Patapievici (RO)

L-am admirat pe Horia-Roman Patapievici. Cartile lui, luarile de pozitie politice, prestatia culturala mi-au influentat tineretea. Imi amintesc foarte bine prezenta lui la Seratele muzicale ale lui Iosif Sava de la inceputul anilor 1990, sau cum, in revista "22", a facut o radiografie exacta si neiertatoare a naturii regimului Iliescu - un adevarat manifest al societatii civile si al opozitiei de atunci.

Momentul de astazi este trist.
Dar nu mai trist, din pacate, decat unele episoade din trecutul recent, cum ar fi acesta (interviul original, in spaniola, aici).

Schimbarea de putere (RO)

Cateva ganduri in contextul schimbarii de putere de la Bucuresti:

Rezistenta prin cultura (RO)

Dupa ce singurul defect pe care i l-a gasit presedintelui a fost "o anumita neglijenta a spontaneitatii", Andrei Plesu il numeste acum pe Basescu o "dezamagire ireversibila" si descopera ca nu are "respect si simpatie fata de oamenii de carte". Altii s-au scandalizat in surdina fata de atacul lui Basescu la Rege.

Iar acum, ce oroare!, omul de carte Andrei Plesu trebuie sa suporte el insusi atacurile basiste.

Noroc insa ca intelectualii nostri fini sunt caliti in astfel de lupte dure, pentru ca - sa nu uitam! - ei au facut rezistenta inca de pe vremea lui Ceausescu: "rezistenta prin cultura".


Cand Herta Muller a turnat o galeata de apa rece peste pretentiile de "rezistenta prin cultura" ale unora ca Liiceanu si Plesu, mi s-a parut initial ca a fost cam prea aspra si lipsita de nuante.

Dar de cand gasca formerly known as "intelectualii lui Basescu" isi desfasoara plenar maiestria echilibristica in distantari vagi si critici atat de subtile fata de fostul lor idol politic incat nu se intelege aproape nimic din jocul nuantelor, incep sa cred ca d-na Muller a fost de fapt prea ingaduitoare.

Adevarata miza a framantarilor din PDL (RO)

Dupa sedinta de sambata a Consiliului de Coordonare al PDL, filmul pe care il vedem in bucla, atat pe canalele portocalii (de exemplu aici), cat si - in mare masura - pe televiziunile "mogulilor", are un scenariu simplu, cu personajele pozitive si negative clar delimitate. Pe scurt, povestea care se propaga este urmatoarea: o mica falanga de reformisti (Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu) a incercat sa reformeze PDL prin impunerea in statut a unor criterii mai stricte de integritate, dar "greii" partidului si baronii locali s-au opus. "Reformistii" au fost in minoritate, desconsiderati si umiliti; PDL se dovedeste nereformabil.

Mi se pare ca discutia din acest unghi prezinta doar o imagine incompleta si distorsionata a realitatii, pierzand din vedere miza cu adevarat importanta.

Chestiunea esentiala pentru Romania - in legatura cu acest partid - nu consta in criteriile de integritate din statutul PDL. De acord, coruptia este o problema, una serioasa, atat la PDL cat si la alte partide mai ales atunci cand / acolo unde sunt la putere, si este nevoie sa intarim mecanismele institutionale care sa tina aceasta problema sub control. In treacat fie spus, a crede foarte tare in sistemele interne de integritate ale partidelor mi se pare putin naiv: ele sunt bune daca exista si sunt aplicate, dar nu ne putem lasa numai pe mana partidelor pentru combaterea coruptiei in politica; autoreglementarea si autodisciplina au limite inerente, mai ales daca vorbim de politica romaneasca. Este nevoie de garantii anti-coruptie cat mai solide, institutionalizate in afara partidelor politice, la care sa aiba acces societatea civila, presa, cetatenii, celelalte partide (in primul rand opozitia, oricare ar fi ea) s.a.m.d.

Discutia nesfarsita despre "bunii si raii" din PDL mascheaza insa o problema mult mai grava, despre care am mai scris aici si aici. Ceea ce face ca PDL sa fie toxic pentru Romania, din punctul meu de vedere, nu este in sine coruptia din partid, ci felul in care aceasta factiune politica a preluat puterea totala, fara a avea legitimitatea democratica pentru asta si fortand cadrul legal si institutional. In aceasta deriva anti-democratica, pretinsa superioritate morala a PDL fata de alte partide (mai pur, mai putin corupt, in lupta contra "sistemului ticalosit") a functionat ca o perdea de fum, la adapostul careia a fost violata ordinea democratica.

Atacul impotriva pluralismului politic, impotriva institutiilor reprezentative ca Parlamentul, masluirea raportului de forte politice pentru care oamenii au votat sunt pericolele fundamentale pe care le reprezinta PDL (nu atat in sine, ci ca instrument al puterii basiste). Coruptia este de asemenea un rau, dar un rau de ordin secundar. Nu putem renunta la democratie de dragul anti-coruptiei - vom sfarsi pierzandu-le pe amandoua: incalecati de politicieni corupti si fara posibilitatea de a-i schimba pe cale democratica.

