Dosarul Schengen - mize si incordari (RO)

Subiectul aderarii la Acordul Schengen incinge din nou, in aceste zile, coabitarea politica damboviteana. Diferenta fata de precedentele esecuri pe aceeasi tema este schimbarea de roluri: daca in 2011 presedintele Basescu era cel care propunea realocarea banilor pentru securizarea frontierelor spre alte domenii si autoritatile se razboiau cu florile olandeze, iar anul trecut pe vremea asta puterea portocalie obstructiona Serbia cu bataie pe Schengen, acum guvernul USL - sustinut de o majoritate zdrobitoare in parlament - isi incordeaza muschii in fata Occidentului, in timp ce basistii critica prestatia puterii.

In ambele ipostaze, avem de-a face cu acelasi simptom, chiar daca actorii au fost re-distribuiti: vorbim de slabiciunea pozitiei externe a Romaniei (un tratament similar aplicat, sa zicem, Poloniei sau Cehiei ar fi greu de imaginat), combinata cu incapacitatea cronica a clasei politice de a se abtine de la demagogie si de a actiona unitar si disciplinat in chestiuni care tin de interesul national. Totul, pe fondul unei deteriorari generale a climatului european in chestiunea liberei circulatii (si nu numai), despre care am scris deja de mai multe ori.

Ce ar fi, totusi, de facut? Si cum poate fi judecata pozitia guvernului Ponta?

2012: un bilant (RO)

Anul care a trecut cred ca va ramane in istoria democratiei romanesti ca anul unei necesare schimbari de putere, dar si al zguduirii din temelii a subredei ordini institutionale a Romaniei post-comuniste. In 2013, urgenta ar trebui sa fie reconstructia solida si credibila a institutiilor democratice afectate de criza politica din ultimii ani, in particular de puseul din vara anului trecut. Fara o astfel de reconstructie, s-ar putea sa nu mai ramana nimic in picioare la urmatoarea viitura a vandalismului politic. Din pacate, nu vom putea conta pe clasa noastra politica pentru asta - ca de obicei, pare sa aiba cu totul alte prioritati.

Mai pe larg:

Frauda (RO)

Pe acest blog m-am indignat cu privire la siluirea institutiilor de catre puterea portocalie, la fraudarea democratiei. Desi cele doua sunt legate, am spus si repet ca pentru soarta democratiei romanesti este chiar mai periculoasa subminarea legii si institutiilor, decat coruptia puterii; prima deschide calea celei din urma. Mergand pe aceasta cale, Romania a ajuns o tara bananiera, in care nu mai exista lege si ordine, totul este interpretabil in functie de interesele puternicilor zilei.

Din acest umil colt de internet, am facut de mai multe ori apel la opozitie sa isi zideasca programul si conduita politica pe baza respectului absolut fata de lege si fixandu-si ca obiectiv primordial restaurarea ordinii si institutiilor democratice, a statului de drept. Numai asa poate fi salvata Romania, nu printr-o simpla schimbare de putere.

Actuala putere, intr-adevar, a impins foarte departe limitele abuzului politic, pana intr-o zona extrem de periculoasa, care poate duce la destructurarea ireparabila a ordinii democratice. Tocmai de aceea, este nevoie urgenta de garantii din partea opozitiei ca precedentele nefaste create de actuala putere vor fi ferm condamnate si eliminate ireversibil din practica politica, nu folosite ca scuza pentru noi abuzuri.

Daca in Romania competitia politica se reduce la o cursa a excesului politic si abuzului de drept, suntem pierduti.

Cazul deputatilor PSD care voteaza multiplu in Parlament, fara rusine, este un test important pentru buna credinta a opozitiei.

Cocalari politici (RO)

Adrian Nastase, fost premier, iubitor de arta, actual blogger cu pretentii ("blog cu acord intelectual, continut implicit") si in timpul liber client al parchetelor, a publicat ieri "o analiza interesanta referitoare la ultimele evolutii politice" (in fine, asta zice el), pe care ar fi primit-o, nu ne spune de unde.

Materialul e o compunere de toata jena, fiind scris probabil de vreun intern sfertodoct. Constructia frazelor este hilara (imi aminteste de scrisorile cititorilor publicate in "Scanteia Tineretului"), limbajul este de comentariu politic intre cocalari la o bere la terasa din spatele blocului, logica este zgrunturoasa, gramatica scartaie din incheieturi.
Eu m-am distrat citind, iata un set de citate reprezentative (parantezele si sublinierile imi apartin):

Time is money (RO)

Timpul costa bani.
Iar timpul unora e mai scump decat al altora.

