"DeBasificarea justitiei"? Nu, multumesc. (RO)

In contextul noului asalt politic asupra Justitiei, se vorbeste despre "debasificarea" ei, in sensul eliminarii unor sustinatori ai lui Basescu din conducerea institutiilor-cheie: CSM, Parchetul General, DNA.

Am fost si raman un critic acerb al lui Basescu, al sistemului de putere pe care l-a construit in ultimii ani, al felului in care si-a impus controlul asupra multor institutii ale statului, sau le-a subminat si marginalizat pe cele pe care nu le-a putut controla cu usurinta. Accept si premisa - destul de usor de sustinut cu argumente - ca influenta basista persista in unele structuri, inclusiv in Justitie. Este greu de ignorat cum, la apogeul confruntarilor politice din 2012, Parchetul a parut sa-si ia instructiunile din unele declaratii publice venite de la Basescu sau de la Monica Macovei.

Daca chestiunea "debasificarii Justitiei" s-ar fi pus anul trecut, n-as fi avut rezerve in a o sustine.
Sa nu uitam, dupa semi-esecul referendumului de demitere a lui Basescu (vot coplesitor pentru demitere, dar referendum nevalidat), alternanta democratica la putere a fost in real pericol. Jocul de poker al USL-ului cu demiterea presedintelui (despre care mi-am exprimat parerea la momentul respectiv) a dat apa la moara basistilor, dandu-le ocazia sa pozeze in - culmea ironiei! - aparatori ai statului de drept. Tabara basista, pentru un timp, a parut sa-si recapete partial suflul politic. Pana acolo incat Basescu a gasit tupeul sa declare ca este pregatit sa ignore inca o data votul electoratului la alegerile parlamentare, anuntand ca va refuza sa nominalizeze candidatul aliantei castigatoare la postul de prim-ministru.

Intr-un astfel de context, cu un Basescu hotarat sa se agate de putere chiar in lipsa oricarei legitimitati populare, amenintand fatis cu repetarea manevrelor anti-constitutionale din toamna lui 2009 (cand a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa acceada la guvernare) si in mod evident dispus sa faca uz de influenta subterana pe care o putea exercita asupra institutiilor de stat (vorbim nu doar de 'activarea' unor sustinatori infitrati politic in diferitele institutii, ci si, intre altele, de santajul unor oameni vulnerabili cu dosare furnizate de serviciile secrete - formula bine rodata de Basescu in ultimii ani), o operatiune de curatire a Justitiei de pionii otraviti care raspundeau la ordinele Cotrocenilor putea fi o idee buna. Era vorba, in fond, de o chestiune de viata si de moarte pentru democratia romaneasca - salvarea principiului ca ajungerea la putere si pastrarea puterii se decid prin votul popular la alegeri. Pentru un timp in 2012, masinaria puterii basiste a parut capabila sa rastoarne chiar acest element fundamental al libertatii noastre de dupa 1989 (asa cum deja o facuse, poate nu chiar atat de flagrant, in 2009). Scenariul puterii basiste rezistand impotriva votului popular cu ajutorul serviciilor secrete si al Justitiei infiltrate politic era intr-adevar unul de cosmar, pentru evitarea caruia "debasificarea Justitiei" putea fi un raspuns. Desigur, ramanea de vazut ce ar fi putut face USL-ul concret, fara a forta regulile jocului ca la tentativa esuata de a-l demite pe Basescu.

Dar ce inseamna "debasificarea Justitiei" acum, in 2013?

2012: un bilant (RO)

Anul care a trecut cred ca va ramane in istoria democratiei romanesti ca anul unei necesare schimbari de putere, dar si al zguduirii din temelii a subredei ordini institutionale a Romaniei post-comuniste. In 2013, urgenta ar trebui sa fie reconstructia solida si credibila a institutiilor democratice afectate de criza politica din ultimii ani, in particular de puseul din vara anului trecut. Fara o astfel de reconstructie, s-ar putea sa nu mai ramana nimic in picioare la urmatoarea viitura a vandalismului politic. Din pacate, nu vom putea conta pe clasa noastra politica pentru asta - ca de obicei, pare sa aiba cu totul alte prioritati.

Mai pe larg:

CCR si-a atins limitele, solutia trebuie sa fie politica (RO)

Decizia Curtii Constitutionale (CCR) de a amana cu mai mult de o luna verdictul privind validarea referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei, dincolo de motivele tehnice invocate (nevoia de verificare a listelor electorale), semnaleaza faptul ca institutiile statului nu pot fi folosite la infinit pentru rezolvarea conflictelor politice.

