A fost mai intai euforia generata de exit poll-urile mincinoase - cu tot tacamul, inclusiv discursul victorios al premierului Filat pentru o victorie inexistenta... (apropo de asta: va surprinde ca Vasile Dancu mai are tupeu sa apara in public? pe mine nu!). A urmat panica la aparitia primelor cifre reale.
Acum, cand ceata s-a mai ridicat, se vede ca situatia dupa alegerile din Moldova este departe de a justifica euforia initiala a partidelor pro-europene (si, in mare parte, pro-romanesti).
Voi incerca insa sa arat ca ea nu este deloc catastrofala cum a parut la un moment dat, dimpotriva.
Una peste alta, deznodamantul este unul fericit; din anumite puncte de vedere, este chiar ideal.
Aritmetic, raportul de forte nu s-a schimbat semnificativ: comunistii raman principalul partid, dar insuficient pentru a controla cele 61 de voturi in parlament necesare alegerii presedintelui (conform Constitutiei moldovene, este nevoie de 60% din voturile celor 101 parlamentari). Coalitia anti-comunista, pe de alta parte, are o majoritate suficienta pentru a forma un guvern, dar totusi sub pragul de 61 pentru a decide presedintele.
In realitate, insa, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Cu aceste alegeri, Moldova a facut un pas mare - posibil decisiv - spre iesirea din zona de influenta ruseasca si apropierea ireversibila de Occident.
(Faptul ca unii comentatori rusi acrediteaza ideea ca nu s-a schimbat nimic inseamna ca, de fapt, au cam inteles si ei ca partida s-a jucat).
Printre rezultatele probabile ale alegerilor de duminica trecuta nu a fost nici un moment o victorie la scor a partidelor pro-europene. Esecul usturator al recentului referendum constitutional (promovat de coalitia pro-europeana si boicotat de comunisti, a avut o rata de participare de doar 29%) prevestea un esec al taberei pro-europene si la alegeri, mai ales ca unul dintre partidele componente (Alianta Moldova Noastra) avea sanse mici sa treaca pragul de reprezentare in Parlament (si nici nu l-a trecut), iar un altul - Partidul Democrat al lui Marian Lupu, desprins nu de mult din Partidul Comunist al lui Voronin - juca la doua capete, luand explicit in considerare o posibila alianta cu comunistii si avand ca principal interes asigurarea functiei prezidentiale pentru Lupu in orice combinatie.
Principalul pericol era ca Voronin si Lupu impreuna (PCRM + PD) sa aiba 61 de mandate sau mai mult. Chiar daca pe hartie coalitia pro-europeana ar fi putut avea o superioritate confortabila, in realitate un asemenea rezultat ar fi facut aproape inevitabila o realiniere politica catre o alianta intre cei doi fosti colegi comunisti si impartirea puterii intre ei (Lupu presedinte, iar Voronin probabil premier sau "speaker" al Parlamentului cum zic moldovenii), cu consolidarea puterii comuniste si a influentei rusesti pentru multi ani de acum inainte.
Din fericire, conform rezultatelor finale PCRM are 42 de mandate in Parlament, iar PD are 15 - deci in total doar 57, ceea ce face neatractiva pentru Lupu o reapropiere de Voronin.
Faptul ca suma mandatelor coalitiei (59) nu asigura automat alegerea presedintelui nu este neaparat un lucru rau. Nici un partid din Moldova nu isi mai doreste in acest moment noi alegeri (au fost deja trei randuri de alegeri parlamentare in mai putin de doi ani, resursele de campanie sunt secatuite) si, evident, nici electoratul - ceea ce inseamna ca partidul sau partidele care ar forta noi alegeri ar putea fi aspru penalizate electoral. De aceea, este probabil ca se va ajunge cumva la un compromis, cu un presedinte acceptabil tuturor - poate o figura neutra, cu influenta redusa; sau poate chiar Lupu (un om despre care se stie bine ca este agreat de Moscova), dar intr-o pozitie slabita. Daca partidele coalitiei ar fi avut impreuna 61 sau mai multi parlamentari, Lupu si-ar fi revendicat presant presedintia si ar fi putut santaja cu blocarea formarii guvernului sau chiar cu schimbarea majoritatii; foarte probabil ca ar fi obtinut-o, de pe o pozitie de forta, urmand sa aiba o influenta considerabila in facerea si desfacerea jocurilor politice de la Chisinau in perioada urmatoare.
Dupa parerea mea, principalul invins al alegerilor este chiar Lupu - nu atat datorita propriului scor al PD (a fost conform asteptarilor), ci a configuratiei politice mai largi, care face dificil jocul lui la doua capete si santajul asupra celorlalte partide pro-europene. Situatia ideala pentru Lupu ar fi fost una in care PD ar fi putut aduna 61 de voturi atat cu PCRM, cat si cu partidele democratice (PDLM si PL), ceea ce i-ar fi lasat totala libertate de manevra; ceea ce s-a intamplat in realitate este exact opusul, nici o combinatie nu aduce nemijlocit cele 61 de voturi in Parlament. Iar faptul ca marja de manevra a lui Lupu este foarte ingusta este, in mod cert, un lucru bun.
Al doilea rezultat major este ca, foarte probabil, comunistii vor ramane in afara viitoarei puteri. Importanta acestui lucru nu trebuie subestimata. Fiecare luna fara comunisti la putere este un ragaz pretios pentru Moldova si contribuie la schimbarea datelor problemei.
Partidul lui Voronin, in lungii ani la putere, si-a intarit puterea si influenta in profunzime asupra tuturor institutiilor statului, asigurandu-si si un control cvasi-total al resurselor publice. Coalitia anti-comunista a avut probleme serioase in a limita influenta subterana a comunistilor in ultimul an, chiar daca se afla oficial la putere. Nu degeaba a fost amanata declansarea alegerilor anticipate: cum a spus-o chiar premierul Vlad Filat, partidele pro-europene au trebuit mai intai sa-si asigure un minim control asupra institutiilor statului, altfel, cu un aparat administrativ aflat inca sub influenta comunistilor, nu aveau nici o sansa.
Ramanerea PCRM in opozitie in anii urmatori este elementul decisiv care ar putea marca ireversibil desprinderea Moldovei din zona gri a Europei. Departe de puterea administrativa, fara acces direct la resursele statului, PCRM poate rezista un timp, dar pe termen lung puterea ii va fi afectata iremediabil: retelele clientelare se vor destructura si se vor reorienta spre alte centre de influenta, retelele de influenta din institutiile publice se vor eroda, partidul va scadea treptat ca pondere electorala si influenta politica. Este foarte posibil ca PCRM sa-si fi ratat acum cea mai buna sansa de a reveni la putere, poate chiar ultima.
Daca puterea non-comunista nu face greseli catastrofale in perioada urmatoare, "victoria" de duminica ar putea ingropa PCRM pe multi ani de acum incolo. Ani in care Moldova va putea sa-si construiasca un alt destin.
No comments:
Post a Comment