Teoria jocurilor politice (RO)

Politica romaneasca a devenit foarte greu de inteles. Unii prieteni straini pe care-i am, buni cunoscatori ai politicii tarilor din zona, desi (va asigur!) nu se uita la "televiziunile mogulilor", nu prea mai pricep nimic din ce se intampla la Bucuresti. Cred ca si pe romaneste se simte nevoia unei explicatii. Si, mai ales, a unei solutii.

Avem de cinci ani un presedinte-jucator, cum s-a autodeclarat. Si chiar se tine de cuvant. Pentru a-i intelege actiunile, este intr-adevar nevoie de teoria jocurilor.
Nu va asteptati la ecuatii complicate, pentru ca nu vorbim de o teorie foarte elaborata, ci mai degraba elementara;  o fi Basescu jucator, dar nu unul foarte rafinat.
Cu nominalizarea lui Liviu Negoita (altfel, un primar de succes nu mult diferit de sibianul Klaus Johannis) pentru postul de prim ministru, presedintele continua jocul in care s-a angajat, singurul pe care il practica de ani de zile. Se numeste Chicken Game, un joc in care partile escaladeaza miza pana cand unul dintre jucatori cedeaza. Secventa de mai sus cu James Dean si Natalie Wood, din Rebel without a Cause, ilustreaza foarte bine spiritul jocului - ca si riscurile pe care le implica.

Am explicat deja, cand a fost nominalizat Croitoru, cum functioneaza acest joc la Basescu. M-am inselat totusi intr-o privinta atunci - m-am asteptat ca pana la urma coalitia din jurul lui Johannis sa cedeze. Partial din acel motiv am sugerat la vremea respectiva o potentiala strategie de iesire din Chicken Game, de detensionare a situatiei, dar - foarte important, explic mai jos de ce - fara a-i da lui Basescu castig de cauza. Partidele insa au strans din dinti, si-au facut curaj si au ramas in joc.

Acum jocul trece la nivelul urmator. Basescu mareste miza. In aceeasi zi in care FMI anunta posibila amanare a urmatoarei transe de finantare pentru Romania, presedintele il nominalizeaza pe Negoita ca premier, stiind foarte bine ca, indiferent de calitatile persoanei, nu exista sprijin politic decat din partea unei minoritati parlamentare.

Ce este de facut? Cu fiecare zi in care blocajul politic se adanceste, situatia Romaniei se agraveaza. Deja ne indreptam spre o situatie in care miza competitiei politice si a alegerilor care vin nu va mai fi salvarea situatiei tarii si iesirea cu costuri suportabile din criza economica si sociala, pentru ca asa ceva va deveni o misiune imposibila pentru orice viitor guvern. In loc de asta, miza va fi mai degraba pasarea vinovatiei pentru derapaj si salvarea unei parti a clasei politice in detrimentul alteia. Prin nominalizarea lui Negoita, Basescu a dat un semnal clar, inca unul, ca nu il intereseaza o solutie, ci aplica o tactica de adancire a crizei si de aruncare a vinei asupra celeilalte parti. Un joc de suma negativa, in care cetatenii Romaniei vor achita pana la urma nota de plata.

Pe de alta parte, in acest moment a devenit deja periculos si ca Basescu sa fie lasat sa castige. Pentru ca pana acum, de cand este in politica, a castigat de fiecare data practicand Chicken Game prin amplificarea crizelor. Iar asta nu l-a linistit, ci l-a incurajat sa repete aceeasi reteta, mergand la risc din ce in ce mai mare nu doar pentru el, ci si pentru tara. Daca va castiga si acum, cine stie ce va mai face data viitoare cand il va infrunta cineva. Din punctul meu de vedere, a dovedit deja ca nu recunoaste nici o limita. Basescu este ceea ce numesc un vandal politic (pentru o explicatie mai ampla, vezi aici si aici).
Basescu a devenit toxic pentru Romania pentru ca strategia lui de supravietuire politica este atat de periculoasa pentru noi toti. Prin aplicarea repetitiva a tacticii de tip Chicken Game in lupta politica, el a ajuns in situatia in care nu-si permite sa piarda niciodata, nu poate ceda nici un milimetru, pentru ca altfel totul se naruie si cariera lui politica (si probabil nu numai ea) va fi terminata. Este ca un jucator la cazino care dubleaza miza la fiecare tur; chiar daca castiga de o suta de ori la rand, poate oricand pierde totul daca cedeaza in runda o suta unu; si din cauza asta are mereu cutitul la os. In acest moment, Basescu este prizonierul stilului politic care l-a consacrat, al rolului pe care il joaca de vreo 15 ani, al imaginii de lider invincibil pe care si-a creat-o. El nu mai poate da inapoi, decat cu riscul de a pierde totul. El nu poate face concesii, pentru ca orice concesie ar reprezenta sfarsitul lui politic.