Clasa politica este responsabila sa creeze solutii politice pentru problemele tarii. La noi, dimpotriva, de ani de zile clasa politica nu creeaza solutii, ci creeaza ea insasi probleme, pe care apoi se asteapta sa le rezolve altii: justitia, administratia, CCR, Europa, electoratul s.a.m.d. In loc sa creeze optiuni, politicienii nostri creeaza incontinuu blocaje. In loc sa intareasca institutiile statului capabile sa arbitreze in astfel de situatii, ei le submineaza si le antreneaza in lupta lor politica.
Situatia nu dateaza din iulie 2012 - pentru reamintire, vedeti un exemplu din multele posibile aici (din mai 2010): este vorba de acelasi tip de fundatura prin griparea mecanismelor legale si institutionale de rezolvare a conflictului politic.Ce este nou de data aceasta este ca ambele tabere politice s-au dovedit la fel de incapabile de a produce solutii si la fel de dispuse sa tarasca tara, fara mila si discernamant, in rafuielile lor.

Este iluzoriu sa mai asteptam acum, dupa ani de "fragezire" politica a institutiilor statului, ca institutiile "independente" sa rezolve razboiul politic. Orice ar face ele, nici nu mai au - dupa ce au suferit asalturi politice repetate - credibilitatea si prestanta de a da solutii definitve si indiscutabile, si nici nu au garantia ca verdictele lor vor fi acceptate de ambele tabere politice. Stiu, este foarte dureros si grav ceea ce spun, dar sunt trei ani de cand - printre destui altii - atrag constant atentia asupra acestui pericol, lucrurile au ajuns deja foarte departe.

Pur si simplu, politicienii nu mai respecta institutiile statului si nu mai recunosc arbitrajul lor. Este simptomatic cum justitia e atacata permanent dintr-o parte sau alta, in functie de cazul zilei (in timp ce fiecare dintre taberele politice incearca s-o controleze), cum serviciile speciale au devenit subiect de dispute teritoriale intre fortele politice, cum CCR - departe de a fi ea insasi apolitica - este atacata si pusa sub presiune cand de USL-isti, cand de basisti  de la caz la caz.

In aceste conditii, pretentiile politicienilor ca institutiile statului sa faca curat acolo unde ei au creat o enorma mizerie sunt cel putin ipocrite. In realitate, avand exercitiul incalecarii politice a institutiilor, nici una dintre taberele politice nu este dispusa sa accepte decat deciziile care ii sunt convenabile.

De aceea, este iluzoriu sa ne asteptam la o rezolvare "tehnica" a actualei dispute. Solutia la razboiul politic nu poate fi decat tot politica. Altfel, vom continua sa vedem cum USL-istii si basistii se ameninta reciproc cu puscaria si merg pana in panzele albe intr-un razboi total, pe viata si pe moarte, in care eventualele decizii nefavorabile ale institutiilor statului sunt vazute doar ca obstacole care trebuie depasite.

Amanarea verdictului CCR asupra referendumului ar trebui, de aceea, vazuta ca o oportunitate, poate ultima, oferita politicienilor de a gasi o solutie politica pentru iesirea din criza actuala. Orice va decide CCR pe 12 septembrie, este de asteptat ca una sau alta dintre tabere sa conteste, rezultatul fiind o si mai accentuata decredibilizare a democratiei in Romania, a capacitatii acestei tari de a se autoguverna. Ragazul de sase saptamani ar trebui folosit nu doar pentru verificarea listelor electorale de catre institutiile publice abilitate, ci si pentru pregatirea unor solutii politice in diferitele scenarii posibile dupa 12 septembrie; altfel, vom ajunge de unde am plecat si oricine ramane la putere va avea o grava problema de credibilitate si legitimitate.

Pentru ca o solutie politica sa fie posibila, sunt cateva conditii de baza:

Soarta Romaniei la ruleta politicienilor jucatori (RO)

Cand scriu aceste randuri, nu este clar daca pragul de participare impus de Curtea Constitutionala pentru validarea referendumului de demitere a lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei va fi atins. Speranta mea este ca pragul sa fie depasit si referendumul sa fie validat - situatia contrara ar crea enorm de multe probleme si ar putea da lovitura de gratie unei democratii deja grav ranite.
In acelasi timp, judecata rece imi spune ca rezultatul cel mai probabil, conform tendintei din ultimele ore, este o participare la vot sub 45% pana la inchiderea urnelor, atragand invalidarea referendumului si revenirea lui Basescu la Cotroceni.

Dar, indiferent de ce se va intampla, ceea ce voi scrie mai jos isi pastreaza valabilitatea.

Pozitia mea (RO)

Printre protagonistii evenimentelor din ultima vreme din politica romaneasca, care au pus pe jar tara si Europa, este foarte greu de gasit vreun personaj pozitiv.
Nici Basescu, nici Antonescu si Ponta, nici chiar institutiile "independente" care se plang de presiunile politice la care sunt supuse nu sunt usa de biserica.

Dar pentru ca avem niste alegeri de facut, a-i pune pe toti in aceeasi oala nu este suficient si nu prea ne ajuta. Chiar daca fiecare are partea lui de vina, judecata si raspunsul trebuie sa fie individualizate.

