Bring it on! (RO)

Se inmultesc in ultima vreme zvonurile despre o intelegere iminenta intre PDL si PSD pentru schimbarea sistemului electoral pentru alegerile parlamentare, mai precis trecerea la un sistem majoritar in doua tururi de scrutin. In general, un astfel de sistem este vazut ca favorizand partidele mari (nesurprinzator, tocmai PDL si PSD), conducand spre un sistem politic bipolar. Pe cale de consecinta, celelalte partide - cu exceptia celor puternic regionalizate, ca UDMR - risca sa nu mai poata intra in parlament, chiar daca sistemul proportional (si chiar cel mixt folosit la ultimele alegeri) le asigura o prezenta consistenta.

Evident, principalul partid vizat este PNL, al treilea partid ca marime la oarecare distanta de celelalte doua, si care in ultimii ani s-a situat undeva intre 15-20% din voturi. La ultimele alegeri, folosind componenta proportionala, PNL a reusit sa obtina locuri in parlament in circumscriptii in care candidatul sau a iesit pe locul doi sau chiar trei.

Sunt destui cei care considera ca o astfel de schimbare a sistemului electoral ar putea condamna PNL la disparitie de pe scena politica. Argumentul a fost folosit in interiorul partidului de unii ca Tariceanu si Catarama, care au contestat decizia lui Antonescu de a ramane in opozitie dupa alegerile prezidentiale. In contestarea acestei decizii, cei doi au avertizat ca intrarea la guvernare ar fi singura cale prin care PNL ar putea sa impiedice o intelegere PDL-PSD pentru introducerea sistemului majoritar pur. Chiar voci din afara partidului il vad ca victima sigura a unui astfel de sistem electoral - combinatorul sef al PSD, Viorel Hrebenciuc, ameninta recent PNL-ul ca ar putea sa dispara din parlament.

Bineinteles, reprezentanti ai actualei echipe de conducere, care a mers pe mana lui Antonescu in opozitie, se vad nevoiti sa afiseze mai mult optimism: Ludovic Orban vede PNL castigator in 2012 indiferent de sistem. Dar este clar ca acesti oameni au un interes imediat in a transmite mesaje optimiste catre baza partidului.

Este legitim sa ne intrebam in ce masura astfel de temeri - privind eventuala disparitie a PNL din parlament in cazul trecerii la sistemul de vot majoritar - sunt justificate.

Voi argumenta mai jos ca aceste scenarii pesimiste, chiar daca au un sambure de adevar, sunt mult exagerate. Din punctul meu de vedere, sperietoarea votului majoritar la PNL nu este decat un element de tactica politica a unor grupari din interior sau exterior pentru a controla sau a pune presiune asupra partidului.

Sa incercam sa ne imaginam cum ar functiona un sistem majoritar in doua tururi in Romania, presupunand ca actualul raport de forte (PSD si PDL ambele in jur de 30%, PNL la 15-20%) s-ar pastra.

In aceste conditii, principalul obstacol pentru PNL - ca al treilea partid in ordinea marimii - ar fi intrarea in turul doi. Cel mai probabil, in majoritatea circumscriptiilor ar ajunge in turul doi candidatii principalelor partide - PDL si PSD. Totusi, intr-un numar non-neglijabil de circumscriptii ar ajunge in turul doi reprezentantul celui de-al treilea partid, PNL. Probabilistic asta s-ar intampla cam in 20-25% din circumscriptii - am facut un calcul destul de rudimentar si sunt dispus sa explic cum am procedat; un calcul mai precis ar trebui sa lucreze cu distributii gaussiene in jurul valorilor medii, dar aproximarea mea pare rezonabila si, important, se verifica destul de bine in practica - vezi mai jos.
Odata ajunsi in turul doi, insa, candidatii PNL ar avea sanse importante de castig, din motive ce tin de dinamica politica. Este de asteptat ca PNL sa poata negocia sprijinul partidului mare ramas pe dinafara in cele mai multe circumscriptii, al carui interes va fi sa blocheze castigul principalilor rivali; in schimb, PNL ar putea oferi sprijin pentru turul doi in acele circumscriptii in care nu s-a calificat, dar unde sprijinul sau ar putea inclina decisiv balanta.
Una peste alta, este de asteptat ca reprezentarea in parlament a PNL in scenariul de mai sus sa nu fie mult inferioara scorului sau la votul popular - ne putem astepta cel putin la 13-15% locuri in parlament. Dar intr-un parlament echilibrat, cu doua partide mari sensibil egale, acele voturi ar putea deveni cruciale in orientarea raportului de forte, deci influenta reala a PNL ar putea fi semnificativ mai mare decat ponderea aritmetica, iar sansele de a fi cooptat la guvernare foarte mari. Iar acest efect s-ar amplifica si mai mult daca PNL si-ar coordona pozitiile cu UDMR (un partid cu sanse mari sa intre in parlament si intr-un sistem majoritar, data fiind concentrarea sa regionala), ceea ce deja s-a intamplat in repetate randuri in anii din urma.