De exemplu, timpul lui Ion Alexandru Tiriac (a.k.a. Tiriac Jr.) costa 1.250.000 euro pentru 9 ore, cat a fost tinut din treaba in 23-24 iunie 2004 (plus obligat sa stea in tara inca vreo patru luni, intre 24 iunie si 4 noiembrie ale aceluiasi an). Detaliile aici.

Acum la drept vorbind, sistemul judiciar romanesc a dat dovada de cruzime, stricandu-i vacanta de vara beizadelei. Cum spune si el, "...am acumulat numeroase sentimente negative care mi-au afectat viaţa şi care s-au agravat exponenţial cu fiecare prelungire a măsurilor obligării de a nu părăsi ţara".

Vestea buna este ca suferinta lui Tiriac Jr. nu va fi fost in zadar. Cu banii luati de la stat, vrea sa creeze o fundatie in sprijinul victimelor abuzurilor judiciare. Eu deja ma simt mai bine, ca cetatean, ca de acum are cine sa ma apere de abuzuri. Voi, nu?

Ma gandesc ca totusi n-ar trebui sa aloce chiar intreaga suma pentru fundatie, ar fi un exces de altruism. Mi s-ar parea corect si logic ca mai intai familia Tiriac sa-si recupereze banii cheltuiti cu cumpararea martorilor si sustragerea de probe din dosar; iar cu ce ramane, se mai pot apara niste victime ale abuzurilor statului, preferabil din cercul sau de prieteni, despre care se stie cat sunt de persecutati.

Din acelasi ciclu este si acest exemplu al vicepresedintelui Consiliului Judetean Olt, care cere ajutorul presei pentru a-si recupera banii datorati de guvern firmei sale. Poate ar trebui sa infiinteze cineva si o fundatie pentru apararea de abuzuri a politicienilor care fac afaceri cu statul - si pentru mai rapida circulatie a banilor publici catre buzunarele private.

Carul inaintea boilor (RO)

In timpul crizei politice din toamna lui 2009, opozitia nu avea o alianta formala, dar avea o majoritate in Parlament si un inceput de solutie (mai tineti minte "proiectul Johannis"?); acum pare a fi invers: ne indreptam spre o alianta (pentru inceput PNL+PC, care ar urma sa devina parte a unei aliante mai largi care sa includa si PSD), dar solutii nu prea se intrevad, cel putin deocamdata.

Nu ma numar printre cei care se ingretoseaza de mezalianta dintre puritatea crin-penelista si odiosul mogul Felix, cred ca asta e o pista falsa (vedeti exemple aici si aici). Vorbim totusi de politica; si nu de orice politica, ci de politica romaneasca. Nu era Voiculescu parte si a majoritatii care-l sustinea pe Johannis, denumita malitios de Basescu "coalitia Grivco"? Si nu ne-ar fi fost mai bine cu un premier ca Johannis in ultimul an, sustinut de o majoritate solida? (Printre altele, probabil ca n-am fi trait sa vedem halucinanta escaladare din aceasta perioada a tensiunilor in relatiile cu Germania si Franta in contextul gestionarii ridicol-catastrofale a chestiunii Schengen, "meritul" fiind in principal al cuplului de titani ai diplomatiei Basescu-Baconschi, dar care este probabil sa ne coste pe toti mult timp de acum inainte). Nu a fost partidul lui Voiculescu "solutia imorala" chiar a lui Basescu pentru a scoate PSD-ul lui Nastase de la putere in 2004, intrand atunci in alianta cu PD si cu PNL? Despre ce vorbim?
De aceea, nu prea inteleg sila unora fata de astfel de combinatii, presupunand ca au urmarit cat de cat ce se petrece pe scena politica si nu au cazut cu totul sub influenta retoricii basesciene (in care Voiculescu, Vantu, Oprea, Ontanu si atatia altii sunt buni cand il sustin si odiosi cand ii stau impotriva).