Ce au facut USL-istii in ultimele saptamani este o barbarie. Trec peste neagra prostie - la care m-am mai referit - de a le sufla din nou in panze basistilor, tocmai cand acestia trageau sa moara politic. Trec peste inconstienta de a-si pune in cap Europa si mai toti aliatii nostri occidentali, prin manevre politice de subtilitatea unui rinocer aterizat pe o scena de opera (si cu o strategie de comunicare de calitatea unui grohait derutat). Trec peste ofensa grobiana si total inutila la adresa multor oameni de buna credinta, care si-au vazut insultata (cel putin) inteligenta cu un discurs politic puternic reminiscent al fesenismului primitiv de la inceputul anilor 1990.
Ramane faptul indiscutabil - si profund nelinistitor pentru mine - ca noua putere USL-ista s-a dovedit la fel de dispusa ca predecesorii ei basisti, ba chiar pe alocuri mai abitir, sa forteze limitele regulilor, cutumelor si practicii democratice in focul razboiului politic. Abia ce ma bucuram ca a fost tras pe linie moarta marele vandal politic al ultimului deceniu, ca i-au si aparut continuatorii, din cealalta parte a spectrului politic.
Ca unul care scrie de aproape trei ani impotriva abuzurilor basiste, cred ca sunt indreptatit sa spun ca increderea mea in USL ca solutie pentru Romania este acum la cota zero.


Pe de alta parte, ca sa-mi treaca prin cap ideea de a-l sustine pe Basescu in acest moment - sper, de final - al carierei lui politice, ar trebui sa mi se extirpe toata memoria recenta.

Presedintele suspendat, care zice acum ca se lupta nu pentru a-si apara scaunul, ci pentru a salva statul de drept, care se proclama campion al constitutionalismului, erou al respectarii procedurilor, protector al justitiei si al institutiilor independente, este acelasi care a calcat in picioare cu brutalitate cam toate regulile si institutiile in ultimii ani, dand efectiv inapoi ceasul constructiei democratice in Romania.

El este cel care, in 2009, impotriva spiritului Constitutiei si batjocorind democratia, a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa vina la guvernare si a impus un guvern nelegitim, pe care l-a tinut la putere pana in panzele albe. El este cel care a girat falsificarea configuratiei politice a Parlamentului, rezultata din alegeri, pentru a-si pastra propriul partid la putere. El este cel care a sters pe jos cu Parlamentul si care si-a subordonat guvernul pana la niveluri grotesti care se mai vad, in partea noastra de lume, doar in unele state post-sovietice. El este cel care a si-a contruit puterea personala cu sprijinul serviciilor secrete, care a atacat constant institutiile statului care nu-i erau subordonate (intre care justitia, si nu doar o data), care a transformat anti-coruptia in arma politica si instrument de putere, care a catalogat Curtea Constitutionala drept "o institutie penibila" (inainte de a o decora, recent). Guvernul sustinut de el a dat ordonante anticonstitutionale in serie, oamenii lui au trecut peste orice reguli pentru a-si impune dominatia politica la CCR, ba au furat chiar si votul in Parlament (cel putin la Legea pensiilor, in 2010). Oameni ca Blejnar, Udrea, Videanu si multi altii de genul asta au prosperat la varful puterii in timpul regimului basist. Basescu este cel care a adus Romania periculos de aproape de limita neguvernabilitatii si a haosului social. Regimul basist este cel care are pe constiinta vieti pierdute prin politici antisociale scelerate (pretinse de dreapta).

Pentru aceste motive, si pentru multe altele consemnate in detaliu pe acest blog din octombrie 2009 incoace, la referendumul din 29 iulie voi vota fara nici o ezitare pentru demiterea lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei. 

Noii vandali (RO)

Ce se intampla in aceste zile la USL seamana cu lucrarea unui virus misterios al nebuniei colective.

Incoltiti si hartuiti de Basescu (da, cu metode securistice - dar trebuia sa se astepte la asta si sa fie pregatiti!), Ponta si ai lui si-au pierdut cumpatul si au intrat in jocul adversarului.

Reactioneaza isteric si distructiv, creand enorme pagube colaterale. Infuriati de Basescu si incapabili sa-i raspunda direct, isi varsa furia asupra unor institutii (Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului - nemaivorbind de TVR, ICR, CNATDCU, sau de persistenta in magaria schimbarii radicale a sistemului de vot chiar inainte de alegeri). USL seamana cu un boxer turbat care, lovind mai mult pe langa adversar, a invinetit ochii multor spectatori.

Principala victima colaterala a acestei intunecari a mintii este democratia romaneasca. Deja siluita de basisti de trei ani incoace de abia-si mai tragea rasuflarea, ordinea democratica este din nou calcata violent in picioare, in razboiul politic. PDL crease deja precedente nefaste, care se pot sterge doar in decenii de practica democratica riguroasa; acum, USL escaladeaza nivelul abuzului politic si da lovitura de gratie oricarei iluzii de civilizatie democratica pe Dambovita.

