Feriti raza de actiune: Basescu iar face politica externa (RO)

Felul in care Romania a obstructionat pe neasteptate acordarea statutului de tara candidata la Uniunea Europeana pentru Serbia este inca un simptom al izolarii internationale crescande la care ne supune regimul basist. Cat de deplasata (chiar cu totul "din alt film") a fost supralicitarea neasteptata a diplomatiei romanesti (actionand la ordinele directe ale lui Basescu) puteti vedea aici. Ce efecte ar putea sa aiba in chestiunea stricta a minoritatii romane/vlahe din Serbia, vedeti aici; trebuie sa fii cu totul paralel cu realitatea - sau neinteresat in a rezolva cu adevarat problema - pentru a crede ca presedintele Tadic, aflat in dificultate inainte de alegerile din Serbia, poate ceda la astfel de presiuni venite in ceasul al 12-lea, dupa ce si-a asumat deja costurile politice ale concesiilor facute in privinta Kosovo (si pentru care acordarea statutului de stat candidat se dorea o compensatie).

In timp ce scriu aceste lucruri, diplomatiile romana si sarba cauta probabil fiecare o solutie de salvare a situatiei, fara a parea ca tara lor face un pas inapoi. Situatia este extrem de neplacuta pentru ambele parti, dar Serbia are sustinerea si simpatia a 26 de tari membre UE, in timp ce Romania s-a auto-izolat (din nou!).

Desigur, puterea de la Bucuresti si presa apropiata ei fac tot ce se poate pentru a prezenta aceasta noua ridicare a poalelor in cap drept o mare victorie - de exemplu, pretinzand ca santajul de ieri al Romaniei a readus in discutie chestiunea intrarii in zona Schengen. Titlul hotnews.ro, care sugereaza aparitia "surpriza" a subiectului Schengen (de fapt, al opozitiei singulare a Olandei la aderarea Romaniei si Bulgariei) pe agenda summit-ului UE de maine ca rezultat indirect al "aratarii pisicii" prin blocarea Serbiei, este contrazis chiar in continutul articolului, unde se recunoaste ca rediscutarea problemei la summit-ul din martie 2012 a fost deja stabilita in concluziile Consiliului din decembrie 2011 (vedeti si punctul 15 de aici). Dar ce mai conteaza? Pentru cei mai putin atenti la detalii, Basescu poate poza inca o data drept barbat viril si campion al demnitatii nationale.

Daca Romania avea o pozitie externa de oarecare influenta si o politica externa consistenta, nu ar fi ajuns in situatia sa surprinda neplacut pe toata lumea cu un subiect care, desi important pentru noi, este perceput ca fiind cu totul meschin si inoportun la scara istorica a lucrurilor. Ar fi facut din chestiunea vlaha un subiect in discutiile dintre UE si Serbia privind acordarea statutului de candidat cu mult timp in urma, ar fi explicat cu rabdare si pe indelete partenerilor europeni legitimitatea preocuparilor Bucurestiului.

Ce se intampla, de fapt, este ca avem o politica externa dominata de umorile schimbatoare ale lui Basescu, iar acest episod nu este decat ultimul dintr-o lunga serie, care a facut din Romania o tara marginala in Europa.

Scurte precizari:


Marturie imi sta arhiva acestui blog ca nu condamn din oficiu orice actiune de politica externa a presedintelui Basescu - iata un bun exemplu. Dar, daca pe ici - pe colo le mai nimereste, la scara mai larga prestatia basista socheaza prin brutalitate si simplism si contrariaza din ce in ce mai putinii prieteni pe care Romania i-ar mai putea avea.

Sunt si eu dezgustat de tergiversarile Olandei in chestiunea Schengen, in mod clar dictate de ratiuni de politica interna. Atitudinea guvernului olandez - nu numai in acest caz, ci si in altele, cum ar fi refuzul de a condamna propaganda rasista a unui partid aliat - este una anti-europeana, distructiva (stiu ca unii iau apararea Olandei, amintind cate a facut pentru noi dupa 1989; numai ca Olanda de azi este la ani lumina de Olanda din anii 1990). Asta nu justifica insa raspunsuri in acelasi stil - cum ar fi blocarea importurilor, apelul presedintelui la boicotarea produselor olandeze, sau amenintarea cu blocarea aderarii Croatiei la UE. Nu numai ca astfel de escaladari sapa la radacina intregii constructii europene, aflata in acest moment intr-o stare de fragilitate mult mai mare decat se poate crede la prima vedere (are Romania vreun interes sa contribuie la distrugerea UE din interior?), dar ele sunt stupide si contraproductive: in loc sa lasam Olanda sa fie expusa izolarii si sa consolidam sustinerea cvasi-unanima pe care o avem in UE pe dosarul Schengen, ne punem singuri piedica si dam apa la moara celor care cred ca meritam ceea ce ni se intampla.
In plus, acumulam inca un bagaj negativ in relatiile cu un viitor stat membru UE, Serbia, dupa ce i-am tinut partea pana in panzele albe in chestiunea Kosovo; Croatia, careia amenintam cu un an in urma sa-i punem piedici la aderare, va intra in Uniune anul viitor si deja a inceput sa participe la multe dintre activitatile tehnice ca virtual membru.

Exista, aproape intotdeauna, si alte solutii - demne si constructive in acelasi timp, ca cea pe care am propus-o aici. Dar astfel de solutii pe tabla de sah a politicii externe nu sunt in stilul lui Basescu, el este mai degraba obisnuit cu cacialmaua, cu santajul si escaladarea crizelor (vedeti de exemplu aici, aici, aici), din care si-a facut principala tactica politica.

Romanii platesc de ani buni costul zvacnirilor bezmetice ale aventurierului de la Cotroceni, care face politica in stil de poker. Acum incep si europenii sa-i simta gustul.