Un risc pe care nu ni-l putem permite (RO)

Dupa ce s-a transformat - in numele revitalizarii mineritului - in campionul lobby-ului pentru exploatarea cu cianuri a aurului de la Rosia Montana, presedintele Basescu si-a mai gasit o cauza pe care sa o sustina, in calitatea sa auto-atribuita de "sef al statului"*: exploatarea gazelor de sist. Desigur, in numele unui alt scop nobil - independenta energetica a Romaniei.

Aruncand aluzii la posibile interese oculte care ar vrea sa tina tara noastra dependenta de Rusia, opunandu-se extragerii gazelor de sist care ne-ar asigura independenta energetica, Basescu pregateste terenul pentru a putea acuza de tradare pe oricine s-ar opune planurilor sale.
N-ar fi prima data.

Ca si in alte situatii, presedintele-jucator vrea de fapt sa joace in afara regulilor, negand celeilalte parti dreptul legitim la opozitie.
De aceea, reproduc filmul de mai jos - referitor la tehnologia utilizata la explorarea gazelor de sist si la efectele ei asupra vietii pe pamant - partial pentru a ajuta dupa puterile mele la restabilirea unui echilibru al informatiei, conform principiului audiatur et altera pars. Cred ca toti romanii ar trebui sa-l vada (subtitrarea in romaneste este disponibila apasand butonul "CC" din fereastra video) - si mai ales cei care se vor afla intr-un fel sau altul pe circuitul formal al deciziilor pe care Basescu le anunta in stilul caracteristic (dupa ce a batut deja palma).

Cred insa ca implicatiile filmului, in contextul afacerilor Rosia Montana si Chevron / gaze de sist din Romania de azi, sunt inca si mai sumbre si trec de nivelul lui Basescu, oricat de sef de stat si supraom s-ar putea el crede in momentele lui euforice.


Ambele proiecte sunt de inalt risc pentru mediu si pentru comunitatile locale. Felul in care au fost capabile sa obtina sprijinul politic explicit (as zice chiar desantat) al presedintelui spune mult despre forta considerabila pe care o au in spate. Vorbim de bani, enorm de multi bani, care cumpara influenta si scurtcircuiteaza mecanismul democratic de decizie.

Luati ca exemplu Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) si vedeti cum, prin presiune constanta, munca de eroziune si mituirea vocilor critice, a reusit incet-incet sa gatuiasca rezistenta fata de proiectul cu cianuri, cu foarte mici exceptii. Presa este inundata cu publicitate pro-RMGC si - ce coincidenta! - uita sa ne informeze despre faptul ca exista si opozitie. Internetul este folosit in mod profesionist pentru a face publicitate proiectului, societatea civila este cooptata sistematic sau bruiata prin infiintarea unor asa-zise ONG-uri aflate in solda RMGC, presedintele este transformat in agent de propaganda. Chiar si opozitia partidelor politice poate fi neutralizata (cazul UDMR, traditional adversar al exploatarii cu cianuri la Rosia Montana, care de la o vreme da semnale clare ca s-a razgandit - cititi de exemplu aici, aici, aici); cat despre actualele partide de opozitie, tacerea lor pe acest subiect vorbeste de la sine.

Asta este Romania de azi! Aproape totul se poate cumpara, nici o institutie nu este imuna la asaltul banilor.
Or, tocmai in aceste institutii, in aceasta clasa politica, ar trebui sa avem incredere ca va veghea vigilent si neintrerupt la interesele romanilor in astfel de proiecte complexe de mare risc, in care este atat de usor ca lucrurile sa scape de sub control. Oricat mi-ar fi de odios Basescu, trebuie sa recunosc ca el nu este aici decat o mica rotita intr-un angrenaj mult mai amplu; daca altcineva ar fi fost in locul lui la Cotroceni, probabil ca lucrurile n-ar fi fost cu mult diferite.

Priviti acum - daca n-ati facut-o deja - filmul de mai sus despre industria gazelor de sist in SUA. Vedeti cum politicienii corupti, cooptati de interesele industriei la corectitudinea careia aveau datoria sa vegheze, au inlaturat sistematic toate oprelistile legale si institutionale din calea abuzului corporatist. Si vedeti ce se intampla oamenilor simpli prinsi in acest tavalug.

Daca in SUA, cu o democratie mult mai bine inradacinata, cu institutii infinit mai puternice decat ale noastre, a fost posibil ca acele companii sa-si faca de cap cu impunitate, devastand teritorii intregi si otravindu-i pe locuitori, ce se poate intampla in Romania? Unde-si va mai putea omul simplu cauta dreptatea? Cine va garanta drepturile copiilor nostri?


***
Opozitia mea fata de Rosia Montana si gazele de sist nu este atat de mult bazata pe considerentele tehnice ale riscurilor de mediu, cat pe constiinta extremei fragilitati a cadrului legal si institutional din Romania, despre care am scris de zeci de ori pe acest blog. De aceea, rog partizanii proiectelor respective sa se abtina de la a incerca sa-mi demonstreze cat de sigure vor fi tehnologiile folosite. Singurul argument care m-ar putea convinge - dar pe care sunt convins ca nu-l poate sustine nimeni in acest moment - este ca Romania are legi clare si institutii puternice care sa garanteze ca viata noastra si a generatiilor urmatoare nu este pusa in pericol de goana unora dupa profit.
Pana cand statul roman - fragilizat la extrem de asa-zisa reforma basista - nu se va fi pus cat de cat pe picioare, pana cand democratia noastra nu-si va fi recapatat suflul, orice experimente de acest gen sunt un risc pe care nu ni-l putem permite.

Puterea actuala este deja de cealalta parte a baricadei.
Solicit partidelor de opozitie, care se pregatesc (poate cu prea multa siguranta de sine) sa vina la putere dupa apropiatele alegeri, sa isi exprime fara echivoc pozitia in chestiunea Rosia Montana si in chestiunea exploatarii gazelor de sist.
Acum, nu mai tarziu! Este deja foarte tarziu. 



* Pentru cei care s-ar putea intreba ce vad in neregula cu expresia uzuala (si atat de draga lui Basescu) de "sef al statului", iata pe scurt: 
In primul rand, sintagma "sef al statului" nu exista in Constitutie; in al doilea rand, ea lasa loc interpretarii (abuzive si periculoase) ca o persoana s-ar situa cumva la varful statului, deasupra celor trei puteri distincte (legislativa, executiva, judecatoreasca), in felul acesta subminand principiul fundamental al independentei si separatiei puterilor; in al treilea rand, vedem pe pielea noastra ce reactie efervescenta produce in mintea lui Basescu combinatia dintre conceptul lui de "sef al statului" si cel de "presedinte-jucator".