Se putea altfel?
Desigur, cu putina inteligenta.

N-au inteles nimic... (RO)

Se inmultesc semnele ca a noastra clasa politica n-a inteles nimic din istoria recenta - sau a inteles pe dos.

Puterea basista s-a prabusit nu pentru ca a luat masuri nepopulare de reforma, cum continua sa se iluzioneze portocaliii, construindu-si o istorie eroica fara nici o legatura cu realitatea. Dar nici pentru ca romanii ar fi aderat la linia politica USL-ista (care o fi aceea?) si si-ar fi dorit sa schimbe un partid-stat cu altele doua, sau pentru ca cetatenii si-ar dori in primul rand revansa unei tabere politice asupra celeilalte, cum pare a crede noua putere.

In realitate, oamenii s-au ingretosat de lacomia si aroganta basistilor si - mai ales - s-au speriat de lipsa de scrupule a acestora in a-si subordona politic statul si intregul spatiu public, calcand in picioare principiile democratiei si instaurand un sistem de putere care se dorea inexpugnabil. Reflexul electoratului a fost unul de aparare in fata pradatorilor basisti, si de salvare a ordinii democratice in ceasul al 12-lea.

Din pacate, imi devine din ce in ce mai clar - cel mai recent exemplu, aici, dar vorbim de o lista din ce in ce mai lunga - ca USL nu face decat sa continue, in oglinda, abuzurile politice ale fostei guvernari, dovedind o graba mult mai mare in a-si impune clientela in posturi publice si in a prelua politic controlul institutiilor decat in a revigora spatiul democratic, asa cum promisese.

Singura concluzie posibila este ca Romania nu se poate baza pe constiinta sau bunul simt al clasei sale politice, pe atasamentul ei cat de firav la regulile jocului democratic. Tendinta de a acapara puterea totala si de a abuza de ea cu orice ocazie pare a fi gravata in ADN-ul actualei clase politice.

In calitate de cetatean, mi se pare cu totul insuficient sa aleg doar care dintre haitele flamande de lupi sa ajunga in fruntea bucatelor.

Ce cred despre... (RO)

1. Condamnarea definitiva a lui Adrian Nastase la inchisoare cu executare

Ma bucura vestea si rezonez in mare masura cu ce a scris Vlad Mixich pe aceasta tema, desi nu suntem tocmai colegi de generatie. Cred insa ca este doar un inceput: daca Nastase ramane singurul condamnat dintre politicienii de varf, nu avem un progres real.

Despre pesedistii care il jelesc pe Nastase (vezi aici, aici, aici), pot sa spun ca nu ma impresioneaza; mi s-ar parea decent ca, in perioada urmatoare, in calitate de politicieni ai puterii, sa se abtina de la comentarii ce ar putea fi interpretate ca imixtiuni in domeniul Justitiei. In ce ma priveste, am o amintire inca vie a vietii in Romania sub Nastase si - desi nu-mi sta in fire sa ma bucur de raul altuia - cred ca decizia de astazi a curtii este un inceput de dreptate. Sigur, dupa ce justitia din Romania s-a pronuntat definitiv, Nastase este liber sa-si apere cauza mai departe la instantele europene.


2. Cazul ICR / Patapievici si prostia politicienilor 

Cum am mai scris, d-l Patapievici a facut politica basista, nesocotind datoria de impartialitate si de rezerva politica a unui slujbas al statului. De altfel, Patapievici continua sa faca politica si acum, prin felul in care conduce polemica cu guvernul. Ca sa fie mai clar ce vreau sa spun, comparati cu atitudinea - intr-o situatie oarecum asemanatoare, desi mult mai serioasa - lui Raed Arafat cand a fost atacat de presedintele Basescu: a refuzat sa se angajeze in controverse politice, a demisionat, a refuzat instrumentalizarea politica a gestului sau de rezistenta, nu a incercat sa-si construiasca o platforma politica speculand simpatia populara. Prin contrast, Patapievici si-a inceput apararea cu un atac la primul ministru.

Pe de alta parte, felul in care puterea USL a gestionat situatia a fost sinistru. Pe langa aspectul grav al emiterii unei ordonante de urgenta cu privire la ICR, ocolind procedura democratica normala, am fost stupefiat de unele declaratii din zona puterii. Nu stiu cat simt al umorului are Victor Ponta, dar glumita lui de la Viena ("de ce e nelinistit Patapievici, ca nu vreau sa-l schimb?") imi aminteste, extrem de nelinistitor, de agresivitatea aroganta a lui Adrian Nastase, pe vremea cand avea Romania la picioare. Iar declaratia purtatorului de cuvant PNL-ist despre cei care protesteaza impotriva ordonantei mi-a adus aminte foarte neplacut de Ion Iliescu in 1990, pentru care cei din Piata Universitatii erau platiti de forte obscure ale opozitiei. Este de-a dreptul penibil - ca purtator de cuvant al puterii in Romania anului 2012 - sa raspunzi in acest fel, cu atac la persoana preopinentilor, in loc sa te limitezi la argumente; in plus, nu toti cei care protesteaza pot fi catalogati cu usurinta drept basisti: de pilda, Tolontan sau Romania Curata au luat pozitii clare in trecutul recent si impotriva abuzurilor politice ale portocaliilor.

