Ce cred despre... (RO)

1. Condamnarea definitiva a lui Adrian Nastase la inchisoare cu executare

Ma bucura vestea si rezonez in mare masura cu ce a scris Vlad Mixich pe aceasta tema, desi nu suntem tocmai colegi de generatie. Cred insa ca este doar un inceput: daca Nastase ramane singurul condamnat dintre politicienii de varf, nu avem un progres real.

Despre pesedistii care il jelesc pe Nastase (vezi aici, aici, aici), pot sa spun ca nu ma impresioneaza; mi s-ar parea decent ca, in perioada urmatoare, in calitate de politicieni ai puterii, sa se abtina de la comentarii ce ar putea fi interpretate ca imixtiuni in domeniul Justitiei. In ce ma priveste, am o amintire inca vie a vietii in Romania sub Nastase si - desi nu-mi sta in fire sa ma bucur de raul altuia - cred ca decizia de astazi a curtii este un inceput de dreptate. Sigur, dupa ce justitia din Romania s-a pronuntat definitiv, Nastase este liber sa-si apere cauza mai departe la instantele europene.


2. Cazul ICR / Patapievici si prostia politicienilor 

Cum am mai scris, d-l Patapievici a facut politica basista, nesocotind datoria de impartialitate si de rezerva politica a unui slujbas al statului. De altfel, Patapievici continua sa faca politica si acum, prin felul in care conduce polemica cu guvernul. Ca sa fie mai clar ce vreau sa spun, comparati cu atitudinea - intr-o situatie oarecum asemanatoare, desi mult mai serioasa - lui Raed Arafat cand a fost atacat de presedintele Basescu: a refuzat sa se angajeze in controverse politice, a demisionat, a refuzat instrumentalizarea politica a gestului sau de rezistenta, nu a incercat sa-si construiasca o platforma politica speculand simpatia populara. Prin contrast, Patapievici si-a inceput apararea cu un atac la primul ministru.

Pe de alta parte, felul in care puterea USL a gestionat situatia a fost sinistru. Pe langa aspectul grav al emiterii unei ordonante de urgenta cu privire la ICR, ocolind procedura democratica normala, am fost stupefiat de unele declaratii din zona puterii. Nu stiu cat simt al umorului are Victor Ponta, dar glumita lui de la Viena ("de ce e nelinistit Patapievici, ca nu vreau sa-l schimb?") imi aminteste, extrem de nelinistitor, de agresivitatea aroganta a lui Adrian Nastase, pe vremea cand avea Romania la picioare. Iar declaratia purtatorului de cuvant PNL-ist despre cei care protesteaza impotriva ordonantei mi-a adus aminte foarte neplacut de Ion Iliescu in 1990, pentru care cei din Piata Universitatii erau platiti de forte obscure ale opozitiei. Este de-a dreptul penibil - ca purtator de cuvant al puterii in Romania anului 2012 - sa raspunzi in acest fel, cu atac la persoana preopinentilor, in loc sa te limitezi la argumente; in plus, nu toti cei care protesteaza pot fi catalogati cu usurinta drept basisti: de pilda, Tolontan sau Romania Curata au luat pozitii clare in trecutul recent si impotriva abuzurilor politice ale portocaliilor.

Cred ca, din prostie si aroganta, puterea actuala si-a creat singura o problema care ar putea deveni semnificativa. Mai cred ca o eventuala victorie a protestatarilor - de exemplu prin retragerea ordonantei de urgenta si initierea unei dezbateri publice asupra rolului ICR - ar fi un lucru bun pentru democratia romaneasca si o lectie utila pentru putere ca nu orice este permis si ca respectarea procedurilor este cel putin la fel de importanta ca rezultatul urmarit.


3. Scandalul plagiatului lui Ponta

Parerea mea merge in sensul celei exprimate de Moshe & Mordechai. Daca Ponta este suspect ca ar fi trisat cu lucrarea de doctorat, este normal sa i se ceara explicatii. Daca este vinovat, cred ca ar fi de bun simt sa se retraga de la sefia guvernului - e vorba aici de prestigiul si imaginea tarii pe care o reprezinta ca premier.
Ipoteza ca majoritatea doctoratelor din Romania ar fi bazate pe fals merita o investigatie serioasa in perioada urmatoare. In orice caz, asta nu-l scuza pe Ponta.
Pe de alta parte, daca - asa cum se afirma destul de credibil din multe surse - Basescu si serviciile secrete se afla la originea scandalului, cred ca ar fi un argument serios pentru accelerarea suspendarii presedintelui. Cum am mai scris pe blog, cred ca suspendarea lui Basescu din functie este un gest necesar de igiena democratica si exista deja suficiente motive pentru un astfel de demers; daca, in plus, Basescu se dovedeste a fi in continuare un factor de subminare a ordinii democratice prin folosirea institutiilor statului in interes politic, suspendarea devine o urgenta.


4. Demisia ministrului Culturii, Mircea Diaconu, dupa decizia nefavorabila lui de la ICCJ

Am simpatie si respect pentru Mircea Diaconu, dar este esential ce spune Alina Mungiu-Pippidi: "suntem in Europa, legea se aplica". As adauga ca legea se aplica inclusiv - sau mai ales - cand nu ne convine. Consider ca Diaconu a luat decizia corecta atat in privinta demisiei, cat si in privinta ramanerii in politica alaturi de PNL. Poate ar trebui sa se intrebe cum a ajuns in aceasta situatie umilitoare si daca n-ar fi putut sa o evite.




***
Imi devine din ce in ce mai clar ca vom asista, in perioada urmatoare, la o lupta politica extrem de murdara in Romania. Ma tem ca nici una dintre tabere nu va avea scrupule, se va lupta cu orice mijloace, pe viata si pe moarte. In acest context, cred ca - mai mult ca niciodata - singurul refugiu al cetateanului normal este de a judeca situatia strict pe baza de principii si criterii obiective - cum ar fi respectul fata de legi si institutii, acelea pe care le (mai) avem. Partizanatul politic, indiferent de tabara careia i se aliniaza, devine o optiune extrem de riscanta din punct de vedere etic.

Daca cei interesati de soarta democratiei si a statului de drept mai mult decat de miza acapararii puterii de catre o tabara politica sau alta nu constituie o masa critica, daca ne lasam antrenati, ca societate, in acest razboi politic, ne vom putea sfasia intre noi pana cand nu mai ramane nimic in picioare in aceasta tara.