O magarie a noii puteri (RO)

UPDATE: Salut reactia prompta si exemplara a lui Lilick. Sper sa ne strangem mai multi.
------------
M-am abtinut sa-mi dau cu parerea in scandalurile legate de unele nominalizari de ministri din noul guvern - pentru ca nu aveam informatii complete si, oricum, erau destui ochi pe Ponta. Mi-am zis ca e cazul sa astept primele masuri concrete ale noii puteri.

Dar votarea in Senat a asa-zisului "uninominal pur" pentru alegerile parlamentare si luarea de pozitie explicita a lui Ponta in favoarea acestei batjocuri antidemocratice ma revolta. Argumentele pe care le foloseste sunt nu doar false, ci de-a dreptul perfide.

Pentru cine nu stie, societatea civila si blogosfera se lupta de multa vreme pentru corectitudinea alegerilor si impotriva schimbarii abuzive, inainte de scrutin, a sistemului electoral, cu scopul avantajarii taberei aflate la putere (vedeti, de exemplu, aici, aici sau aici). Indiferent ce partid sau candidat sustineti, sistemul votat in Senat va ia din mana poate singura parghie democratica pe care o aveti de a influenta puterea - votul odata la patru ani. Ca tara cu democratie periculos subrezita, ne furam singuri caciula acceptand asa ceva. Cu sistemul votat in Senat, este foarte posibil ca o tabara politica, aflata pe val la un moment dat, sa obtina o majoritate zdrobitoare in parlament (de exemplu, 90% dintre mandate cu 45-55% din voturi, cum are USL acum); opozitia poate fi maturata, iar infiintarea de noi partide care sa poata intra in parlament ar deveni practic imposibila.

Faptul ca basistii au fost primii care au imaginat aceasta aberatie, pe vremea cand li se parea ca este o metoda de a se mentine la putere, si ca acum sunt batuti cu propriile arme (cu un astfel de sistem si cu scorul actual din sondaje, PDL risca serios sa nu mai intre in parlament) nu este catusi de putin o scuza, dimpotriva. Mai devreme decat ma asteptam, se intampla lucrul de care ma temeam:

Schimbarea de putere (RO)

Cateva ganduri in contextul schimbarii de putere de la Bucuresti:

Guvern non-politic, nu anticipate! (RO)

UPDATE (7/02): Mintea romanului de pe urma... Ponta ar vrea acum guvern non-politic, de tehnocrati, dupa ce ieri a insistat (impreuna cu PNL si PC) pentru alegeri anticipate cat mai curand. Sper sa mai aiba ocazia sa discute asta - de exemplu, daca echipa lui Ungureanu este respinsa de Parlament - dar nu sunt mari sanse.

Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inca din toamna lui 2009 - demisia unui guvern nelegitim - se intampla, in sfarsit, acum. Iesirea oamenilor in strada a avut pana la urma efect, un efect in cascada, care a schimbat radical datele problemei, antrenand o serie de concesii disperate ale puterii - retragerea legii Sanatatii si reinstalarea lui Raed Arafat la minister, demiterea lui Baconschi, suspendarea taxei de poluare s.a.m.d. Situatia a devenit si mai greu de sustinut dupa ce decizia Curtii Constitutionale impotriva comasarii alegerilor a marcat inca un precedent in seria deciziilor neconstitutionale impuse de guvernul Boc prin angajarea raspunderii.

Am inceput acest blog cu peste doi ani in urma, in timpul crizei politice din 2009, pentru ca am simtit un pericol iminent la adresa ordinii democratice din Romania. Evenimentele care au urmat mi-au confirmat, din pacate, temerile. Sub lozinca reformarii statului, presedintele Basescu a fortat mentinerea unui guvern nedemocratic, impotriva majoritatii politice din Parlament. Ulterior, puterea portocalie a subminat sistematic institutiile democratice, incepand chiar cu Parlamentul (lucru despre care am scris pe larg). Din pacate, opozitia nu a vrut sau nu a putut sa apere integritatea institutiilor, principiilor si regulilor democratiei, parand de cele mai multe ori mai preocupata de scorul propriului meci politic cu puterea, decat de soarta democratiei romanesti.