Cred ca, din prostie si aroganta, puterea actuala si-a creat singura o problema care ar putea deveni semnificativa. Mai cred ca o eventuala victorie a protestatarilor - de exemplu prin retragerea ordonantei de urgenta si initierea unei dezbateri publice asupra rolului ICR - ar fi un lucru bun pentru democratia romaneasca si o lectie utila pentru putere ca nu orice este permis si ca respectarea procedurilor este cel putin la fel de importanta ca rezultatul urmarit.


3. Scandalul plagiatului lui Ponta

Parerea mea merge in sensul celei exprimate de Moshe & Mordechai. Daca Ponta este suspect ca ar fi trisat cu lucrarea de doctorat, este normal sa i se ceara explicatii. Daca este vinovat, cred ca ar fi de bun simt sa se retraga de la sefia guvernului - e vorba aici de prestigiul si imaginea tarii pe care o reprezinta ca premier.
Ipoteza ca majoritatea doctoratelor din Romania ar fi bazate pe fals merita o investigatie serioasa in perioada urmatoare. In orice caz, asta nu-l scuza pe Ponta.
Pe de alta parte, daca - asa cum se afirma destul de credibil din multe surse - Basescu si serviciile secrete se afla la originea scandalului, cred ca ar fi un argument serios pentru accelerarea suspendarii presedintelui. Cum am mai scris pe blog, cred ca suspendarea lui Basescu din functie este un gest necesar de igiena democratica si exista deja suficiente motive pentru un astfel de demers; daca, in plus, Basescu se dovedeste a fi in continuare un factor de subminare a ordinii democratice prin folosirea institutiilor statului in interes politic, suspendarea devine o urgenta.


4. Demisia ministrului Culturii, Mircea Diaconu, dupa decizia nefavorabila lui de la ICCJ

Am simpatie si respect pentru Mircea Diaconu, dar este esential ce spune Alina Mungiu-Pippidi: "suntem in Europa, legea se aplica". As adauga ca legea se aplica inclusiv - sau mai ales - cand nu ne convine. Consider ca Diaconu a luat decizia corecta atat in privinta demisiei, cat si in privinta ramanerii in politica alaturi de PNL. Poate ar trebui sa se intrebe cum a ajuns in aceasta situatie umilitoare si daca n-ar fi putut sa o evite.

O magarie a noii puteri (RO)

UPDATE: Salut reactia prompta si exemplara a lui Lilick. Sper sa ne strangem mai multi.
------------
M-am abtinut sa-mi dau cu parerea in scandalurile legate de unele nominalizari de ministri din noul guvern - pentru ca nu aveam informatii complete si, oricum, erau destui ochi pe Ponta. Mi-am zis ca e cazul sa astept primele masuri concrete ale noii puteri.

Dar votarea in Senat a asa-zisului "uninominal pur" pentru alegerile parlamentare si luarea de pozitie explicita a lui Ponta in favoarea acestei batjocuri antidemocratice ma revolta. Argumentele pe care le foloseste sunt nu doar false, ci de-a dreptul perfide.

Pentru cine nu stie, societatea civila si blogosfera se lupta de multa vreme pentru corectitudinea alegerilor si impotriva schimbarii abuzive, inainte de scrutin, a sistemului electoral, cu scopul avantajarii taberei aflate la putere (vedeti, de exemplu, aici, aici sau aici). Indiferent ce partid sau candidat sustineti, sistemul votat in Senat va ia din mana poate singura parghie democratica pe care o aveti de a influenta puterea - votul odata la patru ani. Ca tara cu democratie periculos subrezita, ne furam singuri caciula acceptand asa ceva. Cu sistemul votat in Senat, este foarte posibil ca o tabara politica, aflata pe val la un moment dat, sa obtina o majoritate zdrobitoare in parlament (de exemplu, 90% dintre mandate cu 45-55% din voturi, cum are USL acum); opozitia poate fi maturata, iar infiintarea de noi partide care sa poata intra in parlament ar deveni practic imposibila.

Faptul ca basistii au fost primii care au imaginat aceasta aberatie, pe vremea cand li se parea ca este o metoda de a se mentine la putere, si ca acum sunt batuti cu propriile arme (cu un astfel de sistem si cu scorul actual din sondaje, PDL risca serios sa nu mai intre in parlament) nu este catusi de putin o scuza, dimpotriva. Mai devreme decat ma asteptam, se intampla lucrul de care ma temeam:

Schimbarea de putere (RO)

Cateva ganduri in contextul schimbarii de putere de la Bucuresti:

Un risc pe care nu ni-l putem permite (RO)

Dupa ce s-a transformat - in numele revitalizarii mineritului - in campionul lobby-ului pentru exploatarea cu cianuri a aurului de la Rosia Montana, presedintele Basescu si-a mai gasit o cauza pe care sa o sustina, in calitatea sa auto-atribuita de "sef al statului"*: exploatarea gazelor de sist. Desigur, in numele unui alt scop nobil - independenta energetica a Romaniei.