Coalitia anti-Basescu din parlament nu-si poate permite sa joace Chicken Game cu Basescu mult timp. Oricum, Romania nu-si permite aceasta escaladare, noi toti ceilalti nu ne permitem; deja platim costurile prin adancirea crizei economice. Dar coalitia insasi va avea din ce in ce mai mari probleme de coeziune si disciplina interna daca alege sa continue infruntarea. Pe de o parte, Basescu si PDL vor forta pentru impunerea unui guvern Negoita (prin mijloace cum ar fi acuzatii de tradare a interesului national impotriva coalitiei, mituire de parlamentari, santaj cu dosare, amplificarea artificiala a dificultatilor economice, manipularea si atatarea categoriilor mai vulnerabile ale populatiei etc.); pentru ei a aparea ca victoriosi in aceasta inclestare a devenit o miza aproape de viata si moarte, iar a ceda in acest moment ar insemna recunoasterea vinovatiei pentru tot ce s-a intamplat pana acum. Basescu si ai lui sunt, din acest punct de vedere, intr-o situatie disperata in care nu mai au nimic de pierdut si dublarea la nesfarsit a mizei, pana cand adversarul cedeaza, este singura sansa de a se salva.
Pe de cealalta parte, PSD si PNL nu sunt aliati naturali, Geoana si Antonescu sunt chiar adversari in alegeri. Cat timp vor mai putea fac fata in echipa, solidar si disciplinat, acestui asalt? Mici fisuri se vad deja cu ochiul liber, iar flancurile au inceput sa sovaie (grupul minoritatilor, partial si UDMR). Daca frontul PSD-PNL-UDMR se rupe sub presiunea crescanda si partidele se retrag in debandada, incercand sa-si salveze fiecare ce mai poate si dandu-i castig de cauza lui Basescu, se va materializa scenariul cel mai dezastruos: se va adeveri ca "de ce le e frica, nu scapa", parlamentul va fi total subordonat executivului, echilibrul democratic va fi compromis pe termen lung, se va crea un precedent extrem de periculos si se va instaura puterea personala a presedintelui.
Iar o victorie a lui Basescu in aceasta confruntare ar putea schimba actuala dinamica electorala si chiar l-ar putea propulsa spre un nou mandat (care in acest moment pare aproape imposibil de castigat la urne).
De aceea, continuarea jocului ii poate servi doar lui Basescu, care efectiv nu are alta sansa de a mai castiga alegerile decat prin schimbarea radicala a trendului actual, prin introducerea unui element de neprevazut si haos, care nu este posibil decat prin escaladarea crizei.

De aceea, cred ca este urgent, in situatia foarte dificila in care ne aflam cu totii, sa fie identificata si pusa in aplicare o solutie de retragere tactica, ordonata a coalitiei, intr-un mod care nu ii acorda vreun avantaj lui Basescu. Asa ceva este inca posibil. Am propus o astfel de iesire din criza inca de la nominalizarea lui Croitoru. Reiau mai jos, pe scurt, principalele elemente ale unui scenariu posibil in acest moment:

• Coalitia din parlament ar trebui sa accepte investirea unui guvern Negoita, dar cu o declaratie politica solemna a partidelor ca este vorba despre o sustinere strict temporara, pana la alegerile prezidentiale, si de condamnare fara echivoc a jocului anti-democratic facut de presedintele Basescu si de PDL. Si, bineinteles, fara a participa in vreun fel intr-un astfel de guvern.
  