Plecarea acestui guvernul nelegitim creeaza in ceasul al 12-lea o deschidere intr-o situatie de fundatura adanca, in care Basescu si ai lui adusesera politica romaneasca. Dar totul depinde de cum va fi folosita aceasta fragila deschidere.

Parerea mea este ca, in acest moment, telul opozitiei trebuie sa fie instaurarea unui guvern interimar - preferabil non-politic - de consens cat mai larg, care sa gestioneze afacerile curente si sa organizeze alegeri corecte. In felul acesta, s-ar putea restabili cat de cat credibilitatea procesului democratic (dupa ce, la un moment dat, corectitudinea viitoarelor alegeri a fost in mare pericol - vezi de exemplu comentariul Alinei Mungiu-Pippidi pe aceasta tema) si s-ar putea porni pe drumul lung al recladirii institutiilor democratiei in Romania.

Graba de a avea alegeri anticipate (vezi reactia la cald a lui Victor Ponta) cred ca tine mai mult de interesul politic al opozitiei de a capitaliza cat mai rapid actualul avantaj din sondaje, decat de bunul mers al tarii. Alegeri urmeaza sa aiba loc oricum in toamna, iar intre timp avem si alegeri locale. Mai importanta decat rapiditatea alegerilor acum este corectitudinea si credibilitatea lor - pur si simplu, Romania nu isi mai permite inca in rand de alegeri cu rezultate contestate sau contestabile. Este urgent nu sa-l instalam pe Ponta la Palatul Victoria, ci sa restauram ordinea democratica.

Frauda (RO)

Pe acest blog m-am indignat cu privire la siluirea institutiilor de catre puterea portocalie, la fraudarea democratiei. Desi cele doua sunt legate, am spus si repet ca pentru soarta democratiei romanesti este chiar mai periculoasa subminarea legii si institutiilor, decat coruptia puterii; prima deschide calea celei din urma. Mergand pe aceasta cale, Romania a ajuns o tara bananiera, in care nu mai exista lege si ordine, totul este interpretabil in functie de interesele puternicilor zilei.

Din acest umil colt de internet, am facut de mai multe ori apel la opozitie sa isi zideasca programul si conduita politica pe baza respectului absolut fata de lege si fixandu-si ca obiectiv primordial restaurarea ordinii si institutiilor democratice, a statului de drept. Numai asa poate fi salvata Romania, nu printr-o simpla schimbare de putere.

Actuala putere, intr-adevar, a impins foarte departe limitele abuzului politic, pana intr-o zona extrem de periculoasa, care poate duce la destructurarea ireparabila a ordinii democratice. Tocmai de aceea, este nevoie urgenta de garantii din partea opozitiei ca precedentele nefaste create de actuala putere vor fi ferm condamnate si eliminate ireversibil din practica politica, nu folosite ca scuza pentru noi abuzuri.

Daca in Romania competitia politica se reduce la o cursa a excesului politic si abuzului de drept, suntem pierduti.

Cazul deputatilor PSD care voteaza multiplu in Parlament, fara rusine, este un test important pentru buna credinta a opozitiei.

Cine mai apara ordinea de drept? (RO)

Dupa ce a fost nevoita sa se recunoasca invinsa in incercarea de a desfiinta sectoarele Bucurestiului, puterea portocalie mareste miza cu reorganizarea teritoriala a intregii tari. Planul este inlocuirea actualelor judete cu 8 regiuni ('super-judete') pe baza actualelor regiuni de dezvoltare.

Si cum vrea sa faca o schimbare de asemenea anvergura si cu implicatii majore pentru tara? Pai, cum stie: prin procedura angajarii raspunderii guvernului (de fapt, un eufemism pentru retezarea oricarei dezbateri si punerea la lucru a masinii de vot, o modalitate folosita intensiv de portocalii).