Aruncand aluzii la posibile interese oculte care ar vrea sa tina tara noastra dependenta de Rusia, opunandu-se extragerii gazelor de sist care ne-ar asigura independenta energetica, Basescu pregateste terenul pentru a putea acuza de tradare pe oricine s-ar opune planurilor sale.
N-ar fi prima data.

Ca si in alte situatii, presedintele-jucator vrea de fapt sa joace in afara regulilor, negand celeilalte parti dreptul legitim la opozitie.
De aceea, reproduc filmul de mai jos - referitor la tehnologia utilizata la explorarea gazelor de sist si la efectele ei asupra vietii pe pamant - partial pentru a ajuta dupa puterile mele la restabilirea unui echilibru al informatiei, conform principiului audiatur et altera pars. Cred ca toti romanii ar trebui sa-l vada (subtitrarea in romaneste este disponibila apasand butonul "CC" din fereastra video) - si mai ales cei care se vor afla intr-un fel sau altul pe circuitul formal al deciziilor pe care Basescu le anunta in stilul caracteristic (dupa ce a batut deja palma).

Cred insa ca implicatiile filmului, in contextul afacerilor Rosia Montana si Chevron / gaze de sist din Romania de azi, sunt inca si mai sumbre si trec de nivelul lui Basescu, oricat de sef de stat si supraom s-ar putea el crede in momentele lui euforice.

Frauda (RO)

Pe acest blog m-am indignat cu privire la siluirea institutiilor de catre puterea portocalie, la fraudarea democratiei. Desi cele doua sunt legate, am spus si repet ca pentru soarta democratiei romanesti este chiar mai periculoasa subminarea legii si institutiilor, decat coruptia puterii; prima deschide calea celei din urma. Mergand pe aceasta cale, Romania a ajuns o tara bananiera, in care nu mai exista lege si ordine, totul este interpretabil in functie de interesele puternicilor zilei.

Din acest umil colt de internet, am facut de mai multe ori apel la opozitie sa isi zideasca programul si conduita politica pe baza respectului absolut fata de lege si fixandu-si ca obiectiv primordial restaurarea ordinii si institutiilor democratice, a statului de drept. Numai asa poate fi salvata Romania, nu printr-o simpla schimbare de putere.

Actuala putere, intr-adevar, a impins foarte departe limitele abuzului politic, pana intr-o zona extrem de periculoasa, care poate duce la destructurarea ireparabila a ordinii democratice. Tocmai de aceea, este nevoie urgenta de garantii din partea opozitiei ca precedentele nefaste create de actuala putere vor fi ferm condamnate si eliminate ireversibil din practica politica, nu folosite ca scuza pentru noi abuzuri.

Daca in Romania competitia politica se reduce la o cursa a excesului politic si abuzului de drept, suntem pierduti.

Cazul deputatilor PSD care voteaza multiplu in Parlament, fara rusine, este un test important pentru buna credinta a opozitiei.

Incetare de plati (RO)

Scriam acum trei luni:

Ne afundam tot mai mult in zona tenebroasa a dizolvarii institutiilor democratiei si, pana la urma, a bazei de solidaritate care defineste o natiune si o societate politica; coboram in strafundurile maloase unde totul devine o lupta de suma nula, in care invinsii - cei care nu scapa cu fuga, prea slabi sau batrani pentru asta - pur si simplu dispar fizic.
De la Ceausescu incoace, niciodata viata oamenilor in Romania (in sensul subzistentei fizice) nu a avut mai putin pret in ochii conducatorilor politici decat are acum.

S-a ajuns acum ca presedintele sa ceara public neplata arieratelor catre furnizorii de medicamente, pentru ca statul pe care il conduce este incapabil sa puna ordine in sistemul achizitiilor medicale.

Din punct de vedere practic, asta inseamna o intrare in incetare de plati in domeniul medicamentelor.

Declaratia lui Basescu este ilegala, cinica si criminala.

Maiestate, ajutor! (RO)

Nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist.
Poate parea straniu, dar intr-o chestiune atat de importanta, care a inflamat multe pasiuni in ultimii douazeci de ani, nu am o pozitie definitiva.

Am un mare respect pentru Regele Mihai si cred ca recunoasterea rolului sau istoric si a dreptului inalienabil de a rezida in tara lui si de a juca un rol public tine de o minima decenta. Monarhia constitutionala este forma de guvernare a multor democratii respectabile si este istoric legata de crearea Romaniei ca stat modern.

