deja circula, de cativa ani romanii din sud fac cumparaturi peste Dunare sau merg in vacanta pe litoralul bulgaresc in numar mare, ajungandu-se chiar la initiative de genul subtitrarii filmelor in romana la unele cinematografe bulgaresti pentru a atrage spectatorii din tara noastra.

Pe scurt, un astfel de raspuns romano-bulgar la probabila respingere de maine a candidaturii lor la Schengen ar proiecta o imagine de parteneriat, responsabilitate, seriozitate si initiativa a celor doua tari, in contrast cu impresia jalnica lasata de primele reactii nervoase pe care le-au avut la vestea opozitiei Olandei.

Ar fi un raspuns in spirit european, nu in spirit balcanic.

Pentru politica europeana a Romaniei, prinsa mai mereu pe picior gresit in ultimii ani, o astfel de repliere creativa ar fi un mult-asteptat semn de viziune, consistenta si curaj.

Octombrie Song

2011-09-19T12:32:00.000+02:00

R.I.P. Johnny Raducanu.

Structure vs. entropy and the EU's slow undoing (EN)

2011-09-09T13:25:00.001+02:00

There are many possible readings of history, and one of them is to see it as a continuous struggle to create structure, in the face of the ineluctable forces of entropy.

By structure I mean macro-level order, aggregation, alignment, unification, centralization; the structure is information-rich, the system is more complex than its parts. Think music (not necessarily good music). Think discipline.
By contrast, I use the short name of entropy for the absence (or looseness) of overall organization, for atomization, divergence, fragmentation, dissipation; an entropic system is information-poor (meaning, the system as a whole can be described through simple formulas and statistical randomness), but its different parts may have more intrinsic complexity. Think noise. Think freedom.

This dichotomy is of course over-simplified, and should not be understood as a value judgment; life is made of the duality of these forces. In some cases the macro-structure may be aimed at promoting harmony and stability; but at times it can also become a straitjacket, repressive of individual liberties. And there are several possible levels of aggregation (e.g. in terms of social order: community level, national, international/regional, global) that sometime go against each other: for instance, some people advocate for strong national states and against supra-national integration. Many conspiracy theories are predicated upon the alleged drive by secretive groups (such as the Freemasonry) to control the world and impose a global macro-order.

The story of the Tower of Babel suggests that beyond a certain level God dislikes the human effort towards aggregation; or perhaps - depending on whether you are a believer or not - that there is a natural limitation to how much a structure can extend before it collapses under its own weight. History can be seen as a recurrent attempt to build castles on quicksand; there are many examples of seemingly eternal macro-structures that eventually collapsed - from the Roman Empire to the Third Reich to the Soviet Union.

The last 60 years or so have seen consistent efforts to create macro-structures at the international or supra-national level. In the bipolar world of the Cold War, both the West and the Communist bloc were aiming at the ultimate aggregation of a world order based on their respective ideologies; the United Nations tried (rather successfully) to patch a global governance regime of sorts over the East-West dichotomy while also incorporating the 'non-aligned' nations; the collapse of communism two decades ago seemed at the time to open the way for a unified international system dominated by liberal democracies, and in which regional and global integration processes would converge.

But nowadays the tide has turned.

In the wake of the global economic crisis (which, of course, is much more than just economic), entropy is creeping up, and structure is taking a beating. If you were wondering why suddenly so many things that we used to take for granted (e.g. the relative stability of key currencies, the solidity of your bank, the Western supremacy, the expectation that contracts and agreements are observed, the idea that some jobs are secure, the notion that European integration is a unidirectional process etc.) have become so uncertain and unpredictable, the answer is: because the macro-structure is cracking.

The European Union's slow undoing is a good illustration of this trend. The symptoms are multiplying, and the pattern is that increasingly member states tend to focus on their individual interests at the expense of common interests; and that in the process of trying to save themselves individually, they tend to undermine the macro-structure and even to break the established rules and treaties. When the going gets tough, few care about such romantic niceties as playing by the rules.

About this time last year, EU Commissioner Viviane Reding took a refreshingly blunt and firm stand against the ethnic discrimination of the Roma by France. I saluted it at the time as a courageous defense of ground rules and fundamental principles (like: in Europe, we don't discriminate by skin color or ethnicity); but in retrospect, it appears that Reding was fighting more of a rearguard action. She eventually was forced to tone down her rhetoric (to her credit, she resisted pressures to apologize) and the issue was quietly buried, while France by and large continued the same policy. And since then, the European Commission has taken a decidedly lower profile and has been threading more carefully in its role as guardian of the treaties.

The example of the Schengen Agreement, which has seen its meaning diminished in a matter of weeks last spring, is also illustrative. Borders are re-emerging in Europe, reversing a previous decades-old trend of integration (I wrote in more detail about this at the time).

The unilateral reintroduction this summer by Spain of labor restrictions for Romanians sets a new precedent, as never before has a liberalizing, integration measure been reversed in such way. This is far from trivial, as thus far the implicit understanding of all concerned (EU old and new member states, candidate and potential candidate countries) has been that the European integration process may go at faster or slower speeds, at times might even stall, but is by and large irreversible; the consequences of eliminating this assumption may be potentially serious for instance in the Balkans, where the prospects for EU accession have been an essential ingredient of stopping ethnic conflicts. Though Spain's justification for reversing the earlier liberalization and - while doing that - targeting a particular nationality was rather flimsy, the Commission went along. Somehow more surprisingly, even the targeted country - Romania - chose not to make a fuss, reinforcing the perception that not all EU members are equal partners.

But the most serious challenge by far is the debt crisis in the Eurozone, which poses an existential threat to the EU. After almost two years of energy and money wasted on half-measures that irked voters but failed to reassure the markets (including the partial bail-outs of Greece, Ireland and Portugal in exchange for draconian austerity programmes that these countries have been struggling to implement), the Eurozone heavyweights eventually came to realize that the only way to prevent the break-up of the common currency is to take a radical new step towards integration and centralized economic governance. In other words, the only way to save the crumbling macro-structure is to reinforce it with even more structure.
I am rather skeptical that this could work in the current political climate and given the centrifugal trend described above. Plus, there is a fundamental difficulty in bringing Southern and Northern economies on a convergent path under such a restrictive set-up.
But even making the bold assumption that it will work, and that the Eurozone will introduce a fiscal union (to complement the monetary one) and centralized budgetary controls, there will be a side effect that is barely mentioned by anyone - namely the fracturing of the EU along an insider-outsider fault line, where insiders are those already in the Eurozone, and outsiders are the other EU members, which still use their national currencies.
When Eastern European new members joined in 2004 and 2007, the eventual adoption of the Euro currency was part of the obligations that they assumed, and each of them adopted a plan to this effect. Since then, Slovenia, Slovakia and Estonia have made it into the Eurozone, but the others have been mostly reconsidering their plans and postponing the dates. If the Eurozone arrangement changes as proposed by Germany and France, then everything is automatically reset, including the other countries' commitments and plans to join; and joining will become a lot more difficult, with entry conditions likely to get significantly tougher (we have an early taste of this with the stalling of Romania's and Bulgaria's accession to the Schengen area, even though they have fulfilled all the initially stated requirements). This will create a 'two-speed Europe' - which means that even in the unlikely eventuality that a radical strengthening of the Eurozone is successfully implemented, the EU as a whole will still take a hit structurally.

For the above reasons and others, the EU is now the frontline of the secular battle between structure and entropy, and will be very interesting to watch in the coming period.

Syrians are free (EN)

2011-09-08T09:58:00.000+02:00

A famous Jewish-Romanian Christian Orthodox theologian and martyr of political persecution under the fascist and communist regimes, Nicolae Steinhardt, famously wrote after years of suffering for his beliefs that the essence of freedom is the physical courage in the face of death.

By this measure, a significant part of the Syrian people have already tasted and achieved freedom in an absolute sense that many in the 'free world' will never come even close to experiencing. Standing up in peaceful protest for months in spite of the Assad regime's murderous crackdown, they show once more that human nature can overcome itself and reach to something higher.

This is what the regime has been doing these days in the city of Homs.
And this is how protesters responded last night in the city center:

As a fellow human being, I feel both humbled and uplifted by their noble resistance.

Rezistenta prin cultura (RO)

2011-08-04T15:34:00.001+02:00

Dupa ce singurul defect pe care i l-a gasit presedintelui a fost "o anumita neglijenta a spontaneitatii", Andrei Plesu il numeste acum pe Basescu o "dezamagire ireversibila" si descopera ca nu are "respect si simpatie fata de oamenii de carte". Altii s-au scandalizat in surdina fata de atacul lui Basescu la Rege.

Iar acum, ce oroare!, omul de carte Andrei Plesu trebuie sa suporte el insusi atacurile basiste.

Noroc insa ca intelectualii nostri fini sunt caliti in astfel de lupte dure, pentru ca - sa nu uitam! - ei au facut rezistenta inca de pe vremea lui Ceausescu: "rezistenta prin cultura".

Cand Herta Muller a turnat o galeata de apa rece peste pretentiile de "rezistenta prin cultura" ale unora ca Liiceanu si Plesu, mi s-a parut initial ca a fost cam prea aspra si lipsita de nuante.

Dar de cand gasca formerly known as "intelectualii lui Basescu" isi desfasoara plenar maiestria echilibristica in distantari vagi si critici atat de subtile fata de fostul lor idol politic incat nu se intelege aproape nimic din jocul nuantelor, incep sa cred ca d-na Muller a fost de fapt prea ingaduitoare.

Make no mistake: se pregateste un nou episod al "rezistentei prin cultura", de data asta fata de Basescu, care n-ar fi un om rau - ca altfel, cum sa explici ca l-ai sustinut cu atata verva? -, dar are unele lipsuri, cum ar fi ca "e mojic si n-are manere". Cartarescu, de exemplu, il sfatuieste "sa-si tina firea acasa" in interesul succesului eventualei impacari cu fostul mogul rau Dinu Patriciu (interesant cat de pragmatici devin in politica intelectualii de tipul acesta!).

Cred ca vom vedea, in perioada urmatoare, pe masura ce Basescu continua sa-si sape tot mai adanc groapa politica (vezi si ultimele declaratii, de-a dreptul halucinante), tot mai dese incercari de delimitare din partea unora care s-au compromis cam prea de tot sustinandu-l in ultimii ani, mai ales de cand puterea basista a luat o turnura evident autoritara, antidemocratica (documentata in extenso pe acest blog).
Nu va asteptati insa la rezistenta deschisa, ci la "rezistenta prin cultura": Plesu va continua sa-l mustre bland pe presedinte pentru apucaturile fruste, Cartarescu sa-i dea sfaturi politice nesolicitate, Patapievici sa reziste prin cultura de la conducerea ICR, Tismaneanu de la IICCMER, Avramescu si I.T. Morar din posturile diplomatice respective, s.a.m.d.

Tara binecuvantata cu o elita curajoasa si principiala, Romania nu va duce niciodata lipsa de eroi!

Biciul ca instrument al reformei (RO)

2011-07-25T17:03:00.001+02:00

Va inceta UE sa monitorizeze Romania in domeniul Justitiei si al luptei impotriva coruptiei?
Ar trebui sa ne alarmam?

De la publicarea, saptamana trecuta, a ultimului raport despre Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) al UE, perspectiva - inca incerta - ca monitorizarea post-aderare sa inceteze in 2012 a provocat unele emotii in anumite cercuri.

De exemplu, Dan Tapalaga crede ca "Doar teama de Bruxelles i-a determinat pana azi pe toti politicienii romani, de la PDL, la PSD sau PNL, sa voteze in Parlament legi reformiste, sa modernizeze Codurile sau sa acorde, sub presiune, avizul procurorilor pentru a putea investiga mari cazuri de coruptie (Nastase, Mitrea, Ridzi, Pasat, etc). Numai sub presiuni externe puternice Romania a avansat, si-a imbunatatit cu pasi mici, uneori urmati de pasi inapoi, sistemul de Justitie. [...] Numai sub biciul de la Bruxelles, Romania s-a mentinut pe directia corecta" (sublinierea mea). Incheie spunand ca eventuala ridicare a MCV este "mult prea riscanta, cu consecinte incalculabile pe termen lung".

Metafora biciului este reluata, chiar in titlu, si de Sabina Fati, care considera ca "ridicarea MCV ar fi, pentru România, ca fardurile groase şi stridente pe obrazul unei prostituate cu prea mulţi ani de experienţă" - cu alte cuvinte, doar o spoiala care sa ascunda adevarul (articolul se intituleaza graitor: "Fara biciul UE, ne intoarcem in epoca Nastase").

Pare destul de straniu ca acesti sustinatori vocali ai "reformei" basiste a statului, care ni l-au prezentat insistent pe actualul presedinte drept un garant al anti-coruptiei si "directiei corecte" a Romaniei, sa aiba astfel de anxietati fata de posibilitatea incetarii monitorizarii externe. De ce s-or mai fi luptat atata pentru Basescu, daca in realitate ceea ce mana tara inainte este "biciul" UE? (Interesant ca s-au fixat exclusiv pe partea contondenta a metaforei "carrots and sticks", cand ar fi putut sa prezinte rolul UE sub forma sustinerii pentru campionii interni ai reformelor).

Nu este singura inconsistenta logica. Se poate pune si intrebarea: daca MCV este intr-adevar eficace, de ce nu a reusit pana acum sa produca o schimbare reala si durabila in Romania si tot avem nevoie sa-l prelungim, ca pe un tratament prescris pentru o scurta convalescenta si care devine pana la urma un factor permanent de dependenta?
Cu putin inainte de aderarea Romaniei si Bulgariei la UE in 2007, MCV a fost adoptat ca un mecanism temporar de monitorizare, o modalitate pentru Uniune de a se asigura ca cele doua tari vor finaliza anumite angajamente in domeniul combaterii coruptiei (si - in cazul Bulgariei - crimei organizate), in caz contrar putand fi activata "clauza de salvgardare" constand in nerecunoasterea deciziilor judecatoresti romanesti si bulgaresti de catre alte state UE. (In 2009, cele doua tari s-au aflat la un pas de activarea clauzei - iar dupa unele pareri clauza ar fi fost chiar activata de facto impotriva Bulgariei cel putin intr-un caz).
Durata initial prevazuta pentru MCV a fost de trei ani de la data aderarii, iar posibilitatea activarii clauzei de salvgardare a expirat la sfarsitul anului 2009, dupa trecerea intervalului respectiv. Totusi, pe fondul frustrarii multor tari occidentale fata de progresul neconvingator al Romaniei si Bulgariei in indeplinirea angajamentelor, MCV a fost prelungit peste termenul initial.

In 2012 se vor fi implinit insa cinci ani de MCV, iar discutia pare sa fie cam la acelasi stadiu din 2006: s-au facut unele progrese, dar raman lipsuri insemnate. Intentia Comisiei Europene de a evalua experienta MCV si a trage o concluzie (in loc de a decide automat prelungirea mecanismului) pare perfect rezonabila - nu insa pentru Tapalaga si Fati, speriati ca progresul reformist nu va rezista fara continuarea respiratiei artificiale de la Bruxelles. "Romania a facut progrese din 2007, dar ele nu sunt ireversibile, ci atarna de un fir de par", zice Tapalaga; probabil acelasi fir de par de care atarnau si in 2006, o fi vestita suvita a lui Basescu.

De fapt, chiar aici este miezul problemei - in paradigma "biciului" extern pentru a tine tara pe "directia corecta". Asta merita o discutie.

Presiunea externa ca instrument combaterii coruptiei intr-o tara are limite recunoscute de toate agentiile internationale de dezvoltare. Acolo unde nu exista cu adevarat un impuls intern si o presiune interna pentru reformele necesare, "biciul" din afara nu face decat sa dezvolte la guvernanti limbajul dublu si aptitudini remarcabile de disimulare si ascundere a mizeriei sub pres. In fond, UE asteapta reformele de la aceiasi oameni care sunt principalii beneficiari ai sistemului corupt - adica cei de la putere, oricare ar fi ei. Si nu este deloc greu pentru guvernanti sa se prefaca ocupati in lupta cu coruptia, dar in realitate sa mearga la minima rezistenta si sa puncteze cel mult la impresia artistica.

Cel putin la fel de grav, chiar presupunand ca intentiile guvernantilor ar fi bune, folosirea presiunii externe ca principal motor al reformei creeaza o tendinta foarte periculoasa de a scurtcircuita mecanismele institutionale normale, subminand de fapt democratia si ordinea de drept in numele reformei. Un exemplu ilustrativ este fortarea, in 2009, a adoptarii "Codurilor" (mai pe larg, aici). Acest guvern si-a facut de altfel un obicei din a nesocoti procedurile normale si a face "reforme" prin ordonante de urgenta si angajarea raspunderii in Parlament, de parca procesul democratic ar fi dusmanul reformei. Chiar si eroina in viata a anti-coruptiei, Monica Macovei, a adoptat aceasta strategie, preferand insa sa joace individual si nu in echipa, ca ceilalti - am scris mai demult despre asta.

In rapoartele de monitorizare, Comisia Europeana are o tendinta de-a dreptul deranjanta de a lauda mai mereu guvernul si de a discredita celelalte ramuri ale puterii - Parlamentul si Justitia. Nici in ultimul raport nu se abtine: "The Romanian Government has shown determination and commitment in driving the reform process. The Parliament or, until recently, the judiciary have not always showed the same determination." Venind de la Executivul european, care prin natura sa are mult mai des de-a face cu guvernul decat cu Parlamentul sau Justitia din Romania, astfel de pareri nu sunt surprinzatoare - oricine tinde sa aiba mai multa intelegere pentru cel pe care il cunoaste mai bine si cu care se identifica mai usor. Numai ca efectul net este profund toxic pentru democratie, pentru ca submineaza separarea si echilibrul puterilor in stat, mai ales intr-o tara cu democratie schioapa.
Sa nu uitam, vorbim de Romania, o tara unde presedintele a fost in stare sa impuna un guvern impotriva majoritatii parlamentare, ba chiar sa schimbe structura politica a Parlamentului dupa propria vointa, in contradictie cu votul oamenilor la alegeri; si unde tot el a condus o campanie extrem de agresiva impotriva ideii de parlamentarism (sub pretextul economiilor la buget prin desfiintarea unei camere a legislativului). Vorbim de Romania, unde actualul guvern este campion absolut la adoptarea de ordonante declarate anti-constitutionale si unde s-a dat un asalt politic fara scrupule si fara limite pentru "domesticirea" de catre putere a Curtii Constitutionale. Vorbim de Romania, in fine, unde nici premierul, nici presedintele nu se sfiesc sa ceara explicit incalcarea legii.
De aceea, diatribele Comisiei impotriva Parlamentului si Justitiei sapa la radacina ordinii democratice. Nu doar anti-coruptia se tine "intr-un fir de par" in Romania, ci democratia insasi.

Felul in care presiunea externa este instrumentalizata politic in detrimentul democratiei interne este perfect ilustrat nu doar de epopeea "Codurilor" (vezi mai sus), ci si de discursul public al lui Basescu pe marginea ultimului raport MCV despre Romania, cand a ridiculizat presa care continua sa critice DNA si ANI, folosind ca argument judecata Comisiei Europene - de parca fata de Bruxelles ar fi responsabile respectivele institutii, nu fata de cetatenii si opinia publica din Romania.

Asteptand exclusiv de la Comisia Europeana sa ne dea ora exacta in materie de reforma, ne infantilizam ca stat si ca societate. Reforma trebuie facuta in Romania, presiunea care conteaza este in primul rand cea interna, pe care cea externa nu o poate substitui. Iar Romania are nevoie in mod esential de intarirea ordinii democratice si a statului de drept, de mai multa transparenta si participare, nu de "reforme" discretionare si politizate, legitimate din afara.

Sper ca in 2012, spre probabila disperare a unora ca Tapalaga si Fati, Comisia Europeana sa faca o analiza cinstita a impactului MCV - atat cu bune, cat si cu rele (ca cele pe care le-am mentionat mai sus) si sa decida ca un tip de interventie mai subtil si mai sofisticat decat rapoartele de monitorizare si impartirea de note diferitelor institutii, unul care sa responsabilizeze mai mult societatea romaneasca in intregul ei si sa puna intarirea democratiei pe primul plan, merita incercat ca alternativa.

Incetare de plati (RO)

2011-07-21T06:47:00.000+02:00

Scriam acum trei luni:

Ne afundam tot mai mult in zona tenebroasa a dizolvarii institutiilor democratiei si, pana la urma, a bazei de solidaritate care defineste o natiune si o societate politica; coboram in strafundurile maloase unde totul devine o lupta de suma nula, in care invinsii - cei care nu scapa cu fuga, prea slabi sau batrani pentru asta - pur si simplu dispar fizic.
De la Ceausescu incoace, niciodata viata oamenilor in Romania (in sensul subzistentei fizice) nu a avut mai putin pret in ochii conducatorilor politici decat are acum.

S-a ajuns acum ca presedintele sa ceara public neplata arieratelor catre furnizorii de medicamente, pentru ca statul pe care il conduce este incapabil sa puna ordine in sistemul achizitiilor medicale.

Din punct de vedere practic, asta inseamna o intrare in incetare de plati in domeniul medicamentelor.

Declaratia lui Basescu este ilegala, cinica si criminala.

Ilegala, pentru ca un "sef de stat", cum ii place presedintelui sa se numeasca, nu are voie sa ceara institutiilor statului sa actioneze in afara legii. La acest regim nu este o premiera. Dar este inca un pas spre alunecarea Romaniei in arbitrar si haos.

Cinica, pentru ca, in stilul caracteristic, Basescu gaseste mereu pe altcineva pe care sa arunce vina - de data asta, "lobby-ul furnizorilor de medicamente".
Intr-adevar, este multa coruptie in Sanatate, iar sistemul este neperformant - asta explica o parte a problemei. La fel de adevarat insa este si ca sistemul romanesc de sanatate este cronic sub-finantat, cu mult sub media europeana nu numai in nivel absolut, dar si ca procentaj din PIB; Romania se plaseaza chiar semnificativ sub nivelul cheltuielilor de sanatate din alte tari post-comuniste din Europa Centrala - vezi graficele alaturate (sursa).

In orice caz, in versiunea presedintelui vina nu este a celor care conduc sistemul medical si intregul stat, ei nu pot fi niciodata de vina; ci a celor carora statul le datoreaza bani - datorii recunoscute oficial! - pentru medicamentele livrate.
Si, pana la urma, vina este chiar a pacientilor, care impovareaza bugetul asigurarilor de sanatate.

Este cinic sa agiti demagogic tema anti-coruptiei cand stii bine ca realitatea este mult mai grava, iar problema esentiala este sub-finantarea sistemului (agravata de masuri recente ale puterii basiste). In fond, cine a impiedicat guvernul pana acum sa puna ordine in sistem? Si de ce trebuie sa-si ia un ragaz suplimentar pe spinarea pacientilor?
Astfel de masuri discretionare sunt o cale excelenta de a stimula coruptia, nu de a o reduce. Mesajul presedintelui poate fi foarte usor interpretat de furnizorii care au bani de incasat in sensul ca este cazul sa "stimuleze" urgent factorii de decizie daca vor sa-si mai vada banii, pentru ca un contract cu statul nu mai reprezinta in sine nici o garantie. Curata domnie a legii!

Este, de asemenea, cinic sa te folosesti de rapoartele internationale doar cand si cum iti convine, scotand din context sau interpretand dupa bunul plac anumite parti si ignorand altele. Acordul cu FMI a fost invocat drept referinta cand s-au taiat salariile publice si s-au crescut taxele; acordul cu FMI este insa acum ignorat, pentru ca el mentioneaza necesitatea platirii arieratelor din sistemul de sanatate (detalii aici). In schimb, pe baza unei constatari din raportul de ieri al UE privind Mecanismul de Cooperare si Verificare, care observa ca sunt probleme in sistemul achizitiilor din Sanatate (vreo noutate?), Basescu decide arbitrar sa blocheze platile.

Sigur, ca si in multe alte situatii Basescu nu-si asuma raspunderea pana la capat. Spune presedintele: "Vreau sa stiti public pozitia mea, indiferent ce va decide guvernul: nu trebuie platit nici un leu din arieratele la medicamente pina cind nu se reglementeaza sistemul de achizitii de medicamente si in spitale, si in farmacii." (sublinierea mea).
De parca acest guvern - inventat si bagat pe gatul romanilor de Basescu insusi - ar avea o vointa proprie, ar fi un centru de putere independent. Daca guvernul va face altceva decat a cerut public Basescu, vom putea cel mult sa tragem concluzia ca Basescu s-a razgandit, sau ca are un interes anume sa spuna public una si aparte guvernului alta.

In fine, declaratia este si criminala prin consecintele pe care le va produce.
Daca indicatia presedintelui este pusa in aplicare, va deveni pur si simplu mai greu pentru bolnavi sa aiba acces la tratamentele prescrise. Chiar daca nu se va recurge efectiv la refuzul platii arieratelor, semnalul dat prin declaratia presedintelui va avea in mod sigur un impact in reducerea sau suspendarea livrarilor de medicamente (cine este dispus sa vanda statului pe datorie, cu riscul de a se vedea pus la zid si cu datoriile neplatite?).

Consecinta previzibila, ca si la alte masuri ale basistilor: niste oameni (bolnavii a caror viata depinde de acele medicamente) vor muri cu zile. Ei sunt victimele colaterale ale asa-zisei reforme a statului.

Cred ca incheierea cea mai buna este comentariul unui cititor la stirea publicata de Hotnews:
"Asociatia bolnavilor de cancer si de diabet va sprijina, domnule presedinte. Mai bine murim cu zile decat sa le platim alora arieratele. Va suntem alaturi pana la moarte, speram sa ne fiti si dumneavoastra noua!"

Maiestate, ajutor! (RO)

2011-06-23T10:22:00.002+02:00

Nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist.
Poate parea straniu, dar intr-o chestiune atat de importanta, care a inflamat multe pasiuni in ultimii douazeci de ani, nu am o pozitie definitiva.

Am un mare respect pentru Regele Mihai si cred ca recunoasterea rolului sau istoric si a dreptului inalienabil de a rezida in tara lui si de a juca un rol public tine de o minima decenta. Monarhia constitutionala este forma de guvernare a multor democratii respectabile si este istoric legata de crearea Romaniei ca stat modern.

Pe de alta parte, doua motive m-au facut sa nu fiu un partizan absolut al monarhiei.
In primul rand, am considerat intotdeauna ca o forma de guvernare nu poate exista decat cu acceptul si sustinerea unei majoritati a populatiei, iar sprijinul pentru reinstaurarea monarhiei in Romania de dupa 1989 nu a atins niciodata o masa critica.
In al doilea rand, ambele forme de guvernare (monarhie vs republica) au avantajele si dezavantajele lor, alegerea nu este una intre alb si negru, ci intre nuante de gri.
Ce-i drept, de cand e Basescu presedinte a devenit din ce in ce mai clar care sunt riscurile republicii in conditiile in care la putere ajunge un vandal politic (ceea ce este oricand posibil sa se intample prin alegeri libere), iar cadrul legal si institutional si cultura politica democratica nu sunt suficient de consolidate pentru a preveni abuzurile si deriva autoritara.

Am facut aceasta scurta introducere pentru a clarifica perspectiva din care voi comenta atacul grobian, incalificabil (si descalificant pentru un om de stat) de aseara al lui Basescu impotriva Regelui Mihai (vedeti si video aici).

Daca Basescu era sau nu baut, cum zic unii, mi se pare neimportant. Sta in obiceiul lui sa atace oameni sau intregi categorii sociale in acest fel, cu o agresivitate si o marlanie care doboara record dupa record. In diferite momente i-a facut albie de porci pe liderii opozitiei si pe adversarii politici, i-a atacat pe profesori, pe functionarii publici, pe intelectuali, pe magistrati, pe ziaristi, a atacat institutiile fundamentale ale statului - Parlamentul, Justitia, Curtea Constitutionala etc. etc. Vorbim de modul obisnuit al lui Basescu de a se raporta la oameni, la societate, la tara, la lume.
In treacat fie spus, sunt curios ce mai au de comentat despre aceasta ultima iesire intelectualii basisti gen Cartarescu, Liiceanu sau Plesu; ultimul poate ca ii va gasi din nou circumstante atenuante intr-o "anumita neglijenta a spontaneitatii".

Eu nu cred ca astfel de atacuri - despre care am scris pe larg pe acest blog - sunt intamplatoare. Tactica politica a lui Basescu este sa creeze - deseori, din nimic - si sa escaladeze conflicte. Iar in cazul atacului (total neprovocat) la Regele Mihai, cred ca este vorba de ceva mai grav decat flegma unui derbedeu pe istoria Romaniei.
Astfel de declaratii stridente sunt de fapt mesaje subliminale adresate nucleului atavic, irational si violent al unei Romanii nevertebrate pe care Basescu tot incearca sa o aduca la suprafata. Basescu invoca insistent demonii zonei intunecate a psyche-ului colectiv; urmariti, in aceste zile, si diversiunea nationalista pe care o incearca in Transilvania. Daca va reusi sa trezeasca acesti demoni, de care personal pare a fi posedat, va arunca Romania in haos si va distruge definitiv tot ce s-a cladit de douazeci de ani incoace.

Ce ar trebui facut?

In primul rand, cred ca Regele Mihai ar trebui sa aiba o forma de raspuns - nu direct la atacul de aseara, dar totusi o forma de raspuns la escaladarea diversiunilor basiste si la degradarea vietii publice din Romania.

Pe scurt, ce vreau sa spun:

Pana acum, Regele a pastrat o atitudine extrem de rezervata in chestiunile politice, iar mesajele lui catre popor au fost strict limitate la chestiuni de interes national, aflate in principiu deasupra luptei politice. O atitudine foarte inteleapta.