Ar fi o mica problema: in cazul unei reorganizari teritoriale, procedura este ilegala (cf. art.13 alin.3 din legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie").

Va surprinde?

Ce-ar mai fi de spus... (RO)

Nu prea multe, cred.
Romania a incaput pe mana unui gasti de derbedei politici. Situatia este de multa vreme intolerabila si devine din ce in ce mai periculoasa.

Nu am reactionat la ultimele magarii ale puterii basiste, petrecute in serie rapida in ultimele zile, nu pentru ca nu as fi fost indignat, ci pentru ca mi s-a parut ca nu am foarte multe de adaugat la ce am tot spus pana acum pe acest blog si la ce spun si altii. Dar aceasta postare de la Lilick m-a facut sa inteleg ca tacerea poate fi interpretata drept acceptare sau resemnare.

Voi spune, deci, cate ceva despre trei dintre ultimele manifestari ale puterii portocalii.
Sa le luam pe rand:

Neputinta opozitiei (RO)

Cand a fost anuntata la inceputul anului, marea alianta a opozitiei (incepand cu PNL+PC=ACD, continuand cu ACD+PSD=USL) si-a asumat drept scop principal schimbarea cat mai rapida a majoritatii parlamentare si, pe cale de consecinta, a guvernului. S-a vorbit explicit despre luna martie ca termen pentru rasturnarea puterii basiste (pentru improspatarea memoriei, vedeti de exemplu aici si aici).

In loc de asta, ce aflam acum, la inceputul lunii asumate de opozitie ca termen al schimbarii? Ca PDL tocmai si-a asigurat sprijinul actualilor parteneri pentru guvernare pana la alegerile din 2012.

Va asteptati ca USL sa-si asume esecul? Sa recunoasca faptul ca principala justificare explicita a acestei aliante oarecum contra naturii si-a pierdut valabilitatea?
Eu nu.

Ne-am cam obisnuit cu imposibilitatea constitutiva a politicianului roman de a-si asuma esecul si vina. (Basescu nu este o exceptie: desi ocazional "isi asuma raspunderea" declarativ pentru cate o gafa sau cate un esec prea evidente, niciodata nu a facut vreun gest in consecinta; la el, "asumarea raspunderii" are doar valoarea unei vibratii a coardelor vocale, fata de alti politicieni are doar un mai mare talent de a-i prosti pe oameni in fata, de a-i "face din vorbe".)

Dar la USL nu cred ca avem de-a face cu un simplu esec, ci cu ceva mai mult.


Inca de la inceput, mi-am exprimat indoiala cu privire la adevaratul scop al USL. Ceea ce s-a intamplat de atunci incoace nu a facut decat sa-mi confirme impresia mai veche (si despre care am mai scris aici, aici, aici) ca opozitia nu este serioasa in privinta rasturnarii imediate a actualului guvern, ci mai degraba se pozitioneaza in perspectiva viitoarelor alegeri.

Carul inaintea boilor (RO)

In timpul crizei politice din toamna lui 2009, opozitia nu avea o alianta formala, dar avea o majoritate in Parlament si un inceput de solutie (mai tineti minte "proiectul Johannis"?); acum pare a fi invers: ne indreptam spre o alianta (pentru inceput PNL+PC, care ar urma sa devina parte a unei aliante mai largi care sa includa si PSD), dar solutii nu prea se intrevad, cel putin deocamdata.

