Dosarul Schengen - mize si incordari (RO)

Subiectul aderarii la Acordul Schengen incinge din nou, in aceste zile, coabitarea politica damboviteana. Diferenta fata de precedentele esecuri pe aceeasi tema este schimbarea de roluri: daca in 2011 presedintele Basescu era cel care propunea realocarea banilor pentru securizarea frontierelor spre alte domenii si autoritatile se razboiau cu florile olandeze, iar anul trecut pe vremea asta puterea portocalie obstructiona Serbia cu bataie pe Schengen, acum guvernul USL - sustinut de o majoritate zdrobitoare in parlament - isi incordeaza muschii in fata Occidentului, in timp ce basistii critica prestatia puterii.

In ambele ipostaze, avem de-a face cu acelasi simptom, chiar daca actorii au fost re-distribuiti: vorbim de slabiciunea pozitiei externe a Romaniei (un tratament similar aplicat, sa zicem, Poloniei sau Cehiei ar fi greu de imaginat), combinata cu incapacitatea cronica a clasei politice de a se abtine de la demagogie si de a actiona unitar si disciplinat in chestiuni care tin de interesul national. Totul, pe fondul unei deteriorari generale a climatului european in chestiunea liberei circulatii (si nu numai), despre care am scris deja de mai multe ori.

Ce ar fi, totusi, de facut? Si cum poate fi judecata pozitia guvernului Ponta?

CCR si-a atins limitele, solutia trebuie sa fie politica (RO)

Decizia Curtii Constitutionale (CCR) de a amana cu mai mult de o luna verdictul privind validarea referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei, dincolo de motivele tehnice invocate (nevoia de verificare a listelor electorale), semnaleaza faptul ca institutiile statului nu pot fi folosite la infinit pentru rezolvarea conflictelor politice.

Clasa politica este responsabila sa creeze solutii politice pentru problemele tarii. La noi, dimpotriva, de ani de zile clasa politica nu creeaza solutii, ci creeaza ea insasi probleme, pe care apoi se asteapta sa le rezolve altii: justitia, administratia, CCR, Europa, electoratul s.a.m.d. In loc sa creeze optiuni, politicienii nostri creeaza incontinuu blocaje. In loc sa intareasca institutiile statului capabile sa arbitreze in astfel de situatii, ei le submineaza si le antreneaza in lupta lor politica.
Situatia nu dateaza din iulie 2012 - pentru reamintire, vedeti un exemplu din multele posibile aici (din mai 2010): este vorba de acelasi tip de fundatura prin griparea mecanismelor legale si institutionale de rezolvare a conflictului politic.Ce este nou de data aceasta este ca ambele tabere politice s-au dovedit la fel de incapabile de a produce solutii si la fel de dispuse sa tarasca tara, fara mila si discernamant, in rafuielile lor.

Este iluzoriu sa mai asteptam acum, dupa ani de "fragezire" politica a institutiilor statului, ca institutiile "independente" sa rezolve razboiul politic. Orice ar face ele, nici nu mai au - dupa ce au suferit asalturi politice repetate - credibilitatea si prestanta de a da solutii definitve si indiscutabile, si nici nu au garantia ca verdictele lor vor fi acceptate de ambele tabere politice. Stiu, este foarte dureros si grav ceea ce spun, dar sunt trei ani de cand - printre destui altii - atrag constant atentia asupra acestui pericol, lucrurile au ajuns deja foarte departe.

Pur si simplu, politicienii nu mai respecta institutiile statului si nu mai recunosc arbitrajul lor. Este simptomatic cum justitia e atacata permanent dintr-o parte sau alta, in functie de cazul zilei (in timp ce fiecare dintre taberele politice incearca s-o controleze), cum serviciile speciale au devenit subiect de dispute teritoriale intre fortele politice, cum CCR - departe de a fi ea insasi apolitica - este atacata si pusa sub presiune cand de USL-isti, cand de basisti  de la caz la caz.

In aceste conditii, pretentiile politicienilor ca institutiile statului sa faca curat acolo unde ei au creat o enorma mizerie sunt cel putin ipocrite. In realitate, avand exercitiul incalecarii politice a institutiilor, nici una dintre taberele politice nu este dispusa sa accepte decat deciziile care ii sunt convenabile.

De aceea, este iluzoriu sa ne asteptam la o rezolvare "tehnica" a actualei dispute. Solutia la razboiul politic nu poate fi decat tot politica. Altfel, vom continua sa vedem cum USL-istii si basistii se ameninta reciproc cu puscaria si merg pana in panzele albe intr-un razboi total, pe viata si pe moarte, in care eventualele decizii nefavorabile ale institutiilor statului sunt vazute doar ca obstacole care trebuie depasite.