De la o vreme, insa, nimic nu mai este la adapost de politica lui Basescu - nici un principiu, nici o institutie, nici insasi Constitutia. Asaltul portocaliu este total si nu mai poate fi ignorat, pentru ca pune in pericol chiar fundamentele Romaniei ca stat si ca democratie (voi reveni cu privire la exemplele recente - reorganizarea administrativ-teritoriala, revizuirea Constitutiei - pentru ca lucrurile se precipita). Ordinea de drept din Romania a fost fragilizata pana la limita de rupere. Ne indreptam cu pasi repezi spre un stat anomic, fara structuri si reguli ferme, aflat intr-un vid de drept (o senzatie timpurie a unei astfel de situatii - aici) si depinzand de toanele unui om.

Mi-as dori, deci, sa-l vad pe Rege iesind din rezerva-i obisnuita nu pentru a schimba upercuturi politice cu Basescu, nu trebuie sa se coboare la acest nivel!, ci pentru a apara istoria si institutiile Romaniei de mizeriile basiste, care nu mai pot fi ignorate.

Ar fi foarte dezamagitor daca Regele s-ar limita sa-l sictireasca pe Basescu drept raspuns. Iar a-l ignora nu mai este suficient.

Mi-as dori sa aud de la Rege un mesaj masurat, bine gandit, care sa le reaminteasca romanilor in cuvinte putine care sa le mearga la suflet - din perspectiva unei vieti impletite cu istoria tarii - de unde vin si unde trebuie sa ajunga, sa le reaminteasca principiile si valorile ferme pe care s-a cladit Romania moderna. Iar, facand asta, sa ne explice ce se intampla cu noi acum, de unde vine aceasta sminteala, aceasta mizerie care sufoca tara, sa clarifice natura acestui regim ilegitim care a transformat Romania intr-o republica bananiera.

Din pacate, opozitia este foarte departe de a intelege gravitatea situatiei. Nu are interesul sau puterea sa apere Romania ca stat de drept si ordine sociala, prefera sa joace politicianist. Exemple mai vechi sunt aici, aici si aici, cel mai recent aici.

UE are si ea prea multe alte probleme ca sa se mai preocupe de deriva anti-democratica a unei tari de la periferia periferiei. Se va multumi probabil sa puna Romania in spatele unui cordon sanitar, tinand-o in afara zonei Schengen (evident, si a zonei euro... dar acolo oricum nu mai suntem atat de nerabdatori sa ajungem) si taindu-i din fonduri (exista chiar sugestia de a nu mai lasa deloc banii pe mainile romanilor).

Observatorii straini in general au cam obosit sa incerce sa inteleaga ce se intampla la Bucuresti, de la o vreme prefera sa-i lase pe romani sa se caracterizeze singuri, cu rezultate uneori comice. Un exemplu intre altele - Oxford Analytica (OXAN), a parcurs dus-intors intreg spectrul de pozitii, in functie de culoarea politica a autorilor romani cu care a colaborat (nici unul realmente echilibrat si credibil): prin 2009, erau cu arme si bagaje de partea lui Basescu, vazut ca un campion al reformelor si modernizarii tarii, in lupta cu mogulii si sistemul ticalosit; prin 2010, vedeau Romania intr-o situatie fara speranta, iar pe Basescu il comparau cu Putin datorita tendintelor autoritare; acum, din nou, il lauda pe Basescu ca pe un reformist vizionar (intr-un articol de la sfarsitul saptamanii trecute).

Societate civila, cu mici exceptii (insule de credibilitate intr-un ocean de mediocritate si pupincurism politic), nu prea mai avem... Think-tank-uri, nici atat.

Si atunci, ramane intrebarea pe care o puneam recent: Cine mai apara ordinea de drept in aceasta tara?

Cred ca Regele Mihai are ocazia, acum, la asfintitul vietii, sa inchida un ciclu istoric nefast, ajutand la reasezarea Romaniei pe calea cea buna.
Dincolo de discutia despre forma de guvernare (pe care inca nu o vad de actualitate), o luare de pozitie a Regelui ar putea cataliza energiile pozitive din aceasta tara intr-un mod care ar putea reduce la derizoriu istericalele basiste, acolo unde de fapt le este locul.

Chirtoaca (RO)

2011-06-21T12:58:00.003+02:00

La Chisinau s-a mai dat o batalie din seria celor care au schimbat directia Moldovei de vreo doi ani incoace.

Candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoaca a castigat un nou mandat la Primaria Chisinaului, invingand cu scor strans (50,6% la 49,4%) in turul doi candidatul comunist Igor Dodon.

Dar, ca de obicei, miza a fost probabil mult mai mare decat un simplu mandat de primar, ceea ce explica resursele considerabile aruncate in lupta atat de catre alianta pro-occidentala de la putere (fara sustinerea careia Chirtoaca n-ar fi avut nici o sansa), cat si de catre comunisti (cu sprijinul mai mult sau mai putin fatis al Moscovei). A fost comparata aceasta confruntare cu asediul Vienei de catre turci; mi se pare excesiva comparatia, dar da o idee despre cat de mult au fost dramatizate aceste alegeri peste Prut.

Cateva observatii la cald:

Concentrarea pe rezultatele din Chisinau, foarte stranse, pierde din vedere situatia generala la nivelul Republicii Moldova, si anume un recul semnificativ al comunistilor, care si-au pierdut in mod decisiv dominatia in teritoriu. Ca numar de primari, Partidul Comunist (PCRM) ajunge acum abia pe locul 3 cu 202 primari alesi (fata de 334 la alegerile locale din 2007, cand PCRM a dominat autoritar); pe primele doua locuri ca numar de primari si situeaza Partidul Liberal Democrat (PLDM) al premierului Filat si Partidul Democrat (PD) al lui Marian Lupu, desprins in 2009 din PCRM si membru al actualei coalitii de guvernare.
Ca numar de voturi primite pentru consiliile raionale, municipale, orasenesti si satesti - care reprezinta mai bine votul politic pentru partide -, reculul PCRM este mai putin pronuntat: in 2011, ca si in 2007, comunistii au castigat cam o treime din voturi (rezultate detaliate pentru 2011 - aici, iar pentru 2007 - aici). Dar tocmai scorul strans de la Chisinau, unde participarea la vot a fost cu mult mai mare in 2011 decat in 2007, este cel care contribuie la aparenta stabilitate a ponderii electorale a PCRM. Situatia in realitate este ca PCRM a pierdut mult teren in tara, dar a avansat semnificativ (atat ca numar de voturi, cat si ca pondere) in Chisinau.

Iar asta ma aduce la cealalta observatie: performanta slaba a primarului-candidat Chirtoaca.

In 2007, cand a castigat pentru prima oara primaria Chisinaului - guvernul fiind pe atunci comunist -, Chirtoaca a invins in al doilea tur candidatul comunist cu un scor zdrobitor: 61% la 39%. Locuitorii din Chisinau isi doreau schimbarea si se saturasera de comunisti. Acum, in 2011, dupa un mandat plin la primarie (avand deci si ceea ce americanii numesc incumbency advantage) si beneficiind de sprijin din partea coalitiei de guvernare, Chirtoaca abia a reusit, la limita, sa evite o victorie a candidatului comunist inca din primul tur, iar apoi sa castige in turul doi la o diferenta de doar 1,2% (vreo 4.000 de voturi).

Faptul ca un primar in functie este reales cu o asemenea marja infima spune multe. Dar s-a mai petrecut ceva interesant, care intamplator sau nu aminteste de felul cum Basescu (prieten bun cu Chirtoaca - vi-l mai amintiti probabil pe primarul Chisinaului din timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale din Romania din 2009) a castigat al doilea mandat de presedinte. In Romania, in 2009, Basescu a pierdut alegerile pe teritoriul national, dar a reusit sa intoarca rezultatul cu scoruri neverosimile din diaspora - inclusiv de la Chisinau, unde au votat multi moldoveni cu cetatenie romana.
La Chisinau, in 2011, Chirtoaca a pierdut alegerile in oras, dar s-a salvat cu voturile din suburbii (vedeti aici o defalcare a votului pe zone).

Concluzia se impune:
Mobilizarea intregii coalitii pro-europene de la Chisinau pentru a impiedica o victorie comunista in capitala este cea care a facut diferenta, nu popularitatea candidatului Chirtoaca. Mai degraba, Chirtoaca a fost un factor de vulnerabilitate, care a fost cat pe ce sa duca la pierderea Chisinaului de catre coalitie, in ciuda rezultatelor bune din restul tarii.
Nu este de fapt victoria lui Chirtoaca, ci victoria fortelor anti-comuniste.

N-as dori sa se inteleaga ca nu ma bucur de acest rezultat. Victoria fortelor pro-europene (si pro-romanesti) la Chisinau este inca un pas pe calea desprinderii ireversibile a tarii de trecutul sovietic - am scris despre asta pe larg (aici, aici, aici, aici). Moldovenii de peste Prut par in sfarsit hotarati sa isi ia soarta in maini.

Dar unii dintre cei care s-au urcat pe acest val politic si istoric - ca Dorin Chirtoaca - tind sa inteleaga gresit ce se intampla si sa-si aroge merite acolo unde nu exista. Mi s-a parut cu totul deplasata implicarea partizana a lui Chirtoaca in lupta politica din Romania in 2009, dar asta este deja in trecut.

Interesant este cum interpreteaza Chirtoaca astazi semnalul primit de la electorat. Priviti fragmentele de interviu de mai jos (intreg il gasiti aici). Omul are raspuns la orice, dar niciodata nu este el de vina. Se vede pe valul istoriei. Nu ezita sa compare alegerile din Chisinau cu alegerile prezidentiale din Romania, ba chiar din Franta si SUA (de ce nu?). Pe cei care au votat impotriva lui ii categoriseste scurt drept nostalgici ai trecutului totalitar. Admite ca a existat un vot de protest - dar in nici un caz nu are ceva personal sa-si reproseze, ci pune acest vot pe seama cresterilor de preturi si tarife, sau a curentului "euro-sceptic" din societate.

Ma tem ca, la fel ca Basescu in Romania, astfel de oameni - ridicati la putere mai mult datorita respingerii alternativei decat datorita meritelor personale - ajung foarte usor sa se considere drept depozitari exclusivi ai adevarului, o atitudine fundamental anti-democratica si care nu anunta nimic bun. Chirtoaca mi se pare un Basescu in devenire. Si este inca tanar.

Cine mai apara ordinea de drept? (RO)

2011-06-10T16:42:00.002+02:00

Dupa ce a fost nevoita sa se recunoasca invinsa in incercarea de a desfiinta sectoarele Bucurestiului, puterea portocalie mareste miza cu reorganizarea teritoriala a intregii tari. Planul este inlocuirea actualelor judete cu 8 regiuni ('super-judete') pe baza actualelor regiuni de dezvoltare.

Si cum vrea sa faca o schimbare de asemenea anvergura si cu implicatii majore pentru tara? Pai, cum stie: prin procedura angajarii raspunderii guvernului (de fapt, un eufemism pentru retezarea oricarei dezbateri si punerea la lucru a masinii de vot, o modalitate folosita intensiv de portocalii).

Ar fi o mica problema: in cazul unei reorganizari teritoriale, procedura este ilegala (cf. art.13 alin.3 din legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie").

Va surprinde?
Inseamna ca n-ati fost atenti la ce se petrece de la o vreme in Romania (cateva exemple pentru reimprospatarea memoriei: 1, 2, 3, 4, 5, 6).

Situatia ilegalitatii flagrante care se pune la cale este in sine foarte grava pentru ordinea de drept, si asa serios subrezita de basisti in ultimii doi ani.
In plus, planul este ca reimpartirea administrativa sa se faca urgent, pentru ca alegerile locale din 2012 sa se desfasoare in noul cadru teritorial-administrativ (declaratiile lui Ioan Oltean, aici). Iar asta vine dupa ce portocaliii au fortat prin parlament si legea aberanta a alegerii primarilor intr-un singur tur.

In acest moment, alegerile locale din 2012 sunt serios compromise: puterea se joaca cu regulile si este de asteptat sa nu se dea in laturi de la nici o diversiune pentru a-si pastra dominatia in teritoriu.
In mod clar, ambele masuri fac parte dintr-un troc al PDL cu UDMR in scopul perpetuarii unei guvernari ilegitime.

Nu mi-as face prea mari iluzii nici pentru alegerile parlamentare de anul viitor, pentru ca se pregatesc noi diversiuni (de genul celor cu amendarea Constitutiei, votului prin corespondenta s.a.m.d.). A devenit o obisnuinta pentru basisti ca, de cate ori sunt in pericol sa piarda, sa schimbe cadrul si regulile jocului.

Reactia opozitiei la toate acestea este haotica, inconsistenta, imprevizibila - un exemplu aici.

Mi se pare tot mai clar ca, lipsita de viziune si de intelegerea enormei mize a momentului (supravietuirea Romaniei ca democratie si stat de drept), fixata mai mult pe mica ciupeala a avantajelor politice de moment decat pe apararea principiilor democratice, opozitia politica in aceasta perioada critica a Romaniei post-comuniste a incetat sa reprezinte o linie stabila de aparare a ordinii democratice.

Intr-un fel, rolul USL a devenit chiar distructiv, pentru ca da uneori iluzia ca este decisa si capabila sa apere ordinea de drept, pentru ca ulterior sa accepte abuzurile sau chiar se faca partasa la ele. Ca regula de siguranta, cred ca o vreme ar fi mai bine sa nu ne mai bazam pe actuala opozitie; daca face ceva bine, sa fie primit, dar sa nu ne mai lasam surprinsi de abdicarile in serie.

Pana cand opozitia isi revine din marasm (daca isi va reveni vreodata cu adevarat, incep sa am indoieli serioase in privinta asta), sarcina apararii ramasitelor democratiei romanesti ar trebui asumata de societatea civila si de orice cetatean cu constiinta civica.

Nu e usor! Dar nici imposibil.
Am fost recent la Cairo si am vazut cat de mobilizati raman egiptenii pentru a-si apara libertatea castigata cu sange, in conditii mult mai grele decat la noi, acum. Daca ei pot, noi nu avem nici o scuza.

Antonescu, sahist (RO)

2011-06-06T22:45:00.005+02:00

La Bucuresti, opozitia joaca sah cu puterea.
Si zice ca a dat "sah mat".

Cum a facut-o?
Intre altele, escaladand aberatia basista cu alegerea primarilor intr-un singur tur, cu o propunere de a alege la fel si parlamentarii. (De ce nu si presedintele, ma gandesc?)
"De asemenea, vrem sa propunem, in acelasi proiect de modificare a legii electorale, ca in conformitate cu optiunea exprimata la referendum de romani, sa alegem parlamentarii intr-un singur tur, deci uninominal curat si, de asemenea, interzicerea traseismului politic, traseismului parlamentar, cu pierderea mandatului ca in cazul primarilor daca se paraseste partidul sub numele caruia respectiva persoana a devenit parlamentar", a anuntat [Crin] Antonescu, citat de agentia Agerpres.
(Care referendum, Crin draga?? Care "uninominal curat"??)

Sa recapitulam:
Acum trei saptamani, Antonescu se opunea (pe buna dreptate) alegerii primarilor intr-un singur tur. Acum, vrea sa extinda sistemul si la deputati si senatori.

De parca nu e de ajuns ca avem pe cap puterea basista, ne-a blagoslovit Cel de Sus si cu o opozitie impotenta si slaba de minte. Vorba vine cu Cel de Sus, pentru ca de fapt ma tem ca avem exact clasa politica pe care o meritam, ca doar n-au ales-o altii in locul nostru si nici n-a picat din cer.

In momentul in care blogosfera, societatea civila, liderii de opinie si chiar unii din tabara puterii se ridicau impotriva batjocurii la adresa democratiei romanesti care este ultima fita a lui Basescu cu alegerea primarilor intr-un singur tur (ca doar nu va inchipuiti ca au inventat-o Boc si Anastase), dupa ce ei insisi s-au indignat si au scos flacari pe nari, liderii opozitiei se apuca sa joace sah cu principiile democratiei (si cu nervii nostri), schimbandu-si pozitia la 180 de grade.

Sa le fie de bine! Eu la jocul asta nu mai chibitez.
Le spun doar atat: s-ar putea sa se trezeasca la un moment dat ca, in timp ce ei joaca sah, Basescu le trage o ranga peste dinti.
Fiindca lui ii plac mai mult sporturile de contact.

Ce-ar mai fi de spus... (RO)

2011-06-05T00:39:00.001+02:00

Nu prea multe, cred.
Romania a incaput pe mana unui gasti de derbedei politici. Situatia este de multa vreme intolerabila si devine din ce in ce mai periculoasa.

Nu am reactionat la ultimele magarii ale puterii basiste, petrecute in serie rapida in ultimele zile, nu pentru ca nu as fi fost indignat, ci pentru ca mi s-a parut ca nu am foarte multe de adaugat la ce am tot spus pana acum pe acest blog si la ce spun si altii. Dar aceasta postare de la Lilick m-a facut sa inteleg ca tacerea poate fi interpretata drept acceptare sau resemnare.

Voi spune, deci, cate ceva despre trei dintre ultimele manifestari ale puterii portocalii.
Sa le luam pe rand:

1. Adoptarea la Camera Deputatilor a legii privind alegerea primarilor intr-un singur tur de scrutin

Este o magarie pentru ca reprezinta o noua escaladare a asaltului portocaliu asupra ordinii democratice. Legea adoptata este profund anti-democratica atat pe fond, cat si pe forma.

Pe fond: deschide calea alegerii unor primari nereprezentativi, cu votul unei parti infime a electoratului - explicatii mai detaliate sunt de exemplu la Transildania. Mai mult decat atat, sistemul first past the post pentru alegerea primarilor este in contradictie cu traditiile politice romanesti si va produce haos in administratia locala - se poate anticipa matematic ca in foarte multe locuri primarul va avea impotriva sa o majoritate a consiliului local si nu se va bucura de legitimitate in fata comunitatii.

Pe forma: este anti-democratic ca puterea sa schimbe unilateral legile electorale in folos propriu; recomand postarea lui Dan Mihalache pe aceasta tema. Dar dincolo de ce spune Mihalache, as adauga ca puterea basista impinge abuzul dincolo de orice limita atinsa pana acum (in practica politica de dupa 1989), fortand aceasta decizie fara o incercare, nici macar de forma, de a gasi un consens sau compromis cu opozitia; opozitie care, sa nu uitam, a fost votata de o majoritate a romanilor la ultimele alegeri parlamentare. Precedentul este execrabil pentru o tara care se pretinde democratica si nu anunta nimic bun pentru viitor.

Faptul ca, probabil, nici macar astfel de scamatorii nu vor putea salva PDL de la pierderea alegerilor nu ma incalzeste cu nimic. Prostia nu scuza abuzul. Si ma doare mai tare dezmembrarea institutiilor si culturii democratice in aceasta tara, cu consecinte pe termen lung, decat rezultatul unor alegeri.

Scurta paranteza:
Canalele de propaganda portocalie au incercat sa arunce o perdea de fum pentru a masca abuzul anti-democratic, sugerand ca o parte a opozitiei ar fi sustinut adoptarea acestei legi aberante (exemple aici: "Parlamentarii sunt de parere ca, teoretic, alegerea primarilor intr-un singur tur de scrutin ii avantajeza si pe social democrati. Initiativa legislativa a fost un troc intre PDL si PSD, sustine, la randul sau, fostul consilier prezidential, Sebastian Lazaroiu. Noua regula electorala le-ar asigura celor doua partide victoria la primariile pe care le detin in prezent"; si aici - "au votat pentru lege in primul rand arcul guvernamental, dar si destui de la PSD").
Diversiunea a fost intre timp demontata, legea a primit zero voturi de la opozitie, inclusiv de la PSD (explicatii).
Inchid paranteza.

Ce ar trebui facut?
Dupa parerea mea, opozitia nu trebuie sa lase sa treaca acest abuz. Trebuie sa protesteze vocal, sa-si mobilizeze toate fortele, sa puna presiune pe Basescu sa nu promulge legea, sa o atace la toate instantele posibile din tara si din strainatate. Societatea civila - sau ce a mai ramas din ea - ar trebui luata ca aliata in acest demers, deja au aparut unele luari de pozitie incurajatoare.
Chiar si pedelisti care critica legea (de exemplu Cristian Preda) sunt posibili aliati. Pentru salvarea principiului democratic se poate trece peste diviziunile politice.
Mi-as dori sa vad dezbateri publice, petitii, scrisori deschise, luari de pozitie ale liderilor de opinie. Chestiunea este suficient de serioasa si grava pentru a justifica mobilizarea.

2. Propunerea basista de modificare a Constitutiei

Este o magarie pentru ca este inca o diversiune. Schimbarea Constitutiei a ajuns calul de bataie al lui Basescu de cate ori se apropie alegeri in care portocaliii sunt in dificultate. Antonescu a sesizat diversiunea. Sunt de acord cu Frunda ca aceasta propunere nu are sanse sa fie adoptata; dar lansarea temei este suficienta pentru Basescu sa mai tulbure o vreme apele politicii si sa perturbe viitoarele scrutinuri, asa cum a facut in noiembrie 2009 cu un referendum inutil.

Exista tentatia de a reactiona la unele dintre aberatiile propuse drept modificari constitutionale. Dar opozitia ar trebui sa se abtina, a intra in astfel de discutii n-ar face decat sa dea apa la moara diversiunii. Eventual, poate contracara cu un proiect alternativ, cum ar fi cel la care lucreaza Comisia pentru o noua Constitutie a Fundatiei Horia Rusu.

Cum am mai scris, cred ca se poate vorbi de o imbunatatire a cadrului constitutional, dar in nici un caz in actualul climat politic. Nu cu aceasta putere ilegitima si nu cu acest presedinte, care deja au aratat ca nu se dau in laturi de la nimic in razboiul lor politic pentru acapararea statului. Si care inainte de a discuta despre schimbarea Constitutiei ar trebui sa dea socoteala pentru incalcarea ei grava in numeroase randuri (doar cateva exemple dintre multele posibile: cand Basescu a impiedicat o majoritate parlamentara sa formeze guvernul in 2009, sau cand a intervenit pe fata in lupta pentru sefia PDL luna trecuta; cat despre Boc, vedeti aici si aici).
Hai intai sa respectam Constitutia pe care o avem! Ce rost are o noua Constitutie cand la noi presedintele si premierul nu respecta legea?

3. Desemnarea lui Sebastian Lazaroiu ca ministru al Muncii

Este o magarie pentru ca este inca o dovada a felului in care institutiile statului sunt transformate in miza a jocurilor politice portocalii. Face parte din aceeasi categorie cu propunerea lui Avramescu drept ambasador (vedeti si alte exemple acolo).

Si este o bataie de joc.

Astfel de magarii vor continua atat timp cat vom continua sa le inghitim.

Daca tacea... (RO)

2011-05-27T11:53:00.003+02:00

Pe fond, decizia actualei puteri de a boicota summit-ul Europa Centrala - SUA din Polonia poate fi discutata cu argumente pro si contra. In principiu ma deranjeaza incalecarea politica de catre basisti a politicii externe, care ar trebui in mod normal sa reflecte un consens national mai larg (vezi exemple aici si aici). Chiar daca ocazional pot de acord cu deciziile luate (vezi aici), modul netransparent in care sunt luate decizii importante la varful statului - inclusiv decizii de politica externa - este profund nelinistitor.

Dar chiar trecand peste aceste nelinisti si presupunand ca decizia boicotarii summit-ului din Polonia ar fi una inteleapta, care serveste intereselor strategice ale Romaniei, ramane gafa enorma facuta de Basescu prin echivalarea situatiei Kosovo cu cea a Transnistriei:
El a afirmat ca Romania are o pozitie predictibila si ar risca, in cazul in care ar accepta astfel de invitatii, ca la o alta intalnire sa se trezeasca langa liderul autoproclamatei republici a Transnistriei, Igor Smirnov: "Ne putem trezi maine ca o tara organizatoare ne invita sa venim si in stanga mea e Smirnov".

De ce zic ca este o gafa?

Pentru ca:
- independenta Kosovo a fost recunoscuta de tarile occidentale si de principalii aliati ai Romaniei, in timp ce independenta Transnistriei nu este recunoscuta de nici o tara;
- istoria conflictului din Kosovo, care a inclus o incercare de epurare etnica a etnicilor albanezi de catre fortele iugoslave si a generat interventia din 1999 a NATO (sustinuta atunci de Romania) impotriva Iugoslaviei, este fundamental diferita de istoria conflictului din Transnistria, unde o armata straina (a Rusiei) a sprijinit autoritatile separatiste.

Punand cele doua cazuri pe acelasi plan (fara sa-l oblige nimeni sa faca asta!), Basescu lasa loc interpretarii ca o eventuala consfintire a independentei Transnistriei este in aceeasi categorie de probabilitate si acceptabilitate pentru Romania cu a independentei Kosovo.

Este destul de probabil ca, la un moment dat in viitor, Romania sa fie nevoita sa recunoasca Kosovo - de exemplu, daca independenta sa va fi recunoscuta eventual de insasi Serbia (care prin arestarea de ieri a lui Ratko Mladic demonstreaza ca este decisa sa intoarca pagina trecutului), sau daca va fi acceptata la ONU, sau daca pozitia romaneasca - minoritara in interiorul UE - va ramane izolata.
Dar, asa cum au facut deja tarile occidentale care au recunoscut Kosovo, Romania va avea interesul sa sublinieze ca o astfel de recunoastere este determinata de circumstantele specifice ale cazului kosovar (in principal felul in care a decurs conflictul de acolo) si nu reprezinta un precedent pentru recunoasterea altor provincii separatiste, cum ar fi Transnistria, Osetia de Sud, Nagorno-Karabagh si altele.
Cu declaratia stupida si gratuita de ieri, Basescu tocmai a subminat aceasta linie de argumentatie de care Romania ar putea avea nevoie (si probabil va avea mare nevoie) in viitor.

Ca si in alte randuri, Basescu se lauda cu predictibilitatea politicii externe romanesti.
Nu stiu cat de predictibila este politica externa (cred ca asta trebuie sa judece partenerii Romaniei in primul rand), dar un lucru este clar: avem un presedinte impredictibil in multe privinte, inclusiv in privinta gafelor diplomatice.

Succesuri (RO)

2011-05-27T10:00:00.002+02:00

A devenit tot mai obositoare, de la o vreme, impaunarea reprezentantilor puterii cu meritele mult-trambitatei iesiri din recesiune.

Pentru Udrea, datele de la INSSE dovedesc ca masurile guvernului Boc au fost corecte, iar reformele incep sa dea roade.
Pentru Boc, televiziunile mogulilor incearca sa ascunda romanilor succesul guvernului sau de a fi scos tara din recesiune, din disperare ca PDL castiga voturi in timp ce "gogoasa infuriata a aliantei socialiste se dezumfla pe zi ce trece".
Basescu insusi se razboieste (la radio) cu cei care apar "cu ochii bulbucati" la televizor incercand sa darame tara care tocmai se pune pe picioare:

Care este adevarul? Cred ca este oportun un scurt bilant al modului in care Romania a traversat criza, comparativ cu alte tari din regiune, si un inceput de evaluare a performantei guvernarii in aceasta perioada.

Situatia se prezinta in felul urmator:

Intr-adevar, Romania a iesit tehnic din recesiune, inregistrand doua trimestre consecutive de crestere pozitiva (0,1% in trimestrul IV din 2010 si 0,6% in trimestrul I din 2011 fata de trimestrul anterior).

Pe de alta parte:

Romania este printre ultimele tari din regiune care ies din recesiune, si cu cresterea cea mai anemica (vezi tabelul de mai jos);

(sursa: FMI)

Pe durata crizei, in 2009-2010, Romania a suferit una dintre cele mai abrupte scaderi economice din regiune, in conditiile in care a beneficiat de finantare externa substantiala (acordul cu FMI si UE, plus imprumuturi masive de pe pietele de capital) care aproape a dublat datoria publica externa (de la 21% din PIB in 2008 la 38% in 2011 - sursa);

Ca masuri anti-criza, Romania - ca si alte tari - a incercat mai intai (sau cel putin asa a spus guvernul) stimularea cresterii economice cu fonduri publice, dupa care a trecut la masuri de austeritate. In privinta masurilor de stimulare, ele au fost evaluate ca ineficiente atat de catre experti externi (BERD - "raspunsul Romaniei la criza a constat in stimuli imaginari cu efecte neglijabile"), cat si de catre experti si reprezentanti ai mediului de afaceri intern (aici).

Cat despre masurile de austeritate adoptate anul trecut pe vremea asta, ele au fost cele mai brutale din regiune (comparabile numai cu tarile baltice). Cresterea TVA cu 5%, pe care acum presedintele Basescu o considera retrospectiv "una dintre marile erori politice" a fost un unicat in regiune, depasind chiar Grecia - mai pe larg aici;

In tot anul 2009, pentru a sustine campania de realegere a presedintelui Basescu, puterea a amanat ajustarile necesare pentru reducerea deficitelor publice, ceea ce printre altele a dus la masurile disperate si brutale din ceasul al 13-lea, la jumatatea lui 2010. Luni intregi din anul 2009 (in care Romania a inregistrat o cadere economica de peste 7% din PIB), reprezentantii puterii au declarat public ca Romania va evita recesiunea (daca este vorba de minciuna, incompetenta, sau o combinatie intre ele ar putea fi o alta discutie); ulterior, au acuzat fostul guvern ca a lasat tara nepregatita pentru criza.

