Maiestate, ajutor! (RO)

Nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist.
Poate parea straniu, dar intr-o chestiune atat de importanta, care a inflamat multe pasiuni in ultimii douazeci de ani, nu am o pozitie definitiva.

Am un mare respect pentru Regele Mihai si cred ca recunoasterea rolului sau istoric si a dreptului inalienabil de a rezida in tara lui si de a juca un rol public tine de o minima decenta. Monarhia constitutionala este forma de guvernare a multor democratii respectabile si este istoric legata de crearea Romaniei ca stat modern.

Pe de alta parte, doua motive m-au facut sa nu fiu un partizan absolut al monarhiei.
In primul rand, am considerat intotdeauna ca o forma de guvernare nu poate exista decat cu acceptul si sustinerea unei majoritati a populatiei, iar sprijinul pentru reinstaurarea monarhiei in Romania de dupa 1989 nu a atins niciodata o masa critica.
In al doilea rand, ambele forme de guvernare (monarhie vs republica) au avantajele si dezavantajele lor, alegerea nu este una intre alb si negru, ci intre nuante de gri.
Ce-i drept, de cand e Basescu presedinte a devenit din ce in ce mai clar care sunt riscurile republicii in conditiile in care la putere ajunge un vandal politic (ceea ce este oricand posibil sa se intample prin alegeri libere), iar cadrul legal si institutional si cultura politica democratica nu sunt suficient de consolidate pentru a preveni abuzurile si deriva autoritara.

Am facut aceasta scurta introducere pentru a clarifica perspectiva din care voi comenta atacul grobian, incalificabil (si descalificant pentru un om de stat) de aseara al lui Basescu impotriva Regelui Mihai (vedeti si video aici).

Daca Basescu era sau nu baut, cum zic unii, mi se pare neimportant. Sta in obiceiul lui sa atace oameni sau intregi categorii sociale in acest fel, cu o agresivitate si o marlanie care doboara record dupa record. In diferite momente i-a facut albie de porci pe liderii opozitiei si pe adversarii politici, i-a atacat pe profesori, pe functionarii publici, pe intelectuali, pe magistrati, pe ziaristi, a atacat institutiile fundamentale ale statului - Parlamentul, Justitia, Curtea Constitutionala etc. etc. Vorbim de modul obisnuit al lui Basescu de a se raporta la oameni, la societate, la tara, la lume.
In treacat fie spus, sunt curios ce mai au de comentat despre aceasta ultima iesire intelectualii basisti gen Cartarescu, Liiceanu sau Plesu; ultimul poate ca ii va gasi din nou circumstante atenuante intr-o "anumita neglijenta a spontaneitatii".

Eu nu cred ca astfel de atacuri - despre care am scris pe larg pe acest blog - sunt intamplatoare. Tactica politica a lui Basescu este sa creeze - deseori, din nimic - si sa escaladeze conflicte. Iar in cazul atacului (total neprovocat) la Regele Mihai, cred ca este vorba de ceva mai grav decat flegma unui derbedeu pe istoria Romaniei.
Astfel de declaratii stridente sunt de fapt mesaje subliminale adresate nucleului atavic, irational si violent al unei Romanii nevertebrate pe care Basescu tot incearca sa o aduca la suprafata. Basescu invoca insistent demonii zonei intunecate a psyche-ului colectiv; urmariti, in aceste zile, si diversiunea nationalista pe care o incearca in Transilvania. Daca va reusi sa trezeasca acesti demoni, de care personal pare a fi posedat, va arunca Romania in haos si va distruge definitiv tot ce s-a cladit de douazeci de ani incoace.


Ce ar trebui facut?


In primul rand, cred ca Regele Mihai ar trebui sa aiba o forma de raspuns - nu direct la atacul de aseara, dar totusi o forma de raspuns la escaladarea diversiunilor basiste si la degradarea vietii publice din Romania.

Pe scurt, ce vreau sa spun:

Pana acum, Regele a pastrat o atitudine extrem de rezervata in chestiunile politice, iar mesajele lui catre popor au fost strict limitate la chestiuni de interes national, aflate in principiu deasupra luptei politice. O atitudine foarte inteleapta.