Pe scurt, pericolul cel mai mare reprezentat de PDL este capacitatea dovedita - si lipsa oricarei retineri - de a juca in afara cadrului democratic. Iar acest lucru este foarte legat de felul in care acest asa-zis partid tinde sa se supuna neconditionat unei singure persoane - Basescu.

Coruptia pedelistilor este si ea o problema, dar nu problema principala (si care oricum nu se rezolva prin amendamente la statutul partidului).

Privind lucrurile din acest punct de vedere, iata interpretarea mea a evenimentelor de sambata si a reactiilor care au urmat in media:

Reality check: avem think-tank-uri? (RO)

 Ne-am cam lamurit cum stam in ce priveste calitatea guvernarii si a democratiei romanesti.
Vina, desigur, este a clasei politice de proasta calitate.

In schimb, avem intelectuali de calitate, care stiu ce ar trebui facut, pacat ca politicienii nu-i asculta... nu-i asa?

Ei bine, nu prea.
Vestea proasta este ca, probabil, clasa politica pe care o avem reflecta destul de bine nivelul general.

"O anumita neglijenta a spontaneitatii..." (RO)

Istoria ne ofera destule exemple de intelectuali valorosi care, odata intrati pe taramul politicii, au avut o prestatie mizerabila. Printr-o ciudata compartimentalizare a simtului moral si a capacitatii mentale, devine posibil ca un om cultivat, cu agerime de spirit si un dezvoltat simt critic in zona lui de expertiza, sa se comporte ca un imbecil in politica. Atat nazismul, cat si comunismul au avut intelectualii lor de marca.

Ca ganditor, il gasesc pe Andrei Plesu foarte interesant.

Dar interventiile lui politice din ultima vreme - ca aceasta, intr-o discutie halucinanta cu D. Tapalaga (cititi-o sau vedeti-o pe toata) - sunt tot mai greu de trecut cu vederea.

Un exemplu (RO)

Am mai scris despre frauda morala a asa-zisilor "intelectuali portocalii", care si-au abandonat spiritul independent si critic definitoriu al clasei intelectuale si s-au angajat ca palmasi politici, pretinzand insa sa fie in continuare recunoscuti ca intelectuali, sau, oricum, ceva mai mult decat simpli activisti de partid. In anumite situatii, ca aceea recenta a lui Sever Voinescu, aceasta frauda morala s-a extins cu dezinvoltura pe domeniul faptei penale comise in vazul unei tari intregi. Ceea ce nu impiedica astfel de indivizi sa se erijeze in aparatori ai tarii de jefuitori; o "performanta" stupefianta sustinuta de armatura indestructibila a tupeului nelimitat.

O astfel de atitudine poate usor lasa pe cineva fara raspuns. Enormitatea distantei dintre realitate si imaginea care se doreste proiectata aproape ca interzice replica. Impostura si reaua credinta sunt atat de strigatoare la cer, incat dialogul isi pierde orice sens.

Am intalnit, totusi, doua raspunsuri posibile - ambele, cred, eficace din punct de vedere moral, logic si pragmatic.

Oameni de nimic (RO)

O varietate aparte a faunei de fripturisti aciuati in gasca de mardeiasi politici a lui Basescu o formeaza asa-zisii "intelectuali" ai presedintelui (despre care am mai scris). Se caracterizeaza printr-un servilism entuziast, plin de verva si imaginatie, prin stupefianta atrofie unidirectionala a simtului critic si prin abilitatea iesita din comun de a-si inventa alibiuri morale si de a-si injgheba la minut convingeri aparent ferme pe nisipul miscator al umorilor prezidentiale.

Intelectualul de partid (RO)

Se discuta mult in aceste zile despre reactia unor reprezentanti ai "grupului intelectualilor" din PDL fata de candidatura lui Honorius Prigoana la alegerile din Colegiul 1 Bucuresti pentru Camera Deputatilor.
Discutia a pornit mai ales de la schimbul de replici intre europarlamentarul Cristian Preda si conducerea partidului (presedintele Emil Boc si vicepresedintele Ioan Oltean) - vezi aceasta postare destul de categorica a lui Preda pe propriul blog (precedata de o alta, in care subiectul Prigoana este atins doar tangential si pe un ton mai degraba ironic). Unii comentatori vorbesc despre actiunile "aripii intelectuale" din PDL.

Parerea mea cu privire la candidatura tanarului Prigoana din partea PDL mi-am exprimat-o deja foarte transant inca din ziua cand ea a fost anuntata. Nu voi repeta.
Vreau insa sa ma refer pe scurt la acesti "intelectuali" ai PDL care par sa-si fi descoperit acum o voce disidenta.