 Acest lucru este important pentru detensionarea situatiei. Continuarea blocajului si escaladarea tensiunii are un singur beneficiar potential - Basescu. Prin investirea cu termen limitat a unui guvern se poate salva intelegerea cu FMI si se pot facilita unele masuri anticriza urgente. In acelasi timp, candidatului Basescu i se iau din mana ultimele grenade pe care le mai are (amplificarea crizei si invinuirea celorlalti pentru asta, sau actiuni in afara regulilor jocului democratic, folosind criza ca pretext), iar sansele lui de a mai rasturna soarta alegerilor se reduc dramatic. Chicken Game ar fi suspendat. Coalitia ar da un semnal de responsabilitate opiniei publice, prin contrast cu atitudinea conflictuala, iresponsabila a presedintelui.
In plus, cu ce ar fi mai rau un guvern Negoita cu sustinere temporara, decat un guvern interimar Boc deja demis de parlament?
Prin caracterul limitat in timp al sustinerii pentru noul guvern, nu i se ofera lui Basescu o victorie, ci doar o incetare temporara a ostilitatilor - care, daca il interpretez corect, nu-i va conveni in realitate presedintelui, dar bineinteles va fi obligat sa o salute in public. I se da un guvern temporar, exact cum acuza el ca ar fi un eventual guvern Johannis. Limitele a ceea ce se poate construi prin fortarea ordinii democratice de catre presedinte ar deveni clare pentru toata lumea.
Angajamentul ferm de a schimba guvernul Negoita dupa alegeri, indiferent de cine va iesi presedinte este important din urmatorul motiv: romanii s-au saturat de nebunia politica din ultimii ani si, in mod sigur, o majoritate nu-si doreste alte rasturnari de guverne si noi alegeri. Tara a pierdut prea mult timp si energie in campanii electorale sub diferite forme. Daca se raspandeste perceptia ca, in caz de victorie a lui Basescu, guvernul Negoita ramane pentru ca PNL si PSD nu vor mai avea curaj sa-l schimbe, paradoxal Basescu ar putea atrage voturi de la cei care s-au saturat de scandaluri si vor o stabilizare a situatiei politice.
In plus, o astfel de pozitie a coalitiei ar fi consistenta cu logica democratiei si cu abordarea de pana acum a partidelor anti-Basescu: formula de guvern trebuie sa depinda in primul rand de configuratia politica din parlament, nu de parerile personale sau de persoana presedintelui.

• In paralel, in perioada de pana la alegeri, coalitia pregateste - la vedere - viitorul guvern de dupa alegeri. Johannis se consulta cu partidele (minus PDL, care a ales sa serveasca drept instrument lui Basescu in daramarea ordinii democratice), isi alege oameni, se lucreaza la principiile si programul de guvernare pe termen lung al viitorului guvern legitim. Geoana si Antonescu se angajeaza explicit sa promoveze aceasta formula guvernamentala, indiferent care dintre ei ajunge la Cotroceni, si isi promit reciproc sprijin in turul doi in caz ca unul dintre ei ramane in competitie cu Basescu.

Pregatirile vizibile pentru viitorul guvern vor da un semnal de incredere si seriozitate in tara si in afara ca Romania este guvernabila si ca exista o formula de guvernare viabila. Sprijinul reciproc intre candidatii anti-Basescu, dincolo de rivalitatea lor politica, va arata ca ei inteleg importanta primordiala a salvarii ordinii democratice si ca pot fi solidari pentru interesul tarii. Basescu si PDL ar ramane izolati.

***

Implementarea scenariului de mai sus nu e lipsita de costuri si de riscuri. Le trec rapid in revista mai jos pe cele mai evidente. Dar este important de subliniat ca aceste costuri sunt mult mai mici decat eventualele beneficii - politice pentru coalitie, institutionale pentru parlament ca principal pilon al democratiei, de stabilitate pentru tara. Iar riscurile sunt neglijabile pe langa riscul continuarii actualului curs al evenimentelor.