Nu ma numar printre cei care se ingretoseaza de mezalianta dintre puritatea crin-penelista si odiosul mogul Felix, cred ca asta e o pista falsa (vedeti exemple aici si aici). Vorbim totusi de politica; si nu de orice politica, ci de politica romaneasca. Nu era Voiculescu parte si a majoritatii care-l sustinea pe Johannis, denumita malitios de Basescu "coalitia Grivco"? Si nu ne-ar fi fost mai bine cu un premier ca Johannis in ultimul an, sustinut de o majoritate solida? (Printre altele, probabil ca n-am fi trait sa vedem halucinanta escaladare din aceasta perioada a tensiunilor in relatiile cu Germania si Franta in contextul gestionarii ridicol-catastrofale a chestiunii Schengen, "meritul" fiind in principal al cuplului de titani ai diplomatiei Basescu-Baconschi, dar care este probabil sa ne coste pe toti mult timp de acum inainte). Nu a fost partidul lui Voiculescu "solutia imorala" chiar a lui Basescu pentru a scoate PSD-ul lui Nastase de la putere in 2004, intrand atunci in alianta cu PD si cu PNL? Despre ce vorbim?
De aceea, nu prea inteleg sila unora fata de astfel de combinatii, presupunand ca au urmarit cat de cat ce se petrece pe scena politica si nu au cazut cu totul sub influenta retoricii basesciene (in care Voiculescu, Vantu, Oprea, Ontanu si atatia altii sunt buni cand il sustin si odiosi cand ii stau impotriva).

Situatia critica in care a ajuns democratia romaneasca (ce a mai ramas din ea, pentru ca nu arata deloc bine) face acceptabile chiar solutii non-standard pentru a opri ofensiva dezlantuita a unei puteri ilegitime si autiste, care nu are sustinerea populatiei. Pentru ca Basescu isi continua ofensiva neabatut - mai nou, dupa ce a frant impotrivirea initiala a Curtii Constitutionale fata de legea Educatiei in varianta guvernului, a readus pe tapet si chestiunea modificarii Constitutiei, ca de obicei incercand sa impuna unilateral termenii discutiei (ramane valabil ce am scris mai demult despre asta).

Deci nu consider alianta PNL-PC o problema in sine, catusi de putin. Ba chiar as saluta-o daca ar ajuta sa avansam macar cu un milimetru in cele doua chestiuni fundamentale la care m-am mai referit: calitatea si legitimitatea guvernarii, amble critice pentru redresarea Romaniei.
Adevarata problema insa este ca gesticulatia si verbiajul opozitiei din ultima vreme nu produc nici o solutie, contin multe elemente contradictorii si, de fapt, este probabil ca urmaresc cu totul altceva decat ni se spune.

Doua intrebari (RO)

1. Se fac mari eforturi sa ni se induca ideea ca alegerea pe care o avem de facut este intre Basescu&Co ("portocaliii") si SOV&Co ("mogulii").
Intrebare: de ce sa nu scapam si de unii, si de altii?

2. Portocaliii cumpara voturi in Parlament pe banii nostri ca sa se poata mentine la putere.
Intrebare: nu era mai ieftin santajul cu dosarele?

Republica Entropica Romania (RO)

Ieri, 5 octombrie 2010, vandalii portocalii au mai facut un pas spre destructurarea ordinii legale si institutionale, fortand crearea unui nou grup parlamentar la Camera Deputatilor (detalii aici). Reactiile opozitiei, ca si ale televiziunilor tabloide considerate antibasesciene (dar care mi se par tot mai mult a fi parte a aceluiasi rau difuz si opresiv care s-a intins peste tara), au fost sub semnul tot mai obisnuitei toropeli a mintii si simturilor, genul de stare in care subiectul nu mai distinge lucrurile cu adevarat importante de zgomotul ambiant.

Momentul este totusi semnificativ si merita consemnat, pentru ca aduce Romania inca si mai aproape de abisul anomiei, al lipsei de structura, al entropiei si tribalismului.

Guvernare si legitimitate (RO)

In zilele care urmeaza va fi mult zgomot pe tema remanierii guvernului Boc si pe tema incercarilor opozitiei de a schimba formula de putere printr-o motiune de cenzura.

Din punctul meu de vedere, in toata aceasta agitatie exista doar doua intrebari importante:

• Se va alege Romania cu o guvernare mai buna?
• Se va alege Romania cu o guvernare legitima?