Amanarea verdictului CCR asupra referendumului ar trebui, de aceea, vazuta ca o oportunitate, poate ultima, oferita politicienilor de a gasi o solutie politica pentru iesirea din criza actuala. Orice va decide CCR pe 12 septembrie, este de asteptat ca una sau alta dintre tabere sa conteste, rezultatul fiind o si mai accentuata decredibilizare a democratiei in Romania, a capacitatii acestei tari de a se autoguverna. Ragazul de sase saptamani ar trebui folosit nu doar pentru verificarea listelor electorale de catre institutiile publice abilitate, ci si pentru pregatirea unor solutii politice in diferitele scenarii posibile dupa 12 septembrie; altfel, vom ajunge de unde am plecat si oricine ramane la putere va avea o grava problema de credibilitate si legitimitate.

Pentru ca o solutie politica sa fie posibila, sunt cateva conditii de baza:

Soarta Romaniei la ruleta politicienilor jucatori (RO)

Cand scriu aceste randuri, nu este clar daca pragul de participare impus de Curtea Constitutionala pentru validarea referendumului de demitere a lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei va fi atins. Speranta mea este ca pragul sa fie depasit si referendumul sa fie validat - situatia contrara ar crea enorm de multe probleme si ar putea da lovitura de gratie unei democratii deja grav ranite.
In acelasi timp, judecata rece imi spune ca rezultatul cel mai probabil, conform tendintei din ultimele ore, este o participare la vot sub 45% pana la inchiderea urnelor, atragand invalidarea referendumului si revenirea lui Basescu la Cotroceni.

Dar, indiferent de ce se va intampla, ceea ce voi scrie mai jos isi pastreaza valabilitatea.

Pozitia mea (RO)

Printre protagonistii evenimentelor din ultima vreme din politica romaneasca, care au pus pe jar tara si Europa, este foarte greu de gasit vreun personaj pozitiv.
Nici Basescu, nici Antonescu si Ponta, nici chiar institutiile "independente" care se plang de presiunile politice la care sunt supuse nu sunt usa de biserica.

Dar pentru ca avem niste alegeri de facut, a-i pune pe toti in aceeasi oala nu este suficient si nu prea ne ajuta. Chiar daca fiecare are partea lui de vina, judecata si raspunsul trebuie sa fie individualizate.

Ce au facut USL-istii in ultimele saptamani este o barbarie. Trec peste neagra prostie - la care m-am mai referit - de a le sufla din nou in panze basistilor, tocmai cand acestia trageau sa moara politic. Trec peste inconstienta de a-si pune in cap Europa si mai toti aliatii nostri occidentali, prin manevre politice de subtilitatea unui rinocer aterizat pe o scena de opera (si cu o strategie de comunicare de calitatea unui grohait derutat). Trec peste ofensa grobiana si total inutila la adresa multor oameni de buna credinta, care si-au vazut insultata (cel putin) inteligenta cu un discurs politic puternic reminiscent al fesenismului primitiv de la inceputul anilor 1990.
Ramane faptul indiscutabil - si profund nelinistitor pentru mine - ca noua putere USL-ista s-a dovedit la fel de dispusa ca predecesorii ei basisti, ba chiar pe alocuri mai abitir, sa forteze limitele regulilor, cutumelor si practicii democratice in focul razboiului politic. Abia ce ma bucuram ca a fost tras pe linie moarta marele vandal politic al ultimului deceniu, ca i-au si aparut continuatorii, din cealalta parte a spectrului politic.
Ca unul care scrie de aproape trei ani impotriva abuzurilor basiste, cred ca sunt indreptatit sa spun ca increderea mea in USL ca solutie pentru Romania este acum la cota zero.


Pe de alta parte, ca sa-mi treaca prin cap ideea de a-l sustine pe Basescu in acest moment - sper, de final - al carierei lui politice, ar trebui sa mi se extirpe toata memoria recenta.

Presedintele suspendat, care zice acum ca se lupta nu pentru a-si apara scaunul, ci pentru a salva statul de drept, care se proclama campion al constitutionalismului, erou al respectarii procedurilor, protector al justitiei si al institutiilor independente, este acelasi care a calcat in picioare cu brutalitate cam toate regulile si institutiile in ultimii ani, dand efectiv inapoi ceasul constructiei democratice in Romania.