In toamna lui 2009, cand economia si finantele publice erau deja intr-o stare critica, Basescu a creat o criza politica majora refuzand sa recunoasca dreptul constitutional si democratic al majoritatii parlamentare de a forma guvernul si incapatanandu-se sa tina la putere un guvern nelegitim. Instabilitatea politica din octombrie-decembrie 2009 a amplificat costurile economice si sociale ale crizei.

Nesurprinzator, tocmai in aceasta perioada de "reforma" basista, Romania a suferit cel mai semnificativ declin al democratiei din toata regiunea;

Cat despre costurile sociale cu care Romania a traversat criza, vedeti exemple aici si aici.

Recapituland, pe scurt:

DA, Romania a iesit din recesiune,

DAR:

- taras-grapis, la coada regiunii

- cu o gestionare inepta a crizei de catre guvern

- cu democratia in piuneze

- cu mari costuri sociale

- indatorata pe generatii.

Sa le multumim, deci, marilor oameni de stat care ne-au scos din recesiune!

Mie, unuia, mi s-au cam bulbucat ochii...

ONU ne spune: Opriti Codurile! (RO)

2011-05-25T12:08:00.003+02:00

Scurt exercitiu (necesar) de memorie:

Prin 2009, guvernul Boc considera extrem de urgenta adoptarea noilor Coduri Civil si Penal ale Romaniei. Asa ca, in stilul caracteristic, a procedat minereste prin asumarea raspunderii in Parlament, scurtcircuitand dezbaterea publica si parlamentara, necesare in democratie si vitale in cazul unor legi de asemenea importanta. Motivul invocat? Urgenta, desigur, pentru ca la Basescu mai totul se face prin procedura de urgenta; asa intelege el guvernarea unei tari europene.
Nu au contat atunci protestele opozitiei (PNL a si depus o motiune de cenzura), pentru ca puterea (PDL-PSD la acea data) avea o majoritate confortabila in Parlament, iar masina de vot functiona fara probleme. PSD a sustinut explicit abuzul (vreo surpriza?).
Nu au contat nici protestele societatii civile (va amintiti coalitia "Opriti Codurile!"?), pentru ca puterea deja hotarase. Discutia de atunci dintre Basescu si reprezentantii societatii civile (mai degraba o mustruluiala din partea presedintelui, care n-a prea inteles ce vroiau de fapt oamenii aceia) spune multe despre motivele pentru care democratia romaneasca schioapata tot mai vizibil:

Dar care era, in fond, urgenta - din moment ce guvernul si-a acordat un an intreg, pana in iulie 2010 (!) pentru adoptarea legilor de punere in aplicare a noilor Coduri, care prevad intrarea in vigoare a Codurilor abia in octombrie 2011 - nu prea este clar (mai pe larg aici). De ce nu s-a folosit macar o parte din acest timp pentru adoptarea Codurilor prin procedura normala? Mister.

Sau nu tocmai.
Se pare ca interesul puterii nu era in primul rand reforma celor doua Coduri (pentru o reforma autentica si serioasa, parcurgerea procedurii normale de dezbatere publica si parlamentara este esentiala), ci s-a vrut a se da Comisiei Europene un semnal de "vointa politica" pentru a obtine eliminarea monitorizarii Romaniei in acest domeniu prin Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV) - judecand dupa ce declara Boc atunci. Si cum se poate da in Romania un semnal de vointa politica mai bine decat prin calcarea in picioare a procesului democratic? Sau ceea ce Basescu numeste "reforma statului".

***

Inchei aici paranteza despre trecut.

MCV nu a fost ridicat nici pana in ziua de azi, Romania continua sa se afle sub monitorizare.

Sa vedem ce se petrece in aceste zile, pentru ca evenimentele se precipita:

Mai intai, un apel neobisnuit de clar si ferm, ieri, de la Raportorul Special ONU pentru independenta Justitiei, dupa o misiune de evaluare in Romania: cere Guvernului sa amane intrarea in vigoare a Codurilor cu cel putin un an. Raportorul Special (Gabriela Knaul) se face ecoul ingrijorarilor exprimate de cei cu care a discutat in tara si avertizeaza asupra subminarii ordinii de drept sub pretextul reformei (un pattern obisnuit al basescienilor, despre care tot scriu de un an si jumatate pe acest blog): "During my visit to Romania, a great majority of stakeholders expressed serious concerns about moving the reform forward too quickly in detriment of the rule of law".

In aceeasi zi, ieri, Camera Deputatilor adopta Legea de punere in aplicare a Codului Civil (Senatul adoptase aceeasi lege in decembrie trecut), consfintind octombrie 2011 ca data a intrarii in vigoare.

Iar astazi, Ministerul Justitiei incearca sa carpeasca situatia printr-un comunicat de presa ambiguu, care amesteca certitudini cu asteptari si sperante, informatii factuale cu opinii si (auto-)incurajari. Citate ilustrative:
"Adoptarea ieri de către Parlament a Legii pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil şi intrarea acestuia în vigoare la 1.10.2011 împlineşte peste 14 ani de eforturi continue pentru înnoirea şi modernizarea codurilor fundamentale ale României." (!!! deci eforturile continua de 14 ani, dar nu a fost timp in toti acesti ani pentru o procedura normala de adoptare a Codului !!!)
"În condiţii logistice care nu se ridică peste tot în ţară la nivelul reclamat de dificultatea sarcinilor asumate, sistemul judiciar, alături de profesiile juridice, îşi va face încă o dată datoria faţă de societatea românească, faţă de ţară, prin punerea în aplicare a Noului Cod Civil. Pentru aceste eforturi, în calitate de ministru al Justiţiei, doresc să mulţumesc anticipat instituţiilor din sistemul judiciar, magistraţilor, personalului auxiliar şi profesiilor juridice." (un fel de "sa facem totul!", "totul pentru front, totul pentru victorie!", dar din pozitie de slabiciune - Predoiu desigur a vazut si comunicatul Raportorului Special, care nu anunta nimic bun in perspectiva intrarii Codului in vigoare).

Pe scurt, ca de atatea alte ori, situatia este o bulibaseala totala. Tot ca de atatea alte ori, se va merge inainte orbeste, cu toate costurile aferente, ca doar politicienii nu dau de la ei. Asteptati-va la haos si dezorientare in Justitie din octombrie incolo, pentru multe luni.
Eventual, Predoiu va fi scos tap ispasitor (meritat, daca ma intrebati), dar adevaratii responsabili care se afla la originea problemelor de acum prin fortarea "urgenta" din 2009 - Basescu si Boc (adica, mai pe scurt: Basescu) - isi vor vedea nederanjati de treaba lor de campioni ai reformarii Romaniei.
Iar cand se va schimba puterea, probabil ca "ceilalti" vor gasi de cuviinta sa vina cu propria "reforma". Vor trebui doar sa actualizeze numarul anilor de cand reformam Justitia, adaugand dupa nevoie la cei 14 ai lui Predoiu.

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma apuca durerile de cap la astfel de rateuri ale cadrului legal si institutional, care au devenit extrem de dese si grave in ultimii doi ani.
Va simtiti bine traind intr-o tara bananiera, in care totul se face pe genunchi chiar la varful statului?

Diplomatia la ruleta politicii (RO)

2011-05-24T10:32:00.000+02:00

Dupa propunerile-soc la consulatele de la Marsilia (Ioan T. Morar, a.k.a. "Biju") si Barcelona (Cynthia Curt, a.k.a. "blonda lui Boc"), actuala putere se depaseste pe sine in materie de devalorizare politica a diplomatiei: vrea acum sa-l trimita ambasador in Finlanda si Estonia pe Catalin Avramescu.

Da, vorbim de acest Avramescu. Si de acesta.
Propus ca ambasador al Romaniei.

Am avut personal de-a face cu Avramescu la un moment dat.

Nu il detest, chiar am o parere despre el ceva mai buna decat imaginea pe care si-a creat-o in presa. Omul nu este lipsit de un oarecare pitoresc si presupun ca este un partener interesant de taclale la o bere. Poate discuta multe subiecte si are o inteligenta uneori sclipitoare.

Dar ii lipseste un ingredient absolut esential pentru orice post diplomatic - de fapt, pentru orice interactiune din sfera diplomatiei. Vorbesc de simtul masurii - cu diferitele lui fatete: simtul ridicolului, bunul simt, moderatia, adaptarea mesajului la context si audienta.

Din punct de vedere al diplomatiei, capacitatile lui Avramescu sunt cele ale unui autist. Si nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, ci sa revedeti manifestarile sale publice din ultimii ani, de cand a devenit foarte vizibil.

Ca omul este un exhibitionist care cauta sa socheze dovedesc multe din aparitiile sale - de exemplu, cand a fost propus ca reprezentant al Presedintiei in Consiliul de Administratie al TVR si s-a prezentat la audierea in Parlament "in pantaloni 'mountain safari' si sandale" (sursa). Luarile lui de pozitie sunt mai mereu neortodoxe, il suspectez personal de un anume exhibitionism provocator, care in anumite situatii - cum se vede in cazul de fata - poate fi o strategie functionala de ascensiune in mediile "elitei intelectuale" romanesti (ghilimelele sunt importante). Cand se exprima cu privire la politica, acest excentric altfel benign poate deveni chiar periculos - nu numai prin ce spune, ci si prin urmarile pe care le poate produce, mai ales din pozitii de vizibilitate si influenta cum este cea de Consilier de Stat la Presedintie. Editorialele lui din "Bursa" sunt o colectie de teze care il plaseaza cu mult in afara mainstream-ului european, spre o zona mai degraba ciudata, sa nu zic extrema, a spectrului politic. Astfel de oameni sunt necesari ca lideri de opinie si voci publice pentru a asigura diversitatea ideilor, dar locul lor nu este in institutiile cheie ale statului.

Deci, de ce ar propune actuala putere ca ambasador un excentric si un exhibitionist ca Avramescu, care are de-a face cu diplomatia cam cat are Basescu cu artele frumoase? Si asta, intr-o situatie in care diplomatia romaneasca, capusata cu tot felul de neaveniti numiti politic, da rateuri in serie?

Raspunsul, ma tem, este unul singur: pentru ca nu-i pasa.

Borders (EN)

2011-05-23T02:08:00.002+02:00

I vividly remember the time when I needed a visa to travel to Western Europe. The endless queues at foreign consulates, the constant humiliation of being treated like a second class European, the arrogance and corruption of some consulate staff, were all powerful deterrents to anyone traveling for a legitimate purpose.
Once, as a student, I almost missed a scholarship for a summer university in Southern France, due to the impossibility to get an Italian transit visa in time. As I was traveling by train, the excruciating routine of seeking transit visas from all countries on the way, in reverse order from the destination, got stuck for good at the Italian consulate in Bucharest. Such was the chaos and total disregard for visa applicants that I spent one week at the consulate's gates with hundreds others from about 6am to afternoon every day, without even getting to submit an application (for a less than 24 hour transit visa) or to show to anyone at the consulate the letter that I had from the French embassy, requesting that my transit visas be expedited. In fact, I never got to see the building from the inside. At the last minute, I decided to change route and got instead transit visas from Austria and Germany, traveling about 1,000 kilometers more to my final destination.

***

A few years ago, I was flying from Vienna to Sarajevo for a regional conference. At that time there weren't many direct flight connections between the ex-Yugoslav countries, and to travel between neighboring countries the easiest way was often to take a transfer flight through Vienna. Thus, on the same flight there were quite a few people from other Western Balkan countries, some of whom I knew, going to the same conference. The late evening flight took off on time, but shortly thereafter the pilot noticed some technical problems and decided to return to Vienna rather than continue to Sarajevo. All passengers were disembarked and booked for an early morning flight next day; we also got vouchers for dinner and accommodation at the NH hotel at Vienna airport, literally across the street from the terminal. Everything went smoothly, but as I was checking in at the hotel, I noticed that my Western Balkan acquaintances were missing; and they did not show up by the end of the dinner when I went to sleep.
I eventually found out next morning that they had spent much of the night in the airport, not having an Austrian visa to get out of the terminal and cross the street to the airport hotel; eventually they were given a visa after a few hours, which left them just enough time to check in at the hotel, take a shower and return to the terminal for the morning flight.

***

Earlier this year, as I was flying from Vienna to Oslo on a snowy winter evening, a surprise was awaiting upon disembarkment at Oslo airport: a gentleman in uniform, standing at the gate (just standing there, not at the typical booth as there was none around) was checking travelers' passports or IDs.
To remind, both Austria and Norway are part of the border-free Schengen zone (though the latter is not an EU member); theoretically this means that there should be no control whatsoever at the border. But there it was.
To be fair, it went pretty fast, the uniformed man seemed to be doing a largely perfunctory check. Notwithstanding, my Romanian passport earned me some bonus conversation. Unlike the others, I was asked about the purpose and duration of my visit, and when I explained, it probably seemed somehow counter-intuitive to my interlocutor, so he asked me to show him some evidence, which I did. While doing this, all along in the back of my mind a nagging inner voice was telling me that I didn't have to answer those questions - as an EU national I was free to travel within the Schengen zone at will without having to provide any explanation. But I just answered them, because it seemed more expedient and I was not in the mood to look for trouble.
To give some minimum satisfaction to the nagging voice, and having already established rock-solid credentials for my less than 24-hour visit to Norway, I asked the uniformed man what was his purpose checking passports at a Schengen internal (non-)border. He seemed a little surprised by the question and told me that his was not a border control, just a police check. It just happened at the border by some coincidence.

***

Why am I telling these stories?
Well, because these personal stories (and I actually have many, many more) are illustrative of the history that we have been living in this region. The experience of traveling in Europe, as a Romanian, has changed a lot, mostly for the better, in the last 20 years - and this has coincided with historic progress in the country's European integration, culminating with accession to the EU in 2007 (perhaps more important for the common folks was the lifting of visa requirements back in 2002).
And this has pretty much been the trend as well for other Eastern European countries that gravitate towards the EU.

But this trend seems now to have stalled, or even gone into reverse gear.

When Romania and Bulgaria this spring were blocked from joining the Schengen agreement although they had fulfilled the formal criteria, not many people got worried. After all, everyone knows that these two countries are laggards in most matters, so what's wrong about assigning them some extra homework to pass the grade - right?

But this was just the tip of the iceberg, and it's not about Romania and Bulgaria.
It's about much more than that - the dismantling, in slow motion, of some of the fundamental assumptions of the European project. It's about the re-emergence of borders.

The atmosphere has been getting increasingly toxic around the Schengen agreement and the visa regimes for some time. Pressured by right wing populists who are making big gains on the political scene, many Western governments are pandering to increasing xenophobia and anti-immigrant sentiment among their constituencies and take the politically expedient option of reinforcing national borders.
This course, if unchecked, can lead to a downward spiral with catastrophic effects for European integration.

Under the current rules of the Schengen agreement, states can reinstate controls at internal borders only as an exceptional measure for a determined period in case of threat to public order. However, this option has been used extensively, for reasons ranging from international summits to official visits by heads of state to sport events (for instance, Austria re-introduced border controls during the 2008 European football championship that it hosted jointly with Switzerland). The champion of border controls within Schengen has been by far France (same source).

But lately the situation has become a lot more serious, threatening to unravel the key achievement of hassle-free travel within Europe.
It started with Italy granting travel documents to some 20,000 Tunisian refugees, enabling them to move freely within the Schengen area. The response by France was stunning: in an effort to block the Tunisians' access on its territory, it went to the extreme of practically closing its border with Italy - a clear infringement of the Schengen agreement that was extensively commented on blogs (example) but didn't get virtually any reports in mainstream media. Eventually Sarkozy and Berlusconi came together and asked for a revision of the Agreement to make it easier to introduce border controls when deemed necessary.
(In the case of France, it is quite ironical how much its eagerness to intervene militarily in support of Libyan freedom fighters contrasts with its petty concern not to allow any refugees from North Africa to set foot on its territory. Perhaps the only common denominator that explains these apparently contrasting attitudes are president Sarkozy's attempts to revive his re-election outlook. But in terms of xenophobic overreactions his government is a repeat offender.)

More recently, the pace of Schengen unravelling seems to accelerate.
Denmark announced its firm intention to reintroduce controls at its borders with Germany and Sweden. It does insist that the measure will be within the limits of the Schengen agreement, but not many are convinced.
Worrisome statements are also made by other countries, like Belgium.

And the latest rumors on the possible re-instatement of visa requirements for Serbia and Macedonia are rotten. A re-establishment of visa regimes would send a very disturbing signal to many in Western Balkans and beyond. A key assumption for the region, which has helped stabilize the situation after the post-Yugoslav wars, is the promise of EU membership at some point in the future.
It is understood that the EU accession process may take a long time, and that different countries may move at different speeds; but the process is largely understood as being irreversible, as long as the countries work peacefully to resolve their differences and comply with EU requirements. Reinstating visas for the few countries that had qualified in 2009 for visa-free traveling would question that assumption and would discredit the EU promise. It would also undermine pro-European governments and bolster nationalistic parties that resent the concessions already made in the name of EU accession.

The damage is not irreparable yet.
But the mood that seems to prevail lately among some of the Western governments does not bode well for the future.

Mari barbati (RO)

2011-05-20T17:00:00.001+02:00

Basescu, 05/2011:

Şeful statului a declarat, răspunzând unei întrebări, că creşterea TVA a fost una din marile erori politice, susţinută de toată coaliţia de la acea vreme. Băsescu a spus că el a susţinut scăderea pensiilor cu 10%, ca măsură temporară, dar Curtea Constituţională a respins o Ordonanţă emisă în acest sens. El a adăugat că o altă propunere a fost un impozit temporar de 10%, care să se fi aplicat la toate pensiile, de la cea mai mare la cele de până la 340 de lei. Preşedintele a menţionat că cei din coaliţie s-au reunit la Guvern şi au decis creşterea TVA. El a spus că acel impozit pe pensii s-ar fi putut elimina repede, eventual în două etape, până la 1 ianuarie 2012, în timp ce reducerea TVA presupune ani de zile. Şeful statului a criticat coaliţia aflată la putere în acea perioadă, spunând că toţi reprezentanţii acesteia au respins scăderea pensiilor şi ameninţând cu plecarea de la guvernare.
Băsescu a spus că mărirea TVA a fost susţinută şi de "marii bărbaţi care s-au duelat la Convenţia PDL". (sursa)

Basescu, 10/2009:
(Nota bene: cu mult inainte de decizia CCR impotriva reducerii pensiilor; dar si inainte de alegerile prezidentiale, cand reducerea pensiilor si salariilor nu figura printre promisiunile candidatului Basescu)

Presedintele a admis intr-o discutie cu usile inchise cu investitorii straini ca TVA poate fi majorata din 2010. "Prefer majorarea TVA majorarii cotei unice de impozitare", le-a spus ieri presedintele Traian Basescu oamenilor de afaceri straini la Forumul Economic Roman, in timpul unei sesiuni de intrebari si raspunsuri cu usile inchise. (sursa)

Vestea presedintelui Traian Basescu privind posibila majorare a TVA anul viitor anuntata ieri in ZF a bulversat mediul politic si de afaceri. (sursa)

Sa recapitulam:

Primul care a adus in discutie cresterea TVA a fost chiar Basescu. Pentru ca inainte de alegeri nu a avut curaj sa vorbeasca de taieri de pensii si salarii.
In 2010, Basescu a inventat aceasta formula de guvernare fortand crearea unei majoritati impotriva votului cetatenilor la alegerile parlamentare si tinandu-l premier pe Boc, desi fusese demis de Parlament in octombrie 2009. Tot Basescu a preluat complet fraiele guvernarii, fiind cel care a condus discutiile cu FMI si a anuntat masurile de austeritate in timp ce Boc disparuse de pe scena publica.
Dupa decizia de neconstitutionalitate a taierii pensiilor, guvernul si coalitia inventate de Basescu au hotarat cresterea TVA (despre efecte si comparatia cu alte tari, aici). Ulterior, atat Boc, cat si Basescu au aruncat vina cresterii TVA asupra Curtii Constitutionale.
La recenta Conventie Nationala a PDL, Basescu l-a sustinut pe fata pe Boc.
Acum, ii reproseaza (lui si intregii coalitii) cresterea TVA.

Mari barbati, mari caractere!
(sursa imaginii)

Roman, caut job (RO)

2011-05-11T12:13:00.003+02:00

In general, in viata de zi cu zi, romanii nu prea par a fi in dispozitie optimista si nu se remarca printr-o mare incredere in fortele proprii. Dar exista un domeniu unde moralul concetatenilor nostri pare a fi foarte ridicat, chiar exagerat: cand vine vorba sa-si caute o slujba, multi romani isi supraestimeaza radical posibilitatile.

Am fost implicat de multe ori in selectii de personal pentru pozitii de inalta specializare si am fost surprins de avalansa de candidaturi. In situatii in care era de asteptat - pe baza resurselor "pietei" - sa fie cateva zeci de candidati, erau sute; daca era de asteptat sa fie doar cativa, erau multe zeci. La citirea CV-urilor reiesea ca peste 90% dintre candidati nu aveau nici o legatura, macar aproximativa, cu postul vizat; mai mult decat atat, unii reciclau alte scrisori de candidatura, din nou fara cea mai mica legatura, uitand chiar si sa inlocuiasca numele firmei din cu totul alt domeniu la care candidasera anterior.

M-a intrigat aceasta propensitate nationala pentru spamming cu scrisori de candidatura, dar nu m-am gandit neaparat ca ar fi o trasatura romaneasca specifica.

Recent am dat insa peste niste date care pun lucrurile in perspectiva comparativa - si, intr-adevar, se pare ca romanii sunt campioni ai candidaturilor pentru aflare in treaba.
Iata exemplul:

Biroul European de Selectie de Personal (EPSO) a scos la concurs posturi de sefi de departament si de unitate in domeniul traducerii pentru candidati avand ca principala limba una dintre urmatoarele: lituaniana, malteza, romana, slovaca, slovena (sursa). Nivelul posturilor este ridicat (AD 12), cer inalta calificare; ceea ce nu i-a impiedicat pe romani sa candideze in numar mare: cei mai multi candidati (47), de departe, au fost romanii.

Cand vine insa vorba de calitatea candidatilor, raporturile se inverseaza: doar 9 romani din 47 sunt acceptati pentru testul scris. Pentru comparatie, 15 slovaci din 30 trec de aceasta etapa, 9 sloveni din 16, 7 maltezi din 15, 3 lituanieni din 9. Cu alte cuvinte, la o rata de calificare cam de 50% pentru cele mai multe tari (33% pentru Lituania), proportia romanilor care trec in etapa urmatoare este de sub 20%.

Sa vedem un alt exemplu, chiar mai relevant, pentru ca au participat si tari mai mari dintre noile state membre: concursul pentru sefi de unitate (AD 9) in acelasi domeniu al traducerii (aceeasi sursa). Participa: bulgari, lituanieni, letoni, maltezi, polonezi, romani si sloveni. Dintr-un total de 676 de candidaturi, romanii au trimis aproape jumatate, 321, la mare distanta de Polonia (85), o tara totusi cu populatie dubla.

Dar, ca un facut, cand aplicam filtrul probelor eliminatorii romanii sunt decimati. Din cei 321 de candidati, doar 15 romani se califica pentru proba scrisa; in timp ce, de exemplu, din tarile baltice se califica peste jumatate din candidati. Rata de succes in aceasta etapa a selectiei, pe tari, este urmatoarea (in ordine descrescatoare): Slovenia 71% (!!) Letonia 67% (!), Lituania 61% (!), Malta 53%, Polonia 22%, Bulgaria 14% si... Romania 5%.

Si exemplele ar putea continua, vedeti de exemplu niste concursuri de anul trecut, tot pe site-ul EPSO.

Ce vreau sa spun cu asta?
Ca un mare numar de romani sufera de lipsa celei mai elementare obiectivitati in a aprecia sansele de succes ale unei astfel de candidaturi. Ceea ce chiar creeaza unele probleme.

Faptul ca EPSO consuma timp si bani (inclusiv din banii nostri, stiut fiind ca Romania se afla in grupul select al contributorilor neti la bugetul UE - nu pentru ca si-ar permite, ca Germania, ci pentru ca nu poate absorbi fondurile care ii sunt alocate) pentru a examina sute de dosare de candidatura nerelevante trimise de romani nu este neaparat o mare problema: la cati bani se risipesc la scara UE, asta e chiar nesemnificativ. In plus, in mod clar si indubitabil romanilor si altor cetateni europeni nu ar trebui in nici un caz sa li se limiteze dreptul de a candida la orice slujbe vor ei la UE, chiar daca asta implica unele costuri.

Exemplul de mai sus este unul benign, dar care ilustreaza un fenomen mai larg. Iar cand se aduna toate lucruri de acest fel, efectul cumulativ nu mai este neglijabil. Un roman cu calificare adecvata care candideaza undeva va fi de regula acompaniat de zeci sau sute de candidati total irelevanti, fara nici o sansa, care doar pierd timpul lor si al altora; asta nu numai ca prelungeste orice proces de selectie, dar da o impresie generala proasta asupra nivelului mediu al esantionului romanesc, care se intoarce apoi ca un bumerang afectand si imaginea sau prestigiul celor care chiar au ceva de oferit (pentru ca vin din acel esantion).

Un exemplu si mai clar: unul dintre criteriile importante pentru ridicarea obligativitatii vizelor pentru SUA este ca rata respingerii cererilor de viza sa coboare sub un anumit prag. Slabe sanse, insa, cu romanii: rata respingerilor, dimpotriva, a intrat pe un trend ascendent in ultimii ani. Te poti intreba ce ii "mana in lupta" pe aceia, destui, care cer viza americana stiind ca nu indeplinesc conditiile. Evident ca dorinta lor nu este sa "strice" statistica, dar pana la urma doar asta e rezultatul, pe langa timpul lor irosit.

Mai general: de cate ori cauti ceva valoros, relevant, performant in Romania, trebuie mai intai sa-l dezgropi de sub straturile de zgura; pentru a ajunge la sunetul clar al muzicii, trebuie sa filtrezi zgomotul asurzitor.
Din aceasta cauza, a aprecia Romania cere un efort suplimentar, pe care nu multi sunt dispusi sa-l faca. Din aceasta cauza avem imaginea pe care o avem in multe tari europene: omul obisnuit judeca dupa media experientei lui cu romani, dupa esantionul cu care a venit in contact; putini sunt cei care fac efortul suplimentar sa distinga si valoarea printre multitudinea pestrita, mai ales ca la romani valoarea tinde sa fie ascunsa si nu se arata vederii prea usor.

Problema nu este neaparat una a nivelului general la modul absolut, cred ca sunt destui care stau chiar mai prost la acest capitol. Dar in majoritatea societatilor exista cat de cat o cernere naturala a valorilor - pe termen mediu lucrurile bune, de calitate in orice domeniu ies cumva la suprafata.
Nu si la noi, dimpotriva, societatea romaneasca pare tot mai mult a-si pierde capacitatea de ordonare axiologica: totul devine un ghiveci fara structura din care nu se mai distinge nimic, ci doar se degaja o impresie generala a falsului, contrafacerii, lipsei de calitate, tupeului, agresivitatii s.a.m.d. La asta contribuie scoala, unde copiii nu mai invata respectul pentru adevaratele valori pe care scoala ar trebui sa le propage; contribuie si mass media, unde pare a se desfasura un program sistematic de promovare a anti-valorilor (dar desigur ca nu este asa, nimic nu este sistematic, totul este entropic); contribuie si politica, in care de ceva vreme regulile au fost rasucite sau desfiintate (am scris pe larg despre asta pe acest blog); si contribuie toti cei care se complac in aceasta dezordine, lipsa de structura, smechereala zilnica in detrimentul oricarei constructii durabile.
Adica, din nefericire, o majoritate dintre noi.

UPDATE:
Acest articol a fost vizitat de vreo 2.000 de ori in ultimele doua zile, o cifra cu totul neobisnuita pentru acest blog. Din cate imi pot da seama, principalul motiv este link-ul dat de zoso aici.

UPDATE 2:
Acest articol a fost comentat si pe alte bloguri. Puncte de vedere interesante am gasit la Trilema si Cuvintele Dianei.

Revolt and martyrdom (EN)

2011-05-09T23:42:00.001+02:00

Notwithstanding the attempts (sometimes rather pathetic, like this one) to make sense of the momentous developments in the Arab world, the events there (as I argued before) remain largely incomprehensible for many Westerners.

Among others, it is mind-boggling how the protests can continue for weeks in places like Syria or Yemen, in the face of atrocious repression by desperate governments clinging to power.

I would argue that any serious effort to understand what motivates such resilience of protests should look at the cultural and especially religious background of the Arab societies, which makes so many of their youth ready for martyrdom to a degree nowhere to be seen in our time anywhere in the (post-)Christian West. The Tunisian revolt was actually sparked by such a self-inflicted act of martyrdom.

Once the barrier of fear has been broken, the fact - reinforced with fresh examples on a weekly basis - is that Muslim youth in Arab countries are far more willing to sacrifice their lives for a cause, and this willingness is nurtured and sustained in time for a lot longer than one can even imagine nowadays in Western societies. And religion plays a huge role in this: Arab revolts are re-ignited every Friday by the prayer in mosques, they follow a ritualistic pattern as much as a political one.