Din pacate, in momentul de fata nu exista raspuns la niciuna dintre aceste intrebari, nici macar inceputuri de raspuns. Iar principalii actori politici par sa aiba cu totul alte griji decat a furniza aceste raspunsuri.

Sa le luam pe rand:

Romania cotropita (RO)

Noaptea trecuta, la ceas tarziu, basescienii au reusit sa inlature si ultima limita din calea puterii discretionare: majoritatea ostila de la Curtea Constitutionala (mai pe larg despre semnificatia mizei am scris aici si aici). Scene incredibile s-au petrecut in Parlament dupa miezul noptii.


In acest moment, Romania este la picioarele portocaliilor, lipsita de protectie in fata abuzurilor puterii. Dominatia vandalilor politici este totala, toate institutiile fundamentale sunt supuse controlului lor, principalele garantii legale si institutionale ale ordinii democratice au fost desfiintate. Basescienii au spart toate incuietorile; nu mai exista zona sigura, la adapost de arbitrariul politic.

Sa recapitulam: avem de-a face cu o guvernare ilegitima, bazata pe masluirea configuratiei politice a Parlamentului care a rezultat din alegeri; cu un guvern care a fost bagat pe gatul Parlamentului dupa ce fusese demis prin motiune de cenzura; cu o putere executiva care a incalecat celelalte puteri ale statului si care este ea insasi subordonata total unui singur om; cu o factiune politica care, sub pretextul unei asa-zise reforme a statului urmareste nu doar preluarea totala a puterii in cadrul sistemului statal existent, ci dizolvarea cadrului legal si institutional; cu un regim care nu se da inapoi de la instigarea la haos si violenta.

Despre ce vorbeste Basescu cand vorbeste despre reforme (RO)

Unul dintre cele mai rezistente mituri despre Basescu este cel care il zugraveste drept campion al reformelor. Oameni pe care ii respect, chiar aflati uneori in dezacord cu tactica lui politica, inca il crediteaza cu intentii reformiste. Si nu ma refer la talibanii portocalii care vad pana si in taierea pensiilor si a salariilor un pas decisiv si curajos in modernizarea Romaniei, pentru care orice hahait de la Cotroceni echivaleaza cu noi descoperiri fundamentale in stiinta guvernarii; ci la oameni cu care se poate discuta rational. Lor ma adresez acum.

Spre deosebire de revolutii sau lovituri de stat, reformele se desfasoara in interiorul unui cadrul legal si institutional, cu respectarea unor proceduri si reguli stabilite. Ele urmaresc imbunatatirea sistemului, nu desfiintarea lui. Reformele, prin definitie, nu pot fi anti-sistem. Fie ca sunt graduale sau bruste, moderate sau radicale, specifice sau generale, ele nu ataca fundatia sistemului (institutiile de baza, ordinea constitutionala); iar cand schimbari fundamentale sunt identificate ca absolut necesare, procesul de urmat este cel prescris pentru asa ceva, cu restrictii si garantii procedurale menite sa asigure ca transformarile vizate nu creeaza destabilizare, ca sunt dorite de un segment reprezentativ al societatii si nu doar de o factiune politica, ca nu pun in pericol insasi existenta sistemului.

Exista o diferenta de esenta intre jocul politic in interiorul unui set de reguli, care coresponde spatiului de actiune al reformatorului, si jocul in afara regulilor stabilite, care apartine vandalismului fortelor anti-sistem.

Privind la parcursul politic al lui Basescu, este foarte greu sa gasim situatii in care el a actionat ca un reformator. Gasim in schimb foarte multe situatii in care s-a manifestat ca un vandal politic.

Noua linie a frontului (RO)

[UPDATE (9 iunie): Scriam in aceasta postare ca presiunea politica asupra Curtii Constitutionale va creste. Acest lucru chiar se intampla.]

