Dupa propunerile-soc la consulatele de la Marsilia (Ioan T. Morar, a.k.a. "Biju") si Barcelona (Cynthia Curt, a.k.a. "blonda lui Boc"), actuala putere se depaseste pe sine in materie de devalorizare politica a diplomatiei: vrea acum sa-l trimita ambasador in Finlanda si Estonia pe Catalin Avramescu.
Da, vorbim de acest Avramescu. Si de acesta.
Propus ca ambasador al Romaniei.
Am avut personal de-a face cu Avramescu la un moment dat.
Nu il detest, chiar am o parere despre el ceva mai buna decat imaginea pe care si-a creat-o in presa. Omul nu este lipsit de un oarecare pitoresc si presupun ca este un partener interesant de taclale la o bere. Poate discuta multe subiecte si are o inteligenta uneori sclipitoare.
Dar ii lipseste un ingredient absolut esential pentru orice post diplomatic - de fapt, pentru orice interactiune din sfera diplomatiei. Vorbesc de simtul masurii - cu diferitele lui fatete: simtul ridicolului, bunul simt, moderatia, adaptarea mesajului la context si audienta.
Din punct de vedere al diplomatiei, capacitatile lui Avramescu sunt cele ale unui autist. Si nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, ci sa revedeti manifestarile sale publice din ultimii ani, de cand a devenit foarte vizibil.
Ca omul este un exhibitionist care cauta sa socheze dovedesc multe din aparitiile sale - de exemplu, cand a fost propus ca reprezentant al Presedintiei in Consiliul de Administratie al TVR si s-a prezentat la audierea in Parlament "in pantaloni 'mountain safari' si sandale" (sursa). Luarile lui de pozitie sunt mai mereu neortodoxe, il suspectez personal de un anume exhibitionism provocator, care in anumite situatii - cum se vede in cazul de fata - poate fi o strategie functionala de ascensiune in mediile "elitei intelectuale" romanesti (ghilimelele sunt importante). Cand se exprima cu privire la politica, acest excentric altfel benign poate deveni chiar periculos - nu numai prin ce spune, ci si prin urmarile pe care le poate produce, mai ales din pozitii de vizibilitate si influenta cum este cea de Consilier de Stat la Presedintie. Editorialele lui din "Bursa" sunt o colectie de teze care il plaseaza cu mult in afara mainstream-ului european, spre o zona mai degraba ciudata, sa nu zic extrema, a spectrului politic. Astfel de oameni sunt necesari ca lideri de opinie si voci publice pentru a asigura diversitatea ideilor, dar locul lor nu este in institutiile cheie ale statului.
Deci, de ce ar propune actuala putere ca ambasador un excentric si un exhibitionist ca Avramescu, care are de-a face cu diplomatia cam cat are Basescu cu artele frumoase? Si asta, intr-o situatie in care diplomatia romaneasca, capusata cu tot felul de neaveniti numiti politic, da rateuri in serie?
Raspunsul, ma tem, este unul singur: pentru ca nu-i pasa.
Da, vorbim de acest Avramescu. Si de acesta.
Propus ca ambasador al Romaniei.
Am avut personal de-a face cu Avramescu la un moment dat.
Nu il detest, chiar am o parere despre el ceva mai buna decat imaginea pe care si-a creat-o in presa. Omul nu este lipsit de un oarecare pitoresc si presupun ca este un partener interesant de taclale la o bere. Poate discuta multe subiecte si are o inteligenta uneori sclipitoare.
Dar ii lipseste un ingredient absolut esential pentru orice post diplomatic - de fapt, pentru orice interactiune din sfera diplomatiei. Vorbesc de simtul masurii - cu diferitele lui fatete: simtul ridicolului, bunul simt, moderatia, adaptarea mesajului la context si audienta.
Din punct de vedere al diplomatiei, capacitatile lui Avramescu sunt cele ale unui autist. Si nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, ci sa revedeti manifestarile sale publice din ultimii ani, de cand a devenit foarte vizibil.
Ca omul este un exhibitionist care cauta sa socheze dovedesc multe din aparitiile sale - de exemplu, cand a fost propus ca reprezentant al Presedintiei in Consiliul de Administratie al TVR si s-a prezentat la audierea in Parlament "in pantaloni 'mountain safari' si sandale" (sursa). Luarile lui de pozitie sunt mai mereu neortodoxe, il suspectez personal de un anume exhibitionism provocator, care in anumite situatii - cum se vede in cazul de fata - poate fi o strategie functionala de ascensiune in mediile "elitei intelectuale" romanesti (ghilimelele sunt importante). Cand se exprima cu privire la politica, acest excentric altfel benign poate deveni chiar periculos - nu numai prin ce spune, ci si prin urmarile pe care le poate produce, mai ales din pozitii de vizibilitate si influenta cum este cea de Consilier de Stat la Presedintie. Editorialele lui din "Bursa" sunt o colectie de teze care il plaseaza cu mult in afara mainstream-ului european, spre o zona mai degraba ciudata, sa nu zic extrema, a spectrului politic. Astfel de oameni sunt necesari ca lideri de opinie si voci publice pentru a asigura diversitatea ideilor, dar locul lor nu este in institutiile cheie ale statului.
Deci, de ce ar propune actuala putere ca ambasador un excentric si un exhibitionist ca Avramescu, care are de-a face cu diplomatia cam cat are Basescu cu artele frumoase? Si asta, intr-o situatie in care diplomatia romaneasca, capusata cu tot felul de neaveniti numiti politic, da rateuri in serie?
Raspunsul, ma tem, este unul singur: pentru ca nu-i pasa.
No comments:
Post a Comment