CCR si-a atins limitele, solutia trebuie sa fie politica (RO)

Decizia Curtii Constitutionale (CCR) de a amana cu mai mult de o luna verdictul privind validarea referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei, dincolo de motivele tehnice invocate (nevoia de verificare a listelor electorale), semnaleaza faptul ca institutiile statului nu pot fi folosite la infinit pentru rezolvarea conflictelor politice.

Clasa politica este responsabila sa creeze solutii politice pentru problemele tarii. La noi, dimpotriva, de ani de zile clasa politica nu creeaza solutii, ci creeaza ea insasi probleme, pe care apoi se asteapta sa le rezolve altii: justitia, administratia, CCR, Europa, electoratul s.a.m.d. In loc sa creeze optiuni, politicienii nostri creeaza incontinuu blocaje. In loc sa intareasca institutiile statului capabile sa arbitreze in astfel de situatii, ei le submineaza si le antreneaza in lupta lor politica.
Situatia nu dateaza din iulie 2012 - pentru reamintire, vedeti un exemplu din multele posibile aici (din mai 2010): este vorba de acelasi tip de fundatura prin griparea mecanismelor legale si institutionale de rezolvare a conflictului politic.Ce este nou de data aceasta este ca ambele tabere politice s-au dovedit la fel de incapabile de a produce solutii si la fel de dispuse sa tarasca tara, fara mila si discernamant, in rafuielile lor.

Este iluzoriu sa mai asteptam acum, dupa ani de "fragezire" politica a institutiilor statului, ca institutiile "independente" sa rezolve razboiul politic. Orice ar face ele, nici nu mai au - dupa ce au suferit asalturi politice repetate - credibilitatea si prestanta de a da solutii definitve si indiscutabile, si nici nu au garantia ca verdictele lor vor fi acceptate de ambele tabere politice. Stiu, este foarte dureros si grav ceea ce spun, dar sunt trei ani de cand - printre destui altii - atrag constant atentia asupra acestui pericol, lucrurile au ajuns deja foarte departe.

Pur si simplu, politicienii nu mai respecta institutiile statului si nu mai recunosc arbitrajul lor. Este simptomatic cum justitia e atacata permanent dintr-o parte sau alta, in functie de cazul zilei (in timp ce fiecare dintre taberele politice incearca s-o controleze), cum serviciile speciale au devenit subiect de dispute teritoriale intre fortele politice, cum CCR - departe de a fi ea insasi apolitica - este atacata si pusa sub presiune cand de USL-isti, cand de basisti  de la caz la caz.

In aceste conditii, pretentiile politicienilor ca institutiile statului sa faca curat acolo unde ei au creat o enorma mizerie sunt cel putin ipocrite. In realitate, avand exercitiul incalecarii politice a institutiilor, nici una dintre taberele politice nu este dispusa sa accepte decat deciziile care ii sunt convenabile.

De aceea, este iluzoriu sa ne asteptam la o rezolvare "tehnica" a actualei dispute. Solutia la razboiul politic nu poate fi decat tot politica. Altfel, vom continua sa vedem cum USL-istii si basistii se ameninta reciproc cu puscaria si merg pana in panzele albe intr-un razboi total, pe viata si pe moarte, in care eventualele decizii nefavorabile ale institutiilor statului sunt vazute doar ca obstacole care trebuie depasite.

Amanarea verdictului CCR asupra referendumului ar trebui, de aceea, vazuta ca o oportunitate, poate ultima, oferita politicienilor de a gasi o solutie politica pentru iesirea din criza actuala. Orice va decide CCR pe 12 septembrie, este de asteptat ca una sau alta dintre tabere sa conteste, rezultatul fiind o si mai accentuata decredibilizare a democratiei in Romania, a capacitatii acestei tari de a se autoguverna. Ragazul de sase saptamani ar trebui folosit nu doar pentru verificarea listelor electorale de catre institutiile publice abilitate, ci si pentru pregatirea unor solutii politice in diferitele scenarii posibile dupa 12 septembrie; altfel, vom ajunge de unde am plecat si oricine ramane la putere va avea o grava problema de credibilitate si legitimitate.

Pentru ca o solutie politica sa fie posibila, sunt cateva conditii de baza:

Eroarea strategica a UDMR (RO)

Alegand sa mearga pana in panzele albe cu impunerea noii Legi a Educatiei in formula unilaterala a guvernului si facand din asta o conditie a ramanerii in coalitie, ca si participand activ si tot mai lipsit de retineri la samavolniciile basescienilor impotriva statului de drept, UDMR face un joc periculos - atat pentru Romania, cat si pentru minoritatea maghiara.