De la o vreme, insa, nimic nu mai este la adapost de politica lui Basescu - nici un principiu, nici o institutie, nici insasi Constitutia. Asaltul portocaliu este total si nu mai poate fi ignorat, pentru ca pune in pericol chiar fundamentele Romaniei ca stat si ca democratie (voi reveni cu privire la exemplele recente - reorganizarea administrativ-teritoriala, revizuirea Constitutiei - pentru ca lucrurile se precipita). Ordinea de drept din Romania a fost fragilizata pana la limita de rupere. Ne indreptam cu pasi repezi spre un stat anomic, fara structuri si reguli ferme, aflat intr-un vid de drept (o senzatie timpurie a unei astfel de situatii - aici) si depinzand de toanele unui om.

Mi-as dori, deci, sa-l vad pe Rege iesind din rezerva-i obisnuita nu pentru a schimba upercuturi politice cu Basescu, nu trebuie sa se coboare la acest nivel!, ci pentru a apara istoria si institutiile Romaniei de mizeriile basiste, care nu mai pot fi ignorate.

Ar fi foarte dezamagitor daca Regele s-ar limita sa-l sictireasca pe Basescu drept raspuns. Iar a-l ignora nu mai este suficient.

Mi-as dori sa aud de la Rege un mesaj masurat, bine gandit, care sa le reaminteasca romanilor in cuvinte putine care sa le mearga la suflet - din perspectiva unei vieti impletite cu istoria tarii - de unde vin si unde trebuie sa ajunga, sa le reaminteasca principiile si valorile ferme pe care s-a cladit Romania moderna. Iar, facand asta, sa ne explice ce se intampla cu noi acum, de unde vine aceasta sminteala, aceasta mizerie care sufoca tara, sa clarifice natura acestui regim ilegitim care a transformat Romania intr-o republica bananiera.

Din pacate, opozitia este foarte departe de a intelege gravitatea situatiei. Nu are interesul sau puterea sa apere Romania ca stat de drept si ordine sociala, prefera sa joace politicianist. Exemple mai vechi sunt aici, aici si aici, cel mai recent aici.

UE are si ea prea multe alte probleme ca sa se mai preocupe de deriva anti-democratica a unei tari de la periferia periferiei. Se va multumi probabil sa puna Romania in spatele unui cordon sanitar, tinand-o in afara zonei Schengen (evident, si a zonei euro... dar acolo oricum nu mai suntem atat de nerabdatori sa ajungem) si taindu-i din fonduri (exista chiar sugestia de a nu mai lasa deloc banii pe mainile romanilor).

Observatorii straini in general au cam obosit sa incerce sa inteleaga ce se intampla la Bucuresti, de la o vreme prefera sa-i lase pe romani sa se caracterizeze singuri, cu rezultate uneori comice. Un exemplu intre altele - Oxford Analytica (OXAN), a parcurs dus-intors intreg spectrul de pozitii, in functie de culoarea politica a autorilor romani cu care a colaborat (nici unul realmente echilibrat si credibil): prin 2009, erau cu arme si bagaje de partea lui Basescu, vazut ca un campion al reformelor si modernizarii tarii, in lupta cu mogulii si sistemul ticalosit; prin 2010, vedeau Romania intr-o situatie fara speranta, iar pe Basescu il comparau cu Putin datorita tendintelor autoritare; acum, din nou, il lauda pe Basescu ca pe un reformist vizionar (intr-un articol de la sfarsitul saptamanii trecute).

Societate civila, cu mici exceptii (insule de credibilitate intr-un ocean de mediocritate si pupincurism politic), nu prea mai avem... Think-tank-uri, nici atat.

Si atunci, ramane intrebarea pe care o puneam recent: Cine mai apara ordinea de drept in aceasta tara?


Cred ca Regele Mihai are ocazia, acum, la asfintitul vietii, sa inchida un ciclu istoric nefast, ajutand la reasezarea Romaniei pe calea cea buna.
Dincolo de discutia despre forma de guvernare (pe care inca nu o vad de actualitate), o luare de pozitie a Regelui ar putea cataliza energiile pozitive din aceasta tara intr-un mod care ar putea reduce la derizoriu istericalele basiste, acolo unde de fapt le este locul.