One consequence of this fact is that in face of such uprisings, current regimes cannot survive just through police repression and a few targeted killings. Victims of repression instantly become martyrs that generate more followers. Thus the killing escalates and, in clinging to power, regimes are soon resorting to sending in the army and undertaking killing of their own citizens on a very large scale. This is what is presently going on in Syria, starting to happen in Yemen, happened in Bahrain; and would have happened in Lybia were it not for the Western intervention that put a halt to the Gaddafi's re-conquering of the territory. And were the revolts were eventually successful, in Tunisia and Egypt, it was to a great extent because the Army (or a significant part of it) refused to slaughter civilians to preserve the regime. By contrast, in Syria and Libya there are documented incidents of soldiers executed by their superiors for refusing to shoot on protesters.
In fact, so far the option of the armed forces to back the regime against the people has been the key determining factor of regime survival across the region.

Another consequence is that the more these repressed revolts last, the more people are martyred and the more prominent role Islam is bound to play if and when the current regimes eventually fall. The West should understand that, as this pattern of repression and martyrdom takes hold, religion becomes the main fuel of continued popular resistance. With each protester killed, the expectations or hopes to eventually see liberal secularists riding the wave of the revolutions to power become increasingly unrealistic.
Thus, in some ways the West's reluctance to support the Arab uprisings for fear of easing the way of Islamists to power, is a self-fulfilling prophecy.

Care ideologie? (RO)

2011-04-05T00:43:00.000+02:00

Romania, aprilie 2011:

Si tot din Romania reala, cititi aici. Si vedeti aici.

Aceste lucruri nu se intampla din senin, nu sunt o calamitate naturala ca tsunami-ul din Japonia. Ci ele sunt rezultatul unor decizii luate de cei care ne conduc, decizii pe care cineva le-a redactat, cineva le-a semnat. Pur si simplu, la un moment dat cineva acolo sus a decis ca nu toti cetatenii Romaniei mai au dreptul la viata.

Nu ma consider catusi de putin un adept al "stangii populiste" pe care Boc zice ca este pe cale sa o trimita in istorie. Si nici al "comunismului" cu care se razboieste Basescu, la 20 de ani de la revolutie. (O revolutie la care eu, ca multi altii, am participat - nu insa Basescu si nici Boc.)
Si nu imi face nici o placere, chiar nici una, sa ma tot gandesc la lucrurile astea.

Vreau sa spun doar atat: numai imbecilii mai pot crede ca in politica din Romania se da acum o lupta ideologica intre stanga si dreapta.
In realitate, politica romaneasca a coborat cu mult sub nivelul minim de la care o discutie despre doctrine are sens.
Ne afundam tot mai mult in zona tenebroasa a dizolvarii institutiilor democratiei si, pana la urma, a bazei de solidaritate care defineste o natiune si o societate politica; coboram in strafundurile maloase unde totul devine o lupta de suma nula, in care invinsii - cei care nu scapa cu fuga, prea slabi sau batrani pentru asta - pur si simplu dispar fizic.

De la Ceausescu incoace, niciodata viata oamenilor in Romania (in sensul subzistentei fizice) nu a avut mai putin pret in ochii conducatorilor politici decat are acum.

Iar Basescu, Boc si tutarii din jurul lor isi linistesc constiintele (daca le au) spunandu-si - si spunandu-ne - ca duc o lupta ideologica.

Cuvintele care manipuleaza (RO)

2011-03-24T00:20:00.000+01:00

Basescu si oamenii lui stapanesc la perfectie o tehnica a manipularii care, desi rudimentara, functioneaza destul de bine in Romania - inclusiv cu concursul presei si televiziunilor tabloidizate.

(O scurta paranteza: sa fie clar, indiferent de continut, chiar daca pe unele canale guvernul este criticat zi-lumina, tabloidizarea presei si decredibilizarea ei pe cale de consecinta se inscriu perfect in paradigma basista a dizolvarii oricarei structuri - legale, politice, institutionale - si a transformarii Romaniei intr-un organism nevertebrat. O presa isterica, OTV-izata, nu poate ajuta opozitia si nu poate ajuta nici un demers constructiv, este doar un factor in plus al destructurarii si cresterii entropiei. Nu vreau sa sugerez ca ar exista vreun mare complot al conglomeratelor media in aparenta anti-basiste pentru a-l ajuta de fapt pe Basescu. Le acord "prezumptia de nevinovatie", ca tot e la moda acum. Dar faptul ramane ca, constient sau nu, servesc paradigmei basiste a unei tari decerebrate si haotice, in care nimic serios si durabil nu se poate construi, iar bataliile politice se decid pe baza unor zvacniri imprevizibile in ape tulburi, capitol la care Basescu nu are rival.)

Tehnica manipularii de care vorbesc consta in lansarea pe piata a unor cuvinte extrem de adezive, aplicate ca eticheta diferitilor actori politici sau grupurilor sociale, si care se insurubeaza in discursul public si in constiinta oamenilor ca niste carlige de care basistii stiu sa traga la momentul convenabil lor. Asa au fost etichetele "322" (coalitia care l-a suspendat pe Basescu in 2007), "baietii destepti", "moguli", "pensii nesimtite", "omul gras" s.a.m.d. - toate acestea cu o incarcatura politica acida, care prin simpla repetitie si patrundere in limbajul politic servesc agenda basista.

Sesizez acum o incercare de a lansa pe piata o noua eticheta, de data asta una pozitiva, care sa fie asociata PDL-ului.

De ceva vreme se vorbeste de "reformatorii" din PDL. Ideea de reforma are conotatie intrinsec pozitiva, de aceea este si abuzata cu atata nonsalanta de basisti - vezi "reforma statului" (sub care se ascunde de fapt un proces de acaparare totala a puterii si incalecare politica a institutiilor statului). De fapt, cum am mai explicat de mai multe ori (de exemplu aici si aici), sub eticheta de "reformatori" se afla de fapt ceva mai sinistru: o armata a clonelor implantate in partid de Basescu si programate sa asigure continuarea controlului total al sefului lor asupra PDL (instrument cheie al sistemului de putere pe care l-a creat).

De aceea, gruparea rivala "reformatorilor" a fost etichetata cu sintagme cu conotatii negative - "baroni", "tripleta BVB", "talibani". Pe tiparul verificat al manipularii basiste, inca de la enuntarea chestiunii se induce - prin aplicarea etichetelor - o conotatie pozitiva pentru unii, negativa pentru ceilalti.

Asistam insa acum la o tentativa de reformulare a etichetelor, care ar putea semnala un proiect de impacare a taberelor. Posibil ca Basescu sa-si fi dat seama ca fara "greii" BVB nu poate gestiona partidul (cum sa tii in mana un partid cu Boc, Anastase, Voinescu, Preda, Macovei?), iar Blaga si ai lui sa realizeze ca influenta lui Basescu este inca prea mare pentru ca ei sa i se poata opune, cum se si vede de cand presedintele a dat semnalul realinierii filialelor in sprijinul lui Boc. Si pana la urma si unii, si altii isi dau bine seama ca nu-si permit nici o fragmentare a PDL daca vor sa ramana la putere.

Dar ce eticheta mai putin coroziva se poate inventa pentru "talibani"? In mod normal, "conservatori" ar fi termenul normal de contrapondere la "reformisti", dar parca nici "conservatori" nu suna suficient de bine.

Ce ziceti insa de "traditionalisti"? Eh, alta viata, nu-i asa? Nu e nimic rau in a fi traditionalist, oamenii pretuiesc traditiile. Termenul a fost lansat de Valeriu Stoica, care chiar sugereaza ca Blaga insusi (traditionalistul) ar putea pana la urma sa se alinieze de partea lui Boc (calea moderatiei intre "traditionalisti" si "reformatorii radicali"). Eticheta de "traditionalisti" a fost preluata pe nerasuflate, in aceeasi zi, de Cristian Boureanu, care spune si ca Basescu va pastra controlul PDL indiferent de rezultatul alegerilor din partid (devine tot mai clar ca gruparea Blaga nu are curaj sau suficienta sustinere in partid sa se pozitioneze explicit impotriva lui Basescu).

Ar fi culmea sa prinda si eticheta asta, de "traditionalisti"! Ce traditionalisti la PDL? Despre ce traditie vorbim? Cea fesenista, cea socialista, cea populara? Mai-mai sa crezi ca PDL e vreun partid istoric cu traditii venerabile, nu struto-camila aservita puterii personale a lui Basescu care este de fapt.

Nu m-ar mira insa ca presa sa preia pe nemestecate si eticheta asta, permitand inca o data basistilor sa defineasca termenii discutiei. Vom afla probabil pana la urma ca in PDL exista o confruntare intre reformisti si traditionalisti, care s-ar putea chiar rezolva, cum zice Stoica, prin unirea in jurul lui Boc, aflat la mijloc.

Ca asa pica Boc, mereu la mijloc...

How we understand history (EN)

2011-03-20T01:33:00.003+01:00

The dramatic events in the Arab world over the past couple of months have captured the attention and imagination of mankind. But how do we understand the tectonic changes that are unfolding?

Reality is not easy to put into logical categories; it is often chaotic and incomprehensible, even more so in situations of conflict and social upheaval.
However, trying to understand what is going on by forming a narrative of the events is a very powerful human instinct: we simply are designed to function by making sense of reality, by projecting some sort of pre-formed mental coherence - usually in the form of a comforting narrative - on our environment and circumstances.
And sometimes the urge to take action may be just a symptom of mental insecurity due to lack of understanding, to a failure to make credible sense of reality. Thus, action becomes an effort to regulate reality by making it fit into an acceptable narrative.

From this viewpoint, the international military intervention in Lybia pushed for by France and Britain (with the US following with some reluctance) could also be read as a symptom of mental insecurity.

The writing on the wall, since the beginning of the Arab turmoil, has been the declining influence of the West, even in a strategically crucial region in its very backyard. Remember how the regional tsunami of social protests took the West by surprise, found it unprepared and eventually forced it to go along a change that it didn't expect, didn't want, and didn't quite understand (the ideas of freedom and people power that eventually gained prevalence on the positive side are just nuggets of understanding to offer some familiar, though precarious anchor to Western opinion in an ocean of unpredictability and incomprehensibility; same with fear of islamism on the negative side).
The decline of the West's global influence and the emergence of Asia is a long-term established trend, and the understanding of this trend has more recently started to sink in even in America and Europe (particularly after the financial crisis originated in the very center of the Western economic order); but the West's influence in the resource-rich North Africa and Middle East seemed well assured through a thick web of economic, political, historic and military links. By throwing this old certainty into question, the improbable awakening of the Arab street has in fact created much insecurity in the West.
And such insecurity calls for action. Decisive action.

This process of inadequacy to reality, incomprehension that leads to insecurity that leads to action is the most visible in the case of France: first, it didn't acknowledge the Arab upheaval; then, it put itself on the wrong side of history by offering support to the dictators in repressing the popular revolts; and now it champions intervention in the much more complicated context of Lybia, in an ongoing civil war between a bloody, mad military dictator and an armed insurgency (of which we know almost nothing).

But, I am afraid for the French, the story of Arab revolutions is only getting more complicated, not simpler. Our mental capacities - and those of our leaders - will be put at tougher tests in the coming period.

As the Western powers intervene to support the Lybian insurection, a different narrative is trying to take hold in the tiny Western allied country of Bahrain, where the political leadership, officially propped by a foreign army (Saudi Arabia) succumbed to the folly of murderous repression. The perfect symbol for this Bahreini narrative is the government's demolition of that emblematic rallying point of the pro-democracy protesters, the Pearl roundabout monument.
The West absolutely needs to keep itself very busy in Lybia, or else may be obliged to observe (and invent an acceptable narrative for) what's going on in Bahrein, home of US 5th Fleet.

Basescu, un col. Gaddafi al PDL (RO)

2011-03-16T19:21:00.002+01:00

In timp ce in Libia trupele colonelului Gaddafi desfasoara o contraofensiva distrugatoare impotriva rebelilor care la un moment dat pareau aproape de a-l rasturna de la putere, mai aproape de casa presedintele Basescu a preluat initiativa in lupta pentru sefia PDL, rasturnand rapid raportul de forte.

Sperantele libienilor ca ar putea in sfarsit scapa de dictatorul sangeros par sa se naruie pe masura ce superioritatea militara a lui Gaddafi se face simitita pe teren. Gaddafi insusi adopta un ton din ce in ce mai arogant si amenintator, anuntand viitoarele represalii impotriva celor care au cutezat sa se revolte.

In PDL, "rebelii" grupati in jurul lui Blaga (rebeli doar fata de controlul absolut al lui Basescu, sa ne intelegem, altfel partasi la toate abuzurile actualei puteri) pareau a fi in avantaj tactic dupa ultima sedinta a Consiliului de Coordonare. Dar, in 14 martie pe postul national de televiziune (vezi mai jos), seful suprem a sunat adunarea trupelor fidele si a pornit un atac devastator impotriva gruparii Blaga, cu scopul de a-si mentine controlul total asupra partidului prin intermediul vasalului neconditionat Emil Boc.

Felul in care unii dintre "rasculati", speriati de contraofensiva basista, schimba acum tabara aliniindu-se din nou comandantului (in frunte cu marile caractere si scriitorii cu oi pe dealuri), seamana destul de mult cu zgomotoasele declaratii de fidelitate ale unor lideri tribali pentru Gaddafi, multi dintre ei avand experienta razbunarii crunte a colonelului pentru orice semn de revolta sau nesupunere.

Paranteza:
Sper ca cineva arhiveaza aceste iesiri publice ale lui Basescu, pentru ca ele vor fi piese importante intr-un eventual dosar al suspendarii. Cam tot ce spune presedintele in fragmentul pe care l-am selectat mai jos (si nu numai) se plaseaza clar in afara cadrului constitutional.

Argumentul ca, din pozitia de presedinte (conform Constitutiei, in afara partidelor) se amesteca fatis in chestiunile interne ale PDL pentru ca PDL este partidul de guvernamant (vezi Doamne, daca ar fi in opozitie nu i-ar pasa catusi de putin) este cusut cu ata alba. In primul rand, faptul ca PDL e la guvernare nu-i da in nici un fel presedintelui dreptul sa participe la lupta interna pentru sefia partidului, ci cel mult sa-si dea cu parerea asupra chestiunilor strict legate de prestatia guvernamentala a PDL. In al doilea rand, daca e sa deschidem subiectul, PDL este partid de guvernamant nu pentru ca asa ar fi votat romanii, ci dintr-un singur motiv: pentru ca asa a vrut Basescu; sa ne amintim, presedintele a impiedicat in toamna lui 2009 o majoritate parlamentara constitutita sa dea tarii un guvern legitim, iar ulterior a falsificat configuratia politica a Parlamentului pentru a impune un guvern care fusese anterior demis de legislativ.

In plus, in acelasi interviu Basescu se mai pronunta si asupra vinovatiilor intr-o ancheta penala in derulare (scandalul vamilor - interviul intreg este aici) si ridiculizeaza ideea ca liderul principalului partid de opozitie sa poata fi prim-ministru. Cu alte cuvinte, indiferent de majoritatea parlamentara, Basescu va pune premier doar pe cine-i place.
Inchid paranteza.

Pentru PDL, pana la urma, proba scuturarii de dominatia lui Basescu va decide daca aceasta grupare poate deveni un partid politic democratic, sau va ramane pana la sfarsit (care, in acest caz, nu poate fi prea departe) captiv vointei unei persoane.

In Libia lupta inca nu s-a incheiat. Si cred ca nici in PDL.

La taclale despre Constitutie (RO)

2011-03-14T00:04:00.001+01:00

In 2009 a pus Romania pe jar cu urgenta esentiala a eliminarii unei camere a Parlamentului, pentru care a suprapus peste alegerile prezidentiale un referendum perfect inutil in procedura necesara de revizuire a Constitutiei si bazat pe o campanie populista in care s-a exprimat o singura opinie. Va mai amintiti posterele cu "De ce le e frica nu scapa"? Va mai amintiti atacurile furibunde asupra Parlamentului ca institutie si chiar a ideii de parlamentarism? Va mai amintiti folclorul tematic cu varu' Sandel? Va mai amintiti discursurile despre obligatia sacra de a respecta vointa poporului? Va mai amintiti chiar propunerea de schimbare a Constitutiei avansata de PDL?

Ei bine, puteti sa uitati, pentru ca in 2011 presedintele Basescu are alte griji.

Printre propunerile de reforma constitutionala discutate (din nou!!) cu liderii PDL intr-una din tipicele intalniri nocturne de week-end, Basescu nu prea mai aminteste de restructurarea Parlamentului. Ba, ca sa fiu mai exact, "a dorit sa stie daca PDL mai sustine rezultatele referendumului privind trecerea la Parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari" (aaa, deci nu mai este obligatorie respectarea "vointei suverane a poporului" exprimata in pseudo-referendumul din noiembrie 2009?). Din cate se intelege, raspunsul a fost negativ :)

In rest, pe presedinte il arde grija unei eventuale suspendari si cauta modalitati de a descuraja o eventuala majoritate parlamentara ostila de la un astfel de demers. Dar nici la acest capitol presedintele nu prea mai are scenarii favorabile: in primul rand, daca intr-adevar se teme de o schimbare iminenta a majoritatii parlamentare, e cam tarziu sa mai reincalzeasca acum ciorba revizuirii Constitutiei; iar in al doilea rand, amenintarea cu dizolvarea Parlamentului (in caz de esec al referendumului de suspendare a presedintelui) nu prea are cum sa sperie opozitia. Dizolvarea Parlamentului ar duce la alegeri anticipate, din care opozitia n-ar avea decat de castigat si in urma carora basescienii n-ar face decat sa-si piarda majoritatea masluita din actualul legislativ.

Oricum, discutiile despre modificarile constitutionale pe care le-ar dori PDL sunt tot mai putin relevante, avand in vedere sustinerea publica tot mai subreda a partidului si a sefului sau de la Cotroceni.
In ce ma priveste, raman la parerea ca actualul climat politic nu este deloc favorabil modificarii Constitutiei; in plus, de vreo doi ani incoace problema principala nu e imperfectiunea Constitutiei, ci faptul ca ea a fost sistematic incalcata; iar campania pentru amendarea ei aduce tot mai mult cu o incercare de stergere a urmelor.

Si atunci, ce-i mai ramane presedintelui de facut?
Pai, sa se lupte pentru a pastra controlul asupra PDL - de exemplu sustinandu-l "fara rezerve" pe Emil Boc la presedintia partidului.
(Paranteza: se mai mira cineva ca presedintele Romaniei, conform Constitutiei neimplicat in politica de partid, se manifesta la modul acesta in luptele interne din PDL? Doar avem presedinte-jucator!)

Oricum, pare macar consecvent: despre el si Boc spune ca sunt parteneri "pana la capat".
Dar cunoscandu-l pe Basescu si soarta pe care le-a rezervat-o diferitilor parteneri politici (de exemplu "Petre, esti cel mai bun!"), daca as fi in locul lui Boc la auzul unor astfel de declaratii as incepe sa fiu serios ingrijorat. Poate ca se apropie capatul.

Adevarata miza a framantarilor din PDL (RO)

2011-03-07T01:24:00.004+01:00

Dupa sedinta de sambata a Consiliului de Coordonare al PDL, filmul pe care il vedem in bucla, atat pe canalele portocalii (de exemplu aici), cat si - in mare masura - pe televiziunile "mogulilor", are un scenariu simplu, cu personajele pozitive si negative clar delimitate. Pe scurt, povestea care se propaga este urmatoarea: o mica falanga de reformisti (Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu) a incercat sa reformeze PDL prin impunerea in statut a unor criterii mai stricte de integritate, dar "greii" partidului si baronii locali s-au opus. "Reformistii" au fost in minoritate, desconsiderati si umiliti; PDL se dovedeste nereformabil.

Mi se pare ca discutia din acest unghi prezinta doar o imagine incompleta si distorsionata a realitatii, pierzand din vedere miza cu adevarat importanta.

Chestiunea esentiala pentru Romania - in legatura cu acest partid - nu consta in criteriile de integritate din statutul PDL. De acord, coruptia este o problema, una serioasa, atat la PDL cat si la alte partide mai ales atunci cand / acolo unde sunt la putere, si este nevoie sa intarim mecanismele institutionale care sa tina aceasta problema sub control. In treacat fie spus, a crede foarte tare in sistemele interne de integritate ale partidelor mi se pare putin naiv: ele sunt bune daca exista si sunt aplicate, dar nu ne putem lasa numai pe mana partidelor pentru combaterea coruptiei in politica; autoreglementarea si autodisciplina au limite inerente, mai ales daca vorbim de politica romaneasca. Este nevoie de garantii anti-coruptie cat mai solide, institutionalizate in afara partidelor politice, la care sa aiba acces societatea civila, presa, cetatenii, celelalte partide (in primul rand opozitia, oricare ar fi ea) s.a.m.d.

Discutia nesfarsita despre "bunii si raii" din PDL mascheaza insa o problema mult mai grava, despre care am mai scris aici si aici. Ceea ce face ca PDL sa fie toxic pentru Romania, din punctul meu de vedere, nu este in sine coruptia din partid, ci felul in care aceasta factiune politica a preluat puterea totala, fara a avea legitimitatea democratica pentru asta si fortand cadrul legal si institutional. In aceasta deriva anti-democratica, pretinsa superioritate morala a PDL fata de alte partide (mai pur, mai putin corupt, in lupta contra "sistemului ticalosit") a functionat ca o perdea de fum, la adapostul careia a fost violata ordinea democratica.

Atacul impotriva pluralismului politic, impotriva institutiilor reprezentative ca Parlamentul, masluirea raportului de forte politice pentru care oamenii au votat sunt pericolele fundamentale pe care le reprezinta PDL (nu atat in sine, ci ca instrument al puterii basiste). Coruptia este de asemenea un rau, dar un rau de ordin secundar. Nu putem renunta la democratie de dragul anti-coruptiei - vom sfarsi pierzandu-le pe amandoua: incalecati de politicieni corupti si fara posibilitatea de a-i schimba pe cale democratica.

Pe scurt, pericolul cel mai mare reprezentat de PDL este capacitatea dovedita - si lipsa oricarei retineri - de a juca in afara cadrului democratic. Iar acest lucru este foarte legat de felul in care acest asa-zis partid tinde sa se supuna neconditionat unei singure persoane - Basescu.

Coruptia pedelistilor este si ea o problema, dar nu problema principala (si care oricum nu se rezolva prin amendamente la statutul partidului).

Privind lucrurile din acest punct de vedere, iata interpretarea mea a evenimentelor de sambata si a reactiilor care au urmat in media:

La Consiliu de Coordonare al PDL s-a dat la nivel superficial o lupta intre "reformisti" si "garda veche"; la nivel mai profund, insa, obiectul confruntarii a fost continuarea sau nu a controlului total al lui Basescu asupra partidului. In mod clar, partidul incepe sa-i scape din mana lui Basescu, ce s-a petrecut sambata nu este primul exemplu; dar la fel de clar este ca lupta nu este incheiata, presedintele are inca numeroase parghii de control in PDL.

In masura in care tripleta 100% basista Macovei-Preda-Voinescu (despre ultimul sa ne amintim ca este inventatorul termenului "basescianism" si ca a participat la falsificarea unui vot in Parlament) a suferit o infrangere de etapa, vad doua consecinte pozitive:

continuarea procesului timid de desprindere a PDL de dominatia totala a lui Basescu, ceea ce este in principiu o veste buna pentru sansele de revenire democratica a Romaniei (am vazut ce poate face Basescu cu un partid pe post de ghioaga, cum poate lua puterea totala avand numai 30% din voturi); sa nu ne amagim totusi, drumul de parcurs ramane lung si incert, iar in tabara "castigatoare" de sambata sunt inca multi pioni ai presedintelui;
prin expunerea mediatica negativa in urma respingerii "criteriilor de integritate", erodarea pretentiei de exceptionalism a PDL, care i-a servit drept camuflaj ideologic in asaltul asupra ordinii democratice sub pretextul "reformei".

In concluzie, vad rezultatul sedintei de sambata a PDL drept mai degraba bun pentru Romania.

Daca tripleta basesciana a "reformistilor" ar fi avut castig de cauza, nu stiu cat ne-am fi putut baza pe niste prevederi din statutul PDL pentru a limita hemoragia de bani publici spre firmele portocalii; in schimb, controlul lui Basescu s-ar fi intarit, iar ideologia de "partid ales" care trebuie sa aiba mereu puterea totala in stat ar fi primit un nou impuls.

Exista insa si un pericol, la care si televiziunile de stiri, chiar cele considerate anti-basiste, isi aduc din plin contributia: prin comentariile asupra sedintei pedeliste de sambata, se creeaza si se amplifica un fel de isterie publica legata de acele "criterii de integritate", care distrage atentia de la problema mult mai grava a derivei anti-democratice a puterii basiste si, indirect, pregateste terenul pentru viitoarele mutari ale lui Basescu. Aceste mutari ar putea include de exemplu o spectaculoasa campanie "anti-coruptie" bine tintita cu care sa-si discrediteze adversarii politici, sau crearea unui nou "partid al purilor", acea "Alba ca zapada" de care se vorbeste tot mai des si care ar fi noul instrument cu care Basescu va incerca sa stapaneasca Romania dupa sacrificarea PDL.

Paranteza:

Privitor la ideea unui nou partid, daca chiar se va ajunge pana acolo eu nu ma voi uita la discursul anti-coruptie, pentru ca astfel de discursuri am tot auzit, ultima data de la PD/PDL, cu rezultatele cunoscute. Voi fi in schimb foarte atent la cum se pozitioneaza orice nou partid fata de Basescu, pentru ca asta este mult mai relevant pentru a determina daca avem de-a face cu un partid democratic, capabil sa contribuie la refacerea ordinii de drept, sau doar cu un nou vehicol politic pentru puterea personala a presedintelui, care sa inlocuiasca uzatul (sau scapatul de sub control) PDL. Un eventual nou partid basist nu ma intereseaza decat ca obiect de analiza din perspectiva pericolului pentru democratie, chiar daca promite si luna de pe cer in materie de anti-coruptie.

Pe scurt:

prevederile de integritate din statutul unui partid nu sunt esentiale in rezolvarea problemei coruptiei, este nevoie de garantii mai puternice, institutionalizate in afara partidelor;
PDL este periculos in primul rand nu pentru ca ar fi mai corupt decat alte partide, ci pentru ca este total la dispozitia unui om (Basescu) si pentru ca joaca in afara regulilor democratice pentru acapararea si mentinerea puterii totale in stat;
confruntarea actuala din PDL - si care este departe de a se fi incheiat - nu este fundamental legata de integritate, ci - mai important - de perpetuarea sau nu a controlului total al lui Basescu asupra partidului;
din punct de vedere al sanselor de revigorare democratica a Romaniei, rezultatele Consiliului de Coordonare al PDL de sambata sunt mai degraba pozitive;
totusi, sa nu uitam ca Basescu are un "plan B" la care deja se lucreaza, un nou partid, iar felul in care chestiunea integritatii este ridicata la rang de miza suprema in mass-media i-ar putea urca din nou mingea la fileu lui Basescu.

Neputinta opozitiei (RO)

2011-03-03T14:09:00.003+01:00

Cand a fost anuntata la inceputul anului, marea alianta a opozitiei (incepand cu PNL+PC=ACD, continuand cu ACD+PSD=USL) si-a asumat drept scop principal schimbarea cat mai rapida a majoritatii parlamentare si, pe cale de consecinta, a guvernului. S-a vorbit explicit despre luna martie ca termen pentru rasturnarea puterii basiste (pentru improspatarea memoriei, vedeti de exemplu aici si aici).

In loc de asta, ce aflam acum, la inceputul lunii asumate de opozitie ca termen al schimbarii? Ca PDL tocmai si-a asigurat sprijinul actualilor parteneri pentru guvernare pana la alegerile din 2012.

Va asteptati ca USL sa-si asume esecul? Sa recunoasca faptul ca principala justificare explicita a acestei aliante oarecum contra naturii si-a pierdut valabilitatea?
Eu nu.

Ne-am cam obisnuit cu imposibilitatea constitutiva a politicianului roman de a-si asuma esecul si vina. (Basescu nu este o exceptie: desi ocazional "isi asuma raspunderea" declarativ pentru cate o gafa sau cate un esec prea evidente, niciodata nu a facut vreun gest in consecinta; la el, "asumarea raspunderii" are doar valoarea unei vibratii a coardelor vocale, fata de alti politicieni are doar un mai mare talent de a-i prosti pe oameni in fata, de a-i "face din vorbe".)

Dar la USL nu cred ca avem de-a face cu un simplu esec, ci cu ceva mai mult.

Inca de la inceput, mi-am exprimat indoiala cu privire la adevaratul scop al USL. Ceea ce s-a intamplat de atunci incoace nu a facut decat sa-mi confirme impresia mai veche (si despre care am mai scris aici, aici, aici) ca opozitia nu este serioasa in privinta rasturnarii imediate a actualului guvern, ci mai degraba se pozitioneaza in perspectiva viitoarelor alegeri.

Cum altfel s-ar putea explica, de exemplu, ca USL nu a facut o oferta UDMR-ului si nu a angajat negocieri serioase inaintea recentului congres, cand s-ar fi putut incerca o reorientare a partidului maghiar? (Ba, din cate aud de la cineva care a fost acolo, Antonescu si Ponta s-au dus la congres pe cai mari si adoptand pozitii de forta, o abordare total nepotrivita daca scopul opozitiei este intr-adevar cel declarat si nu altul.) Cum s-ar putea explica lipsa de interes in a revitaliza cea mai atractiva propunere din punct de vedere politic pe care opozitia o poate produce in acest moment, aceea cu Klaus Johannis premier?