El este cel care, in 2009, impotriva spiritului Constitutiei si batjocorind democratia, a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa vina la guvernare si a impus un guvern nelegitim, pe care l-a tinut la putere pana in panzele albe. El este cel care a girat falsificarea configuratiei politice a Parlamentului, rezultata din alegeri, pentru a-si pastra propriul partid la putere. El este cel care a sters pe jos cu Parlamentul si care si-a subordonat guvernul pana la niveluri grotesti care se mai vad, in partea noastra de lume, doar in unele state post-sovietice. El este cel care a si-a contruit puterea personala cu sprijinul serviciilor secrete, care a atacat constant institutiile statului care nu-i erau subordonate (intre care justitia, si nu doar o data), care a transformat anti-coruptia in arma politica si instrument de putere, care a catalogat Curtea Constitutionala drept "o institutie penibila" (inainte de a o decora, recent). Guvernul sustinut de el a dat ordonante anticonstitutionale in serie, oamenii lui au trecut peste orice reguli pentru a-si impune dominatia politica la CCR, ba au furat chiar si votul in Parlament (cel putin la Legea pensiilor, in 2010). Oameni ca Blejnar, Udrea, Videanu si multi altii de genul asta au prosperat la varful puterii in timpul regimului basist. Basescu este cel care a adus Romania periculos de aproape de limita neguvernabilitatii si a haosului social. Regimul basist este cel care are pe constiinta vieti pierdute prin politici antisociale scelerate (pretinse de dreapta).

Pentru aceste motive, si pentru multe altele consemnate in detaliu pe acest blog din octombrie 2009 incoace, la referendumul din 29 iulie voi vota fara nici o ezitare pentru demiterea lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei. 

Noii vandali (RO)

Ce se intampla in aceste zile la USL seamana cu lucrarea unui virus misterios al nebuniei colective.

Incoltiti si hartuiti de Basescu (da, cu metode securistice - dar trebuia sa se astepte la asta si sa fie pregatiti!), Ponta si ai lui si-au pierdut cumpatul si au intrat in jocul adversarului.

Reactioneaza isteric si distructiv, creand enorme pagube colaterale. Infuriati de Basescu si incapabili sa-i raspunda direct, isi varsa furia asupra unor institutii (Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului - nemaivorbind de TVR, ICR, CNATDCU, sau de persistenta in magaria schimbarii radicale a sistemului de vot chiar inainte de alegeri). USL seamana cu un boxer turbat care, lovind mai mult pe langa adversar, a invinetit ochii multor spectatori.

Principala victima colaterala a acestei intunecari a mintii este democratia romaneasca. Deja siluita de basisti de trei ani incoace de abia-si mai tragea rasuflarea, ordinea democratica este din nou calcata violent in picioare, in razboiul politic. PDL crease deja precedente nefaste, care se pot sterge doar in decenii de practica democratica riguroasa; acum, USL escaladeaza nivelul abuzului politic si da lovitura de gratie oricarei iluzii de civilizatie democratica pe Dambovita.

Se putea altfel?
Desigur, cu putina inteligenta.

O magarie a noii puteri (RO)

UPDATE: Salut reactia prompta si exemplara a lui Lilick. Sper sa ne strangem mai multi.
------------
M-am abtinut sa-mi dau cu parerea in scandalurile legate de unele nominalizari de ministri din noul guvern - pentru ca nu aveam informatii complete si, oricum, erau destui ochi pe Ponta. Mi-am zis ca e cazul sa astept primele masuri concrete ale noii puteri.

Dar votarea in Senat a asa-zisului "uninominal pur" pentru alegerile parlamentare si luarea de pozitie explicita a lui Ponta in favoarea acestei batjocuri antidemocratice ma revolta. Argumentele pe care le foloseste sunt nu doar false, ci de-a dreptul perfide.

Pentru cine nu stie, societatea civila si blogosfera se lupta de multa vreme pentru corectitudinea alegerilor si impotriva schimbarii abuzive, inainte de scrutin, a sistemului electoral, cu scopul avantajarii taberei aflate la putere (vedeti, de exemplu, aici, aici sau aici). Indiferent ce partid sau candidat sustineti, sistemul votat in Senat va ia din mana poate singura parghie democratica pe care o aveti de a influenta puterea - votul odata la patru ani. Ca tara cu democratie periculos subrezita, ne furam singuri caciula acceptand asa ceva. Cu sistemul votat in Senat, este foarte posibil ca o tabara politica, aflata pe val la un moment dat, sa obtina o majoritate zdrobitoare in parlament (de exemplu, 90% dintre mandate cu 45-55% din voturi, cum are USL acum); opozitia poate fi maturata, iar infiintarea de noi partide care sa poata intra in parlament ar deveni practic imposibila.