Pe de alta parte, doua motive m-au facut sa nu fiu un partizan absolut al monarhiei.
In primul rand, am considerat intotdeauna ca o forma de guvernare nu poate exista decat cu acceptul si sustinerea unei majoritati a populatiei, iar sprijinul pentru reinstaurarea monarhiei in Romania de dupa 1989 nu a atins niciodata o masa critica.
In al doilea rand, ambele forme de guvernare (monarhie vs republica) au avantajele si dezavantajele lor, alegerea nu este una intre alb si negru, ci intre nuante de gri.
Ce-i drept, de cand e Basescu presedinte a devenit din ce in ce mai clar care sunt riscurile republicii in conditiile in care la putere ajunge un vandal politic (ceea ce este oricand posibil sa se intample prin alegeri libere), iar cadrul legal si institutional si cultura politica democratica nu sunt suficient de consolidate pentru a preveni abuzurile si deriva autoritara.

Am facut aceasta scurta introducere pentru a clarifica perspectiva din care voi comenta atacul grobian, incalificabil (si descalificant pentru un om de stat) de aseara al lui Basescu impotriva Regelui Mihai (vedeti si video aici).

Daca Basescu era sau nu baut, cum zic unii, mi se pare neimportant. Sta in obiceiul lui sa atace oameni sau intregi categorii sociale in acest fel, cu o agresivitate si o marlanie care doboara record dupa record. In diferite momente i-a facut albie de porci pe liderii opozitiei si pe adversarii politici, i-a atacat pe profesori, pe functionarii publici, pe intelectuali, pe magistrati, pe ziaristi, a atacat institutiile fundamentale ale statului - Parlamentul, Justitia, Curtea Constitutionala etc. etc. Vorbim de modul obisnuit al lui Basescu de a se raporta la oameni, la societate, la tara, la lume.
In treacat fie spus, sunt curios ce mai au de comentat despre aceasta ultima iesire intelectualii basisti gen Cartarescu, Liiceanu sau Plesu; ultimul poate ca ii va gasi din nou circumstante atenuante intr-o "anumita neglijenta a spontaneitatii".

Eu nu cred ca astfel de atacuri - despre care am scris pe larg pe acest blog - sunt intamplatoare. Tactica politica a lui Basescu este sa creeze - deseori, din nimic - si sa escaladeze conflicte. Iar in cazul atacului (total neprovocat) la Regele Mihai, cred ca este vorba de ceva mai grav decat flegma unui derbedeu pe istoria Romaniei.
Astfel de declaratii stridente sunt de fapt mesaje subliminale adresate nucleului atavic, irational si violent al unei Romanii nevertebrate pe care Basescu tot incearca sa o aduca la suprafata. Basescu invoca insistent demonii zonei intunecate a psyche-ului colectiv; urmariti, in aceste zile, si diversiunea nationalista pe care o incearca in Transilvania. Daca va reusi sa trezeasca acesti demoni, de care personal pare a fi posedat, va arunca Romania in haos si va distruge definitiv tot ce s-a cladit de douazeci de ani incoace.


Ce ar trebui facut?

Cine mai apara ordinea de drept? (RO)

Dupa ce a fost nevoita sa se recunoasca invinsa in incercarea de a desfiinta sectoarele Bucurestiului, puterea portocalie mareste miza cu reorganizarea teritoriala a intregii tari. Planul este inlocuirea actualelor judete cu 8 regiuni ('super-judete') pe baza actualelor regiuni de dezvoltare.

Si cum vrea sa faca o schimbare de asemenea anvergura si cu implicatii majore pentru tara? Pai, cum stie: prin procedura angajarii raspunderii guvernului (de fapt, un eufemism pentru retezarea oricarei dezbateri si punerea la lucru a masinii de vot, o modalitate folosita intensiv de portocalii).

Ar fi o mica problema: in cazul unei reorganizari teritoriale, procedura este ilegala (cf. art.13 alin.3 din legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie").

Va surprinde?

Ce-ar mai fi de spus... (RO)

Nu prea multe, cred.
Romania a incaput pe mana unui gasti de derbedei politici. Situatia este de multa vreme intolerabila si devine din ce in ce mai periculoasa.

Nu am reactionat la ultimele magarii ale puterii basiste, petrecute in serie rapida in ultimele zile, nu pentru ca nu as fi fost indignat, ci pentru ca mi s-a parut ca nu am foarte multe de adaugat la ce am tot spus pana acum pe acest blog si la ce spun si altii. Dar aceasta postare de la Lilick m-a facut sa inteleg ca tacerea poate fi interpretata drept acceptare sau resemnare.