Republica Entropica Romania (RO)

Ieri, 5 octombrie 2010, vandalii portocalii au mai facut un pas spre destructurarea ordinii legale si institutionale, fortand crearea unui nou grup parlamentar la Camera Deputatilor (detalii aici). Reactiile opozitiei, ca si ale televiziunilor tabloide considerate antibasesciene (dar care mi se par tot mai mult a fi parte a aceluiasi rau difuz si opresiv care s-a intins peste tara), au fost sub semnul tot mai obisnuitei toropeli a mintii si simturilor, genul de stare in care subiectul nu mai distinge lucrurile cu adevarat importante de zgomotul ambiant.

Momentul este totusi semnificativ si merita consemnat, pentru ca aduce Romania inca si mai aproape de abisul anomiei, al lipsei de structura, al entropiei si tribalismului.

Diversiuni de sezon (RO)

Dupa ce ieri anuntul la nervi al lui Victor Ponta ca ar putea initia procedura de suspendare a presedintelui Basescu (in cazul in care ar promulga legea pensiilor) a fost tratat ca breaking news, astazi o noua prostioara a inflamat presa noastra: anume ca, printr-un articol din legea de functionare a Curtii Constitutionale (CCR), Basescu s-ar fi pus la adapost de suspendare.
Cum sa nu ti se urce sangele la cap?

Numai ca, si intr-un caz, si in celalalt, avem de-a face cu non-subiecte, iar umflarea lor peste masura vorbeste mai degraba despre spiritul de turma si calitatea din ce in ce mai scazuta a unei prese tabloidizate (la televiziuni putem vorbi de OTV-izare), despre teatrul absurd pe care a ajuns sa-l joace clasa politica luandu-ne pe toti de prosti, despre disolutia discursului rational si dezorientarea crescanda indusa metodic in societatea romaneasca, care a ajuns prada tot mai usoara oricarei diversiuni. Acesta este de fapt lucrul cu adevarat ingrijorator, si care ar fi trebuit sa fie un subiect, daca Romania n-ar fi in marasmul in care este.

Despre politizarea CCR si superficialitatea democratiei romanesti (RO)

Am promis sa revin asupra implicatiilor deciziei Curtii Constitutionale (CCR) care a invalidat legea de reducere a pensiilor promovata de guvernul Boc. O fac acum, intre altele si cu scopul de a contrazice unele interpretari pe care le consider gresite.

Prima intrebare: In ce masura prin aceasta decizie CCR isi restabileste reputatia, dovedind ca se afla deasupra influentelor politice?

Catalin Tolontan (si nu este singurul) a vazut in decizia CCR un semn "ca in Romania s-a nascut o institutie. Ca puterea judecatoreasca isi restaureaza reputatia la cel mai inalt nivel [...] In sfirsit, decizia Curtii  a depasit numirile politice ale fiecaruia dintre oamenii din Curte, lasindu-ne speranta ca democratia e cu adevarat un animal ciudat, care continua sa-si echilibreze misterios functiile interne, armonizindu-le cu suferintele si cu aburul respiratiei sale, niciodata perfecta si niciodata definitiv pierduta" (sublinierea mea).

As vrea sa pot crede si eu asta, dar din pacate ratiunea dicteaza altfel. Tolontan - cu care de cele mai multe ori sunt de acord - este de data asta naiv.

Piedica in calea uitarii (RO)

Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile - TVA şi cotă unică - era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are. Nu în ultimul rând, creşterea atât de puternică a fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică rapidă, adică în următoarele 3-4 luni.

Traian Basescu (6 mai 2010)

Doresc mult succes tuturor judecatorilor Curtii Constitutionale, mai ales ca, in mod cert, in perioada urmatoare veti avea de luat decizii extrem de importante pentru iesirea din criza a Romaniei.
Traian Basescu (9 iunie 2010)

...nu se va ajunge la o crestere a taxelor. Cred ca guvernul Boc ar trebui sa plece daca se va ajunge la aplicarea masurii de crestere a taxelor.