Devine tot mai evident ca opozitia fie nu vrea cu adevarat sa darame puterea basista si sa vina acum la guvernare, fie - la fel de grav - nu prea stie ce vrea.
Spectacolul continuu al neputintei - adevarate sau pretinse - pe care actuala opozitie il ofera de mai mult de un an a devenit exasperant: neputinta de a castiga alegerile prezidentiale in 2009 in ciuda considerabilului avantaj pe care Geoana l-a avut pana in ultimele zile de campanie; neputinta de a-si apara majoritatea parlamentara dupa pierderea prezidentialelor; neputinta de a darama un guvern penibil in 2009 si spectacolul jalnic al motiunilor auto-sabotate; neputinta de a opri cursul anti-constitutional de acaparare totala a puterii de catre basisti; neputinta de a-si recunoaste partea de vina in degradarea ordinii democratice; neputinta de a propune o alternativa de guvern si asa mai departe...

Ceea ce nu realizeaza, ma tem, liderii opozitiei este ca mimarea repetata a neputintei duce la instaurarea neputintei reale. Cum li se spune copiilor: nu te mai stramba, ca ramai asa! De prea multe ori opozitia a dat alarme false, de prea multe ori a anuntat termene care nu s-au concretizat, de prea multe ori a cerut oamenilor sa spere pentru a-i dezamagi in final. De prea multe ori s-a multumit sa calareasca valul disperarii populatiei, mimand doar ca face un efort de a produce solutii.

Si nu este exclus ca, la alegerile din 2012 pe care isi concentreaza toata atentia (desi pretind ca lupta pentru schimbare acum), PNL si PSD sa aiba o surpriza foarte mare, la fel ca in decembrie 2009.

Pentru ei, nu va fi mare lucru, doar un nou esec pe o lista din ce in ce mai lunga, pentru care nimeni nu se va considera cu adevarat responsabil.

Ministerul Adevarului (II) si o noua sansa pentru Romania (RO)

2011-02-18T12:55:00.000+01:00

Despre istoria chestiunii, aici.

Iar acum, intr-un tarziu, deznodamantul.

Cu toate incercarile basescienilor de a crea o perdea de fum, adevarul devine din ce in ce mai vizibil, cu puterea de neclintit a evidentei, pentru orice om care gandeste cu propriul cap: Romania este acum in situatia in care este si are guvernul pe care il are pentru ca asa a vrut Basescu. Punct.

Setul de pretexte invocate pentru a masca adevarul si incercarile de a rescrie istoria incep sa se naruie. Impunerea unui guvern ilegitim s-a facut cu calcarea in picioare a cadrului constitutional si a ordinii democratice, cu incalecarea politica a institutiilor statului. (Iar acum Basescu cauta disperat o iesire, mizand, ca de obicei, pe memoria scurta a romanilor.)

***
Momentul este unul foarte important. Aceasta decizie judecatoareasca, daca opozitia actioneaza solidar si disciplinat, s-ar putea transforma in declansatorul de care era nevoie pentru a schimba majoritatea din Parlament si a crea o noua formula de guvernare.

Daca ar relansa in acest moment "proiectul Johannis" (la care la vremea respectiva se raliase si UDMR), PNL si PSD ar avea sanse sa schimbe radical structura de putere in cateva saptamani. Faptul ca Basescu se agita tocmai acum sa caute o alta formula de guvern poate fi intors in favoarea opozitiei, este o dovada ca varianta Boc/PDL si-a atins limitele si este epuizata, chiar in ochii celui care ne-a bagat-o cu sila pe gat (populatia oricum nu sustine guvernul actual).

Opozitia ar trebui sa inceapa imediat demersurile pentru formarea unui nou guvern cu Klaus Johannis premier, folosind impactul psihologic al demontarii in justitie a piedicilor inventate de basescieni. UDMR si celelalte minoritati nationale pot fi cooptate pentru aceasta solutie, mai ales ca formula actuala de putere scartaie din toate incheieturile. Guvernul Boc poate fi demis inca o data prin motiune de cenzura, dupa care, daca Basescu continua sa se puna contra spiritului Constitutiei si al ordinii democratice refuzand sa nominalizeze ca premier persoana care are sprijinul majoritatii parlamentare, poate fi suspendat de Parlament si demis prin referendum (eu nu cred ca va mai avea curaj sa se opuna, stie ca ii fuge pamantul de sub picioare si ca romanii s-au saturat de el).

De departe, "proiectul Johannis" ramane cea mai credibila optiune pentru guvernarea Romaniei in situatia actuala; ca exercitiu de imaginatie, comparati varianta unui guvern Johannis cu larga sustinere politica - in mod normal, toate partidele mai putin PDL si probabil UNPR, sau ce va mai ramane din ele - cu cea a unui guvern PSD-PNL cu Ponta premier.

Momentul actual este ideal pentru a relansa ideea. Sprijinul pentru un alt guvern, unul serios si credibil, ar putea deveni un bulgare de zapada, care sa mature pana in primavara sandramaua basista. Dar trebuie actionat acum.

Cred ca PNL nu are nevoie sa fie convins, dar va intelege PSD-ul lui Ponta aceasta oportunitate si miza situatiei?

Cocalari politici (RO)

2011-02-17T03:50:00.071+01:00

Adrian Nastase, fost premier, iubitor de arta, actual blogger cu pretentii ("blog cu acord intelectual, continut implicit") si in timpul liber client al parchetelor, a publicat ieri "o analiza interesanta referitoare la ultimele evolutii politice" (in fine, asta zice el), pe care ar fi primit-o, nu ne spune de unde.

Materialul e o compunere de toata jena, fiind scris probabil de vreun intern sfertodoct. Constructia frazelor este hilara (imi aminteste de scrisorile cititorilor publicate in "Scanteia Tineretului"), limbajul este de comentariu politic intre cocalari la o bere la terasa din spatele blocului, logica este zgrunturoasa, gramatica scartaie din incheieturi.
Eu m-am distrat citind, iata un set de citate reprezentative (parantezele si sublinierile imi apartin):

T.BASESCU si apropiaţii sai acţionează in prezent după un plan care vizează menţinerea la putere a sa si a PDL. [Serios? Incredibil!!]
...
Pentru dezvoltarea grupului din jurul lui T. BASESCU si E. UDREA se pregătesc condiţiile pentru oferirea de funcţii in PDL si in “viitorul guvern”, lasandu-se “in ofsaid” greii din partid care se impotrivesc grupului respectiv.
...
Pe aceasta linie, se va trece la masuri de promovare, cointeresare materiala, si punctual, la şantajarea celor care “nu tin aproape” din cadrul instituţiilor respective.
...
S-au dispus masuri care sa stopeze revenirea in prim-planul vieţii politice romaneşti a lui A. NASTASE si C. P. TARICEANU.
...
Se vor analiza cu atenţie diferentele de opinie existente la nivelul unor lideri PSD si PNL, cu scopul impiedicarii unei bune evoluţii a USL si chiar spargerea acestor partide;
...
Se vor lansa informaţii cu caracter diversionist la adresa grupurilor ILIESCU-NASTASE, V.PONTA, M.GEOANA, C.ANTONESCU, C.P.TARICEANU, L.ORBAN etc, cu scopul de a crea disensiuni intre grupurile respective, dar mai ales intre conducerile celor doua partide;
...
Pentru discreditarea pe plan extern a USL se va acţiona pentru informarea instituţiilor europene despre activităţile ilegale comise de către lideri ai uniunii respective. [!!!]
...
Au fost prevăzute fonduri pentru cointeresarea unor personalităţi ale societăţii civile, sponsorizarea unor ONG-uri etc, in scopul folosirii acestora, in tara si in strainatate, de a “ataca si contracara” acţiunile USL si de a compromite liderii acestei uniuni;
...
Vor fi exploatate unele frustrări ale lui M. GEOANA cu scopul de a-i tempera criticile la adresa lui T. BASESCU si de a-l folosi impotriva lui V. PONTA, A. NASTASE, I. ILIESCU si altii. Se va apela inclusiv la şantaj pentru a-l determina sa aiba o poziţie” cat mai favorabila PDL”.
...
Vor fi selectaţi patronii unor firme care au conexiuni cu liderii USL, vor fi ascultaţi prin mijloace tehnice cu scopul de a se ajunge la posibile fapte ilegale comise impreuna cu V. PONTA, C. ANTONESCU si persoane din anturajul lor;
...
Rezolvarea unor probleme de infrastructura, sănătate, dosare penale etc. in localităţile rurale, cu condiţia ca populaţia sa accepte votarea in favoarea PDL.
...
Ca element de psihologie sociala, T. BASESCU insista pe continuarea masurilor de austeritate si chiar aducerea majorităţii populaţiei in pragul foametei, sub legendele crizei economice, urmând ca in pragul alegerilor locale sa se procedeze la “relaxarea” acestei situaţii si chiar la pomeni electorale.
...
Principala preocupare a lui T. BASESCU, in contextul acestor acţiuni, este asigurarea organizării alegerilor de către actuala putere dar mai ales de a se salva de la o eventuala suspendare si scoaterea sa in afara vieţii politice.
...
Atacul ANI asupra liderilor sindicali are ca scop deturnarea atentiei de la responsabilitatea PDL privind coruptia din vami si “fragezirea” liderilor sindicali in perspectiva unor miscari sindicale si a modificarii Codului Muncii.

Ma opresc aici, pentru a va lasa placerea sa cititi intregul text la sursa (pentru siguranta, am salvat totusi o copie); din introducere se intelege ca asta ar fi doar o parte dintr-un document mai amplu, deci ne putem astepta si la alte episoade... oare ce a mai ramas de dezvaluit?

Dupa postarea lui Nastase, am asteptat sa vad cum va rade de el blogosfera.
Dar in loc sa fie intampinate cu hohote, "dezvaluirile senzationale" ale ex-premierului si ex-viitorului presedinte au fost fie trecute cu vederea, fie luate in serios ca aici.
Iar lucrul asta mi se pare simptomatic pentru calitatea unei bune parti din asa-zisa analiza politica de la noi. Ne-am lamurit deja ca nu prea avem expertiza institutionala in asa ceva. In absenta unor voci competente si autorizate, discutia balteste intre politicieni de doi bani, o presa tabloidizata si comentatori deseori superficiali (desi poate uneori bine intentionati). Acestia au in comun o mare ingaduinta fata de propriile limite si o incredere neliminata de neclintit in importanta a ceea ce au de spus. Exista si exceptii, ca in aproape orice situatie; dar, in linii mari, stam foarte prost: saracia materiala isi da mana cu saracia intelectuala, scara de valori se balangane intr-o pozitie nefireasca.

Cat despre Nastase, exista inca oameni care si-l amintesc ca pe un om de cultura; de fapt, era doar un colectionar - de case, tablouri si alte lucruri scumpe, ca si de parghii ale puterii in propriile maini. Gusturi rafinate, orientale...
Eu mi-l amintesc mai degraba ca pe un domn grasut extrem de plin de sine, care intre altele a introdus gluma porcoasa ca forma de expresie la varful politicii romanesti, adusa ulterior pe cele mai inalte culmi de Basescu.

Servind natiunii drept revelatie acea jalnica insailare de ragaieli mentale semi-digerate, nici macar editate din respect pentru cititori, Nastase imi aminteste de infatuarea si aroganta din vremurile bune. Bune pentru el.

Iesirea prin Sarindar (RO)

2011-02-15T00:23:00.000+01:00

Calitatea viziunii economice a presedintelui Basescu este definitiv ilustrata de aceasta colectie de declaratii (mai exista si alte exemple). In fata evidentei oistii infipte sistematic in gard, cuvintele palesc.

Un alt specialist de marca, recordman mondial, este guvernatorul BNR Mugur Isarescu, care de exemplu in aprilie 2009 vedea Romania continuandu-si netulburata cresterea economica (in acel an, economia a scazut cu peste 7%).

Veti intelege, deci, ca devin nelinistit cand presedintele si guvernatorul se intalnesc sa puna tara la cale.

De data asta, insa, mai este ceva: Basescu pare sa caute, tot mai disperat, o iesire politica.

Nu ma intereseaza foarte mult aceste zbateri, Basescu si-a taiat deja toate puntile politice si gama lui de optiuni se restrange ineluctabil. Solutii nu mai are la dispozitie de multa vreme, cam de cand s-a incapatanat sa priveze Romania de un guvern legitim, declansand asaltul impotriva institutiilor democratice. Si, de fapt, sunt ani buni de cand Basescu este parte a problemei, nu a solutiei.

Dar mi se pare interesanta urmatoarea secventa:

anul trecut, Basescu isi incuraja trupele spunandu-le ca PDL are sanse sa culeaga la alegerile din 2012 beneficiile politice ale scoaterii tarii din criza;
acum, acelasi Basescu cauta sa puna distanta intre partid si guvern, prin aducerea unui premier independent.

Stiu, situatia este complicata si de razboiul intern din PDL. Lui Basescu ii este tot mai greu sa tina in mana si partidul, si guvernul, cu manusa uzata care este Boc - asa ca vedem tot mai multa agitatie in tabara portocalie fie pentru un nou partid ("Alba-ca-Zapada"), fie pentru un alt guvern.

Dar, macar in parte, cred ca noul impuls - ca plan nu pot sa-i zic - este determinat si de pierderea increderii presedintelui in mult-trambitata redresare economica si in capacitatea ei de a mai da apa la moara PDL-ului pentru viitoarele alegeri. O fi aflat si el ca nu e chiar de bine.

***

Se anunta o perioada agitata pe scena politica, mai ales ca opozitia pare si ea sa se mai fi inviorat oarecum. Dar in zgomotul urmatoarelor saptamani, esential ramane raspunsul (inca suspendat) la cele doua intrebari pe care le-am formulat cu sase luni in urma.

Embracing the opportunity (and risks) of Arab democracy (EN)

2011-02-09T01:05:00.004+01:00

As the authoritarian order in the Arab world is shaking in the face of popular uprisings that have broken through the socially entrenched fear barrier, an equally epic struggle is taking place in the West to come to terms with its own fears vis-a-vis the Arabs, and to comprehend the until recently unimaginable prospect of Arab democracy.

For the West, the current dilemma is whether to embrace what looks like the chance of an unprecedented democratic opening in the Middle East (and, yes, with all the risks associated to it), or stick to the old comfort zone of familiar dictators who deliver "stability and security" in a volatile region.

This shouldn't be a dilemma at all.
For the "realist" position of privileging "stability" over change is riddled with inconsistencies and, in the longer term, breeds risks at least as serious than those associated with the alternative.

There is an obvious contradiction in, on the one hand, proclaiming that Arabs are not ready for democracy, and, on the other hand, siding with the dictator against the people in the street who call for freedom and democracy. In other words, the Arabs are losers no matter what - whether they accept dictatorship, or rebel against it.

If one accepts the idea that democracy is not for the Arabs, then the West's (and in particular the US right wing's) claim at the superiority and universality of its democratic values is devoid of meaning. The democratic values are either universal, and then accessible to Arabs as well; or confined to certain religions and cultures, in which case there is no basis whatsoever for claiming any moral superiority of democracy, or expect others to live up to its standards.

Incidentally, the claim that some peoples cannot possibly meet certain standards (that others have set for them) is, at its core, fundamentally racist.

For the West, recognizing the democratic aspirations of the Egyptians and other Arabs - in fact, a cry for justice, rights and dignity that resonates with any sensible human being - and embracing the rare opportunity of a new beginning in its relations with the Arab world, would simply mean living up to its declared principles, as opposed to abandoning them and submitting (again!) to what may seem expedient at a point in time. In the long run, this is the only effective conduct, and the only possible way to prevail in an otherwise unwinnable standoff with Islamic terrorism.

For Israel, the stake is about finding a modus vivendi with the Arab people, as opposed to just placating some dictators. A rather tall order, indeed, but which holds much promise.

Reality check: avem think-tank-uri? (RO)

2011-01-31T15:41:00.000+01:00

Ne-am cam lamurit cum stam in ce priveste calitatea guvernarii si a democratiei romanesti.
Vina, desigur, este a clasei politice de proasta calitate.

In schimb, avem intelectuali de calitate, care stiu ce ar trebui facut, pacat ca politicienii nu-i asculta... nu-i asa?

Ei bine, nu prea.
Vestea proasta este ca, probabil, clasa politica pe care o avem reflecta destul de bine nivelul general.

Cand o tara sta prost in unele clasamentele internationale, probabil ca nu sta prea bine nici in altele, asta ar fi concluzia trista. Pe langa indicatorii de calitate a guvernarii, Romania sta prost in multe alte domenii, cum ar fi educatia - nu avem nici o universitate in topul primelor 500 din lume, iar la testele PISA iesim mereu la coada clasamentului.

Foarte recent a aparut o evaluare a calitatii institutiilor axate pe cercetarea politicilor publice, asa-numitele think-tanks, la nivel global. Raportul The Global Go-To Think-Tanks este bazat pe o inventariere si o cercetare exhaustive la nivel global, cu o metodologie solida de evaluare, acoperind aproape 6.500 de astfel de organizatii, din 169 de tari.

Rolul acestor institutii, furnizoare de expertiza si analiza in domeniul politicilor, este foarte important pentru calitatea generala atat a dezbaterii publice, cat si a actului de guvernare propriu-zis. Prezenta si calitatea think-tank-urilor conteaza foarte mult in intelegerea situatiilor complexe cu care se confrunta o societate si in productia de idei si solutii pentru gestionarea lor.
Mai pe sleau spus, o tara care nu are astfel de resurse intelectuale ajunge sa gandeasca cu mintea altora si sa importe asa-zise solutii din afara, fabricate de oameni care nu au nici informatia completa, nici raspunderea fata de cetateni - cum face de exemplu Romania cu FMI.

Dar, veti spune, avem think-tanks destule, pe toate gusturile: Societatea Academica din Romania, Institutul de Politici Publice, Asociatia Pro-Democratia, Institutul de Studii Populare (apropiat PDL), Institutul Ovidiu Sincai (apropiat PSD), Fundatia Horia Rusu (apropiata PNL), Institutul Ludwig von Mises si asa mai departe. Si adevarul este ca Romania nu sta prea rau din punct de vedere cantitativ. La numarul de think-tanks, tara noastra se plaseaza pe un onorant loc 18 la nivel global, cu 54 de astfel de organizatii. Din acest punct de vedere, in Europa de Est suntem pe locul 2 dupa Rusia (112), inaintea unor tari mai mari ca Ucraina (47) sau Polonia (41).
Nu ne putem plange ca think-tank-urile romanesti ar fi fost ignorate!

Cand vine vorba de calitate, insa, lucrurile se schimba radical si, din punctul de vedere al performantei romanesti, seamana mai degraba cu situatia universitatilor.
In topul primelor 25 de think-tanks din Europa Centrala si de Est, Polonia este reprezentata de nu mai putin de sase (!!!), Rusia are patru, Ungaria si Ucraina cate trei, Slovacia si Cehia au cate doua. Cu cate un think-tank in top 25 regional sunt reprezentate Serbia, Bulgaria, Lituania, Azerbaijan (!) si chiar Muntenegru, a carui populatie face cam cat cartierele Titan si Berceni impreuna.

Iar Romania? Nici un think-tank in topul primelor 25 din regiune! Din toate faimoasele noastre institute, din toate talk-show-urile interminabile, din toate semninariile cu staif rezulta... un mare zero.
In traducere libera, inseamna ca mai degraba gasesti expertiza de calitate in politici publice in Azerbaijan sau Muntenegru decat in Romania.

Da, stiu, suntem geniali - cand ne privim in oglinda.
Cand se uita altii la noi, perceptia e oarecum diferita.

Despre coruptie si alti demoni: cursa de soareci si instinctul sinucigas al opozitiei (RO)

2011-01-29T01:57:00.554+01:00

De vreo 15 ani, s-a instapanit ideea ca pentru tarile post-comuniste din Europa de Est principala problema de guvernare o reprezinta coruptia. A contribuit la acest lucru o tendinta mai larga pe plan international de a acorda din ce in ce mai multa atentie acestui fenomen (de pilda, din 1995 Transparency International a inceput sa publice faimosul clasament al tarilor pe baza Indicelui de Perceptie a Coruptiei, care a avut si continua sa aiba o influenta considerabila asupra mentalului colectiv); iar in regiunea noastra, a contat inca si mai mult accentul pus de Comisia Europeana pe combaterea coruptiei in tarile candidate, care a devenit un leitmotiv al procesului de integrare.

Cu timpul, s-a instapanit corectitudinea politica a 'anti-coruptiei', cu propriul cod de comunicare, cuvinte-cheie si clisee goale de sens. A pune la indoiala importanta primordiala, absoluta a masurilor anti-coruptie a devenit un tabu. Nesurprinzator, tarile care au trecut prin angrenajul integrarii europene si rapoartelor de monitorizare aferente au ajuns campioane la masuri anti-coruptie, desi impactul acestor masuri in unele cazuri ramane cel putin indoielnic.

Romania nu a facut exceptie - dimpotriva, avand (impreuna cu Bulgaria) o situatie mai grava din punct de vedere al coruptiei decat alte tari candidate, a fost privita cu mai mare atentie si supusa unor conditionalitati speciale, care continua pana in ziua de azi (prin Mecanismul de Cooperare si Verificare). In aceste conditii, a devenit perfect posibil ca pe baza retoricii anti-coruptie sa fie castigate alegeri (Basescu) sau sa fie construite cariere politice (cazul Monica Macovei, despre care am mai scris aici si aici).

De ce ar fi asta o problema?

Pentru ca premisa pe care se bazeaza politica anti-coruptiei in zilele noastre ar putea fi gresita, cel putin in cazul anumitor tari, printre care si Romania.
Aceasta premisa, care vede in coruptie o radacina a raului politic, economic si social, distorsioneaza intelegerea situatiei de fapt din unele tari post-comuniste. In realitate, principala problema a acestor tari este fragilitatea democratiei, slabiciunea institutiilor care garanteaza pluralismul politic si limiteaza excesele autoritariste.

Nu neg ca Romania (ca si alte tari din regiune) are o problema cu coruptia si ca ceva ar trebui facut in privinta asta. Dar chestiunea cruciala este: cu ce pret? Pentru ca Romania mai are si alte probleme, de pilda cu democratia.
Raspunsul este ca, intr-o democratie inca neconsolidata, obiectivul anti-coruptiei nu trebuie sa capete prioritate asupra chestiunii esentiale a pastrarii ordinii democratice. Combaterea coruptiei este un lucru bun, dar nu cu pretul slabirii garantiilor democratice. Intre eradicarea coruptiei si salvarea democratiei, daca se ajunge in situatia de a trebui sa alegem, alegerea corecta este in favoarea democratiei - pentru simplul motiv ca, intr-o democratie, chiar imperfecta, se poate lupta si cu coruptia; dar intr-o non-democratie, chiar construita pe retorica anti-coruptie, acest lucru poate deveni la un moment dat imposibil si nu mai exista nici cale de intoarcere.

Cei care saluta neconditionat orice ancheta sau arestare sub acuzatii de coruptie ar trebui sa se gandeasca de doua ori. Lupta anti-coruptie are valoare doar daca fundamentul democratic nu este pus in pericol.

Sa ne amintim:
In 1989, est-europenii au iesit in strada, in primul rand, pentru libertate si pentru lichidarea monopolului comunist asupra puterii politice. Principalul castig al revolutiei anti-comuniste a fost reinstaurarea pluralismului politic si a drepturilor cetatenesti. Miza politicienilor reformisti din anii 1990 a fost crearea cat mai rapida a unei rupturi ireversibile cu trecutul, prin solutii gen "terapie de soc" (Balcerowicz in Polonia, Gaidar in Rusia); in acest context, prioritatea absoluta era deschiderea cat mai rapida spatiului economic si politic si spargerea monolitului puterii comuniste, pentru ca acesta sa nu se poata reface. La inceputul anilor 1990, anti-coruptia nu facea parte din arsenalul politic al anti-comunistilor, dimpotriva, in unele cazuri discursul legalist, anti-coruptie a fost promovat de partizanii status-quo-ului, in incercarea da a bloca reformele radicale care se preconizau. Rusia din perioada lui Eltin este un exemplu ilustrativ: s-au facut reforme democratice esentiale, a inflorit insa si coruptia; ulterior, Putin a folosit cu succes discursul anti-coruptie si anti-oligarhi - un fel de "moguli" ai lor - pentru a anula o parte a reformelor democratice din prima jumatate a anilor 1990 si pentru concentra din nou puterea intr-o singura mana.

Lectia principala este ca atunci cand anti-coruptia incape pe mana anti-democratilor, riscul este major.
Fortele politice democratice ar trebui sa fie foarte atente sa evite o astfel de situatie, in primul rand tinand coruptia sub control cand sunt la putere pentru a nu exaspera oamenii (se stie, oamenii disperati sunt mai usor de manipulat) si, in al doilea rand, nepermitand taberei autoritare sa monopolizeze cauza atat de populara a combaterii coruptiei.

***

Dupa ce Basescu a castigat doua randuri de alegeri jucand cartea anti-coruptiei (in 2004 a vorbit de tepe in Piata Victoriei, in 2009 s-a razboit cu "mogulii"), rezultatele arata in felul urmator: situatia coruptiei in Romania nu s-a ameliorat semnificativ, in schimb basescienii au preluat controlul cvasi-total asupra tuturor institutiilor statului, pe ici-pe colo (destul de des) fortand regulile jocului. Ca si in cazul reformei statului de vreo doi ani incoace, povestea mai lunga a anti-coruptiei in Romania are prea putin de-a face cu obiectivul declarat al intaririi integritatii, in schimb are foarte mare legatura cu lupta pentru acapararea puterii, in care o factiune foloseste retorica anti-coruptie pe post de instrument politic (vedeti de exemplu aici).

Sa mai fie posibil, in aceste conditii, ca Basescu si ai lui sa repete aceasta farsa?

De ce nu? Pot sa incerce, sperand ca romanii vor mai putea fi pacaliti inca o data cu acelasi truc.

Iar cand opozitia le da o mana de ajutor, punandu-se singura in off-side si contribuind la scrierea unui nou scenariu al luptei lui Basescu cu sistemul ticalosit, lucrurile incep sa capete parfum de verosimilitate.

Ma refer, desigur, la chestiunea recentei arestari a presedintelui Consiliului Judetean Arges, un puternic pesedist local.

Nu am suficiente informatii sa-mi dau cu parerea asupra chestiunii de fond. Ca si altii, observ si eu ca pare sa existe o diferenta in felul in care structurile de forta (politia, procuratura, serviciile secrete) trateaza politicienii opozitiei si, respectiv, politicienii puterii. Intre altele, se pare ca Nicolescu chiar are probleme serioase de sanatate, spre deosebire de Monica Ridzi.

Dar felul in care au reactionat cei din opozitie cred ca este fundamental gresit, pentru ca nu face decat sa dea apa la moara noii piese de teatru regizate de putere. Conform acesteia, alianta de opozitie pe cale de a se crea devine o "alianta a penalilor" care isi apara coruptii si da atacul la Justitie, iar PSD, PNL si PC "fac zid impotriva Justitiei" sau chiar ar fi pornit jihad-ul impotriva ei. Povestea deja se scrie singura, personajele negative (Ponta si Antonescu) intrandu-si perfect in rol.

Ce ar trebui facut?

De mai multa vreme am argumentat ca singura abordare viabila din partea opozitiei este una legalista, in care PNL si PSD trebuie sa denunte incalcarile cadrului legal de catre putere si sa aiba un discurs public axat pe respectul fata de institutii, lege si proceduri.
In loc de asta, Ponta si Antonescu se complac in rolul de contestatari ai actului de justitie. Chiar daca or avea dreptate intr-un caz specific, aceasta postura este profund toxica. Si care, probabil, va trebui repetata, pentru ca, in scenariul pe care il descriu aici, cazul de la Arges este doar inceputul.

Dar poate ca cuvantul unuia ca mine nu conteaza. Sa extindem deci un pic bibliografia:

Scenariul care se construieste este explicat in detaliu de unul dintre comentatorii portocalii, sfatuitor ocazional al PDL. La mai putin de 24 de ore dupa arestarea lui Constantin Nicolescu, Dragos Aligica explica cum anti-coruptia poate fi arma politica perfecta pentru o putere erodata, ajunsa la un minim al increderii populare, pe fond de criza economica la care nu are solutii pe termen scurt; si incheie astfel: "Cum ar suna de pilda initiativa suspendarii unui lider politic aflat intr-o plina campanie de anti-coruptie si de „asanare a economiei nationale si clasei politice”? Dar a „izolarii politice” a unui partid care isi asuma un astfel de program de masuri?"

Pai cum sa sune? "Ca dracu'", vorba lui Petre Roman din decembrie 1989.

Parca am mai vazut filmul asta.

Ma tem ca opozitia este pe cale sa creeze un nou episod de tip Geoana-Vantu.
Ca si atunci, pare aproape imposibil ca basescienii sa mai castige in alegeri. Dar sa nu subestimam capacitatea opozitiei de a-si da cu stangul in dreptul, a aratat deja ce poate. Atunci, cu vizita nocturna la Vantu, Geoana a reusit sa-i dea pe tava un nou mandat prezidential lui Basescu.

Unele lectii par a fi greu de invatat.

Desi tehnologia a avasat considerabil, cursele de soareci au ramas aceleasi ca acum 100 de ani. De ce sa fie schimbate, cand inca functioneaza foarte bine?

Day of reckoning (VI) (RO)

2011-01-27T12:27:00.000+01:00

Sunt cateva luni de cand am spus ca masurile bezmetice de ambutisare macro-economica a Romaniei luate de actuala guvernare - si care, bineinteles, ne-au fost prezentate drept o mare operatiune strategica, o mama a tuturor reformelor (Basescu deja se declara victorios si are timp sa dea lectii si altora, vezi aici si aici) - nu au facut decat sa prelungeasca criza si sa-i amplifice dramatic costurile sociale. Ne putem lauda cu cel mai inept raspuns anti-criza al unui guvern din regiune, concomitent cu o indatorare masiva si cu cel mai brutal set de masuri "de austeritate" luate de vreo tara (concedieri, taieri masive de salarii, cresterea cu 5% a TVA!!, reducerea prestatiilor sociale - toate in acelasi timp). Iar rezultatele se vad - comparativ cu alte tari din regiune, Romania traverseaza cea mai lunga criza.
Mai pe larg: aici, aici, aici, aici si aici.