Voi spune, deci, cate ceva despre trei dintre ultimele manifestari ale puterii portocalii.
Sa le luam pe rand:

ONU ne spune: Opriti Codurile! (RO)

Scurt exercitiu (necesar) de memorie:

Prin 2009, guvernul Boc considera extrem de urgenta adoptarea noilor Coduri Civil si Penal ale Romaniei. Asa ca, in stilul caracteristic, a procedat minereste prin asumarea raspunderii in Parlament, scurtcircuitand dezbaterea publica si parlamentara, necesare in democratie si vitale in cazul unor legi de asemenea importanta. Motivul invocat? Urgenta, desigur, pentru ca la Basescu mai totul se face prin procedura de urgenta; asa intelege el guvernarea unei tari europene.
Nu au contat atunci protestele opozitiei (PNL a si depus o motiune de cenzura), pentru ca puterea (PDL-PSD la acea data) avea o majoritate confortabila in Parlament, iar masina de vot functiona fara probleme. PSD a sustinut explicit abuzul (vreo surpriza?).
Nu au contat nici protestele societatii civile (va amintiti coalitia "Opriti Codurile!"?), pentru ca puterea deja hotarase. Discutia de atunci dintre Basescu si reprezentantii societatii civile (mai degraba o mustruluiala din partea presedintelui, care n-a prea inteles ce vroiau de fapt oamenii aceia) spune multe despre motivele pentru care democratia romaneasca schioapata tot mai vizibil:

Dar care era, in fond, urgenta - din moment ce guvernul si-a acordat un an intreg, pana in iulie 2010 (!) pentru adoptarea legilor de punere in aplicare a noilor Coduri, care prevad intrarea in vigoare a Codurilor abia in octombrie 2011 - nu prea este clar (mai pe larg aici). De ce nu s-a folosit macar o parte din acest timp pentru adoptarea Codurilor prin procedura normala? Mister.

Diplomatia la ruleta politicii (RO)

Dupa propunerile-soc la consulatele de la Marsilia (Ioan T. Morar, a.k.a. "Biju") si Barcelona (Cynthia Curt, a.k.a. "blonda lui Boc"), actuala putere se depaseste pe sine in materie de devalorizare politica a diplomatiei: vrea acum sa-l trimita ambasador in Finlanda si Estonia pe Catalin Avramescu.

Da, vorbim de acest Avramescu. Si de acesta.
Propus ca ambasador al Romaniei.

Am avut personal de-a face cu Avramescu la un moment dat.

Roman, caut job (RO)

In general, in viata de zi cu zi, romanii nu prea par a fi in dispozitie optimista si nu se remarca printr-o mare incredere in fortele proprii. Dar exista un domeniu unde moralul concetatenilor nostri pare a fi foarte ridicat, chiar exagerat: cand vine vorba sa-si caute o slujba, multi romani isi supraestimeaza radical posibilitatile.

Am fost implicat de multe ori in selectii de personal pentru pozitii de inalta specializare si am fost surprins de avalansa de candidaturi. In situatii in care era de asteptat - pe baza resurselor "pietei" - sa fie cateva zeci de candidati, erau sute; daca era de asteptat sa fie doar cativa, erau multe zeci. La citirea CV-urilor reiesea ca peste 90% dintre candidati nu aveau nici o legatura, macar aproximativa, cu postul vizat; mai mult decat atat, unii reciclau alte scrisori de candidatura, din nou fara cea mai mica legatura, uitand chiar si sa inlocuiasca numele firmei din cu totul alt domeniu la care candidasera anterior.

M-a intrigat aceasta propensitate nationala pentru spamming cu scrisori de candidatura, dar nu m-am gandit neaparat ca ar fi o trasatura romaneasca specifica.

Recent am dat insa peste niste date care pun lucrurile in perspectiva comparativa - si, intr-adevar, se pare ca romanii sunt campioni ai candidaturilor pentru aflare in treaba.
Iata exemplul:

Starea democratiei romanesti (RO)

Principalul motiv care m-a determinat sa incep acest blog, cu ceva mai mult de un an in urma, a fost perceptia privind deteriorarea accentuata a cadrului democratic din Romania, in conditiile unui razboi politic care a depasit limitele statului de drept. Acest asalt politic asupra institutiilor de baza ale democratiei s-a desfasurat sub pretextul reformei si am scris pe larg despre aceasta impostura si despre pericolul erodarii ordinii democratice din tara noastra (de exemplu aici, aici, aici, aici, aici, si aici).

In ultimul timp, deriva anti-democratica a Romaniei a devenit tot mai vizibila si din afara tarii.

Cel mai recent exemplu este raportul privind Indicele de Democratie (Democracy Index 2010) publicat de The Economist Intelligence Unit. In el, tarile lumii sunt clasificate in patru categorii (democratii depline, democratii viciate, regimuri hibride si regimuri autoritare) in functie de calitatea democratiei, masurata prin 60 de indicatori legati de procesul electoral si pluralismul politic, drepturile cetatenesti, functionarea guvernului, participarea politica si cultura politica.

Constatarile raportului sunt destul de triste pentru intreaga regiune a Europei de Est, care a inregistrat in medie cel mai semnificativ declin al indicelui de democratie intre 2008 si 2010.
Dar, chiar si pe acest fond negativ, Romania iese in evidenta.