Chirtoaca (RO)

La Chisinau s-a mai dat o batalie din seria celor care au schimbat directia Moldovei de vreo doi ani incoace.

Candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoaca a castigat un nou mandat la Primaria Chisinaului, invingand cu scor strans (50,6% la 49,4%) in turul doi candidatul comunist Igor Dodon.

Dar, ca de obicei, miza a fost probabil mult mai mare decat un simplu mandat de primar, ceea ce explica resursele considerabile aruncate in lupta atat de catre alianta pro-occidentala de la putere (fara sustinerea careia Chirtoaca n-ar fi avut nici o sansa), cat si de catre comunisti (cu sprijinul mai mult sau mai putin fatis al Moscovei). A fost comparata aceasta confruntare cu asediul Vienei de catre turci; mi se pare excesiva comparatia, dar da o idee despre cat de mult au fost dramatizate aceste alegeri peste Prut.

Cateva observatii la cald:

Concentrarea pe rezultatele din Chisinau, foarte stranse, pierde din vedere situatia generala la nivelul Republicii Moldova, si anume un recul semnificativ al comunistilor, care si-au pierdut in mod decisiv dominatia in teritoriu. Ca numar de primari, Partidul Comunist (PCRM) ajunge acum abia pe locul 3 cu 202 primari alesi (fata de 334 la alegerile locale din 2007, cand PCRM a dominat autoritar); pe primele doua locuri ca numar de primari si situeaza Partidul Liberal Democrat (PLDM) al premierului Filat si Partidul Democrat (PD) al lui Marian Lupu, desprins in 2009 din PCRM si membru al actualei coalitii de guvernare.
Ca numar de voturi primite pentru consiliile raionale, municipale, orasenesti si satesti - care reprezinta mai bine votul politic pentru partide -, reculul PCRM este mai putin pronuntat: in 2011, ca si in 2007, comunistii au castigat cam o treime din voturi (rezultate detaliate pentru 2011 - aici, iar pentru 2007 - aici). Dar tocmai scorul strans de la Chisinau, unde participarea la vot a fost cu mult mai mare in 2011 decat in 2007, este cel care contribuie la aparenta stabilitate a ponderii electorale a PCRM. Situatia in realitate este ca PCRM a pierdut mult teren in tara, dar a avansat semnificativ (atat ca numar de voturi, cat si ca pondere) in Chisinau.

Iar asta ma aduce la cealalta observatie: performanta slaba a primarului-candidat Chirtoaca.

Daca tacea... (RO)

Pe fond, decizia actualei puteri de a boicota summit-ul Europa Centrala - SUA din Polonia poate fi discutata cu argumente pro si contra. In principiu ma deranjeaza incalecarea politica de catre basisti a politicii externe, care ar trebui in mod normal sa reflecte un consens national mai larg (vezi exemple aici si aici). Chiar daca ocazional pot de acord cu deciziile luate (vezi aici), modul netransparent in care sunt luate decizii importante la varful statului - inclusiv decizii de politica externa - este profund nelinistitor.

Dar chiar trecand peste aceste nelinisti si presupunand ca decizia boicotarii summit-ului din Polonia ar fi una inteleapta, care serveste intereselor strategice ale Romaniei, ramane gafa enorma facuta de Basescu prin echivalarea situatiei Kosovo cu cea a Transnistriei:
El a afirmat ca Romania are o pozitie predictibila si ar risca, in cazul in care ar accepta astfel de invitatii, ca la o alta intalnire sa se trezeasca langa liderul autoproclamatei republici a Transnistriei, Igor Smirnov: "Ne putem trezi maine ca o tara organizatoare ne invita sa venim si in stanga mea e Smirnov".

De ce zic ca este o gafa?

Moldova si muzica sferelor... de influenta (RO)

In aceste zile la Chisinau se scrie istorie.
Nu tocmai la modul eroic si glorios; majoritatea miscarilor au loc in spatele usilor inchise, iar ce razbate in afara lasa loc multor interpretari. Dar asta nu reduce cu nimic importanta evenimentelor.
Miza pe frontul geopolitic dintre Est si Vest este acum Republica Moldova (de ce i se intampla asta tocmai micii Moldove ar merita o discutie separata), iar infruntarea este una fara manusi, eticheta diplomatica a fost in mare parte lasata deoparte. Tensiunea istorica este aproape palpabila. Sunt vremuri interesante peste Prut.

Au fost mai intai alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, al caror rezultat (mai multe detalii intr-o postare anterioara) pareau sa indice initial o continuare fara mari emotii a coalitiei pro-europene si ramanerea comunistilor (PCRM) in opozitie - lucru in sine foarte important in desprinderea ireversibila a Moldovei din chingile post-sovietice, dupa cum am explicat.