Costurile imediate ar fi in primul rand pentru PNL si pentru Crin Antonescu. Antonescu este abia pe locul trei in sondaje si ar putea tentat sa joace mai riscant in contextul tulbure actual pentru a produce rasturnari in intentiile de vot - or, scenariul propus mai sus ii limiteaza semnificativ marja de manevra. De asemenea, limiteaza posibilele optiuni post-alegeri ale PNL. Deja unii lideri PNL au dat semnale ca dupa alegeri ar putea discuta pentru o potentiala alianta cu un PDL fara Basescu. In mod clar, PNL ar prefera sa beneficieze de pozitia de jolly jocker in actuala configuratie politica si sa joace la mai multe capete pentru participarea la o viitoare guvernare, decat sa-si lege soarta pe termen lung de a PSD-ului cu care nici macar nu are multe afinitati.
Raspunsul este: Antonescu inca are o sansa de a ajunge in turul doi chiar jucand calm. Nu este exclus ca Basescu insusi sa iasa din primul tur. Sau Geoana sa scada. Dar pana la urma Antonescu trebuie sa inteleaga ca sansele lui ipotetice de a fi ales presedinte in 2009 nu sunt cea mai mare miza a zilei in Romania. In plus, este inca tanar, mai poate astepta cinci ani; ar avea timp sa creasca ca om de stat. Sigur, este frustrant sa accepti un rol secundar dupa ce ai reusit sa coalizezi o majoritate in parlament in sprijinul lui Johannis. Lui Antonescu i s-ar cere cel mai mare sacrificiu si rabdare.
Cat despre renuntarea la eventualitatea unei colaborari a PNL cu PDL dupa alegeri, nu ar fi o pierdere majora. PDL are oricum nevoie de o perioada fara Basescu, in care sa se vada ce mai ramane din partid dupa scoaterea din prim-plan a pionilor basescieni care l-au transformat intr-o jucarie personala a presedintelui. Este prea devreme pentru oricine sa se mai alieze cu PDL in decembrie 2009, indiferent cine iese presedinte. In interesul Romaniei, in perioada urmatoare PDL trebuie sa ramana izolat (cum este deja) pe scena politica, asa cum in tari cu traditie democratica partidele anti-democratice sunt izolate de catre celelalte. Poate ca o alianta de guvernare PDL-PNL ar fi in principiu o formula mai coerenta (in principiu, pentru ca in realitate am vazut ce s-a intamplat in 2004-2007); dar in situatia in care a ajuns Romania, este mai urgent sa fie asigurat un guvern cu legitimitate democratica si cu o minima stabilitate politica, chiar daca nu va avea performante stelare. Vom putea cauta solutii mai bune de guvernare in viitorul mai indepartat, important e sa salvam ordinea democratica acum.

Cat despre posibile riscuri, unul ar fi ca dupa alegeri coalitia sa nu mai poata da jos guvernul Negoita. Cum am mai explicat, exista o asimetrie, in Constitutie, intre schimbare si status quo cand e vorba de investirea sau demiterea unui guvern. Este ceva mai greu sa schimbi un guvern odata instalat, decat sa ii impiedici investitura. Acest risc se poate micsora semnificativ prin angajamentul public al partidelor coalitiei pentru viitoarea formula de guvernare de dupa alegeri, prin declaratia politica sugerata mai sus. De asemenea, prin pregatirile la vedere ale viitoarei echipe Johannis, s-ar crea o asteptare publica in fata careia ar fi dificil pentru oricare dintre partide sa faca pasul inapoi, incalcandu-si angajamentul dupa alegeri.

***

Traim o situatie exceptionala, de mare pericol pentru democratia romaneasca. Traversarea cu bine a acestei incercari cere din partea celor aflati - din motive mai mult sau mai putin profunde, mai mult sau mai putin conjuncturale - in interiorul baricadei care inca mai apara institutiile fundamentale un grad exceptional de mobilizare, disciplina, solidaritate si altruism.
Daca PSD si PNL, Geoana si Antonescu, au de gand sa faca jocurile politico-electorale cu care ne-am obisnuit, exista un risc major ca vandalii sa castige din nou, cu pretul subrezirii si mai mari, sau chiar al daramarii edificiului institutional democratic. Ultima noastra sansa este ca ei sa-si depaseasca interesele proprii si de partid si sa joace in primul rand pentru interesul general. Geoana si Antonescu, dincolo de slabiciunile lor si de pacatele trecutului, au acum sansa sa ramana in istorie ca adevarati oameni de stat, iar partidele lor, cu toate defectele, au sansa sa se manifeste intr-un moment decisiv ca forte responsabile pentru Romania. Iar asta este pana la urma cu mult mai important decat un castig electoral temporar, care in starea de azi a tarii oricum nici nu mai valoreaza prea mult.