Pentru a judeca sansele PNL de a intra in turul doi intr-un numar suficient de circumscriptii, ar trebui sa avem sondaje de opinie la nivel de colegiu electoral (atat pentru Camera, cat si pentru Senat). In lipsa unor astfel de date, ne putem uita la ce s-a intamplat la alegerile recente.

Pe 30 noiembrie 2008, la alegerile pentru Senat (am ales Senatul din comoditate pentru usurinta prelucrarii datelor, intrucat sunt mai putine colegii electorale; dar nu exista nici un motiv pentru care concluziile de mai jos nu ar fi valabile si pentru Camera Deputatilor), PNL a obtinut 18,74% din voturile valabil exprimate (adica 1.291.029 din 6.888.055; rezultatele finale aici).

Pentru subiectul acestui articol, este insa mai interesant sa ne uitam la ce s-a intamplat la nivelul colegiilor electorale uninominale. Alaturi este harta mandatelor obtinute in colegiile electoarale - fie direct prin vot, fie ca rezultat al redistribuirii (conform sistemului hibrid adoptat la acele alegeri). Este foarte informativa, dar nici aceasta nu ne spune clar ce ne intereseaza, si anume in cate colegii candidatul PNL a iesit la vot pe primul sau al doilea loc - ceea ce, in cazul unui sistem majoritar cu doua tururi de scrutin, ar fi insemnat intrarea in turul al doilea.


Pentru a afla raspunsul, am examinat colegiu cu colegiu rezultatele alegerilor pentru Senat (disponibile pe colegii aici). Rezultatul este urmatorul: din cele 137 de colegii, candidatii PNL au iesit pe primul loc in 15 colegii si pe locul al doilea in alte 19 colegii. In total, 34 de colegii in care PNL ar fi intrat in turul doi in cazul unui scrutin majoritar in doua tururi - sau 24,8% din totalul colegiilor (coincizand cu calculul probabilistic estimativ mentionat mai sus).
In final, dupa redistribuire, PNL a obtinut 28 de mandate (sau 20,4% din totalul locurilor in Senat).
Conform explicatiei de mai sus asupra regruparii probabile a voturilor in turul doi tinand cont de competitia politica intre partidele mari, nu ar fi deloc nerealist sa presupunem ca, daca ar fi existat un al doilea tur, PNL ar fi avut sanse mari sa obtina victoria in cel putin 25 din cele 34 de colegii in care ar fi concurat (aproape sigur in cele 15 in care ar fi pornit de pe prima pozitie, plus in jur de jumatate - o estimare rezervata - din cele 19 in care s-ar fi calificat de pe locul doi). Diferenta fata de numarul de locuri obtinute pe sistemul electoral din 2008 nu este nici pe departe atat de mare incat sa justifice panica unora din PNL fata de perspectiva unui posibil complot PDL-PSD pentru introducerea sistemului majoritar in doua tururi.


Un alt exemplu relevant este primul tur al alegerilor prezidentiale (22 noiembrie 2009), in care toate principalele partide au prezentat propriul candidat. Exista doua posibile obiectii la folosirea analogiei cu alegerile prezidentiale: in primul rand interventia factorului personal (nu este deloc indiferent cine este candidatul la presedintie); in al doilea rand, faptul ca nu mai avem rezultate defalcate pe colegii electorale ca la parlament, ci doar la nivel de circumscriptii de judet.
Nici una dintre aceste obiectii nu anuleaza insa complet relevanta exemplului. Factorul personal intervine si la alegerile parlamentare, dar la nivelul fiecarui colegiu (conteaza foarte mult ce candidati prezinta partidele, cum se vede din variatiile foarte mari ale scorurilor de la un colegiu la altul, chiar in acelasi judet) si este oricum foarte greu de reprodus in simulari. Iar obiectia privind "decuparea" diferita a circumscriptiilor poate fi privita dintr-un unghi opus: PDL s-a plans in mod repetat ca delimitarea din 2008 a colegiilor electorale a fost facuta de PNL (la guvernare in acea perioada) in intelegere cu PSD pentru a avantaja cele doua partide in detrimentul PDL - asa-numitul gerrymandering. In treacat fie spus, aceasta obiectie repetata insistent de unii lideri PDL nu prea se coroboreaza cu rezultatele; ne-am putea astepta sa vedem PDL cumva dezavantajat  - de exemplu cu mai putine mandate in Senat decat ar fi fost de asteptat dupa rezultatul votului popular; in realitate, s-a intamplat exact contrariul: la Senat PDL a obtinut cu doua mandate mai mult decat PSD (51 la 49), desi a pierdut votul popular (vezi rezultatele aici, PSD a avut cu peste 40.000 de voturi in plus fata de PDL). Dar pentru ca la prezidentiale ne uitam la rezultatele pe judete - o delimitare care sigur nu este manipulata de vreun partid -, obiectiile fata de delimitarea colegiilor electorale isi pierd relevanta.