Nu am fost singurul care a spus asta, sceptici au fost destui.
Este insa interesant ca incepe sa aiba indoieli chiar unul dintre partasii la zisa ambutisare, omul FMI care a negociat cu Romania (de fapt, doar cu Basescu direct), Jeffrey Franks. Ia vedeti ce zice acum:

Romania s-a ajustat macro-economic, dar nu da semne vitale (nu a revenit pe crestere economica);
Cresterea TVA nu a dus la cresterea incasarilor la buget;
In plus, face si niste glume nesimtite si de prost gust despre riscul de deces al pacientului desi operatia a reusit, si despre transformarea Romaniei din mineralier in salupa.

Stupefiant!

Nu trebuie sa fii economist cu doctorat sa realizezi ce efect are o crestere cu 5% a TVA (de la 19 la 24%) asupra activitatii economice, mai ales pe timp de recesiune. Chiar basescienii s-au jurat cu luna si cu stelele ca nu vor face asa ceva, pana cand au facut-o. O astfel de masura se aplica sub constrangerea necesitatii reducerii deficitului bugetar, cu riscul de adancire a recesiunii, aferent unei politici "pro-ciclice". Totusi, foarte greu se pot gasi exemple de crestere atat de brutala a TVA.
Spre comparatie, Grecia - care este in situatia cunoscuta de principal "bolnav" al zonei Euro, cu o datorie publica astronomica si o situatie dezastruoasa a deficitului bugetar - a crescut anul trecut TVA cu 4%, de la 19 la 23%; alte tari europene care au mai crescut TVA in 2010-2011 sunt Finlanda cu 1% (de la 22 la 23), Portugalia cu 3% in total in doua etape (ajungand de la 20 la 23), Spania cu 2% (de la 16 la 18), Slovacia cu 1% (de la 19 la 20), Polonia cu 1% (de la 22 la 23), Marea Britanie cu 2,5% (de la 17,5 la 20).
Singura crestere de TVA similara cu a Romaniei a fost operata de Ungaria in iulie 2009 (cu 5%, de la 20 la 25), in contextul in care inca din 2006, cu peste 2 ani inaintea crizei mondiale, Ungaria se confrunta cu propria ei criza a unui deficit public nesustenabil. In Uniunea Europeana, limita maxima a TVA este de 25%.

Iar acum, omul FMI ne spune ca masura nici macar nu si-a atins scopul, acela de a creste incasarile bugetare.

Eu am o problema cu asta.
Ca Basescu si Boc sunt niste nulitati stiam deja. Ca nu au legitimitatea sa conduca Romania si cu atat mai putin sa faca ce au facut, am mai scris.
Dar ca FMI sa cautioneze un astfel de regim, sa se faca partas la saracirea si indatorarea unei tari pe generatii de acum incolo, dupa care prin principalul negociator sa-si declare surpriza ca "tratamentul" nu da rezultatul scontat si sa faca glumite ieftine despre decesul "pacientului" si retrogradarea economiei de la mineralier la salupa, mi se pare revoltator!

Basescu si ai lui, clar, au dat cu oistea in gard, rau de tot! Sper ca vor plati pentru asta cat de curand, oamenii ard de nerabdare sa-si arate recunostinta pentru campionii reformei basesciene a statului. (Tot ce sper eu este ca vor avea sansa sa o faca in mod pasnic, la urne, fara alte zguduiri intr-o tara deja fragilizata).
Dar pe acest Jeffrey Franks il va intreba cineva de sanatate? El are vreo tinta de performanta la jobul ala al lui bine platit (excluzand teorii ale conspiratiei cum ca ar fi platit tocmai pentru a aduce Romania in sapa de lemn)? Si ii aminteste cineva din cand in cand ca umorul cinic nu prea e gustat in tarile care implementeaza acorduri cu FMI?

UPDATE: Cam acelasi lucru, spus mai pe scurt.

Time is money (RO)

2011-01-14T16:16:00.002+01:00

Timpul costa bani.
Iar timpul unora e mai scump decat al altora.

De exemplu, timpul lui Ion Alexandru Tiriac (a.k.a. Tiriac Jr.) costa 1.250.000 euro pentru 9 ore, cat a fost tinut din treaba in 23-24 iunie 2004 (plus obligat sa stea in tara inca vreo patru luni, intre 24 iunie si 4 noiembrie ale aceluiasi an). Detaliile aici.

Acum la drept vorbind, sistemul judiciar romanesc a dat dovada de cruzime, stricandu-i vacanta de vara beizadelei. Cum spune si el, "...am acumulat numeroase sentimente negative care mi-au afectat viaţa şi care s-au agravat exponenţial cu fiecare prelungire a măsurilor obligării de a nu părăsi ţara".

Vestea buna este ca suferinta lui Tiriac Jr. nu va fi fost in zadar. Cu banii luati de la stat, vrea sa creeze o fundatie in sprijinul victimelor abuzurilor judiciare. Eu deja ma simt mai bine, ca cetatean, ca de acum are cine sa ma apere de abuzuri. Voi, nu?

Ma gandesc ca totusi n-ar trebui sa aloce chiar intreaga suma pentru fundatie, ar fi un exces de altruism. Mi s-ar parea corect si logic ca mai intai familia Tiriac sa-si recupereze banii cheltuiti cu cumpararea martorilor si sustragerea de probe din dosar; iar cu ce ramane, se mai pot apara niste victime ale abuzurilor statului, preferabil din cercul sau de prieteni, despre care se stie cat sunt de persecutati.

Din acelasi ciclu este si acest exemplu al vicepresedintelui Consiliului Judetean Olt, care cere ajutorul presei pentru a-si recupera banii datorati de guvern firmei sale. Poate ar trebui sa infiinteze cineva si o fundatie pentru apararea de abuzuri a politicienilor care fac afaceri cu statul - si pentru mai rapida circulatie a banilor publici catre buzunarele private.

Lasand gluma la o parte, noutatea nu este ca se fura in Romania.

Noutatea este tupeul nemarginit cu care se fura acum.

Cetateanul de rand nu numai ca este calcat in picioare, dar mai primeste si cate o flegma in cap de la cei care il joaca sub talpi.
Si tot el trebuie sa-si ceara scuze.

Something brewing (EN)

2011-01-13T00:43:00.005+01:00

UPDATE 2 (14/01): Developments have indeed accelerated in Tunisia - we see the collapse of the regime as we speak. This more and more resembles the fall of the communist system in Eastern Europe in 1989. To watch in the coming period the other countries mentioned in this post.

UPDATE (14/01): A breakthrough in Tunisia! Things may accelerate in the coming period.

Something is brewing in the Islamic world.

From Iran, 18 months after the rigged presidential elections in June 2009, the main news is not that the regime is still in place, but that the green movement is still alive, managing to propagate a continued message of reason, democracy and moderation (like this one by Mir Hossein Mousavi, the real victor of the 2009 elections) that gains popular support. In fact, in spite of the brutal repression by the regime (a de facto military dictatorship that has been forced to implicitly abandon any pretense of democratic or even religious legitimacy) for a year and a half, the resistance has strengthened its grassroot base and consistently maintained the high moral ground. The standoff continues and it is very difficult to predict when the regime will collapse. For one thing, all the guns are in the regime's hands and it has repeatedly proven that it has no hesitation to use them against the people. However, following a pattern previously seen in the demise of other dictatorships like Romania's Ceausescu regime in 1989, there are small but increasingly visible cracks within the establishment.

True, Iran is shi'a, and in many ways is a standalone case.

But what is happening lately across Northern Africa - in particular Tunisia and Algeria, to some extent Egypt - also signals a broader tendency in the "Western-friendly" South Mediterranean rim: the survival instincts and vital energy of a new generation clash with the status quo of rigid dictatorships led by aging strongmen (Ben Ali, Bouteflika and Moubarak respectively). The lid that has been kept on any dissent for many years has only helped build up pressure; sooner or later, in one form or another, it has to erupt.

This is potentially a turning point.

In a few years from now, we could have more open and inclusive societies in a traditionally volatile area that has Western Europe within missile (or suicide bombing) range. But the eventual transformation is not risk-free, and increased radicalization is one of the possible outcomes.

The West, though it cannot control these developments, has a key role to play - particularly in building trust with moderates and islamo-democrats. Unfortunately, the tradition is not a good omen: quite systematically in the past the West lacked the courage to live up to its democratic principles in relation to the Muslim countries, and instead allied itself with the dictators, against the people. The "war on terror" with its security fixation further aggravated the problem.

Obama's "New Beginning" speech in Cairo in June 2009 was a brilliant first step in changing this situation:

This cycle of suspicion and discord must end. I have come here to seek a new beginning between the United States and Muslims around the world; one based upon mutual interest and mutual respect; and one based upon the truth that America and Islam are not exclusive, and need not be in competition. Instead, they overlap, and share common principles - principles of justice and progress; tolerance and the dignity of all human beings.

This appeal undoubtedly created a stir in the Muslim world. But a year and a half later, America has not delivered its part of the deal - in particular when it comes to the intractable Israelo-Palestinian conflict.

Those who give Obama the benefit of the doubt (and I am in that category) hope that he has a plan.

It would be such a pity if he didn't.

Carul inaintea boilor (RO)

2011-01-06T02:50:00.001+01:00

In timpul crizei politice din toamna lui 2009, opozitia nu avea o alianta formala, dar avea o majoritate in Parlament si un inceput de solutie (mai tineti minte "proiectul Johannis"?); acum pare a fi invers: ne indreptam spre o alianta (pentru inceput PNL+PC, care ar urma sa devina parte a unei aliante mai largi care sa includa si PSD), dar solutii nu prea se intrevad, cel putin deocamdata.

Nu ma numar printre cei care se ingretoseaza de mezalianta dintre puritatea crin-penelista si odiosul mogul Felix, cred ca asta e o pista falsa (vedeti exemple aici si aici). Vorbim totusi de politica; si nu de orice politica, ci de politica romaneasca. Nu era Voiculescu parte si a majoritatii care-l sustinea pe Johannis, denumita malitios de Basescu "coalitia Grivco"? Si nu ne-ar fi fost mai bine cu un premier ca Johannis in ultimul an, sustinut de o majoritate solida? (Printre altele, probabil ca n-am fi trait sa vedem halucinanta escaladare din aceasta perioada a tensiunilor in relatiile cu Germania si Franta in contextul gestionarii ridicol-catastrofale a chestiunii Schengen, "meritul" fiind in principal al cuplului de titani ai diplomatiei Basescu-Baconschi, dar care este probabil sa ne coste pe toti mult timp de acum inainte). Nu a fost partidul lui Voiculescu "solutia imorala" chiar a lui Basescu pentru a scoate PSD-ul lui Nastase de la putere in 2004, intrand atunci in alianta cu PD si cu PNL? Despre ce vorbim?
De aceea, nu prea inteleg sila unora fata de astfel de combinatii, presupunand ca au urmarit cat de cat ce se petrece pe scena politica si nu au cazut cu totul sub influenta retoricii basesciene (in care Voiculescu, Vantu, Oprea, Ontanu si atatia altii sunt buni cand il sustin si odiosi cand ii stau impotriva).

Situatia critica in care a ajuns democratia romaneasca (ce a mai ramas din ea, pentru ca nu arata deloc bine) face acceptabile chiar solutii non-standard pentru a opri ofensiva dezlantuita a unei puteri ilegitime si autiste, care nu are sustinerea populatiei. Pentru ca Basescu isi continua ofensiva neabatut - mai nou, dupa ce a frant impotrivirea initiala a Curtii Constitutionale fata de legea Educatiei in varianta guvernului, a readus pe tapet si chestiunea modificarii Constitutiei, ca de obicei incercand sa impuna unilateral termenii discutiei (ramane valabil ce am scris mai demult despre asta).

Deci nu consider alianta PNL-PC o problema in sine, catusi de putin. Ba chiar as saluta-o daca ar ajuta sa avansam macar cu un milimetru in cele doua chestiuni fundamentale la care m-am mai referit: calitatea si legitimitatea guvernarii, amble critice pentru redresarea Romaniei.
Adevarata problema insa este ca gesticulatia si verbiajul opozitiei din ultima vreme nu produc nici o solutie, contin multe elemente contradictorii si, de fapt, este probabil ca urmaresc cu totul altceva decat ni se spune.

Iata de ce:

Atat PNL, cat si PC erau deja in opozitie. Vorbim deci doar de o re-aliniere in interiorul opozitiei, care nu produce un impact real in afara ei, desi ne este prezentata ca si cum ar face-o. In Parlament, raportul de forte intre putere si opozitie, asa masluit cum este el acum, ramane neschimbat. Cum bine observa un blogger, (PSD+PC) + PNL = PSD + (PC+PNL), conform regulii asociativitatii adunarii. Ca sa fiu ingaduitor, singurul efect pozitiv de care s-ar putea vorbi in urma acestei permutari de mobila in casa opozitiei ar fi realizarea unui raport mai echilibrat intre cei doi poli - PSD si PNL -, ceea ce ar trebui sa duca la abandonarea definitiva de catre PSD a iluziei contraproductive ca ar putea guverna singur dupa urmatoarele alegeri; cred insa ca acest lucru se intamplase deja, sau s-ar fi intamplat oricum.
Strategia opozitiei de rasturnare a puterii trebuie inevitabil sa includa o schimbare a majoritatii parlamentare; fara aceasta, orice discutie este doar teoretica. Or, o schimbare a majoritatii nu se poate face decat prin desprinderea din actuala formula de putere fie a UNPR, fie a UDMR, fie a ambelor. UNPR este format din dezertori de la PNL si PSD, care au mizat pe accesul la resursele puterii si este foarte putin probabil sa se intoarca de unde au plecat. Cat despre UDMR, a dat pana acum destule dovezi ca se simte foarte bine in actuala pozitie la guvernare; de ce ar renunta la pozitia certa de al doilea partid de guvernare pentru una incerta de al treilea partid intr-o majoritate diferita? Cu atat mai putin ar face asta dupa ce tocmai a reusit sa obtina ce si-a dorit in privinta legii Educatiei. Aduce noua alianta PNL+PC vreun element de noutate, care sa schimbe datele problemei? Eu nu il vad...
In timp ce opozitia ne tot spune de un an incoace cat este de urgent ca actuala putere sa fie schimbata, mutarea de ieri nu aduce nici o solutie pe termen scurt sau mediu, in schimb vine cu o inflatie a retoricii privind termenul lung. Antonescu vorbeste de o alianta pana in 2016, iar Ponta si Voiculescu vorbesc chiar de un termen de 10 ani (!!!). Este tot mai clar ca se vizeaza nu o schimbare imediata, ci pozitionarea pentru viitoarele alegeri, eventual si a celor din ciclul ulterior. In primul rand, nu e clar de ce ar trebui sa-i intereseze asta pe romani, acum. In al doilea rand, aici avem o problema: daca o alianta PSD+PNL+PC poate fi justificata prin nevoia stringenta a schimbarii formulei actuale de putere - deci ca o solutie de urgenta, pe termen scurt -, datele problemei se schimba semnificativ cand incepem sa vorbim de orizontul anilor 2016 si 2020. Ce logica are o alianta pe termen atat de lung intre PNL si PSD, care pana de curand nu conteneau sa-si etaleze diferentele ideologice?
In continuare referitor la aspectul ideologic (pe care nu il supraestimez, nici unul dintre partidele principale, cu mici diferente, nu are o identitate ideologica foarte clar conturata), este stupefiant cum Antonescu (in discursul filmat de aici) incepe prin a justifica alianta cu PC pe baza convergentei doctrinare (ha-ha!), dupa care continua senin spunand ca PSD este vizat ca principal partener intr-o constructie politica mai larga. Pai, suntem doctrinari, sau nu? Evident ca nu, sunt de acord cu cei care spun ca toata frazeologia cu stanga si dreapta - pe care incearca sa joace mai ales PDL din motive evidente - este total irelevanta in conditiile actuale din Romania, dar atunci ar trebui gasita o explicatie mai plauzibila pentru apropierea de PC. Justificarea urgentei si a circumstantelor exceptionale care cer un front unit in apararea bazelor ordinii democratice - si pe care as intelege-o foarte bine - se aplica doar pe termen scurt, nu pentru aliante proiectate pe zece ani de acum incolo.
In ultima vreme constat ca a revenit in forta, in discursul opozitiei (vezi la Nastase, la Antonescu, la Ponta), tema suspendarii presedintelui Basescu, prezentata uneori chiar ca primul pas necesar in schimbarea cursului politic. De fapt, tema suspendarii a avut fluxuri si refluxuri de-a lungul intregului an 2010, nefiind decat inca un joc cu nervii oamenilor (ca si motiunile de opereta), de obicei PSD considerand demersul suspendarii drept inoportun cand il propunea PNL si viceversa. Nu ne explica insa liderii opozitiei cum ar putea fi suspendat Basescu in lipsa unei majoritati favorabile suspendarii in Parlament, ca sa nu mai vorbesc de controlul portocaliu instituit asupra Curtii Constitutionale (peste avizul consultativ al Curtii s-ar putea totusi trece, la o adica, daca ar exista majoritate in Parlament). Acest tip de amenintari retorice lipsite de continut nu fac decat sa discrediteze opozitia. In plus, se pune carul inaintea boilor. Evident, piatra filozofala este schimbarea majoritatii in Parlament - acum, nu dupa alegeri. Cu o majoritate noua, totul devine posibil, incepand cu schimbarea guvernului, alegeri anticipate si - daca este nevoie (si eu cred ca va fi!) - suspendarea "presedintelui-jucator". Fara o noua formula de majoritate, ne pierdem vremea: portocaliii raman ferm infipti la putere cel putin pana la urmatoarele alegeri la termen (la sfarsitul lui 2012), toate institutiile-cheie (sau, in fine, ce a mai ramas din ele dupa asaltul basescian) fiind sub controlul lor. Deci, din punct de vedere practic, problema care se pune este crearea unei noi majoritati in Parlament cat timp Basescu este inca presedinte - pentru ca nu poate fi suspendat in lipsa unei astfel de majoritati.
Din acest punct de vedere, singurul lucru relevant pe care opozitia ar putea sa-l spuna romanilor in acest moment este daca exista un plan realist de schimbare a majoritatii din Parlament. Asta ar putea sa includa, de exemplu, o oferta clara pentru UDMR intr-o formula alternativa de putere (inclusiv garantia pastrarii "cuceririlor" udemeriste din noua lege a Educatiei) - lucru pentru care nu vad in ce fel alianta PNL+PC ar fi un pas necesar; mult mai relevanta ar fi revigorarea mai vechii aliante PNL+UDMR. Or, tocmai despre existenta unei solutii de schimbare a majoritatii nu ni se spune nimic concret.
Tot ce ni se spune, in schimb, se vede la o analiza mai atenta a nu fi decat un efort de pozitionare in perspectiva urmatoarelor alegeri. Cu alte cuvinte, pretinzand ca lucreaza la o solutie de redresare urgenta a tarii, opozitia ne bombardeaza de fapt cu mesaje electorale si este mai ocupata sa negocieze pozitiile pe viitoarele liste comune (cum au facut PNL si PC) decat sa schimbe cursul politic actual. Ceea ce nu face decat sa continue jocul cinic din 2010, cand pe de o parte opozitia depunea motiuni de cenzura si (mai ales PSD) incerca sa scoata lumea in strada, dar de fapt era multumita sa-si consolideze cresterea din sondaje si sa lase PDL-ul sa se erodeze cat mai mult la putere. Din aceeasi categorie face parte si mesajul pe care il vad repetat tot mai des si cu tot mai mult patos de catre liderii opozitiei prin talk-show-uri (ultima data de catre Ludovic Orban aseara la Antena3, anterior de catre Antonescu, Ponta si altii), cum ca poporul roman ar fi ales gresit (se intelege ca pe Basescu in 2009) si acum traieste consecintele alegerii facute. Este in mod evident un mesaj electoral (cu alte cuvinte, sa fim mai atenti cu cine votam la viitoarele alegeri), dar fundamental mincinos. Adevarul este ca actuala formula de guvernare nu se bazeaza pe votul romanilor ci, dupa cum am mai aratat, pe masluirea configuratiei politice a Parlamentului rezultate din alegerile parlamentare din 2008; indiferent de victoria de la prezidentialele din 2009 (asa cum a fost, daca a fost), Constitutia nu ii dadea dreptul lui Basescu sa forteze modificarea structurii politice a Parlamentului; ceea ce s-a petrecut in ultima parte a anului 2009 a fost o serie de abuzuri politice si de fortari ale cadrului constitutional de catre Basescu si PDL, care se fac astfel direct responsabili de degradarea tot mai evidenta a democratiei romanesti; o parte din vina se distribuie insa tuturor actorilor politici, iar opozitia, in loc sa culpabilizeze electoratul, ar face mai bine sa inceapa prin a-si asuma partea ei de vina pentru situatia la care s-a ajuns.

Sigur, poate parea oarecum nedrept sa incep anul cu o postare critica la adresa opozitiei, cand actuala putere este cea care a dus Romania mai jos decat a fost vreodata in ultimii 20 de ani, din punct de vedere moral, politic, al statului de drept, al imaginii interne si externe.

Poate ca este nedrept. Dar pur si simplu am obosit sa acord circumstante atenuante acestei opozitii care nu stie ce vrea si se joaca cu disperarea unui popor.

Chiar imi doresc foarte mult ca evenimentele ulterioare sa ma contrazica, dar imi vine greu sa cred ca va fi asa.

N-as vrea sa se inteleaga ca nu apreciez ideea de unitate a opozitiei - dimpotriva, am pledat pentru ea. Dar aceasta unitate nu are valoare ca scop in sine, ci ca mijloc pentru rezolvarea problemelor presante ale tarii. De aceea, este important ca opozitia sa produca acum solutii politice pentru Romania, nu protocoale interne si mesaje electorale. Este simptomatic ca, dupa un an de dezmat portocaliu, PNL si PSD inca nu au un program de guvernare comun si o propunere alternativa de guvern, sau macar de premier, cum a fost Johannis in 2009.

Din pacate, cu fiecare zi care trece, actuala clasa politica in totalitatea ei se dovedeste incapabila sa produca solutii pentru iesirea din fundatura in care Romania a fost adusa. Ceea ce deschide tot mai mult usa unor alternative imprevizibile, din afara sistemului, cu toate pericolele aferente.

Starea democratiei romanesti (RO)

2010-12-20T09:45:00.004+01:00

Principalul motiv care m-a determinat sa incep acest blog, cu ceva mai mult de un an in urma, a fost perceptia privind deteriorarea accentuata a cadrului democratic din Romania, in conditiile unui razboi politic care a depasit limitele statului de drept. Acest asalt politic asupra institutiilor de baza ale democratiei s-a desfasurat sub pretextul reformei si am scris pe larg despre aceasta impostura si despre pericolul erodarii ordinii democratice din tara noastra (de exemplu aici, aici, aici, aici, aici, si aici).

In ultimul timp, deriva anti-democratica a Romaniei a devenit tot mai vizibila si din afara tarii.

Cel mai recent exemplu este raportul privind Indicele de Democratie (Democracy Index 2010) publicat de The Economist Intelligence Unit. In el, tarile lumii sunt clasificate in patru categorii (democratii depline, democratii viciate, regimuri hibride si regimuri autoritare) in functie de calitatea democratiei, masurata prin 60 de indicatori legati de procesul electoral si pluralismul politic, drepturile cetatenesti, functionarea guvernului, participarea politica si cultura politica.

Constatarile raportului sunt destul de triste pentru intreaga regiune a Europei de Est, care a inregistrat in medie cel mai semnificativ declin al indicelui de democratie intre 2008 si 2010.
Dar, chiar si pe acest fond negativ, Romania iese in evidenta.

Intre 2008 (data precedentului raport) si 2010, adica fix de cand Basescu si Boc s-au apucat sa "reformeze statul", Romania a suferit a doua cea mai grava scadere a indicelui de democratie (-0,46) din regiune dupa Ucraina (-0,64).

Situatia Ucrainei este explicata in raport prin faptul ca deschiderea democratica din perioada "revolutiei portocalii" a fost urmata de o noua alunecare spre autoritarism odata cu schimbarea de regim de dupa alegerile prezidentiale de la inceputul anului 2010, castigate de Viktor Yanukovich.
In cazul Romaniei, explicatia trebuie cautata chiar la "portocalii" nostri, care s-au aflat la putere in aceasta perioada. Singura mentiune explicita privind Romania se refera la includerea presei printre posibilele amenintari la adresa securitatii nationale. Dar cifrele vorbesc de la sine.

Pages From Democracy Index 2010 Web

In 2010, Romania a ajuns pe ultimul loc in Uniunea Europeana in privinta indicelui de democratie. Intre 2008 si 2010, tara noastra a retrogradat 6 pozitii in clasamentul global (de pe locul 50 pe locul 56), fiind depasita de Bulgaria, Croatia, Argentina, Mexic, Surinam (!), Sri Lanka (!!).
Iar acest lucru s-a intamplat fara ca indoielile legate de ultimele alegeri prezidentiale sa fie reflectate: pentru procesul electoral si pluralism, Romania primeste o nota foarte mare (9,58 din 10), desi se poate discuta daca este intr-adevar meritata.

Nu sunt un adept absolut al unor astfel de clasamente si indici, sunt constient de limitele lor, numai ca in cazul Romaniei notele proaste incep sa se adune si nu fac decat sa confirme ceea ce se observa deja cu ochiul liber. Declinul semnalat de indicele de democratie se adauga celui reflectat de Indicele de Perceptie a Coruptiei pe 2010 publicat de Transparency International si altor indicatori legati de calitatea guvernarii.

Daca in privinta crizei economice puterea continua sa invoce (intr-un mod cel putin discutabil) "greaua mostenire", nu prea vad cum poate da vina pe guvernele precedente pentru deteriorarea calitatii guvernarii si a ordinii democratice de cand Basescu l-a pus (si il tine cu tot dinadinsul) pe Boc premier.

Lauda-ma, gura! (RO)

2010-12-19T13:39:00.001+01:00

Desi nu duce lipsa de aplaudaci (vezi aici, aici, aici), Elena Udrea simte nevoia sa se mai laude si singura. Evident, tot pe banii nostri.

Nu este nimic rau in principiu daca ministerele publica rapoarte de activitate, pentru ca cetatenii sa poata judeca performanta guvernului. Dar aici avem de-a face cu altceva.

De vreun an de zile, de cand i s-au dat pe mana un mega-minister si miliarde de euro, se lucreaza febril la constructia imaginii Elenei Udrea ca succesoare a lui Basescu - cel putin in partid, daca nu si in stat.

Daca aveti rabdarea sa o ascultati, veti vedea ca vorbeste in primul rand de bani: contracte semnate, bani cheltuiti sau promisi. Nu este intamplator. Cum am mai spus, "expunerea publica si risipa ritualica de bani publici sunt ingredientele necesare ale intaririi autoritatii indoielnice a udrei".

Dar, ca si seful ei care a inglodat tara in datorii de zeci de miliarde si totusi Romania a ajuns in 2010 sa aiba cea mai mare scadere economica din Europa dupa Grecia (marea majoritate a tarilor din zona fiind deja pe crestere), Udrea nu prea ne spune ce rezultate a obtinut de banii (multi) cheltuiti.

De exemplu, nu explica de ce, dupa ce a tocat o gramada de bani nu pe unul, ci pe doua branduri de tara, ambele "cu cantec" (primul a fost inregistrat de altcineva ca marca, al doilea foloseste un logo copiat), numarul turistilor straini care viziteaza Romania continua sa scada.

De fapt, insa, banii cheltuiti echivaleaza deja cu rezultate notabile - ce-i drept, nu pentru noi, ci pentru firmele de partid.

Pentru afaceristii apropiati de PDL, ministeriatul Elenei Udrea este deja un mare succes.

Day of reckoning (V) (RO)

2010-12-16T09:40:00.032+01:00

CTP in luna iunie: "Toţi cei care vor vota pentru aplicarea acestei măsuri, trebuie să fie conştienţi de acest lucru. În numeroase familii care au bugetari şi pensionari, nişte oameni vor muri. Mii, zecii de mii vor muri. Nu vor avea alimente, bani de încălzire, bani de medicamente. Nu înţeleg cum un politician poate să-şi asume condamnarea la moarte a unor oameni ca pe nişte trădători. Asta îşi asumă acum cei de la Putere."

Exagerare?
Nu.

Da, tara este in criza. Cum zice presedintele, nu-si poate permite sa aiba grija de toti cetatenii ei.
Sau, cu alte cuvinte:
Pretul dezmatului pe bani publici al Elenei Udrea (alte doua exemple recente, aici si aici) si al altora ca ea se poate contabiliza nu doar in milioane de euro, ci si in vieti omenesti.

Mintindu-ne frumos (RO)

2010-12-15T23:25:00.000+01:00

Cand se intampla o data, este ghinion.
Cand se intampla sistematic, este neputinta.

Ne mintim singuri crezand ca Steaua a primit golul decisiv in prelungiri, si ca a fost la 3 minute de calificare.

In realitate, Steaua nu a fost la 3 minute, ci la ani intregi de aceasta calificare.
Iar golul nu l-a primit in prelungiri, ci acest gol a fost in mintea lor - si a noastra - dinainte de prima secunda a meciului.

