Food for thought (RO)

Un cunoscut care a urmarit indeaproape tranzitia tarilor post-comuniste imi spunea acum cativa ani ca exista doua principale paradigme distincte ale puterii politice, nu neaparat suprapuse 100% peste diviziunea geografica: una de tip autoritar, post-sovietic; si una de tip democratic, central-european. Si mai spunea ca sunt doua criterii principale pentru a distinge daca sistemul de putere dintr-o tara este de tip autoritar:

• Tendinta de concentrare a puterii totale, atat pe verticala, cat si pe orizontala. Conducatorul de tip post-sovietic nu tolereaza impartirea puterii (coabitarea politica, coalitiile); nici separarea puterilor (executiv, legislativ, judiciar) si existenta mai multor centre de putere, mergand de regula spre un sistem bazat pe suprematia absoluta a puterii executive; nici descentralizarea autentica, cu entitati teritoriale puternice necontrolate de la centru.
• Refuzul de a accepta transferul puterii pe cale pasnica, in interiorul cadrului constitutional. Astfel de conducatori nu cedeaza niciodata puterea de bunavoie, iar daca o fac este intr-un mod care le asigura controlul total al procesului de succesiune si pastrand parghii de control asupra succesorului (ca in Rusia lui Putin). 

Cele doua caracteristici sunt legate: cand cineva are puterea totala, este mai putin dispus sa o cedeze si are mai multe mijloace la dispozitie pentru a o pastra. Chiar cand transferul puterii se petrece totusi (de exemplu prin revolutie), sistemul tinde sa se perpetueze pentru ca noul conducator va mosteni acelasi sistem de putere.

Mie mi se pare ca presedintele Basescu puncteaza destul de bine la primul criteriu - iar daca frunzariti arhiva acestui blog veti gasi destule argumente in acest sens.

Ma intreb cum s-ar descurca cu al doilea criteriu.