Vasile Blaga, Ministru de Interne (12 iunie 2010)

Am convingerea ca alaturi de ceilalti judecatori ai Curtii Consitutionale veti face ca deasupra proiectelor de legi si a vointei Parlamentului sa se aseze Constitutia tarii.
Traian Basescu (15 iunie 2010)

Dacă soluţia este declarată neconstituţională, atunci avem soluţia a doua, care este o soluţie, dar mai proastă: majorarea taxelor.
Sebastian Lazaroiu, Consilier prezidential (24 iunie 2010)

Voi reveni asupra implicatiilor deciziei de astazi a Curtii Constitutionale.

Etica presei portocalii: Dan Tapalaga (RO)

O intamplare interesanta, week-endul asta.

A inceput cu o postare despre situatia raportului de forte politice la Curtea Constitutionala (CCR) si miza disperarii PDL de a-si impune oamenii pe cele doua posturi vacante, pe care am publicat-o pe acest blog sambata dimineata (aici).

Duminica seara, in fruntea paginii hotnews.ro trona un articol semnat de Dan Tapalaga, cu titlul: "Batalia decisiva pentru ultimii doi judecatori din cei noua de la Curtea Constitutionala: Melescanu si Dorneanu, sau Motoc si Minea?"
Link-ul este aici, dar nu va grabiti sa va uitati inainte sa cititi mai jos continuarea.

Titlul m-a facut curios, parea sa vorbeasca despre acelasi lucru ca postarea mea. Nu ca as avea vreun drept exclusiv asupra subiectului! Citind articolul, insa, am constatat ca e croit pe acelasi calapod ca al postarii mele din ziua precedenta - cam aceeasi structura si aceeasi informatie, doar cu rezumate mai lungi din biografiile judecatorilor CCR de pe wikipedia si cu partea de analiza filtrata prin ochelari portocalii.
Chestia chiar m-a amuzat: sa se fi "documentat" Tapalaga si de pe blogul subsemnatului? Nu m-ar deranja, daca ar indica sursa... In plus, poate citeste mai mult si - cine stie? - isi mai schimba opiniile pro-basesciene :)

Am consemnat aseara amanuntul intr-un comentariu pe blogul meu (comentariul este aici). Totodata, am postat si un scurt comentariu la articolul de pe hotnews, foarte civilizat, intreband doar ironic daca autorul nu cumva a citit postarea mea inainte.

Si acum vine partea interesanta.

Despre ce vorbeste Basescu cand vorbeste despre reforme (RO)

Unul dintre cele mai rezistente mituri despre Basescu este cel care il zugraveste drept campion al reformelor. Oameni pe care ii respect, chiar aflati uneori in dezacord cu tactica lui politica, inca il crediteaza cu intentii reformiste. Si nu ma refer la talibanii portocalii care vad pana si in taierea pensiilor si a salariilor un pas decisiv si curajos in modernizarea Romaniei, pentru care orice hahait de la Cotroceni echivaleaza cu noi descoperiri fundamentale in stiinta guvernarii; ci la oameni cu care se poate discuta rational. Lor ma adresez acum.

Spre deosebire de revolutii sau lovituri de stat, reformele se desfasoara in interiorul unui cadrul legal si institutional, cu respectarea unor proceduri si reguli stabilite. Ele urmaresc imbunatatirea sistemului, nu desfiintarea lui. Reformele, prin definitie, nu pot fi anti-sistem. Fie ca sunt graduale sau bruste, moderate sau radicale, specifice sau generale, ele nu ataca fundatia sistemului (institutiile de baza, ordinea constitutionala); iar cand schimbari fundamentale sunt identificate ca absolut necesare, procesul de urmat este cel prescris pentru asa ceva, cu restrictii si garantii procedurale menite sa asigure ca transformarile vizate nu creeaza destabilizare, ca sunt dorite de un segment reprezentativ al societatii si nu doar de o factiune politica, ca nu pun in pericol insasi existenta sistemului.

Exista o diferenta de esenta intre jocul politic in interiorul unui set de reguli, care coresponde spatiului de actiune al reformatorului, si jocul in afara regulilor stabilite, care apartine vandalismului fortelor anti-sistem.

Privind la parcursul politic al lui Basescu, este foarte greu sa gasim situatii in care el a actionat ca un reformator. Gasim in schimb foarte multe situatii in care s-a manifestat ca un vandal politic.

CCR - minutul si scorul (RO)

Asaltul politic din ultimele zile asupra Curtii Constitutionale (CCR) are o miza foarte importanta. 