Am scris de multe ori pe acest blog despre efectul coroziv al basescianismului asupra cadrului legal si institutional al democratiei romanesti. Iata, de exemplu, ce scriam cu cateva luni in urma:

In Romania, cadrul democratic a ramas doar o carcasa de mucava. Structura de rezistenta a fost mancata de acidul numit basescianism.

Exemplul recent al scandalului desemnarii de catre Camera Deputatilor a unui judecator la Curtea Constitutionala (CCR) este suprarealist.

PSD, fiind direct afectat, se da de ceasul mortii, dar cazul este atat de strigator la cer incat sunt surprins ca nu exista o mobilizare mai larga a opozitiei si societatii civile. Nu este aici vorba de interesele PSD sau de valoarea intrinseca a persoanei pe care o sustine pentru pozitia din CCR (care intamplator nu este pe gustul meu, cum nici Teodor Melescanu, candidatul propus de PNL la Senat, nu este), ci de regulile fundamentale ale jocului intr-un stat de drept si intr-o democratie. A lasa ca aceste reguli sa fie calcate in picioare deschide o adevarata cutie a Pandorei. Se desfiinteaza practic reperele fixe, cadrul de referinta, lasand cale libera arbitrariului politic.

Basescienii trateaza cadrul legal si constitutional ca pe un fel de prastie, de care poti sa tragi cum vrei, in orice directie, pentru a-ti plesni adversarii politici peste fata. Legile - atunci cand isi mai amintesc de ele - se interpreteaza dupa cum cere interesul politic, iar pentru asta nu exista nici o limita: albul nu mai e alb, negrul nu mai e negru, iar 1+1 nu fac neaparat 2.  

Sa recapitulam ce s-a petrecut: 

Sfarsitul basescianismului (RO)

Devine pe zi ce trece tot mai clar ca actualul guvern a irosit un an si jumatate din istoria Romaniei. Aproape ca nu poate fi citat un domeniu in care incompetenta aroganta sa nu fi facut ravagii:

• Desi avea ca prioritate absoluta lupta cu criza economica si a beneficiat de finantare externa masiva (pe datorie, care va trebui platita de romani),  guvernul Boc a reusit contraperformanta de a aduce Romania in situatia de a avea una dintre cele mai severe si prelungite recesiuni dintre tarile din regiune. O recesiune care inca nu s-a incheiat.
• Desi a anuntat ca prioritate investitiile in infrastructura, acest guvern isi dovedeste zi de zi neputinta. In timp ce banii din imprumuturi se duc pe cheltuieli curente (pensii, salarii), bani europeni stau nefolositi din lipsa fondurilor guvernamentale pentru co-finantare. Dar asta nu inseamna oprirea jafului nerusinat din banii publici, pentru clientela politica se gasesc oricand resurse.
• Desi se stie bine ca a creste taxele pe fond de recesiune economica este o idee foarte proasta, guvernul se pregateste sa faca tocmai asta, in disperare de cauza, dupa ce nu a fost in stare sa gestioneze finantele publice.
• Dupa ce a proclamat ca prioritate reforma statului, guvernul pedelist a trecut la un asalt politic fara precedent asupra institutiilor statului si a cadrului constitutional. Printre altele, prin ordonante neconstitutionale (declarate astfel in mod repetat de Curtea Constitutionala), a implementat cea mai agresiva cotropire politica a administratiei publice din ultimii 20 de ani. Romania nu este astazi nici mai putin corupta, nici mai bine administrata decat inainte (dimpotriva!); in schimb, a ajuns intr-o situatie de conflict politic permanent si fragilitate politica si institutionala care ne vor costa ani buni de-acum inainte. 
• Si lista ar putea continua, de exemplu cu asa-zisa "reforma a educatiei" sau cu pretinsa lupta anti-coruptie. In general, tipicul dupa care acest guvern isi promoveaza asa-zisele reforme a devenit previzibil: crearea si escaladarea conflictului politic, instrumentalizarea politica a marilor subiecte nationale, abuzul puterii executive, jocul in afara regulilor. Chiar presupunand (printr-un efort de imaginatie) ca intentiile originare ar fi cat se poate de bune, procedurile prin care isi propune sa reformeze Romania fac mai mult rau; avem un caz tipic in care tratamentul este mai devastator decat boala.