PS:
"- Ce e de facut?
- Sa muncim mai bine decat am facut-o pana acum."

Reactiile foarte decente ale lui Lacatus atat dupa neverosimilul 3-3 cu Napoli de la Bucuresti (cu golul egalizator al italienilor in minutul 97), cat si dupa acest meci, ma fac sa cred ca exista speranta pentru viitorul Stelei.
Ma tem insa ca Gigi Becali nu va intelege nimic din ce i se intampla si va schimba din nou antrenorul.

It is happening again (II) (RO)

2010-12-15T22:09:00.000+01:00

...and again.

Sa ma laud?
Am anticipat lucrul asta (vezi si exemplul precedent).

"O anumita neglijenta a spontaneitatii..." (RO)

2010-12-14T11:21:00.009+01:00

Istoria ne ofera destule exemple de intelectuali valorosi care, odata intrati pe taramul politicii, au avut o prestatie mizerabila. Printr-o ciudata compartimentalizare a simtului moral si a capacitatii mentale, devine posibil ca un om cultivat, cu agerime de spirit si un dezvoltat simt critic in zona lui de expertiza, sa se comporte ca un imbecil in politica. Atat nazismul, cat si comunismul au avut intelectualii lor de marca.

Ca ganditor, il gasesc pe Andrei Plesu foarte interesant.

Dar interventiile lui politice din ultima vreme - ca aceasta, intr-o discutie halucinanta cu D. Tapalaga (cititi-o sau vedeti-o pe toata) - sunt tot mai greu de trecut cu vederea.

Spre deosebire de altii, nu ii iau in nume de rau parerea proasta pe care o are despre Victor Ponta si Crin Antonescu - e vorba de opinie si, oricum, mai degraba ii dau dreptate decat sa-l contrazic.

Dar daca, in contextul situatiei de azi a Romaniei si dupa ce a avut de-a face din interior cu politica ultimilor 20 de ani (de doua ori ministru si o data consilier prezidential), tot ce are Plesu sa-i reproseze presedintelui Basescu este "o anumita neglijenta a spontaneitatii", inseamna in cel mai bun caz ca este din punct de vedere politic inept.

Ma tem insa ca aceasta ineptie este una auto-indusa si bine controlata.

Iata un alt exemplu: isi declara admiratia fata de "tinerii care au intrat in PDL [...], oameni cu mari calitati" Voinescu, Preda si Baconschi. Intamplator sau nu, intre ei se afla un om care a scuipat pe democratia romaneasca facandu-se partas la furtul de voturi in Parlament, altul care n-a avut nici o ezitare sa-i ridice ode in public Elenei Udrea (vedeti primul clip video de aici); acestia ne sunt oamenii cu mari calitati?

Ma intreb daca si cand va ajunge Plesu, la judecata constiintei sale, sa aiba propriul "moment Emil Bobu": sa priveasca in urma, sa-si revada pozitiile politice si sa(-si) marturiseasca "Am fost un dobitoc!"

Moldova si muzica sferelor... de influenta (RO)

2010-12-13T17:29:00.000+01:00

In aceste zile la Chisinau se scrie istorie.
Nu tocmai la modul eroic si glorios; majoritatea miscarilor au loc in spatele usilor inchise, iar ce razbate in afara lasa loc multor interpretari. Dar asta nu reduce cu nimic importanta evenimentelor.
Miza pe frontul geopolitic dintre Est si Vest este acum Republica Moldova (de ce i se intampla asta tocmai micii Moldove ar merita o discutie separata), iar infruntarea este una fara manusi, eticheta diplomatica a fost in mare parte lasata deoparte. Tensiunea istorica este aproape palpabila. Sunt vremuri interesante peste Prut.

Au fost mai intai alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, al caror rezultat (mai multe detalii intr-o postare anterioara) pareau sa indice initial o continuare fara mari emotii a coalitiei pro-europene si ramanerea comunistilor (PCRM) in opozitie - lucru in sine foarte important in desprinderea ireversibila a Moldovei din chingile post-sovietice, dupa cum am explicat.

Pentru a intelege dinamica situatiei, este interesant sa vedem, spre comparatie, rezultatele de la alegerile anticipate din 29 iulie 2009 si de la cele din 28 noiembrie 2010:

In 2009, desi au iesit pe primul loc si au avut aproape jumatate (48) din totalul mandatelor, comunistii au pierdut puterea, pentru ca toate celelate partide parlamentare s-au aliat impotriva lor, creand Alianta pentru Integrare Europeana (AIE) din PDLM, PD, PL si AMN, cu un total de 53 de mandate in Parlament. AIE a fost capabila sa formeze o majoritate de guvernare, dar i-au lipsit 8 voturi pana la cele 61 necesare alegerii Presedintelui (conform Constitutiei Republicii Moldova, pentru alegerea Presedintelui de catre Parlament sunt necesare trei cincimi din voturi, adica 61 din cele 101) - ceea ce a dus pana la urma la dizolvarea Parlamentului si la inca un rand de alegeri anticipate.

In noiembrie 2010, desi Alianta Moldova Noastra (AMN, unul dintre partidele componente ale AIE) nu a mai trecut pragul de reprezentare parlamentara, AIE a castigat alegerile la scor mai bun decat in 2009, avand cu 6 mandate mai mult, in total 59 (i-ar lipsi deci doar doua voturi pentru alegerea Presedintelui). Rezultatul nu este surprinzator: el confirma trendul descrescator al PCRM si consolidarea treptata a orientarii pro-occidentale a Moldovei.
La o prima vedere, n-ar fi trebuit sa fie nici o problema ca AIE - care adoptase in 2009 un program de guvernare comun pentru patru ani - sa continue ca formula de guvernare, incercand eventual o solutie de compromis cu PCRM pentru alegerea Presedintelui daca nu se puteau gasi cele doua voturi lipsa; iar, in cel mai rau caz, noi alegeri anticipate peste cateva luni, care i-ar fi asigurat probabil si atingerea celor 61 de voturi in Parlament.

De aici, insa, lucrurile au inceput sa se complice, iar geopolitica sa lucreze.

Simtind ca Moldova este pe cale sa se desprinda din sfera sa de influenta si nefiind dispusa sa accepte aceasta realitate, Rusia a trecut la presiuni fatise pentru a forta o coalitie de guvernare intre PD si PCRM (care, in total, ar avea 57 de mandate in Parlament, deci mai putine decat AIE). Seful administratiei prezidentiale de la Moscova, Sergei Naryshkin, a vizitat intempestiv Chisinaul pe 5 decembrie, intalnindu-se cu reprezentantii PCRM, PD si - mai mult de forma - PL. Nu si-a dat nici macar osteneala sa mimeze echidistanta - nu a avut nici o intalnire cu principalul partid de guvernamant, PLDM, nici cu liderul acestuia, premierul Vladimir Filat. Conform informatiilor din presa, pentru constituirea unei coalitii convenabile (PCRM-PD), Naryshkin a promis sprijin rusesc, inclusiv livrari de gaze la pret redus - inca o ilustrare a felului cum Moscova foloseste in scop politic dependenta tarilor europene de resursele energetice de la Est.

Pentru un timp, se parea ca ofensiva politica a Rusiei (dupa unii analisti, "disperata") va reusi sa re-directioneze cursul politic de la Chisinau. Dupa discutia cu Naryshkin, liderul PCRM Vladimir Voronin a anuntat constituirea unei coalitii de guvernare PCRM-PD. Desi nu a confirmat semnarea vreunui document, liderul PD Marian Lupu a marturisit ca nu are divergente cu PCRM si ca a primit o oferta "foarte generoasa". (Ceea ce in sine suna extrem de dubios, tinand cont ca - asa cum reiese din documentele secrete ale diplomatiei americane publicate de Wikileaks - Voronin i-ar fi oferit 10 milioane de dolari lui Lupu in septembrie 2009 pentru a sustine o coalitie de guvernare intre PCRM si PD.)

N-ar fi fost prima data cand Moscova si-ar fi impus vointa.
De data aceasta, insa, scenariul n-a mai functionat.

Dupa un scurt moment de confuzie, a urmat o contra-ofensiva puternica a europenilor, care s-au exprimat foarte clar pentru pastrarea AIE si a orientarii pro-occidentale de la Chisinau. In doar cateva zile, in Moldova au venit ministrii de externe ai Poloniei si Suediei, precum si presedintele Parlamentului European, iar premierul Filat va merge in aceasta saptamana la Bruxelles. Semnalele din partea oficialitatilor europene (de exemplu aici si aici) sunt la fel de explicite ca ale Moscovei, dar in directia opusa: AIE trebuie refacuta, cursul reformelor mentinut, iar in schimb UE isi va continua sprijinul pentru Moldova, fiind mentionate intre altele ridicarea vizelor Schengen pentru moldoveni si chiar perspectiva aderarii tarii la UE in viitor. Iar SUA se afla pe aceeasi lungime de unda.
Trebuie spus ca, in ultimul an, de cand AIE se afla la guvernare, sprijinul UE pentru Moldova a fost deosebit de activ. Consilieri europeni de inalt nivel sunt plasati in ministerele cheie, proiecte importante de sprijin institutional sunt in pregatire sau deja in derulare. Cum am mai scris, fondurile promise de comunitatea internationala Moldovei sunt comparabile, la scara tarii, cu fondurile structurale directionate catre noile state membre ale UE. Iar la acest sprijin fara precedent, cel putin pana acum, guvernul moldovean a raspuns foarte bine. In ciuda situatiei politice dificile (al treilea rand de alegeri in mai putin de doi ani, fara a socoti si referendumul esuat pentru schimbarea modalitatii de alegere a Presedintelui), administratia si-a vazut serios de treaba, reformele au inaintat, au fost create fundatiile unui destin european pentru Moldova. Iar europenii recunosc progresul realizat.
Este intr-un fel destul de trist sa o spun, dar in ultimul an Moldova a fost in mod clar o tara mai bine guvernata decat Romania.

***
Ce va urma?

Nu este inca foarte clar.
Ce este sigur este ca lovitura de forta a Rusiei, prin misiunea intempestiva a lui Naryshkin, a esuat. Si a esuat in primul rand datorita raspunsului rapid si puternic al partenerilor occidentali ai Moldovei.

Mai departe, insa, raman inca destule semne de intrebare.

Marian Lupu continua sa joace la doua capete, iar din interventiile lui publice se vede destul de clar ca personal ar prefera o alianta cu comunistii.

Curtea Constitutionala din Moldova, in urma unei sesizari a PCRM, a hotarat renumararea voturilor, care ar trebui sa aiba loc incepand cu 15 decembrie. Este putin probabil sa apara surprize (cum spuneam mai sus, rezultatele sunt plauzibile si confirma trendul din ultima perioada), dar se prelungeste perioada de incertitudine. Sunt deja peste doua saptamani de la alegeri si inca nu este clar ce orientare va avea viitorul guvern, desi votul din 28 noiembrie a indicat o intarire a curentului pro-occidental in randul electoratului.

Iar in interiorul UE, nu toate tarile sunt gata sa se opuna interferentei Rusiei in Moldova. Se stie ca unele din vechile tari membre, dintre cele mai influente, intretin relatii foarte apropiate cu Moscova si au interese de multe ori convergente cu aceasta. Ne putem deci astepta la unele surprize neplacute, cum este diversiunea incercata de Franta in aceste zile in legatura cu relatiile romano-moldovene si aderarea Romaniei la zona Schengen.

Una peste alta, situatia ramane inca fluida la Chisinau.
Dar bate un vant de dezghet.

It is happening again... (RO)

2010-12-11T05:09:00.001+01:00

Scriam cu doua saptamani si ceva in urma:

Ce este inca si mai prost pentru PDL, mai stanjenitor pentru aliati (ca UDMR, inca...) si oarecum amuzant (daca n-ar fi atat de tragic si sinistru) pentru observatori ca mine si altii este ca ritul de trecere a puterii in "partid" de la suzeranul batran (Basescu) catre succesoarea desemnata va mai include, fatalmente, multe astfel de episoade. Repetitia ritualica si expunerea publica, chiar daca acopera PDL-ul de ridicol, sunt indispensabile in aceasta structura de putere pentru diseminarea mesajului de supunere de sus in jos, de la centru pana la ultimul catun unde se construieste vreo mega-sala de sport sau se fac afaceri cu bani publici. [...]
La PDL, [...] expunerea publica si risipa ritualica de bani publici sunt ingredientele necesare ale intaririi autoritatii indoielnice a udrei, a transformarii ei din postura de muza diafana a Cotrocenilor in cea de nou stapan cu mana larga.. Pregatiti-va deci pentru lunga serie de juraminte de fidelitate ale baronilor locali, necesare pentru a consfinti faptul ca, de acum, soarele PDL de la Bucuresti rasare...

Ei bine, pregatiti-va popcorn-ul si telecomanda: se intampla din nou.

Geniul Carpatilor reloaded (RO)

2010-12-10T22:47:00.000+01:00

Ce mai poti spune dupa ce o guvernare - pe care ti-o asumi cu mandrie drept creatie personala - a "reusit" una dintre cele mai proaste gestionari ale crizei economice intr-o tara europeana? Dupa ce ti-ai inglodat tara in datorii de zeci de miliarde de euro, dar cu toate acestea nu ai reusit sa eviti prabusirea economica si a nivelului de trai?

Daca esti un om normal, iti torni cenusa in cap sau macar te abtii sa mai zici ceva.

Dar daca esti Basescu, dai lectii altora.

Day of reckoning (IV) (RO)

2010-12-10T00:28:00.000+01:00

Revin pentru ultima data la discutia privind impactul economic al curbelor de sacrificiu - constand in principal in reducerea cu un sfert a salariilor din sectorul public si cresterea TVA de la 19% la 24% - adoptate la mijlocul anului de guvernarea portocalie (pentru mai multe detalii, vedeti episoadele 1, 2 si 3).

Spre reamintire, mi-am exprimat parerea ca ajustarile brutale operate de guvern au aruncat economia romaneasca intr-o dubla recesiune, tocmai cand era pe punctul sa isi revina din prima. Bloggerul Cristian Banu a sustinut ca scaderile de activitate economica raportate imediat dupa adoptarea pachetului de austeritate ar fi doar un efect conjuctural, economia romaneasca urmand a reveni in scurt timp pe crestere (au fost mai multe comentarii la cele trei postari, cel mai recent aici). Am cazut de acord sa asteptam cifrele privind evolutia economica in trimestrul trei si perspectivele in perioada urmatoare.

Acum le avem, si nu arata deloc bine.

Concluzia este poate cel mai bine exprimata in extrasul din editia europeana a Wall Street Journal (din 3-5 decembrie, pagina 6) reprodus la inceputul acestei postari: o scadere pe baze anuale de 2,5% in trimestrul 3 (dupa 0,5% in trimestrul 2), atribuita in mod direct masurilor de austeritate, care au subminat cererea interna si au anulat castigurile din cresterea exporturilor. Mai mult decat atat, daca se ia in calcul si situatia stocurilor, scaderea reala este de 3,5%, cu perspective de agravare a recesiunii in continuare. Cam asta este situatia, in ciuda declaratiilor triumfaliste ale oficialitatilor care pretind ca se lupta de doi ani cu criza economica.

Bibliografie suplimentara:
- despre cum se degradeaza continuu estimarile FMI privind cresterea economica a Romaniei in 2011;
- despre cum se degradeaza si previziunile Comisiei Europene;
- despre cum voci autorizate estimeaza chiar ca nu va exista crestere nici in 2011.

Deja vu? Asa ni s-a spus si in 2009 - mai intai ca nu vom avea recesiune, apoi ca vom avea una limitata, apoi ca suntem deja pe punctul de a depasi criza s.a.m.d., in timp ce lucrurile mergeau din rau in mai rau.

Si ca sa apreciem si mai bine meritele genialei guvernari portocalii pe care Basescu ne-a bagat-o pe gat: conform estimarii celei mai recente a UE (din toamna 2010) privind evolutia economica a tarilor membre, doar 6 dintre cele 27 de tari membre vor avea scadere economica in 2010, dupa cum urmeaza (in ordinea crescatoare a gravitatii declinului): Bulgaria (-0,1%), Irlanda (-0,2%), Spania (-0,2%), Letonia (-0,4%), Romania (-1,9%), Grecia (-4,1%); celelalte 21 de tari membre vor avea crestere economica in acest an. De altfel, in privinta Romaniei multi analisti se asteapta la o scadere chiar mai severa in 2010. Iar pentru 2011, UE estimeaza pentru Romania cea mai slaba crestere dintre toate tarile din afara zonei euro.

Desigur, pentru toate astea Basescu si Boc nu au nici o vina.
De vina sunt mogulii, Ion Iliescu si guvernarea liberala din 2007-2008.

Sa traim bine!

Sansa istorica pentru Moldova! (RO)

2010-11-30T16:43:00.004+01:00

A fost mai intai euforia generata de exit poll-urile mincinoase - cu tot tacamul, inclusiv discursul victorios al premierului Filat pentru o victorie inexistenta... (apropo de asta: va surprinde ca Vasile Dancu mai are tupeu sa apara in public? pe mine nu!). A urmat panica la aparitia primelor cifre reale.

Acum, cand ceata s-a mai ridicat, se vede ca situatia dupa alegerile din Moldova este departe de a justifica euforia initiala a partidelor pro-europene (si, in mare parte, pro-romanesti).
Voi incerca insa sa arat ca ea nu este deloc catastrofala cum a parut la un moment dat, dimpotriva.
Una peste alta, deznodamantul este unul fericit; din anumite puncte de vedere, este chiar ideal.

Aritmetic, raportul de forte nu s-a schimbat semnificativ: comunistii raman principalul partid, dar insuficient pentru a controla cele 61 de voturi in parlament necesare alegerii presedintelui (conform Constitutiei moldovene, este nevoie de 60% din voturile celor 101 parlamentari). Coalitia anti-comunista, pe de alta parte, are o majoritate suficienta pentru a forma un guvern, dar totusi sub pragul de 61 pentru a decide presedintele.
In realitate, insa, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Cu aceste alegeri, Moldova a facut un pas mare - posibil decisiv - spre iesirea din zona de influenta ruseasca si apropierea ireversibila de Occident.
(Faptul ca unii comentatori rusi acrediteaza ideea ca nu s-a schimbat nimic inseamna ca, de fapt, au cam inteles si ei ca partida s-a jucat).

Printre rezultatele probabile ale alegerilor de duminica trecuta nu a fost nici un moment o victorie la scor a partidelor pro-europene. Esecul usturator al recentului referendum constitutional (promovat de coalitia pro-europeana si boicotat de comunisti, a avut o rata de participare de doar 29%) prevestea un esec al taberei pro-europene si la alegeri, mai ales ca unul dintre partidele componente (Alianta Moldova Noastra) avea sanse mici sa treaca pragul de reprezentare in Parlament (si nici nu l-a trecut), iar un altul - Partidul Democrat al lui Marian Lupu, desprins nu de mult din Partidul Comunist al lui Voronin - juca la doua capete, luand explicit in considerare o posibila alianta cu comunistii si avand ca principal interes asigurarea functiei prezidentiale pentru Lupu in orice combinatie.

Principalul pericol era ca Voronin si Lupu impreuna (PCRM + PD) sa aiba 61 de mandate sau mai mult. Chiar daca pe hartie coalitia pro-europeana ar fi putut avea o superioritate confortabila, in realitate un asemenea rezultat ar fi facut aproape inevitabila o realiniere politica catre o alianta intre cei doi fosti colegi comunisti si impartirea puterii intre ei (Lupu presedinte, iar Voronin probabil premier sau "speaker" al Parlamentului cum zic moldovenii), cu consolidarea puterii comuniste si a influentei rusesti pentru multi ani de acum inainte.
Din fericire, conform rezultatelor finale PCRM are 42 de mandate in Parlament, iar PD are 15 - deci in total doar 57, ceea ce face neatractiva pentru Lupu o reapropiere de Voronin.

Faptul ca suma mandatelor coalitiei (59) nu asigura automat alegerea presedintelui nu este neaparat un lucru rau. Nici un partid din Moldova nu isi mai doreste in acest moment noi alegeri (au fost deja trei randuri de alegeri parlamentare in mai putin de doi ani, resursele de campanie sunt secatuite) si, evident, nici electoratul - ceea ce inseamna ca partidul sau partidele care ar forta noi alegeri ar putea fi aspru penalizate electoral. De aceea, este probabil ca se va ajunge cumva la un compromis, cu un presedinte acceptabil tuturor - poate o figura neutra, cu influenta redusa; sau poate chiar Lupu (un om despre care se stie bine ca este agreat de Moscova), dar intr-o pozitie slabita. Daca partidele coalitiei ar fi avut impreuna 61 sau mai multi parlamentari, Lupu si-ar fi revendicat presant presedintia si ar fi putut santaja cu blocarea formarii guvernului sau chiar cu schimbarea majoritatii; foarte probabil ca ar fi obtinut-o, de pe o pozitie de forta, urmand sa aiba o influenta considerabila in facerea si desfacerea jocurilor politice de la Chisinau in perioada urmatoare.
Dupa parerea mea, principalul invins al alegerilor este chiar Lupu - nu atat datorita propriului scor al PD (a fost conform asteptarilor), ci a configuratiei politice mai largi, care face dificil jocul lui la doua capete si santajul asupra celorlalte partide pro-europene. Situatia ideala pentru Lupu ar fi fost una in care PD ar fi putut aduna 61 de voturi atat cu PCRM, cat si cu partidele democratice (PDLM si PL), ceea ce i-ar fi lasat totala libertate de manevra; ceea ce s-a intamplat in realitate este exact opusul, nici o combinatie nu aduce nemijlocit cele 61 de voturi in Parlament. Iar faptul ca marja de manevra a lui Lupu este foarte ingusta este, in mod cert, un lucru bun.

Al doilea rezultat major este ca, foarte probabil, comunistii vor ramane in afara viitoarei puteri. Importanta acestui lucru nu trebuie subestimata. Fiecare luna fara comunisti la putere este un ragaz pretios pentru Moldova si contribuie la schimbarea datelor problemei.
Partidul lui Voronin, in lungii ani la putere, si-a intarit puterea si influenta in profunzime asupra tuturor institutiilor statului, asigurandu-si si un control cvasi-total al resurselor publice. Coalitia anti-comunista a avut probleme serioase in a limita influenta subterana a comunistilor in ultimul an, chiar daca se afla oficial la putere. Nu degeaba a fost amanata declansarea alegerilor anticipate: cum a spus-o chiar premierul Vlad Filat, partidele pro-europene au trebuit mai intai sa-si asigure un minim control asupra institutiilor statului, altfel, cu un aparat administrativ aflat inca sub influenta comunistilor, nu aveau nici o sansa.

Ramanerea PCRM in opozitie in anii urmatori este elementul decisiv care ar putea marca ireversibil desprinderea Moldovei din zona gri a Europei. Departe de puterea administrativa, fara acces direct la resursele statului, PCRM poate rezista un timp, dar pe termen lung puterea ii va fi afectata iremediabil: retelele clientelare se vor destructura si se vor reorienta spre alte centre de influenta, retelele de influenta din institutiile publice se vor eroda, partidul va scadea treptat ca pondere electorala si influenta politica. Este foarte posibil ca PCRM sa-si fi ratat acum cea mai buna sansa de a reveni la putere, poate chiar ultima.
Daca puterea non-comunista nu face greseli catastrofale in perioada urmatoare, "victoria" de duminica ar putea ingropa PCRM pe multi ani de acum incolo. Ani in care Moldova va putea sa-si construiasca un alt destin.

PDL - ritualuri feudale (RO)

2010-11-22T13:59:00.052+01:00

Secventele, venind parca dintr-o alta epoca, pe care le-a putut vedea o tara intreaga la asa-zisele alegeri de la PDL Bucuresti, au din punctul meu de vedere un merit important: clarifica odata in plus, pentru putinii oameni de buna credinta care mai nutreau oarecare indoieli (ca si pentru cei care inca isi cauta scuze pentru a nu recunoaste evidenta), adevarata natura a PDL, o grupare impropriu catalogata drept partid politic.

Ce este inca si mai prost pentru PDL, mai stanjenitor pentru aliati (ca UDMR, inca...) si oarecum amuzant (daca n-ar fi atat de tragic si sinistru) pentru observatori ca mine si altii este ca ritul de trecere a puterii in "partid" de la suzeranul batran (Basescu) catre succesoarea desemnata va mai include, fatalmente, multe astfel de episoade. Repetitia ritualica si expunerea publica, chiar daca acopera PDL-ul de ridicol, sunt indispensabile in aceasta structura de putere pentru diseminarea mesajului de supunere de sus in jos, de la centru pana la ultimul catun unde se construieste vreo mega-sala de sport sau se fac afaceri cu bani publici. PDL nu este prima gasca mafiot-feudala care capuseaza total statul si care are nevoie sa treaca printr-o tranzitie de putere, a mai existat cel putin un alt exemplu, PSD-ul din 2000-2004, cand puterea a migrat de la Iliescu la Nastase; diferenta totusi este ca PSD-ul avea o priza mai ferma a situatiei (si o cota de popularitate inca decenta) si putea evita in mare masura expunerea mediatica a riturilor interne de reasezare a relatiilor de vasalitate. La PDL, in schimb, expunerea publica si risipa ritualica de bani publici sunt ingredientele necesare ale intaririi autoritatii indoielnice a udrei, ale transformarii ei din postura de muza diafana a Cotrocenilor in cea de nou stapan cu mana larga.

Pregatiti-va deci pentru lunga serie de juraminte de fidelitate ale baronilor locali, necesare pentru a consfinti faptul ca, de acum, soarele PDL de la Bucuresti rasare (a se citi: nu de la Cluj, ca pana recent).
Daca va intrebati cum vor arata astfel de ritualuri, iata un exemplu recent (postat chiar de impricinata pe facebook :-)):

Ca o nota de subsol, consemnez aici si gestica din ce in ce mai suprarealista a acelor - tot mai putine - voci "disidente" din PDL care simt inca mancarimea limbii si/sau a tastaturii, ca Cristian Preda. Omul probabil ca s-a simtit atat de inconfortabil la spectacolul orgiastic al inscaunarii udrei, incat s-a simtit obligat sa se manifeste cumva. Fluieratul lui in biserica, facut cu noduri in gat si vorbind de jos, din sala, cu ochii in sus spre prezidiu (si nu spre restul asistentei), s-a limitat la a spune ca regele (Basescu) e mort, cu alte cuvinte ca nu mai poate trage partidul dupa el si ca este nevoie de noi lideri; sigur, asta n-a deranjat de fapt pe nimeni, doar pentru asta se stransesera acolo toti oamenii aia, sa o ridice in slavi pe udrea si s-o inscauneze ca succesor desemnat.

Mesajele cu adevarat semnificative si le-a pastrat pentru blog, sub masca unor mici detalii pe care n-a apucat sa le mentioneze la conferinta "din lipsa de timp" (desigur! probabil i se termina bateria de la microfon :-))).

Si iata care sunt acele detalii nesemnificative:

a) sa nu se mai mimeze alegerile cand e un singur candidat (ooh, dar atunci care mai e placerea?);

b) propunerea de a se tine alegeri primare in PDL pentru desemnarea candidatilor pentru 2012 (vezi sa nu!) si un mesaj de simpatie, en passant, pentru Vasile Blaga (ii da dreptate intr-o chestiune benigna), cel care a ajuns sa simbolizeze ultima speranta a pedelistilor care inca mai cred ca fac parte dintr-un partid politic care guverneaza Romania (desigur, vor avea o mare deziluzie si cu Blaga la momentul potrivit);

...si, cu voia dumneavoastra ultimul pe lista, punctul-bomba:

c) candidatul PDL la Primaria Bucurestiului (despre care udrea a dat semnale mai mult decat explicite ca o intereseaza) sa fie cineva nascut si crescut in Bucuresti!!! Desigur, argumentul - invocand "patriotismul local" al bucurestenilor - este total aiurea: bucurestenii sunt in mod demonstrabil lipsiti de acel sentiment si, istoric, au fost deseori bucurosi sa se lase pe mana unora parasutati in Capitala din alte zari (Ciorbea, Lis, Basescu erau bucuresteni? si cati din locuitorii actuali ai Bucurestiului sunt nascuti si crescuti acolo?). Daca exista in Romania ceva asemanator cu un "melting pot" de tip american, acela este Bucurestiul. Dar, evident, Preda bate saua sa priceapa iapa: dupa cum ii spune si porecla, "fecioara din Plescoi" nu e tocmai bucuresteanca get-beget.

Poate parea oarecum nedrept sa scriu tocmai despre Preda, care se tot agita sa se pozitioneze cumva mai onorabil in ciorba pedelista, cand avem exemplare ca finul intelectual Baconschi facand "eforturi monumentale" (oare?) sa nu cada prada seductiei udriene (TRU ar trebui sa fie ingrijorat, i-a aparut un competitor redutabil in ale sofismului encomiastic).
Dar de la Preda am alte pretentii.

Eroarea strategica a UDMR (RO)

2010-11-19T01:12:00.000+01:00

Alegand sa mearga pana in panzele albe cu impunerea noii Legi a Educatiei in formula unilaterala a guvernului si facand din asta o conditie a ramanerii in coalitie, ca si participand activ si tot mai lipsit de retineri la samavolniciile basescienilor impotriva statului de drept, UDMR face un joc periculos - atat pentru Romania, cat si pentru minoritatea maghiara.