CCR, care a emis in ultimele luni multe decizii neplacute "portocaliilor" - in chestiuni mergand de la politizarea administratiei la Legea ANI sau Legea lustratiei - poate efectiv bloca masurile de taiere a pensiilor si salariilor din sectorul public, pentru care guvernul si-a angajat raspunderea. Si ca sa fie clar, PSD si PNL si-au anuntat deja intentia de a sesiza CCR in aceasta chestiune; si nu numai ei.

Ce se poate intampla? Pai, de exemplu, iata ce s-a intamplat in Letonia, unde guvernul a decis anul trecut sa reduca pensiile cu 10% (si cu 70% pensiile celor care inca lucreaza): Curtea Constitutionala letona a declarat masura ca anti-constitutionala, ceea ce obliga guvernul sa plateasca retroactiv compensatii pensionarilor.

In plus, in functie de evolutiile politice din perioada urmatoare, nu este exclus ca CCR sa fie chemata sa se pronunte din nou in chestiuni fundamentale de guvernare, cum ar fi desemnarea premierului sau suspendarea presedintelui.

Basescienii stiu asta, de aceea maresc presiunea politica asupra CCR prin blocarea numirilor neconvenabile si declaratii ca aceasta, recenta, a presedintelui. 

In principiu, CCR este o institutie aflata deasupra luptelor politice, garantul ultim al ordinii constitutionale. In practica, numirile in CCR sunt facute de organe politice - Presedintia si cele doua camere ale Parlamentului. Mandatele judecatorilor CCR sunt de 9 ani si nu pot fi reinnoite. CCR este compusa din 9 judecatori, iar mandatele a 3 dintre ei s-au incheiat in 2010. De cine ii va inlocui poate depinde raportul de forte politice din interiorul CCR, care la randul sau poate determina natura unor decizii importante in lunile care vin.

De aceea, este interesant sa vedem cine sunt judecatorii CCR si care sunt probabilele lor simpatii politice.

Noua linie a frontului (RO)

[UPDATE (9 iunie): Scriam in aceasta postare ca presiunea politica asupra Curtii Constitutionale va creste. Acest lucru chiar se intampla.]

Am scris de multe ori pe acest blog despre efectul coroziv al basescianismului asupra cadrului legal si institutional al democratiei romanesti. Iata, de exemplu, ce scriam cu cateva luni in urma:

In Romania, cadrul democratic a ramas doar o carcasa de mucava. Structura de rezistenta a fost mancata de acidul numit basescianism.

Exemplul recent al scandalului desemnarii de catre Camera Deputatilor a unui judecator la Curtea Constitutionala (CCR) este suprarealist.

PSD, fiind direct afectat, se da de ceasul mortii, dar cazul este atat de strigator la cer incat sunt surprins ca nu exista o mobilizare mai larga a opozitiei si societatii civile. Nu este aici vorba de interesele PSD sau de valoarea intrinseca a persoanei pe care o sustine pentru pozitia din CCR (care intamplator nu este pe gustul meu, cum nici Teodor Melescanu, candidatul propus de PNL la Senat, nu este), ci de regulile fundamentale ale jocului intr-un stat de drept si intr-o democratie. A lasa ca aceste reguli sa fie calcate in picioare deschide o adevarata cutie a Pandorei. Se desfiinteaza practic reperele fixe, cadrul de referinta, lasand cale libera arbitrariului politic.

Basescienii trateaza cadrul legal si constitutional ca pe un fel de prastie, de care poti sa tragi cum vrei, in orice directie, pentru a-ti plesni adversarii politici peste fata. Legile - atunci cand isi mai amintesc de ele - se interpreteaza dupa cum cere interesul politic, iar pentru asta nu exista nici o limita: albul nu mai e alb, negrul nu mai e negru, iar 1+1 nu fac neaparat 2.  

Sa recapitulam ce s-a petrecut: 

Rasturnarea sarcinii probei (RO)

Promisesem sa revin la acest subiect (decizia Curtii Constitutionale cu privire la unele articole din Legea de infiintare, organizare si functionare a Agentiei Nationale de Integritate) dupa publicarea motivarii Curtii.
Motivarea deciziei CCR nr. 415 din 14 aprilie 2010 tocmai a fost publicata si este disponibila aici.

Calm, calm... (RO)

Ca si ministrul Predoiu, astept si eu cu interes motivarea Deciziei 415 din 14.04.2010 a Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea unor articole din Legea 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate. Imi rezerv dreptul de a ma pronunta pe fond cand voi avea toata informatia.