Privind deci la rezultatele pe judete (plus sectoarele Bucurestiului si sectiile din strainatate) ale primului tur al prezidentialelor, din 22 noiembrie anul trecut, observam ca in cinci judete (Bihor, Brasov, Cluj, Covasna, Sibiu), in cinci sectoare ale Bucurestiului (adica toate cu exceptia celebrului sector 5, prietenii lui Vanghelie stiu de ce!) si la voturile diasporei, candidatul PNL Crin Antonescu a iesit pe locul doi, devansandu-l pe candidatul PSD Mircea Geoana. In alte patru judete (Alba, Harghita, Ilfov, Timis), Geoana a castigat in fata lui Antonescu la o diferenta mai mica de 2%, iar in Hunedoara Antonescu s-a aflat la mai putin de 2% distanta de Traian Basescu, aflat pe locul doi in judet. La nivel national, Antonescu a obtinut 20,02% din voturi, un rezultat ceva mai bun (dar nu cu mult) decat scorul PNL de la parlamentarele din 2008.

Recapituland: din 48 de entitati (41 de judete + 6 sectoare ale Bucurestiului + strainatatea), candidatul PNL a iesit in 11 dintre ele pe locul doi (din nou, in concordanta cu estimarea probabilistica pe care am facut-o privind sansele intrarii PNL in turul doi in diferite circumscriptii/colegii), iar in altele 5 s-a aflat la distanta milimetrica de locul doi.
Desi imperfect, exemplul prezidentialelor sustine ideea ca intr-o configuratie de partide cu scorurile aproximative 30 - 30 - 20, partidul de pe locul trei este de asteptat sa iasa in primele doua locuri cam in 20-25% din circumscriptii.



Nu in ultimul rand, este interesant sa ne uitam la ce se intampla in alte tari europene cu sisteme de vot de tip plural (intr-un tur - first past the post - sau in doua) sau majoritar (in doua tururi) - ne intereseaza in special daca astfel de sisteme electorale au rezultat intr-un parlament bipolar.
Trebuie spus ca exemplele nu sunt usor de gasit, intrucat majoritatea covarsitoare a tarilor europene au sisteme electorale de tip proportional - in diferite variatii - pentru alegerile legislative (un tabel cu sistemele electorale din diferite tari este aici). Sunt totusi si cateva exceptii, cum ar fi Adunarea Nationala din Franta, unde se foloseste un sistem plural in doua tururi foarte apropiat in practica de unul majoritar (in turul al doilea intra candidatii care au avut cel putin 12,5% din voturi in primul tur, iar candidatul cu cele mai multe voturi in turul doi este declarat castigator), senatul Cehiei (ales pe sistem majoritar in doua tururi, similar celui preconizat in Romania), parlamentul Lituaniei (Seimas, care foloseste un sistem majoritar pentru jumatate din mandate, cealalta jumatate fiind alocata proportional), Adunarea Nationala a Ungariei (care de asemenea este aleasa printr-un sistem mixt care include o componenta proportionala si una majoritara), sau Casa Comunelor (parlamentul) Marii Britanii (care foloseste sistemul plural intr-un singur tur first past the post, in principiu si mai dezavantajos pentru al treilea partid decat un sistem majoritar cu doua tururi).
In nici unul din aceste cazuri nu exista o situatie in care in parlament sa ramana doar principalele doua partide. Este drept, de regula - si cu atat mai vizibil in cazurile in care se folosesc in paralel sistemele majoritar si proportional - se observa ca sistemul majoritar dezavantajeaza partidele din linia a doua (de pe locurile 3, 4, 5 ca pondere electorala). Dar nu le scoate de pe scena politica. Iar rezultatul este, de multe ori, ca ele au de fapt o influenta mult mai mare decat ponderea aritmetica din parlament, intrucat se afla in pozitia de a inclina balanta intre principalele forte politice.



Toate consideratiile de mai sus pornesc de la actualele scoruri electorale ale partidelor. Sunt insa sanse semnificative ca pana in 2012 pozitia electorala a PNL sa se imbunatateasca semnificativ si - de ce nu? - sa ajunga chiar in liga partidelor mari (adica sa ajunga in jurul pragului de 30%). Situatia actuala, de criza economica cu implicatii sociale serioase, este probabil sa erodeze sprijinul electoral de care beneficiaza PDL si sa dea apa la moara partidelor de opozitie; mai mult, intentia PDL de a se transforma in partid popular (abandonand pretentia de acoperire a zonei liberale si de unificare a dreptei sub egida sa), pe langa de mult necesara clarificare doctrinara, va avea si efectul colateral de a slabi presiunea asupra electoratului liberal, care va avea mai putine ezitari in a se indrepta spre PNL.


In concluzie la acest lung articol:

• Temerile privind disparitia PNL din parlament in 2012 in cazul introducerii votului majoritar in doua tururi sunt mult exagerate. 
• Calcule estimative sugereaza ca PNL nu ar pierde un numar semnificativ de mandate daca isi pastreaza actualul scor electoral. 
• In plus, tendinta mai probabila este una de crestere pentru PNL pana in 2012. 
• Experienta altor tari arata ca, chiar daca partidele de rangul doi ca pondere electorala sunt sub-reprezentate intr-un sistem majoritar, ele de regula raman in parlament, iar influenta lor - si accesul la guvernare - poate chiar creste.