Dar incompetenta si prestatia mizerabila ale acestui guvern nu sunt simple erori nevinovate sau fenomene ale naturii. Ele au o cauza profunda, care este si o circumstanta agravanta: ilegitimitatea actualei formule de putere.

Nou record! (RO)

La alegerile partiale pentru Camera Deputatilor tinute astazi in Colegiul 19 Bucuresti s-a stabilit un nou record in Romania: cea mai slaba participare la vot din istoria alegerilor, sub 15%!

Fata de acest record remarcabil, rezultatul propriu-zis conteaza mai putin: Teo Trandafir (PDL) a castigat in fata Lilianei Minca Ghervasiuc (PC) cu 53,59%, altfel spus Teo castiga (prin vot majoritar) alegerile si un loc in Camera Deputatilor cu votul a 7,85% din alegatorii cu drept de vot (53,59% din 14,65% care s-au prezentat la urne).

Recordul negativ de astazi nu este intamplator, ci ilustreaza patologia recenta a democratiei romanesti, despre care am scris pe larg pe acest blog.

Ati vrut Constitutie? Poftim Constitutie! (RO)

Daca mai avea cineva vreo indoiala ca este o idee foarte proasta sa ne apucam sa modificam Constitutia in climatul politic actual (eu, unul, n-am avut astfel de indoieli), ultimele vesti din tabara puterii ar trebui sa spulbere orice semn de intrebare.
Nu este vorba doar de continutul proiectului de revizuire emis de guvernul Boc - o insailare de gogomanii vizand in principal intarirea puterii prezidentiale (vezi aici un exemplu), prost mascate de perdeaua de fum a parlamentului unicameral si de verbiajul bombastic privind vointa suverana a poporului exprimata prin referendumul din noiembrie trecut - ci si de demersul in bataie de joc, deja atat de tipic actualei puteri: guvernul a aruncat pe piata propriul proiect de revizuire a Constitutiei la doar o zi dupa ce PDL negociase in Parlament constituirea unei comisii cu acelasi scop (si tot la o zi dupa o convocare cu usile inchise a guvernului de catre presedintele Basescu).

Felul in care lucrurile se deruleaza indica extrem de clar oricui are ochi de vazut cum intentioneaza Basescu si PDL sa gestioneze chestiunea revizuirii Constitutiei: la fel cum au facut si cu referendumul din noiembrie 2009, in stil de mineriada politica.

Sfarsitul politicii (RO)

Dupa succesurile cu Andrei Gheorghe si Dan Bittman la Ministerul de Finante, dupa candidatura lui Honorius Prigoana la Colegiul 1 pentru Camera Deputatilor, iata ca PDL pluseaza cu Teo Trandafir la Colegiul 19. Sa notam si ca alte optiuni avute in vedere au fost Florin Calinescu si Octavian Bellu. Avem deja ceea ce se cheama un trend. In curand probabil ii vom vedea in Parlament si pe Guta sau Florin Salam.

Intrarea personajelor din show business si din zone conexe (sport, lumea mondena) in politica nu este o premiera. A fost aplicata sistematic de PRM - cu Irina Loghin, Ion Dolanescu, Mitica Dragomir, Oana Zavoranu si altii; sporadic si de partide mainstream - vezi Ion Caramitru la PNTcd, Mircea Diaconu la PNL, Mihai Malaimare si Ilie Nastase la PSD. Dar este pentru prima data cand unul dintre partidele principale pare decis sa aplice aceasta reteta pe scara larga.

In cazul unor partide marginale pe scena politica, includerea unor vedete in oferta electorala poate fi o strategie destul de buna pentru cresterea vizibilitatii publice. Dar in cazul principalului partid guvernamental, stapan cvasi-absolut pe masinaria administrativa a statului, miza nu poate fi aceeasi. Este vorba in mod clar de altceva.