Pe forma, insa, pot sa spun ca atacul dur declansat pe anumite canalele media (vezi de exemplu aici) impotriva unei decizii care este inca in faza de redactare nu prea seamana a lupta pentru apararea statului de drept.

Jurnal de front (RO)

Stiri amestecate de pe frontul defensiv al democratiei romanesti.

In primul rand, o victorie de etapa: PDL renunta deocamdata la incercarea de schimbare a presedintelui Senatului.
Acest armistitiu este in sine o victorie. Nu numai ca se deblocheaza activititatea Senatului (daca i-o mai pasa cuiva de asta), dar PDL face un pas inapoi dintr-o directie foarte periculoasa, care mergea contra cadrului constitutional (pentru mai multe detalii, vezi aici). Este de asteptat si ca, daca isi va relua demersurile pe aceasta tema, PDL sa nu mai mearga frontal impotriva Constitutiei si sa nu se mai alinieze prosteste in spatele unor "strategi" de talia lui Iulian Urban - ar fi mai bine nu doar pentru PDL, ci pentru ordinea democratica din Romania sa fie evitate astfel de situatii pe viitor.
Aceasta experienta ar trebui sa dea serios de gandit conducerii PDL. Problema este ca in partid s-a creat o atmosfera in care orice idee, oricat de nastrusnica si in conflict cu cadrul legal, are sanse mari sa fie promovata daca pare sa serveasca strategiei de acaparare totala a puterii si de eliminare a opozitiei. Este un joc foarte periculos in care partidul s-a prins cu mic cu mare, cu foarte rare exceptii individuale; si cu mult entuziasm. Cat de toxica este aceasta atmosfera (si strategia politica aflata la baza ei) pentru Romania, experimenteaza zi de zi romanii pe propria piele. Cat de contraproductiva - si, pe termen lung, sinucigasa - este ea chiar pentru PDL, vor avea pedelistii ocazia sa se lamureasca, cel mai tarziu la viitoarele alegeri.
Nu ma grabesc sa consider chestiunea presedintiei Senatului inchisa. PDL ne-a aratat ani la rand ca nu prea stie sa piarda. Este foarte posibil sa avem de-a face doar cu o repliere tactica, iar urmatorul asalt sa fie si mai agresiv. De aceea, opozitia nu trebuie sa lase scutul jos.
Este posibil si ca PDL sa se fi resemnat sa astepte pana cand Geoana face o greseala fatala, ceea ce din pacate - statistic vorbind - nu poate dura prea mult.

(Vezi UPDATE la sfarsitul postarii, dupa link)

Din pacate, lucrurile nu stau la fel de bine pe celalalt front - al initiativei presedintelui Basescu de a elimina o camera a parlamentului prin modificarea Constitutiei.
In ciuda numeroaselor semnale de alarma, opozitia a tratat chestiunea cu superficialitate si nu pare sa inteleaga pe deplin importanta mizei.

Batalia care conteaza (RO)

Cand o cetate este asediata, aparatorii au nevoie nu doar de solidaritate si curaj, ci si de buna organizare si o strategie inteligenta. Prin definitie, fortele asediatoare sunt superioare ca numar si armament ofensiv. Aparatorii cetatii trebuie sa se apere de pe metereze, folosind in avantajul lor zidurile si transeele. Asta inseamna si ca luptele trebuie alese inteligent: a se aventura in afara zidurilor pentru a apara o casa izolata si vulnerabila este fara speranta; dar cand atacatorii izbesc in poarta cetatii, toate fortele trebuie concentrate pentru a-i respinge.

Nu altfel stau lucrurile cu ordinea democratica din Romania, in aceste zile. Ea este atacata din mai multe directii, de tabara asediatoare a presedintelui Basescu si a PDL. Inlauntrul zidurilor se afla partidele democratice, PNL si PSD, care la un moment dat au avut majoritatea, dar acum sunt in inferioritate. Unele batalii sunt dinainte pierdute, dar altele sunt vitale pentru salvarea cetatii - si inca mai pot fi castigate.