Traditional, partidul maghiar a fost un factor de echilibru si stabilitate in politica romaneasca. Sigur, au existat suisuri si coborasuri, dar in general UDMR a participat cu buna credinta la procesele politice si institutionale ale tranzitiei, asigurand o reprezentare a intereselor minoritatii maghiare in interiorul sistemului. A sustinut formule de guvernare orientate spre reforma si a contribuit semnificativ la ancorarea Romaniei la sistemul occidental (inclusiv aderarea la NATO si UE). In chestiunile legate de statutul etnicilor maghiari din Romania, a adoptat o inteleapta politica a "pasilor marunti" - revendicari promovate consecvent, dar in interiorul cadrului politic, legal si institutional - astfel incat avansurile realizate in acest domeniu s-au petrecut in mod organic, pe masura ce nivelul de acceptare din partea majoritatii a permis fiecare pas inainte. In acest fel, UDMR a reusit sa creeze treptat o baza de incredere cu majoritatea, avansand in acelasi timp dezideratele minoritatii. Declinul partidelor nationaliste romanesti (PRM, PUNR) pana la disparitia lor din Parlament ilustreaza acest trend.
(Uniunea a jucat, de asemenea, si un important rol moderator in relatiile bilaterale dintre Bucuresti si Budapesta in momentele mai delicate, un rol pe care, fara indoiala, istoria il va consemna retrospectiv).

Ceva s-a rupt insa in aceasta logica, in acest tip de demers politic. UDMR pare sa fi devenit nerabdatoare si sa fi abandonat tactica de succes a pasilor marunti si a jocului in cadrul regulilor, in favoarea unor castiguri rapide obtinute prin fortarea regulilor - si, tocmai de aceea, iluzorii.

Este de domeniul evidentei logice ca respectarea stricta a regulilor jocului democratic, a garantiilor legale si institutionale, a limitelor impuse puterii majoritatii, este pe termen mediu si lung cel mai bun aliat al unei minoritati. Cum la fel de clar este ca, atunci cand o minoritate se face partasa la abuz si la incalcarea cadrului legal, isi condamna propriul viitor: istoria este plina de astfel de lectii, nu vreau sa deschid o alta discutie aici mentionandu-le.

Mergand pe mana lui Boc si Basescu in asaltul lor impotriva statului de drept UDMR se joaca cu focul. Oricare ar fi beneficiile pe care spera sa le obtina pentru comunitatea maghiara (cum ar fi concesiile din Legea Educatiei asumata de guvern), este foarte probabil sa ajunga sa le plateasca inzecit in viitor. Nu este vorba doar de cat de sinucigas este sa te bazezi pe cuvantul de onoare al lui Basescu sau Boc - alte partide pot depune marturie. Adevarata problema este ca, aliindu-se cu vandalii politici care au acaparat momentan puterea, UDMR joaca pe un orizont foarte ingust de timp, riscand in schimb sa distruga tot - sau o mare parte din - ceea ce a cladit timp de 20 de ani in relatiile cu majoritatea romaneasca.

Referindu-ma doar la Legea Educatiei, este evident pentru orice om cu scaun la cap ca o versiune impusa unilateral de un guvern ilegitim (si detestat de o mare parte dintre romani) nu poate avea viata lunga. Cum bine observa chiar un PDL-ist, Cristian Preda, o astfel de reforma are nevoie de consens, altfel este nesustenabila. Cat de greu va fi sa se schimbe din nou legea cand va exista o alta putere? Nici n-ar fi prima data, invatamantul este unul din domeniile pe care aproape fiecare ministru si-a incercat mana cu reforme "definitive".

Sa recapitulam pe scurt ce se intampla cu Legea Educatiei: mai intai, portocaliii au fortat preluarea controlului politic asupra Curtii Constitutionale (CCR); apoi, au intrerupt procesul parlamentar in derulare si au fortat adoptarea legii prin angajarea raspunderii guvernului, desi procedura fusese anterior declarata neconstitutionala; spre surprinderea lor, Curtea, chiar dominata politic de portocalii, a mai dat o decizie de neconstitutionalitate. Ce a urmat intrece orice limita: in intervalul dintre anuntarea deciziei CCR si publicarea motivarii, Curtea a fost supusa atat unor presiuni politice fara precedent, cat si umilintei publice (presedintele Basescu catalogand CCR drept "penibila"!); dupa publicarea motivarii (ce-i drept, destul de confuze - ar fi fost si greu sa fie altfel la cata presiune s-a exercitat pentru discreditarea verdictului), guvernul a inceput un demers orwellian de intoarcere pe dos a deciziei, prefacandu-se ca nu o intelege. Pana la urma, puterea va stabili un nou record al abuzului: nici macar deciziile Curtii Constitutionale nu mai au valoare absoluta si pot fi nesocotite atunci cand nu sunt convenabile.

Este foarte greu de inteles - pentru mine, imposibil - cum spera UDMR sa promoveze interesele minoritatii facandu-se partasa la un astfel de abuz brutal al majoritatii politice, la o agresiune fatisa a fortei asupra dreptului. Este o contradictie logica la mijloc!
(Iar Legea Educatiei este departe de a fi singurul exemplu. Lista abuzurilor puterii este din ce in ce mai lunga, iata alte exemple recente aici si aici. Despre multe altele am scris pe acest blog - vezi cele mai recente aici si aici).

Dar cum a ajuns UDMR in aceasta situatie, prizoniera a unei logici vicioase a abuzului de putere care urmeaza unui alt abuz si atrage dupa sine un altul, intr-un lant fara sfarsit al agresiunii politice asupra legilor si institutiilor? Cum a ajuns un partid etnic reprezentand o minoritate, care are un interes strategic direct in existenta unui stat de drept care sa garanteze drepturi cetatenesti egale, sa ia parte la razboiul portocaliilor cu Curtea Constitutionala, sa intre in combinatii fara perspectiva care submineaza tocmai statul de drept si al caror singur scop real este prelungirea agoniei unei puteri ilegitime?
Cum isi inchipuie UDMR ca orice concesie obtinuta acum, in aceste conditii, va fi durabila, si cum de nu intelege ca prin ceea ce face joaca la ruleta 20 de ani de progres al pasilor marunti pentru comunitatea maghiara?

Poate ca amenintarea concurentei interne pentru voturile maghiarilor poate explica partial nervozitatea UDMR si pierderea viziunii strategice. UDMR si politica sa au inceput sa fie contestate tot mai puternic in interiorul comunitatii maghiare, de grupari nationaliste mai radicale, apropiate de dreapta politica de la Budapesta (acum din nou la putere, dupa alegerile din luna aprilie). Pragul electoral pentru accederea in Parlament a inhibat, pentru o vreme, concurenta politica interna din maghiarime - sau a fortat pastrarea curentelor disidente in mare masura in interiorul principalei formatiuni, altfel existand riscul disiparii voturilor si ratarii intrarii in Parlament. [Acest factor este important, dar nu infailibil - cum s-a dovedit recent si in Slovacia, cand la alegerile din acest an un nou partid maghiar (Most-Hid: trans-etnic, cu mesaj de conciliere) a reusit sa treaca pragul electoral, in timp ce partidul maghiar traditional SMK, omologul UDMR-ului de la noi, a ramas in afara Parlamentului.]
Pe linia acestei explicatii, ca sa invinga competitia Uniunea se simte presata sa produca rapid "rezultate" pentru etnicii maghiari, chiar daca pe termen lung ar putea avea un efect de bumerang.

Totusi, inainte de a se da pe mana lui Basescu, liderii UDMR ar trebui sa-si aminteasca rolul jucat chiar de presedinte, marele destabilizator de partide, in promovarea curentelor radicale din maghiarime, felul in care le-a acordat vizibilitate intalnindu-se in afara cadrului oficial cu lideri radicali din secuime, participand la "scoala de vara" de la Tusnad etc.

***
M-am pronuntat recent impotriva folosirii de catre opozitie a argumentului nationalist contra Legii Educatiei pe care guvernul incearca sa o impuna. Raman la parerea ca a juca pe cartea etnica in aceste momente nu ar face decat sa agraveze si mai mult marasmul in care a fost adusa tara.

Dar tocmai lucrul acesta devine din ce in ce mai greu de evitat.

Episoade ca scandalul total deplasat al sarbatoririi Zilei Nationale a Romaniei la Budapesta ne reamintesc ca nu se poate conta automat pe reflexele europene ale tarii vecine, ci ca acest lucru depinde foarte mult de cine este la putere acolo. In plus, aceste accente isteric-xenofobe dinspre Budapesta (de care UDMR ezita sa se distanteze, aratand cat de speriata este de a pierde voturi sau finantari in favoarea alternativei radicale) pica intr-un moment foarte prost, in care la Bucuresti UDMR este implicata alaturi de PDL in fortarea cadrului constitutional pentru a obtine unele avantaje pentru etnia maghiara. Cat va dura pana cand "pericolul maghiar" va deveni principalul strigat de lupta impotriva actualei puteri - cu consecinte sumbre si pentru maghiari, si pentru romani?

Prin jocul periculos pe care il face in aceasta perioada, UDMR da apa la moara nationalismului anti-maghiar si, dupa ce reusise in urma unor stradanii de ani de zile sa inlature chestiunea etnica din prim-planul politicii romanesti, este pe cale sa o transforme din nou in "fair game". Minoritatea maghiara nu va avea decat de pierdut.

Luand parte la abuzurile portocaliilor, UDMR pare sa traiasca propria betie a puterii.
Este doar o iluzie periculoasa, iar trezirea risca sa fie dura.

Inca nu este prea tarziu pentru UDMR sa redevina un factor stabil al ordinii democratice din Romania. Este nevoie doar de curajul de a-si recunoaste eroarea strategica.

Locul UDMR nu este in actuala coalitie, o insailare infama si ilegitima subordonata visului de putere al lui Basescu. Fiecare zi in care UDMR ia parte la abuzurile actualei puteri creeaza un pericol direct pentru resuscitarea tensiunilor etnice si poate afecta pe termen lung soarta minoritatii maghiare din Romania.

Traditia politica pe care a cladit-o in doua decenii impune UDMR-ului sa inteleaga miza pe termen lung a apararii democratiei romanesti.
Locul normal al UDMR este alaturi de partidele democratice, pentru a schimba formula actuala de putere si a salva ce se mai poate din ordinea de drept.

Cand fu Tica... (RO)

2010-11-13T17:13:00.001+01:00

Cei doi titani ai politicii romanesti, divizia "opozitie" - i-am numit desigur pe Ponta si Antonescu - sunt mereu in contratimp. Fie intre ei, fie cu situatia. Cand vrea Crin, nu vrea Victoras; cand ii vine pofta micului Titulescu, i se apleaca domnului cu nume de floare; cand, in fine, ar vrea amandoi, nu se mai poate...

Iar noi, desigur, ar trebui sa-i credem ca se dau de ceasul mortii sa apere statul de drept, sa darame guvernul si sa salveze tara.

Dupa ce Ponta a sabotat ultima motiune de cenzura, facand atata exces de zel incat opozitia a strans pana la urma mai putine voturi decat la precedenta motiune, acum este randul lui Antonescu sa descopere diferentele fundamentale dintre PNL si PSD si sa ni le impartaseasca tuturor.

Cum am mai scris (de exemplu aici, aici si aici), daca intr-adevar are intentii serioase de a opri deriva Romaniei sub guvernarea portocalie, opozitia ar trebui sa actioneze unit, solidar, disciplinat si hotarat, macar pentru o vreme, pana la iesirea din marasm. Altfel, mai bine se abtine de la agitarea inutila a spiritelor.

Teatrul absurd al delimitarilor reciproce si incordarilor doctrinare, in momentele in care PSD si PNL ar trebui - dimpotriva! - sa faca front comun impotriva unei puteri care a adus tara, din punct de vedere al guvernarii, la nivelul unei republici bananiere, lasa foarte putine sperante intr-o schimbare a cursului politic in viitorul apropiat.
Si ma convinge tot mai mult ca actuala opozitie nu este parte a solutiei, ci parte a enormei probleme pe care o avem. Pur si simplu, actuala clasa politica in intregimea ei pare incapabila de a se regenera sau de a genera idei si solutii; merge direct spre prapastie, tragand si tara dupa ea. Iar numaratoarea inversa a inceput.

BBC journalism standards (EN)

2010-11-11T17:25:00.005+01:00

You know that British etiquette is no longer what it used to be when the BBC gets someone to comment live on the G-20 Summit (pick one):

a) via webcam;
b) from his bedroom;
c) with an unmade bed in the background;
d) all of the above.

De ce nu comentez stenograme (RO)

2010-10-30T01:36:00.000+02:00

Pe scurt, de asta.

Si mai pe larg:

O componenta importanta a patologiei romanesti din aceste vremuri este dispretul generalizat fata de reguli, vocatia nedezmintita pentru "scurtatura" procedurala, incalcarea fara retinere a conventiilor si cutumelor.

Desigur, campioni la interpretarea sau suspendarea dupa bunul plac a regulilor si procedurilor sunt basescienii, care literalmente nu dau doi bani pe oprelistile legale si institutionale (exemplele sunt fara numar, iata-l pe cel mai recent). Pentru ei, nu exista nici un fel de limite in politica si - mai ales - nici un fel de limite ale politicii, pentru ca ei nu recunosc nici o instanta exterioara sau superioara politicii; iar politica insasi, asa cum o fac ei, nu respecta nici o regula. Atunci cand ai puterea politica, in intelegerea portocaliilor orice este permis.
Celelalte tabere politice au si ele o parte de responsabilitate pentru situatia in care s-a ajuns - a unei Romanii fara reguli stabile, nevertebrata (eu am numit-o "entropica"), in care nimic nu mai e sigur si orice e posibil - in masura in care, perindandu-se pe rand la putere, s-au preocupat prea putin de intarirea institutiilor si a cadrului constitutional, lasand destule brese prin care au putut patrunde vandalii politici. Si in masura in care, neidentificand pericolul principal care pandeste Romania in acest moment - anume, dizolvarea completa a ordinii de drept - se complac in a fi partase la deriva tarii spre anomie si neguvernabilitate.

Restabilirea ordinii constitutionale, a autoritatii legii si prestantei institutiilor de baza este principala miza a Romaniei in momentul de fata, fata de care pana si schimbarea guvernului este o chestiune secundara. Cand tara risca sa devina neguvernabila, lupta pentru putere ca scop in sine isi pierde sensul. De aceea m-am declarat impotriva oricarei actiuni a opozitiei in afara cadrului legal si institutional, desi basescienii au iesit din acest cadru - sau mai ales de aceea.

Care este lagatura cu stenogramele?

La o scara mai mica, razboiul stenogramelor (cele publicate pe canalele portocalii, incercand sa puna la zid presa ostila; ca si cele publicate ca raspuns de presa anti-basesciana) este o ilustrare a aceluiasi fenomen generalizat care a facut aproape irespirabila atmosfera publica din Romania: in lupta politica, orice este permis si nu mai este recunoscuta nici o regula, nici o limita. Evident, aducerea in domeniul public a acestor materiale - pe filiera investigatiilor intr-un dosar penal fara legatura cu subiectul - este ilegala, dar prea putini oameni in Romania se mai impiedica de astfel de detalii. Vocile care s-au exprimat pe chestiunea de forma sunt rarissime - iar acelea, putine, care au facut-o totusi (un exemplu aici) au intervenit doar pentru a lua apararea propriei tabere, niciodata celei adverse. Nu mai tin minte de cand nu am mai vazut in Romania un politician care sa recunoasca obiectiv faptul ca ai lui au depasit limita, sau care sa se dezica in vreun fel - sau sa refuze sa faca uz - de "dezvaluiri" aparute pe cai nelegitime, atunci cand ele ii sunt politic convenabile. Pentru marea majoritate, scrupulele procedurale nu sunt decat un moft, orice mijloc este bun in razboiul politic.

Nu este vorba aici de simpla lipsa de fair play, ci de disparitia oricarui reper, a oricarui cadru stabil aflat deasupra confruntarii politice. Totul, absolut totul, a devenit o potentiala miza politica, nu mai exista nimic "sfant". Institutiile statului, Constitutia, legile - nimic nu mai este la adapost. Aceasta este problema, acesta este unul dintre motivele importante pentru care totul se duce de rapa.

Iar presa, care in principiu ar trebui sa vegheze la ordinea de drept, si-a abandonat de mult rolul de "caine de paza". O mare parte a ei se comporta mai degraba ca o haita de maidanezi hamesiti si isterici, gata sa inghita orice de la oricine, sa sfasie pe oricine, sa uite intr-o secunda incotro merg si sa navaleasca instantaneu in orice directie din care simt miros de sange. Citind aici cum ziaristii romani se calcau pe picioare la arhiva tribunalului, copiind febril de mana, la intamplare, pagini de dosar pe care reuseau sa le apuce, pentru ca apoi sa le dicteze la telefon - urgent, urgent, exclusivitate! - pentru publicare instantanee in presa, pe mine, unul, ma apuca depresia. Tolontan este singurul care s-a intrebat asupra modului cum au fost scoase "pe piata" faimoasele stenograme - si, nesurprinzator, a descoperit lucruri interesante. Restul presei era prea ocupata cu transcrierea si inghitirea pe nemestecate a momelii care ii fusese aruncata.

Am vazut, de un an incoace, cum se pot demonta, bucata cu bucata, regulile, reperele unei societati, armatura ordinii democratice. Eficient si rapid, mai ales cand implozia este planificata si condusa chiar din centrul de comanda al puterii.
Intrebarea este: in cat timp se poate recladi o structura dintr-o masa amorfa?
Raspunsul, in mod sigur, nu-l vom gasi in stenograme.

O speranta? (RO)

2010-10-29T03:09:00.001+02:00

Cititorii acestui blog stiu ca nu ma da afara din casa optimismul cu privire la situatia politica din Romania. Tonul multor postari este sumbru, in acord cu realitatea.

Raman pesimist pe termen scurt si mediu - din punct de vedere politic, Romania este (de fapt, a fost adusa deliberat) intr-o fundatura, cu consecinte dezastruoase pana acum si care aduc pericole inca si mai mari pentru viitor.
Imi fac totusi datoria sa consemnez un fapt pozitiv - probabil prima veste buna venita anul acesta din politica romaneasca. Desigur, cu o floare nu se face primavara... dar exista o sansa, mica, sa fie inceputul unei povesti interesante, datatoare de sperante.

Vestea la care ma refer este felul in care Victor Ponta a fost fortat de parlamentarii PSD sa-si declare sustinerea pentru motiunea de cenzura anuntata de PNL.

De ce este o veste buna si ce semnificatie are? Cateva ganduri mai jos:

1. In primul rand, pentru prima data cursul politic urmarit consecvent de Ponta, de distantare de PNL si de sabotare a sanselor de unitate a opozitiei, intalneste o opozitie ferma din interiorul PSD.

Am fost, din cate stiu, primul care a semnalat infectarea PSD-ului cu virusul ideii de putere absoluta, care a dizolvat proiectul unitatii opozitiei. Imbatat de inaltimea la care sondajele au cocotat PSD-ul (fara sa aiba nici un merit specific, doar ca efect al disperarii populatiei fata de dezastrul guvernarii actuale), Ponta a adulmecat mirosul puterii totale, intr-o (din ce in ce mai posibila) viitoare guvernare pesedista cvasi-monocolora, pe modelul din 2000-2004. Din acel moment, acesta a devenit proiectul dominant al PSD-ului lui Ponta, nu inlaturarea guvenarii portocalii. Teatrul neconvingator cu motiunea de cenzura (despre care am scris din timp aici si aici; si care de fapt transpare inclusiv din felul cum Ponta insusi se exprima pe blogul sau chiar inainte de motiune, practic anuntandu-i esecul si incercand sa arunce vina pe PNL) a lasat sa se vada, pentru cei care au ochi de vazut, adevaratele intentii ale lui Ponta: nu constructia unei alternative viabile de guvernare in acest moment, ci umflarea scorului PSD in vederea urmatoarelor alegeri - lucru pentru care nu s-a dat inapoi nici de la chemarea cinica a oamenilor in strada, amagindu-i ca ar avea in Parlament (aproape) toate voturile necesare trecerii motiunii.
(Mica paranteza): Ponta ne spune acum ca nu poate dezvalui numele parlamentarilor puterii cu care a negociat votul la motiune si care nu s-au tinut de cuvant. Interesanta loialitate! Nu ar fi mai logic sa fie loial fata de cei pe care i-a chemat in strada, cum bine zice aici Mordechai? (inchid.)

Este clar ca, la motiune, Ponta a facut politica de partid, amanand motiunea in functie de congresul PSD si incercand sa marcheze puncte inclusiv fata de PNL, presupusul aliat. Singurul lucru care nu i-a iesit a fost scorul votului, pe care cred ca si l-ar fi dorit mult mai strans, cam ca la motiunea precedenta: suficient ca sa delegitimeze si mai mult guvernul si sa tina populatia in priza, dar nu atat incat sa oblige PSD sa-si ia acum raspunderea guvernarii ca simpla parte intr-o coalitie.

PNL probabil ca a ramas cu un gust amar, dupa ce a jucat cu loialitate in echipa la ultimele alegeri prezidentiale, practic punandu-i pe tava lui Geoana presedintia - pe care totusi acesta a reusit s-o piarda pe propria mana, cu o serie incredibila de greseli nefortate.

In mod clar, dupa ce si-a ratat propria motiune, PSD ca partid nu are nici un interes politic sa o sustina acum pe a liberalilor. Faptul ca parlamentarii s-au revoltat si l-au obligat pe Ponta sa arunce inca o data partidul in lupta arata ca mai exista inca resurse de solidaritate si de actiune dincolo de sfera ingusta a interesului de partid. Asta, in sine, este un lucru bun, datator de sperante ca nu este totul pierdut. Directia initiata de Ponta - totul pe cartea interesului PSD la viitoarele alegeri, nimic pentru Romania acum - se vede contestata din interior. Este de sperat ca, pe viitor, lui Ponta ii va fi mai greu sa-si impuna intotdeauna punctul de vedere. Iar daca cresterea din sondaje se va opri, proiectul unei viitoare guvernari fara PNL isi va pierde din credibilitate; pana acum, Ponta si-a intarit puterea in partid (si) pe valul sondajelor.

2. Care ar fi, totusi, sansele noii motiuni?
Sincer, cred ca sunt minuscule. Mai mult ca sigur, nu se va putea conta pe nici un fel de sustinere din partea UDMR, din moment ce partidul maghiar a mizat tocmai pe aceasta forma a legii Invatamantului, pe care eventuala reusita a motiunii ar anula-o. Cat despre UNPR, minoritati si altii care graviteaza in jurul PDL, este greu de imaginat ce i-ar putea face sa se razgandeasca acum, dupa ca au stat tintuiti in banci la votul motiunii de cenzura precedente.
Mai mult decat atat, as spune ca nici pe PSD nu se poate conta 100%, Ponta probabil ca va incerca sa saboteze aceasta motiune fiindca, in logica lui, lucrurile pentru el ar arata foarte prost daca motiunea PNL ar reusi acolo unde cea a PSD a esuat si atat de curand dupa ea. (Ponta, de fapt, deja a inceput sa o saboteze - explic mai jos).
Nici macar un scor mai mare pentru opozitie la motiunea PNL fata de cea a PSD n-ar fi o veste buna pentru Ponta, pentru ca ar repune in discutie cine este vioara intai in opozitie. In fond, in toamna trecuta Antonescu a dovedit ca poate sa mobilizeze o mare coalitie (toate partidele mai putin PDL) in sprijinul unui proiect (propunerea lui Johannis ca premier); Ponta pana acum nu a demonstrat decat egoism politic si lipsa de viziune, contribuind la dezbinarea opozitiei si la absenta unui proiect comun.

Pana la urma, obtinerea unui numar mai mare de voturi pentru motiunea pe care se pregateste sa o initieze PNL fata de cele 218 obtinute de motiunea PSD (pe care liberalii au sustinut-o cu loialitate), ar fi o victorie semnificativa pentru PNL - si poate ca asta ar trebui sa consideram drept adevarata miza. Ar demonstra ca PNL, chiar daca are un scor mai mic decat PSD in sondaje, are o capacitate mai mare de constructie politica in aceasta perioada critica. Initiativa in opozitie ar trece din nou la PNL, ca in toamna trecuta - iar asta cred ca ar fi o veste foarte proasta pentru basescieni si una buna pentru romani.

Si mai este ceva: am spus mai sus ca sansele ca aceasta motiune de cenzura sa treaca sunt minuscule. Dar ele totusi exista. Ar fi aproape un miracol, dar n-ar fi prima data cand Romania a gasit resurse sa se reinventeze intr-o situatie aparent fara iesire.
Evident, ca sa aiba o cat de mica sansa, aceasta motiune ar trebui pregatita cu totul diferit de felul in care a fost pregatita cea a PSD (care a avut defecte majore de conceptie, pe care le cred intentionate). Situatia este mult mai dificila acum si ofera mult mai putine resurse politice decat cea din toamna trecuta, cand opozitia a reusit sa demita guvernul Boc si a propus o alternativa viabila si atragatoare (respinsa insa atunci in mod anti-constitutional de Basescu). Ar trebui cumva atrase voturi de la pedelistii satui de Basescu si de Boc, poate si de la grupul minoritatilor (altele decat cea maghiara) si de la unii "independenti". Foarte dificil, aproape imposibil! Dar poate exista o sansa, cu o motiune onesta, curatata de demagogie si de reglari de conturi politice, cu o propunere convingatoare pentru o alternativa (guvern de criza non-partizan sau alta formula capabila sa mobilizeze sprijin politic larg).

3. Ce ar trebui sa NU faca PNL?
In primul rand, sa nu se joace cu disperarea oamenilor si cu sperantele lor, asa cum a facut PSD. Fara chemarea oamenilor in strada, fara aducerea de activisti cu autobuzele (de fapt, la capitolul asta PNL niciodata n-a putut rivaliza cu PSD si PDL), fara incercari de a impune "solutii" in afara cadrului constitutional. Cum am mai explicat, este foarte periculos pentru noi toti ca opozitia sa dea apa la moara basescienilor in discreditarea ultimelor ramasite de ordine legala si procedurala. O motiune de buna credinta ar trebui sa puna accentul, dimpotriva, pe restabilirea ordinii de drept, calcata in picioare de basescieni.

In al doilea rand - si foarte important! - trebuie rezistat tentatiei de a juca pe cartea nationalista, anti-maghiara, oricat ar fi de tentant tinand cont de continutul legii Educatiei pentru care guvernul si-a angajat raspunderea. Discursul nationalist din principiu nu trebuie sa reprezinte PNL. In plus, ar putea fi politic contraproductiv, pentru ca UDMR ar fi o probabila componenta a unei solutii de guvernare ulterioare. Este, intr-adevar, condamnabil felul in care UDMR a ales sa-si urmareasca dezideratele in materie de educatie, prin fortarea procedurii de adoptare a legii, dar fondul chestiunii nu justifica inflamarea discursului nationalist - sau, in orice caz, nu din partea PNL. Cei - din toate partidele - care simt ca trebuie cumva sa reactioneze la "pericolul maghiar" votand motiunea probabil ca o vor face oricum daca le da mana, nu e nevoie sa li se dea apa la moara.

(Alta paranteza): Ponta, in mod destul de subtil (pentru un procuror :-)), incearca sa faca tocmai asta, sa lege subliminal motiunea PNL de chestiunea maghiara. Este felul lui de a o defini, pentru a o incerca sa o controleze. Asa se explica precizarile lui - absolut irelevante si nenecesare - cum ca ar fi decis sustinerea motiunii PNL "la insistentele parlamentarilor PSD din Ardeal".
Nu-i vorba, gaseste si alte modalitati de a lua distanta in timp ce-si declara "sustinerea": "In al doilea rand, nu am vrut sa-i lasam pe colegii nostrii de la PNL singuri, chiar daca ei ne-au lasat balta la negocierile pe motiunea initiata de noi [...] Nu cred ca motiunea va fi un succes..." (sursa). Traducere: ii sustinem, desi nu merita. Ceea ce transmite pesedistilor mesajul subliminal: daca tineti la mine, Victor Ponta, nu va dati sufletul pentru motiunea liberalilor, pentru ca ea trebuie sa esueze.
(Inchid paranteza.)

Revenind la motiunea PNL: ea ar trebui sa evite jocul pe cartea nationalista. In schimb, ar trebui sa condamne ferm felul in care guvernarea portocalie continua sa-si bata joc de Parlament, retragand o lege in cursul procedurii de adoptare pentru a o baga pe gat Parlamentului in forma guvernului (cititi si aici). Ar trebui reamintite si ocaziile precedente in care Parlamentul a fost calcat in picioare, inclusiv prin impunerea dupa alegerile prezidentiale a unei formule de guvern impotriva careia Parlamentul deja votase o motiune de cenzura, ca si avalansa de ordonante de urgenta (multe anti-constitutionale, declarate ca atare de Curtea Constitutionala) si abuzul de proceduri exceptionale ca angajarea raspunderii guvernului pe legi de mare importanta pentru natiune.

Daca PNL reuseste sa puna in aceasta motiune un denunt convingator al distrugerii sistematice a cadrului legal si institutional democratic de catre basescieni (chiar acest blog poate servi de bibliografie), evitand sa alunece in populism, demagogie, nationalism ieftin; daca reuseste sa argumenteze clar si solid ca actualul curs nu poate duce la nimic bun; daca dezvaluie pe intelesul tuturor cat de incompetenta si corupta este actuala putere; daca, in fine, propune o alternativa onesta, de buna credinta si viabila - atunci, cine stie, poate unele constiinte vor fi clintite si poate-poate vom avea o surpriza in Parlament si o prima raza de lumina in atmosfera toxica a politicii romanesti.

Vestea rea: am ajuns sa speram in minuni.