Reality check (RO)

In ziua in care Honorius Prigoana a fost desemnat candidat PDL la alegerile speciale pentru Camera Deputatilor in Colegiul 1 Bucuresti, scriam:
Lasand gluma la o parte, daca PDL nu sufera o infrangere umilitoare in aceste mini-alegeri, inseamna ca Traian Basescu este intr-adevar presedintele tuturor romanilor si apostolul Constitutiei, ca PDL este intr-adevar forta curata a politicii romanesti si speranta vie a modernizarii tarii noastre, ca Elena Udrea este intr-adevar un ministru modest, cinstit, muncitor si competent, ca EBA este mandria tarii la Bruxelles...

Sau ca desfiintarea oricarei limite a decentei in politica trece acum drept un lucru acceptabil.

Conform primelor informatii, tocmai o astfel de umilinta electorala pare a se fi produs: Radu Stroe, candidatul PNL (sustinut si de PSD) castiga in fata tanarului Prigoana cu 70% la 30% aproximativ. Participarea la vot a fost relativ scazuta, de 27,7% conform Biroului Electoral Municipal.

Acest rezultat - nu atat numele castigatorului, cat proportiile severe ale scorului - are consecinte asupra celor implicati direct sau indirect. Cateva consideratii preliminare mai jos.


1. PDL
Pentru partidul la putere, rezultatul din Colegiul 1 Bucuresti este in primul rand un semnal de trezire la realitate. PDL are de la o vreme tot mai pronuntate tendinte de a se comporta ca partid-stat, cam pe modelul PSD din perioada mandatului de premier al lui Adrian Nastase (2000-2004). O astfel de atitudine politica este oricum intolerabila, dar in cazul PDL nu exista nici macar superficiala pseudo-justificare a vreunui triumf electoral. Cota partidului la trecutele alegeri s-a invartit in jur de 30% la egalitate cu PSD, iar recenta victorie a lui Traian Basescu la prezidentiale - pe care a folosit-o pentru a forta la limita democratiei parlamentare (sau mai degraba dincolo de ea) o majoritate in sprijinul unui nou guvern Boc - a fost una la limita, favorizata de o serie incredibila de gafe de ultim moment ale contracandidatului.
Urcat pe valul increderii nelimitate in forta aparatului de partid si a resurselor administrative pe care le are la dispozitie, imbatat probabil si de precedentul EBA, PDL a facut un pariu riscant cu Prigoana Jr. Mesajul primit astazi de la electorat ar trebui sa-i aduca intr-o oarecare masura pe (unii dintre) liderii partidului cu picioarele pe pamant. Nu chiar orice este posibil, nici macar pentru PDL. Putem spera la mai multa prudenta si masura pe viitor, mai putina aroganta din partea PDL.

In al doilea rand, esecul usturator din aceste mini-alegeri este de asteptat sa dea apa la moara vocilor contestatare din interiorul PDL, de genul Cristian Preda. Aceste voci nu au fost deloc numeroase pana acum, desi in unele media s-a creat multa valva; este insa probabil ca ele sa se inmulteasca si sa capete curaj in perioada urmatoare.
Mi-am exprimat deja scepticismul fata de motivatiile disidentei asa-zisei "aripi intelectuale" din PDL (de fapt un oximoron, cum am argumentat). Dar chiar si asa, intarirea unui curent disident in interiorul partidului este in principiu o veste buna - atat pentru PDL, cat mai ales pentru Romania. Desi dezamagirea pe care mi-a provocat-o Preda tacand malc in cazul EBa in schimbul unui loc in Parlamentul European pe lista PDL este practic ireversibila, prefer sa avem de-a face la guvernare cu un PDL in care se aude si vocea lui Preda, nu doar a Elenei Udrea si a gastii "greilor" partidului. Consolidarea unui curent alternativ ar putea duce la dezvoltari interesante in timp, poate chiar - de ce nu? - la transformarea PDL intr-un partid autentic, viu.

2. PNL si Crin Antonescu
PNL repurteaza o victorie de moral, iar Crin Antonescu obtine in sfarsit ceva pozitiv din alianta - atat de contestata de unii din partid - cu PSD. Rezultatul ii ofera lui Antonescu o gura de aer in fata presiunii crescande a unora ca Tariceanu si Catarama, care ar vrea sa impinga partidul la guvernare cu PDL. In linii mari, acesta este un lucru pozitiv.
Dar exista si pericolul destul de mare ca Antonescu si cei din conducerea PNL sa traga concluzia gresita din ce s-a intamplat astazi - anume ca partidul ar fi pe un drum bun.