Pentru Marius Oprea am respect, admiratie si simpatie. A facut o treaba excelenta in dezgroparea trecutului recent al Romaniei si in investigarea concreta a crimelor Securitatii. Demiterea lui politica de catre PDL de la sefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) nu poate fi calificata decat ca inca o porcarie a puterii actuale. Mobilizarea unei parti a societatii civile in sprijinul lui a fost, previzibil, ignorata de cei care tin acum painea si cutitul. Gradul de toleranta pentru prezenta in structurile statului a unor personalitati neinregimentate politic in PDL (sau satelitii sai) tinde spre zero. 
Totusi, realist vorbind, apararea lui Marius Oprea a fost o batalie dinainte pierduta. Pozitia sa in fruntea IICCR (acum comasat cu un alt institut intr-o entitate numita Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc - IICCMER) era o casa aflata in afara zidurilor cetatii, expusa invadatorilor, fara transee in jurul sau, greu de aparat. Pentru cei neatenti la detalii si nuante, schimbarea lui Oprea a putut parea doar o alta schimbare politica a cuiva numit politic - nimic anormal sau revoltator.

Lucrurile stau invers in privinta atacului declansat de PDL la presedintia Senatului.

Opriti reforma statului, vreau sa cobor! (RO)

Pe 13 octombrie 1981, intr-o sedinta a Adunarii Nationale (camera inferioara a parlamentului) din Franta, deputatul socialist André Laignel a intrat in istorie cu urmatoarea declaratie la adresa unui deputat al opozitiei: "Vous avez juridiquement tort parce que vous êtes politiquement minoritaire". Aceasta fraza infama a ramas o referinta perena a exceselor puterii politice, un exemplu de manual al derivelor posibile atunci cand puterea, chiar aleasa democratic, se crede indreptatita sa forteze cadrul legal si institutional, structura de rezistenta a ordinii democratice, in functie de vointa atribuita (pe drept sau nu) unei majoritati.

In cursul celor douazeci de ani de tranzitie post-comunista, democratia romaneasca nu a fost scutita de astfel de excese, in care cei de la putere au facut uitate sau au fortat regulile jocului cand interesul politic a cerut-o. Orice incalcari ale cadrului democratic formal creeaza precedente care lasa urme pe termen lung; stergerea lor se poate face doar in timp, printr-o rutina a actiunii politice in interiorul regulilor - pana cand respectarea cadrului legal si institutional, cum spuneam intr-o alta postare, intra in reflexul politic, impregneaza ADN-ul politicii. Este pana la urma un proces de invatare sociala, care cere timp. Este vorba nu numai de domesticirea instinctelor de putere mostenite dintr-o perioada totalitara si asezarea lor intr-un cadru reglementat si previzibil similar celui din democratiile occidentale consolidate; ci si de procesul mai larg de civilizare al unei natiuni inteles ca un efort istoric de captare si moderare a energiilor si instinctelor primare de grup cu straturi de legi si institutii formale care sa le anuleze potentialul efect haotic si distructiv (am scris despre asta mai pe larg aici).

Dar excesele politice ale tranzitiei par mici accidente de parcurs fata de ce se intampla acum: un efort masiv, deliberat, coordonat, multi-directional si consecvent al taberei politice a presedintelui Basescu si a PDL - nu doar de a incalca regulile stabilite, ci de a inlatura sistematic orice obstacol institutional si legal, orice zagaz in calea domniei celor care au la un moment dat majoritatea. Totul, in numele democratiei si al reformei statului.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca Basescu si PDL au intins foarte departe limitele actiunii politice - si nu timid sau pe furis, cum s-a mai facut in trecut, ci cu entuziasm mobilizator, in aplauzele galeriei. Iar aceasta diferenta de tonalitate este foarte semnificativa. Cateva exemple:

Politizare si unicameralism (RO)

Cat timp tara e ocupata sa discute aprins despre flacara violet si atacurile energetice, politica isi vede de treaba. Iar cea mai importanta treaba este, bineinteles, impartirea prazii.

Politizarea excesiva a sectorului public este prezenta in mai toate tarile post-comuniste si a fost o boala a copilariei democratiei chiar in Occident cu ceva timp in urma. Dar parca impartirea statului pe felii, ca acum la noi, fara nici o retinere sau jena, merge prea departe: mie un aeroport, tie celalat; mie raul, tie ramul...

In treacat fie spus, mult-hulitul "algoritm politic" al coalitiei CDR-USD din 1996 (atat CDR, cat si USD fiind la randul lor aliante de mai multe partide), care a revoltat la acea vreme opinia publica neobisnuita cu politica de coalitie, a fost prin comparatie un aranjament mai degraba decent si discret. Acum, campionii autoproclamati ai reformei statului incep prin a incaleca ferm, politic, chiar statul cu pricina.

UPDATE:  Cum corect observa Alina Mungiu Pippidi, protocoalele politice dintre partide privind impartirea politica a functiilor publice sunt ilegale prin definitie.