CCR si-a atins limitele, solutia trebuie sa fie politica (RO)

Decizia Curtii Constitutionale (CCR) de a amana cu mai mult de o luna verdictul privind validarea referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei, dincolo de motivele tehnice invocate (nevoia de verificare a listelor electorale), semnaleaza faptul ca institutiile statului nu pot fi folosite la infinit pentru rezolvarea conflictelor politice.

Clasa politica este responsabila sa creeze solutii politice pentru problemele tarii. La noi, dimpotriva, de ani de zile clasa politica nu creeaza solutii, ci creeaza ea insasi probleme, pe care apoi se asteapta sa le rezolve altii: justitia, administratia, CCR, Europa, electoratul s.a.m.d. In loc sa creeze optiuni, politicienii nostri creeaza incontinuu blocaje. In loc sa intareasca institutiile statului capabile sa arbitreze in astfel de situatii, ei le submineaza si le antreneaza in lupta lor politica.
Situatia nu dateaza din iulie 2012 - pentru reamintire, vedeti un exemplu din multele posibile aici (din mai 2010): este vorba de acelasi tip de fundatura prin griparea mecanismelor legale si institutionale de rezolvare a conflictului politic.Ce este nou de data aceasta este ca ambele tabere politice s-au dovedit la fel de incapabile de a produce solutii si la fel de dispuse sa tarasca tara, fara mila si discernamant, in rafuielile lor.

Este iluzoriu sa mai asteptam acum, dupa ani de "fragezire" politica a institutiilor statului, ca institutiile "independente" sa rezolve razboiul politic. Orice ar face ele, nici nu mai au - dupa ce au suferit asalturi politice repetate - credibilitatea si prestanta de a da solutii definitve si indiscutabile, si nici nu au garantia ca verdictele lor vor fi acceptate de ambele tabere politice. Stiu, este foarte dureros si grav ceea ce spun, dar sunt trei ani de cand - printre destui altii - atrag constant atentia asupra acestui pericol, lucrurile au ajuns deja foarte departe.

Pur si simplu, politicienii nu mai respecta institutiile statului si nu mai recunosc arbitrajul lor. Este simptomatic cum justitia e atacata permanent dintr-o parte sau alta, in functie de cazul zilei (in timp ce fiecare dintre taberele politice incearca s-o controleze), cum serviciile speciale au devenit subiect de dispute teritoriale intre fortele politice, cum CCR - departe de a fi ea insasi apolitica - este atacata si pusa sub presiune cand de USL-isti, cand de basisti  de la caz la caz.

In aceste conditii, pretentiile politicienilor ca institutiile statului sa faca curat acolo unde ei au creat o enorma mizerie sunt cel putin ipocrite. In realitate, avand exercitiul incalecarii politice a institutiilor, nici una dintre taberele politice nu este dispusa sa accepte decat deciziile care ii sunt convenabile.

De aceea, este iluzoriu sa ne asteptam la o rezolvare "tehnica" a actualei dispute. Solutia la razboiul politic nu poate fi decat tot politica. Altfel, vom continua sa vedem cum USL-istii si basistii se ameninta reciproc cu puscaria si merg pana in panzele albe intr-un razboi total, pe viata si pe moarte, in care eventualele decizii nefavorabile ale institutiilor statului sunt vazute doar ca obstacole care trebuie depasite.

Amanarea verdictului CCR asupra referendumului ar trebui, de aceea, vazuta ca o oportunitate, poate ultima, oferita politicienilor de a gasi o solutie politica pentru iesirea din criza actuala. Orice va decide CCR pe 12 septembrie, este de asteptat ca una sau alta dintre tabere sa conteste, rezultatul fiind o si mai accentuata decredibilizare a democratiei in Romania, a capacitatii acestei tari de a se autoguverna. Ragazul de sase saptamani ar trebui folosit nu doar pentru verificarea listelor electorale de catre institutiile publice abilitate, ci si pentru pregatirea unor solutii politice in diferitele scenarii posibile dupa 12 septembrie; altfel, vom ajunge de unde am plecat si oricine ramane la putere va avea o grava problema de credibilitate si legitimitate.