La aceste alegeri PNL a prezentat drept candidat un aparatcik insipid in persoana lui Radu Stroe, un insider al partidului, uns cu toate alifiile, care ma indoiesc ca a putut starni vreo urma de entuziasm printre alegatori. A ratat sansa de a prezenta o oferta noua, de a da un semnal de innoire si reforma. Avand in vedere candidatura foarte riscanta prezentata de PDL, ca si sprijinul promis de PSD, a existat un mare spatiu de manevra pentru PNL si ar fi fost de dorit ca sefii partidului sa dea dovada de mai multa imaginatie.

Antonescu continua sa dea semnale contradictorii. In timpul campaniei prezidentiale a fost in cea mai mare parte a timpului anost si lipsit de sclipire, parand o umbra a tanarului politician charismatic care era cu cativa ani in urma. A avut totusi si unele momente de inspiratie, cand a parut capabil sa ofere mai mult, altceva - ca atunci cand a lansat solutia cu Johannis premier si a coagulat opozitia anti-Basescu in jurul unui proiect competitiv si coerent. A parut chiar la un moment dat ca ar putea ajunge in turul doi, caz in care toate posibilitatile ar fi fost deschise (personal, sunt convins ca Antonescu ar fi castigat fara probleme in fata lui Basescu intr-o eventuala "finala"). A reusit sa scoata la vot o parte din electoratul tanar, urban, educat si deziluzionat de politica.

Dar esential pentru Antonescu este acum sa confirme sperantele care s-au pus in el. Or, asta nu se poate face prin verbozitate la talk-show-uri, ci prin a trece la treaba pe care o are un lider de partid aflat in opozitie: reformarea partidului, innoirea garniturii politice, atragerea de noi simpatizanti prin munca sustinuta in teritoriu. Daca PNL are de gand sa defileze si in anii urmatori tot cu unii ca Radu Stroe sau Norica Nicolai, atunci chiar ca aflarea in opozitie nu-si are rostul, e doar timp irosit.
Timpul lui Antonescu nu este nelimitat. Daca nu reuseste in lunile urmatoare sa capitalizeze valul de simpatie si de speranta pe care l-a trezit la recentele alegeri prezidentiale dand si o noua fata PNL-ului, se va trezi tot mai neputincios si contestat. Iar primele semne - pauza prelungita pe care si-a luat-o dupa alegeri si prezentarea drept candidat a lui Stroe - nu sunt deloc imbucuratoare. Se pune de fapt intrebarea daca Antonescu are capacitatea de a transforma partidul, o sarcina care cere enorm de multa perseverenta, putere de munca si o doza de stoicism. Sau, dimpotriva, asa cum l-au etichetat adversarii, este un personaj superficial si inconstant, lipsit de greutate si profunzime, in cautarea gratificatiei imediate, cu unele replici de efect dar fara deplasament politic semnificativ.
Daca Crin Antonescu mai are ambitii in politica romaneasca, acum este timpul sa arate ce poate. Daca isi inchipuie ca se poate odihni cinci ani in fruntea PNL si poate sa vina din nou sa ne ceara voturile in 2014, va avea o mare surpriza - si nu placuta. Iar daca nu mai are ambitii si se simte obosit, sau si-a atins deja limitele, ar trebui sa lase locul altcuiva.

3. Honorius Prigoana
Pentru tanarul Prigoana, rezultatul de astazi este o oportunitate. Are ocazia de a demonstra ca are vocatie de om politic, luand-o de la inceput si cladindu-si cu rabdare o eventuala viitoare candidatura.
O victorie astazi nu l-ar fi introdus in adevarata viata politica, ci l-ar fi plasat doar pe traiectoria efemera a beizadelei politice, unde i-ar fi tinut companie EB-ei, ar fi ajuns subiect de bancuri si ironii si, in mod sigur, ar fi iesit din peisaj cu prima ocazie. Intrarea lui in parlament la 23 de ani abia impliniti, pe influenta si banii tatalui, ar fi fost prematura si mult prea usoara pentru a construi un caracter si o reputatie.
Daca intr-adevar este interesat de politica, Honorius Prigoana are acum ocazia sa incerce intr-adevar sa construiasca ceva - pornind, asa cum se cuvine, ceva mai de jos si investind cativa ani in a-si dezvolta experienta politica. Daca peste 4-5 ani se va intoarce mai matur si mai stapan pe "materie", ar putea avea o sansa. Dar nu-mi tin rasuflarea, nu cred ca sunt mai mult de 10% sanse sa mai auzim de el. Sper sa ma insel.