Faptul ca basistii au fost primii care au imaginat aceasta aberatie, pe vremea cand li se parea ca este o metoda de a se mentine la putere, si ca acum sunt batuti cu propriile arme (cu un astfel de sistem si cu scorul actual din sondaje, PDL risca serios sa nu mai intre in parlament) nu este catusi de putin o scuza, dimpotriva. Mai devreme decat ma asteptam, se intampla lucrul de care ma temeam:

Guvern non-politic, nu anticipate! (RO)

UPDATE (7/02): Mintea romanului de pe urma... Ponta ar vrea acum guvern non-politic, de tehnocrati, dupa ce ieri a insistat (impreuna cu PNL si PC) pentru alegeri anticipate cat mai curand. Sper sa mai aiba ocazia sa discute asta - de exemplu, daca echipa lui Ungureanu este respinsa de Parlament - dar nu sunt mari sanse.

Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inca din toamna lui 2009 - demisia unui guvern nelegitim - se intampla, in sfarsit, acum. Iesirea oamenilor in strada a avut pana la urma efect, un efect in cascada, care a schimbat radical datele problemei, antrenand o serie de concesii disperate ale puterii - retragerea legii Sanatatii si reinstalarea lui Raed Arafat la minister, demiterea lui Baconschi, suspendarea taxei de poluare s.a.m.d. Situatia a devenit si mai greu de sustinut dupa ce decizia Curtii Constitutionale impotriva comasarii alegerilor a marcat inca un precedent in seria deciziilor neconstitutionale impuse de guvernul Boc prin angajarea raspunderii.

Am inceput acest blog cu peste doi ani in urma, in timpul crizei politice din 2009, pentru ca am simtit un pericol iminent la adresa ordinii democratice din Romania. Evenimentele care au urmat mi-au confirmat, din pacate, temerile. Sub lozinca reformarii statului, presedintele Basescu a fortat mentinerea unui guvern nedemocratic, impotriva majoritatii politice din Parlament. Ulterior, puterea portocalie a subminat sistematic institutiile democratice, incepand chiar cu Parlamentul (lucru despre care am scris pe larg). Din pacate, opozitia nu a vrut sau nu a putut sa apere integritatea institutiilor, principiilor si regulilor democratiei, parand de cele mai multe ori mai preocupata de scorul propriului meci politic cu puterea, decat de soarta democratiei romanesti.

Plecarea acestui guvernul nelegitim creeaza in ceasul al 12-lea o deschidere intr-o situatie de fundatura adanca, in care Basescu si ai lui adusesera politica romaneasca. Dar totul depinde de cum va fi folosita aceasta fragila deschidere.

Parerea mea este ca, in acest moment, telul opozitiei trebuie sa fie instaurarea unui guvern interimar - preferabil non-politic - de consens cat mai larg, care sa gestioneze afacerile curente si sa organizeze alegeri corecte. In felul acesta, s-ar putea restabili cat de cat credibilitatea procesului democratic (dupa ce, la un moment dat, corectitudinea viitoarelor alegeri a fost in mare pericol - vezi de exemplu comentariul Alinei Mungiu-Pippidi pe aceasta tema) si s-ar putea porni pe drumul lung al recladirii institutiilor democratiei in Romania.

Graba de a avea alegeri anticipate (vezi reactia la cald a lui Victor Ponta) cred ca tine mai mult de interesul politic al opozitiei de a capitaliza cat mai rapid actualul avantaj din sondaje, decat de bunul mers al tarii. Alegeri urmeaza sa aiba loc oricum in toamna, iar intre timp avem si alegeri locale. Mai importanta decat rapiditatea alegerilor acum este corectitudinea si credibilitatea lor - pur si simplu, Romania nu isi mai permite inca in rand de alegeri cu rezultate contestate sau contestabile. Este urgent nu sa-l instalam pe Ponta la Palatul Victoria, ci sa restauram ordinea democratica.

Cine mai apara ordinea de drept? (RO)

Dupa ce a fost nevoita sa se recunoasca invinsa in incercarea de a desfiinta sectoarele Bucurestiului, puterea portocalie mareste miza cu reorganizarea teritoriala a intregii tari. Planul este inlocuirea actualelor judete cu 8 regiuni ('super-judete') pe baza actualelor regiuni de dezvoltare.

Si cum vrea sa faca o schimbare de asemenea anvergura si cu implicatii majore pentru tara? Pai, cum stie: prin procedura angajarii raspunderii guvernului (de fapt, un eufemism pentru retezarea oricarei dezbateri si punerea la lucru a masinii de vot, o modalitate folosita intensiv de portocalii).

Ar fi o mica problema: in cazul unei reorganizari teritoriale, procedura este ilegala (cf. art.13 alin.3 din legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie").

Va surprinde?