Pentru a intelege dinamica situatiei, este interesant sa vedem, spre comparatie, rezultatele de la alegerile anticipate din 29 iulie 2009 si de la cele din 28 noiembrie 2010:

In 2009, desi au iesit pe primul loc si au avut aproape jumatate (48) din totalul mandatelor, comunistii au pierdut puterea, pentru ca toate celelate partide parlamentare s-au aliat impotriva lor, creand Alianta pentru Integrare Europeana (AIE) din PDLM, PD, PL si AMN, cu un total de 53 de mandate in Parlament. AIE a fost capabila sa formeze o majoritate de guvernare, dar i-au lipsit 8 voturi pana la cele 61 necesare alegerii Presedintelui (conform Constitutiei Republicii Moldova, pentru alegerea Presedintelui de catre Parlament sunt necesare trei cincimi din voturi, adica 61 din cele 101) - ceea ce a dus pana la urma la dizolvarea Parlamentului si la inca un rand de alegeri anticipate.

In noiembrie 2010, desi Alianta Moldova Noastra (AMN, unul dintre partidele componente ale AIE) nu a mai trecut pragul de reprezentare parlamentara, AIE a castigat alegerile la scor mai bun decat in 2009, avand cu 6 mandate mai mult, in total 59 (i-ar lipsi deci doar doua voturi pentru alegerea Presedintelui). Rezultatul nu este surprinzator: el confirma trendul descrescator al PCRM si consolidarea treptata a orientarii pro-occidentale a Moldovei.
La o prima vedere, n-ar fi trebuit sa fie nici o problema ca AIE - care adoptase in 2009 un program de guvernare comun pentru patru ani - sa continue ca formula de guvernare, incercand eventual o solutie de compromis cu PCRM pentru alegerea Presedintelui daca nu se puteau gasi cele doua voturi lipsa; iar, in cel mai rau caz, noi alegeri anticipate peste cateva luni, care i-ar fi asigurat probabil si atingerea celor 61 de voturi in Parlament.

De aici, insa, lucrurile au inceput sa se complice, iar geopolitica sa lucreze.

Sansa istorica pentru Moldova! (RO)

A fost mai intai euforia generata de exit poll-urile mincinoase - cu tot tacamul, inclusiv discursul victorios al premierului Filat pentru o victorie inexistenta... (apropo de asta: va surprinde ca Vasile Dancu mai are tupeu sa apara in public? pe mine nu!). A urmat panica la aparitia primelor cifre reale.


Acum, cand ceata s-a mai ridicat, se vede ca situatia dupa alegerile din Moldova este departe de a justifica euforia initiala a partidelor pro-europene (si, in mare parte, pro-romanesti).
Voi incerca insa sa arat ca ea nu este deloc catastrofala cum a parut la un moment dat, dimpotriva.
Una peste alta, deznodamantul este unul fericit; din anumite puncte de vedere, este chiar ideal.


Aritmetic, raportul de forte nu s-a schimbat semnificativ: comunistii raman principalul partid, dar insuficient pentru a controla cele 61 de voturi in parlament necesare alegerii presedintelui (conform Constitutiei moldovene, este nevoie de 60% din voturile celor 101 parlamentari). Coalitia anti-comunista, pe de alta parte, are o majoritate suficienta pentru a forma un guvern, dar totusi sub pragul de 61 pentru a decide presedintele.
In realitate, insa, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Cu aceste alegeri, Moldova a facut un pas mare - posibil decisiv - spre iesirea din zona de influenta ruseasca si apropierea ireversibila de Occident.
(Faptul ca unii comentatori rusi acrediteaza ideea ca nu s-a schimbat nimic inseamna ca, de fapt, au cam inteles si ei ca partida s-a jucat).

Arma de integrare in masa (RO)

In 1859, Romania moderna a luat fiinta ca stat printr-o mica smecherie. Pentru a ocoli opozitia marilor puteri fata de unirea Moldovei si Tarii Romanesti, solutia gasita a fost punerea lor in fata faptului implinit, prin alegerea aceleiasi persoane - Alexandru Ioan Cuza - ca principe in ambele tari.
Nu a fost foarte elegant, dar a functionat.

Astazi, cand o parte a presei occidentale se ingrijoreaza de integrarea tacuta a Republicii Moldova in UE prin oferirea in masa de pasapoarte romanesti, miza, contrar aparentelor, nu este unirea celor doua tari de limba romana despartite de Prut. Unirea - in sens de unificare statala, politico-administrativa dupa exemplul Germaniei in 1989 - pur si simplu nu este pe agenda politica a nici uneia dintre parti, cel putin deocamdata, si nu are sustinere majoritara in randul populatiei nici de pe malul stang, nici de pe malul drept al Prutului.
Adevarata miza, despre care am mai scris, este extragerea Republicii Moldova din sfera de influenta estica si orientarea ei, stabila si ireversibila, catre occident.

Miscarea placilor tectonice la granita de est (RO)

Vizitand Moldova (cea de dincolo de Prut) dupa o pauza de aproape trei ani, prima impresie este persistenta saraciei. Chisinaul noaptea este aproape la fel de intunecat ca Bucurestiul anilor 1980, iar drumurile sunt la fel de proaste.

Ceva totusi pluteste in aer, care nu era acolo acum trei ani: o speranta.