Pentru ca o solutie politica sa fie posibila, sunt cateva conditii de baza:

Soarta Romaniei la ruleta politicienilor jucatori (RO)

Cand scriu aceste randuri, nu este clar daca pragul de participare impus de Curtea Constitutionala pentru validarea referendumului de demitere a lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei va fi atins. Speranta mea este ca pragul sa fie depasit si referendumul sa fie validat - situatia contrara ar crea enorm de multe probleme si ar putea da lovitura de gratie unei democratii deja grav ranite.
In acelasi timp, judecata rece imi spune ca rezultatul cel mai probabil, conform tendintei din ultimele ore, este o participare la vot sub 45% pana la inchiderea urnelor, atragand invalidarea referendumului si revenirea lui Basescu la Cotroceni.

Dar, indiferent de ce se va intampla, ceea ce voi scrie mai jos isi pastreaza valabilitatea.

Noii vandali (RO)

Ce se intampla in aceste zile la USL seamana cu lucrarea unui virus misterios al nebuniei colective.

Incoltiti si hartuiti de Basescu (da, cu metode securistice - dar trebuia sa se astepte la asta si sa fie pregatiti!), Ponta si ai lui si-au pierdut cumpatul si au intrat in jocul adversarului.

Reactioneaza isteric si distructiv, creand enorme pagube colaterale. Infuriati de Basescu si incapabili sa-i raspunda direct, isi varsa furia asupra unor institutii (Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului - nemaivorbind de TVR, ICR, CNATDCU, sau de persistenta in magaria schimbarii radicale a sistemului de vot chiar inainte de alegeri). USL seamana cu un boxer turbat care, lovind mai mult pe langa adversar, a invinetit ochii multor spectatori.

Principala victima colaterala a acestei intunecari a mintii este democratia romaneasca. Deja siluita de basisti de trei ani incoace de abia-si mai tragea rasuflarea, ordinea democratica este din nou calcata violent in picioare, in razboiul politic. PDL crease deja precedente nefaste, care se pot sterge doar in decenii de practica democratica riguroasa; acum, USL escaladeaza nivelul abuzului politic si da lovitura de gratie oricarei iluzii de civilizatie democratica pe Dambovita.

Se putea altfel?
Desigur, cu putina inteligenta.

Antonescu, sahist (RO)

La Bucuresti, opozitia joaca sah cu puterea.
Si zice ca a dat "sah mat".

Cum a facut-o?
Intre altele, escaladand aberatia basista cu alegerea primarilor intr-un singur tur, cu o propunere de a alege la fel si parlamentarii. (De ce nu si presedintele, ma gandesc?)
"De asemenea, vrem sa propunem, in acelasi proiect de modificare a legii electorale, ca in conformitate cu optiunea exprimata la referendum de romani, sa alegem parlamentarii intr-un singur tur, deci uninominal curat si, de asemenea, interzicerea traseismului politic, traseismului parlamentar, cu pierderea mandatului ca in cazul primarilor daca se paraseste partidul sub numele caruia respectiva persoana a devenit parlamentar", a anuntat [Crin] Antonescu, citat de agentia Agerpres.
(Care referendum, Crin draga?? Care "uninominal curat"??)

Sa recapitulam:
Acum trei saptamani, Antonescu se opunea (pe buna dreptate) alegerii primarilor intr-un singur tur. Acum, vrea sa extinda sistemul si la deputati si senatori.

De parca nu e de ajuns ca avem pe cap puterea basista, ne-a blagoslovit Cel de Sus si cu o opozitie impotenta si slaba de minte. Vorba vine cu Cel de Sus, pentru ca de fapt ma tem ca avem exact clasa politica pe care o meritam, ca doar n-au ales-o altii in locul nostru si nici n-a picat din cer.

Despre coruptie si alti demoni: cursa de soareci si instinctul sinucigas al opozitiei (RO)

De vreo 15 ani, s-a instapanit ideea ca pentru tarile post-comuniste din Europa de Est principala problema de guvernare o reprezinta coruptia. A contribuit la acest lucru o tendinta mai larga pe plan international de a acorda din ce in ce mai multa atentie acestui fenomen (de pilda, din 1995 Transparency International a inceput sa publice faimosul clasament al tarilor pe baza Indicelui de Perceptie a Coruptiei, care a avut si continua sa aiba o influenta considerabila asupra mentalului colectiv); iar in regiunea noastra, a contat inca si mai mult accentul pus de Comisia Europeana pe combaterea coruptiei in tarile candidate, care a devenit un leitmotiv al procesului de integrare.

