Record mondial (RO)

Romania are un adevarat recordman in Mugur Isarescu. El este cel mai longeviv guvernator de Banca Nationala din lume, conform World Records Academy, Isarescu ocupand aceasta functie din 1990. Recordul a fost omologat in iulie 2009. Intre timp d-l Isarescu a obtinut un nou mandat de 5 ani, asa ca zi de zi isi doboara propriul record mondial si sunt putine sanse sa-l mai egaleze cineva pentru foarte mult timp de acum incolo.

Mugur Isarescu este un monument de expertiza si competenta, recunoscut pentru a fi salvat de multe ori Romania de-a lungul zbuciumatei tranzitii post-comuniste.

In functia de guvernator al BNR el a reusit numeroase recorduri, de exemplu intre 1991-1993, cand rata inflatiei a atins cifre record, osciland intre 200% si 300% (ulterior ramanand constant inalta si sarind din nou in 1997 peste 150%). Abia din 2004 a coborat Romania rata inflatiei la o singura cifra; spre comparatie, in Polonia lui Leszek Balcerowicz (un arhitect al reformelor din anii 1990 si un fost guvernator de Banca Nationala cu care d-l Isarescu este uneori comparat), rata inflatiei nu a ajuns niciodata la trei cifre (recordul lor a fost doar de 86,5% in 1990), iar din 1998 a coborat la o singura cifra, nemaiputand emite pretentii la vreun record.

Cand a simtit nevoia, Romania a putut apela cu incredere la d-l Isarescu. De exemplu in decembrie 1999, cand l-a rugat sa-i fie prim ministru si d-l Isarescu a acceptat, indeplinind aceasta inalta functie pentru un an (pastrandu-si insa postul la BNR). In 2000, a existat chiar o chemare mai inalta: d-l Isarescu a candidat la presedintie. Scorul obtinut la acele alegeri (un anti-record de o singura cifra, cam la sfertul ratei inflatiei din acel an) a aratat ca romanii apreciaza mai mult prestatia domniei sale ca guvernator al BNR.

In cursul anului trecut, d-l Isarescu a atins recorduri de optimism in previziunile domniei sale privind evolutia economiei romanesti in contextul crizei mondiale. Nu mai departe de luna mai 2009, guvernatorul inca estima ca tara noastra va avea crestere economica pozitiva in 2009 (estimarea FMI in acest moment este o scadere - record si ea, dar in sens invers - de peste 8%).
In partea a doua a anului, d-l Isarescu a fost din nou vazut ca o posibila solutie salvatoare pentru postul de premier, in contextul crizei politice care a zguduit Romania. De data aceasta, Mugur Isarescu a refuzat, mai intai in octombrie, cand un consilier al domniei sale, Lucian Croitoru, a raspuns chemarii patriei (fara a reusi insa sa treaca de prima incercare - validarea in parlament, stabilind in acest mod si un nou record in politica romaneasca de dupa 1989). Pentru ca totusi tara (sau o parte a ei) a insistat, d-l Isarescu a fost nevoit sa refuze din nou, invocand varsta inaintata si faptul ca este mai de folos tarii in postul actual.

Asa ca a ramas Mugur Isarescu sa se dedice in intregime indeplinirii obiectivelor si tintelor BNR, cruciale pentru economia romaneasca. Printre care, la loc de cinste - de fapt, principala sarcina asumata de BNR incepand din 2005 - este tintirea inflatiei.
Si in acest domeniu, BNR sub conducerea d-lui Isarescu a reusit un record sui generis. Tintele adoptate au fost destul de lejere, cu o marja de 2% (+/- 1% fata de valoarea tintita), dar in cinci ani BNR a reusit numai o singura data (in 2006) sa isi atinga tinta. Rata inflatiei raportata in 2009, de 4,74%, depaseste pentru al treilea an consecutiv tinta anuala (fixata de BNR la 3,5% +/- 1% pentru 2009).


***
N-as vrea sa se inteleaga ca nu ii recunosc d-lui Isarescu meritele pe care le are. In 1999 de exemplu, cand Romania s-a aflat la un pas de intrarea in incapacitate de plata (iar FMI, cu obisnuitul simt al oportunitatii, si-a inchis finantarea pentru Romania si a sfatuit autoritatile sa declare incetarea platilor la datoria externa), BNR a reusit cu mare abilitate sa traverseze momentul dificil fara a inceta platile. Poate ca a evitat si alte catastrofe despre care nu vom afla niciodata.

Dar de aici si pana la a-i atribui lui Mugur Isarescu nivelul superlativ al excelentei tehnocratice si a-l transforma intr-un guru al reformelor economice si al tranzitiei capitaliste a Romaniei este o cale lunga, care nu ar trebui parcursa atat de usor in lumina "recordurilor" mentionate mai sus.
Usurinta cu care aceasta distanta este totusi parcursa si recurenta reflexului de a apela la Mugur Isarescu ca la un salvator al natiunii vorbeste nu atat despre valoarea intrinseca a d-lui Isarescu, cat despre precaritatea alternativelor.