Situatia critica in care a ajuns democratia romaneasca (ce a mai ramas din ea, pentru ca nu arata deloc bine) face acceptabile chiar solutii non-standard pentru a opri ofensiva dezlantuita a unei puteri ilegitime si autiste, care nu are sustinerea populatiei. Pentru ca Basescu isi continua ofensiva neabatut - mai nou, dupa ce a frant impotrivirea initiala a Curtii Constitutionale fata de legea Educatiei in varianta guvernului, a readus pe tapet si chestiunea modificarii Constitutiei, ca de obicei incercand sa impuna unilateral termenii discutiei (ramane valabil ce am scris mai demult despre asta).

Deci nu consider alianta PNL-PC o problema in sine, catusi de putin. Ba chiar as saluta-o daca ar ajuta sa avansam macar cu un milimetru in cele doua chestiuni fundamentale la care m-am mai referit: calitatea si legitimitatea guvernarii, amble critice pentru redresarea Romaniei.
Adevarata problema insa este ca gesticulatia si verbiajul opozitiei din ultima vreme nu produc nici o solutie, contin multe elemente contradictorii si, de fapt, este probabil ca urmaresc cu totul altceva decat ni se spune.

Diversiuni de sezon (RO)

Dupa ce ieri anuntul la nervi al lui Victor Ponta ca ar putea initia procedura de suspendare a presedintelui Basescu (in cazul in care ar promulga legea pensiilor) a fost tratat ca breaking news, astazi o noua prostioara a inflamat presa noastra: anume ca, printr-un articol din legea de functionare a Curtii Constitutionale (CCR), Basescu s-ar fi pus la adapost de suspendare.
Cum sa nu ti se urce sangele la cap?

Numai ca, si intr-un caz, si in celalalt, avem de-a face cu non-subiecte, iar umflarea lor peste masura vorbeste mai degraba despre spiritul de turma si calitatea din ce in ce mai scazuta a unei prese tabloidizate (la televiziuni putem vorbi de OTV-izare), despre teatrul absurd pe care a ajuns sa-l joace clasa politica luandu-ne pe toti de prosti, despre disolutia discursului rational si dezorientarea crescanda indusa metodic in societatea romaneasca, care a ajuns prada tot mai usoara oricarei diversiuni. Acesta este de fapt lucrul cu adevarat ingrijorator, si care ar fi trebuit sa fie un subiect, daca Romania n-ar fi in marasmul in care este.

Guvernare si legitimitate (RO)

In zilele care urmeaza va fi mult zgomot pe tema remanierii guvernului Boc si pe tema incercarilor opozitiei de a schimba formula de putere printr-o motiune de cenzura.

Din punctul meu de vedere, in toata aceasta agitatie exista doar doua intrebari importante:

• Se va alege Romania cu o guvernare mai buna?
• Se va alege Romania cu o guvernare legitima?

Din pacate, in momentul de fata nu exista raspuns la niciuna dintre aceste intrebari, nici macar inceputuri de raspuns. Iar principalii actori politici par sa aiba cu totul alte griji decat a furniza aceste raspunsuri.

Sa le luam pe rand:

Distribuirea vinei (RO)

Romania n-ar fi trebuit sa ajunga in situatia in care este astazi, din nou la mana FMI-ului si dependenta de asistenta externa pentru supravietuire, nevoita sa taie brutal si nediferentiat cheltuielile publice ca o tara din lumea a treia incapabila sa se auto-guverneze, cu un guvern lipsit de legitimitate, credibilitate si competenta.

Si probabil nici n-ar fi ajuns, daca n-ar fi avut un presedinte care a distrus doua majoritati de guvernare consecutive, care a generat si a escaladat sistematic conflictele politice, care a instrumentalizat politic ideea de reforma a statului, care a refuzat sa recunoasca dreptul constitutional al unei majoritati parlamentare de a da tarii un guvern, care a impus - impotriva ordinii democratice - un guvern nereprezentativ pentru vointa electoratului si total obedient fata de el insusi, care a golit de sens separatia si echilibrul puterilor in stat. N-am fi ajuns in fundatura de astazi daca Basescu nu ar fi redus la extrem domeniul posibil al solutiilor politice si institutionale in aceasta tara.
Cine are rabdare sa parcurga arhivele acestui blog, va gasi un adevarat rechizitoriu la adresa actualului presedinte.
Dar nu la asta vreau sa ma refer acum.

Vad tot mai des reprezentanti ai opozitiei vorbind la televizor cu atata indignare justitiara, de parca n-ar avea nimic sa-si reproseze pentru situatia in care ne gasim ca tara. In realitate, lucrurile stau diferit.