Inca un caz Bechtel? (RO)

Decizia CSAT din 23 martie privind achizitionarea a 24 de avioane F-16 second hand in cadrul programului de inzestrare a armatei cu avioane multirol este greu de judecat din punct de vedere tehnic de catre un nespecialist. Ma voi abtine, de aceea, sa-mi dau cu parerea din acest punct de vedere.

Dar chestiunea nu este doar una tehnica. Cazul este foarte interesant din punct de vedere politic, in primul rand prin prisma faptului ca aceasta decizie a puterii executive are nevoie si de aprobarea Parlamentului. Cine a mai vizitat acest blog stie deja ca evolutia relatiilor dintre cele doua puteri ale statului - mai precis,  dezechilibrul tot mai grav al raportului de putere in favoarea executivului si in defavoarea Parlamentului - a fost una dintre temele mele principale (cateva dintre multele exemple posibile: aici, aici, aici sau aici; este interesant ca Crin Antonescu pune problema chiar in acesti termeni, ai rolului Parlamentului).

In al doilea rand, nu trebuie sa fii specialist in aviatie militara pentru a vedea ca unele aspecte ale acestei mega-achizitii sunt cel putin dubioase.

Jurnal de front (RO)

Stiri amestecate de pe frontul defensiv al democratiei romanesti.

In primul rand, o victorie de etapa: PDL renunta deocamdata la incercarea de schimbare a presedintelui Senatului.
Acest armistitiu este in sine o victorie. Nu numai ca se deblocheaza activititatea Senatului (daca i-o mai pasa cuiva de asta), dar PDL face un pas inapoi dintr-o directie foarte periculoasa, care mergea contra cadrului constitutional (pentru mai multe detalii, vezi aici). Este de asteptat si ca, daca isi va relua demersurile pe aceasta tema, PDL sa nu mai mearga frontal impotriva Constitutiei si sa nu se mai alinieze prosteste in spatele unor "strategi" de talia lui Iulian Urban - ar fi mai bine nu doar pentru PDL, ci pentru ordinea democratica din Romania sa fie evitate astfel de situatii pe viitor.
Aceasta experienta ar trebui sa dea serios de gandit conducerii PDL. Problema este ca in partid s-a creat o atmosfera in care orice idee, oricat de nastrusnica si in conflict cu cadrul legal, are sanse mari sa fie promovata daca pare sa serveasca strategiei de acaparare totala a puterii si de eliminare a opozitiei. Este un joc foarte periculos in care partidul s-a prins cu mic cu mare, cu foarte rare exceptii individuale; si cu mult entuziasm. Cat de toxica este aceasta atmosfera (si strategia politica aflata la baza ei) pentru Romania, experimenteaza zi de zi romanii pe propria piele. Cat de contraproductiva - si, pe termen lung, sinucigasa - este ea chiar pentru PDL, vor avea pedelistii ocazia sa se lamureasca, cel mai tarziu la viitoarele alegeri.
Nu ma grabesc sa consider chestiunea presedintiei Senatului inchisa. PDL ne-a aratat ani la rand ca nu prea stie sa piarda. Este foarte posibil sa avem de-a face doar cu o repliere tactica, iar urmatorul asalt sa fie si mai agresiv. De aceea, opozitia nu trebuie sa lase scutul jos.
Este posibil si ca PDL sa se fi resemnat sa astepte pana cand Geoana face o greseala fatala, ceea ce din pacate - statistic vorbind - nu poate dura prea mult.

(Vezi UPDATE la sfarsitul postarii, dupa link)

Din pacate, lucrurile nu stau la fel de bine pe celalalt front - al initiativei presedintelui Basescu de a elimina o camera a parlamentului prin modificarea Constitutiei.
In ciuda numeroaselor semnale de alarma, opozitia a tratat chestiunea cu superficialitate si nu pare sa inteleaga pe deplin importanta mizei.