Printre zvarcolirile din ulimele zile ale unei puteri ilegitime care si-a pierdut aproape orice urma de ratiune si directie, se petrece un episod mai mic, la scara individuala, pe care as dori sa-l consemnez.
Monica Macovei s-a ilustrat, din pozitia de ministru al Justitiei in perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, ca o luptatoare impotriva coruptiei. Intr-o perioada in care Romania avea mare nevoie sa convinga Comisia Europeana de seriozitatea eforturilor anti-coruptie, Macovei a reusit sa castige increderea Bruxelles-ului - in primul rand, a comisarului pentru Justitie si Afaceri Interne, Franco Frattini. De aceea, este creditata cu un merit important in aderarea la termen a Romaniei la UE.
Imaginea cu care a ramas din acea perioada are trecere si la export. Dupa ce nu a mai fost ministru, Monica Macovei a fost consilier special al premierului Macedoniei, Nikola Gruevski, in domeniul anti-coruptiei. Din 2009 este parlamentar european (din partea PD-L, membra a grupului PPE) si continua sa promoveze cu succes initiative anti-coruptie.
Monica Macovei m-a intrigat multa vreme. Ca multi altii, i-am admirat la inceput, cand a devenit ministru in guvernul Tariceanu, determinarea. Chiar si aparenta ei inadaptare la conventiile politicii mi-au facut-o initial simpatica. Ulterior, insa, am inceput sa-mi pun unele intrebari. Odata cu trecerea timpului, certitudinile mele despre Macovei s-au imputinat, iar intrebarile s-au inmultit.
Cu un an in urma, am scris despre ea, exprimandu-mi unele indoieli asupra strategiei anti-coruptie din perioada ei de ministeriat (decembrie 2004 - aprilie 2007). Nu ii contestam in mod fundamental buna credinta, observam doar ca abordarea ei fusese discutabila atat ca eficacitate, cat si ca filozofie bazata pe represiune si control politienesc; in plus, tactica pe care o adoptase parea pe alocuri suspect de convenabila la nivelul imaginii personale (in engleza exista o vorba foarte buna pentru asta: self-serving).
Intre timp, s-au mai petrecut unele lucruri care mi-au clarificat indoielile si care ma fac sa simt nevoia de a mai scrie o data, probabil ultima, despre fosta campioana a anti-coruptiei dambovitene.