Cu timpul, s-a instapanit corectitudinea politica a 'anti-coruptiei', cu propriul cod de comunicare, cuvinte-cheie si clisee goale de sens. A pune la indoiala importanta primordiala, absoluta a masurilor anti-coruptie a devenit un tabu. Nesurprinzator, tarile care au trecut prin angrenajul integrarii europene si rapoartelor de monitorizare aferente au ajuns campioane la masuri anti-coruptie, desi impactul acestor masuri in unele cazuri ramane cel putin indoielnic.

Romania nu a facut exceptie - dimpotriva, avand (impreuna cu Bulgaria) o situatie mai grava din punct de vedere al coruptiei decat alte tari candidate, a fost privita cu mai mare atentie si supusa unor conditionalitati speciale, care continua pana in ziua de azi (prin Mecanismul de Cooperare si Verificare). In aceste conditii, a devenit perfect posibil ca pe baza retoricii anti-coruptie sa fie castigate alegeri (Basescu) sau sa fie construite cariere politice (cazul Monica Macovei, despre care am mai scris aici si aici).

De ce ar fi asta o problema?

Pentru ca premisa pe care se bazeaza politica anti-coruptiei in zilele noastre ar putea fi gresita, cel putin in cazul anumitor tari, printre care si Romania.
Aceasta premisa, care vede in coruptie o radacina a raului politic, economic si social, distorsioneaza intelegerea situatiei de fapt din unele tari post-comuniste. In realitate, principala problema a acestor tari este fragilitatea democratiei,  slabiciunea institutiilor care garanteaza pluralismul politic si limiteaza excesele autoritariste.

Nu neg ca Romania (ca si alte tari din regiune) are o problema cu coruptia si ca ceva ar trebui facut in privinta asta. Dar chestiunea cruciala este: cu ce pret? Pentru ca Romania mai are si alte probleme, de pilda cu democratia. 
Raspunsul este ca, intr-o democratie inca neconsolidata, obiectivul anti-coruptiei nu trebuie sa capete prioritate asupra chestiunii esentiale a pastrarii ordinii democratice. Combaterea coruptiei este un lucru bun, dar nu cu pretul slabirii garantiilor democratice. Intre eradicarea coruptiei si salvarea democratiei, daca se ajunge in situatia de a trebui sa alegem, alegerea corecta este in favoarea democratiei - pentru simplul motiv ca, intr-o democratie, chiar imperfecta, se poate lupta si cu coruptia; dar intr-o non-democratie, chiar construita pe retorica anti-coruptie, acest lucru poate deveni la un moment dat imposibil si nu mai exista nici cale de intoarcere.

Cei care saluta neconditionat orice ancheta sau arestare sub acuzatii de coruptie ar trebui sa se gandeasca de doua ori. Lupta anti-coruptie are valoare doar daca fundamentul democratic nu este pus in pericol.

Sa ne amintim:
In 1989, est-europenii au iesit in strada, in primul rand, pentru libertate si pentru lichidarea monopolului comunist asupra puterii politice. Principalul castig al revolutiei anti-comuniste a fost reinstaurarea pluralismului politic si a drepturilor cetatenesti. Miza politicienilor reformisti din anii 1990 a fost crearea cat mai rapida a unei rupturi ireversibile cu trecutul, prin solutii gen "terapie de soc" (Balcerowicz in Polonia, Gaidar in Rusia); in acest context, prioritatea absoluta era deschiderea cat mai rapida spatiului economic si politic si spargerea monolitului puterii comuniste, pentru ca acesta sa nu se poata reface. La inceputul anilor 1990, anti-coruptia nu facea parte din arsenalul politic al anti-comunistilor, dimpotriva, in unele cazuri discursul legalist, anti-coruptie a fost promovat de partizanii status-quo-ului, in incercarea da a bloca reformele radicale care se preconizau. Rusia din perioada lui Eltin este un exemplu ilustrativ: s-au facut reforme democratice esentiale, a inflorit insa si coruptia; ulterior, Putin a folosit cu succes discursul anti-coruptie si anti-oligarhi - un fel de "moguli" ai lor - pentru a anula o parte a reformelor democratice din prima jumatate a anilor 1990 si pentru concentra din nou puterea intr-o singura mana.

Lectia principala este ca atunci cand anti-coruptia incape pe mana anti-democratilor, riscul este major.
Fortele politice democratice ar trebui sa fie foarte atente sa evite o astfel de situatie, in primul rand tinand coruptia sub control cand sunt la putere pentru a nu exaspera oamenii (se stie, oamenii disperati sunt mai usor de manipulat) si, in al doilea rand, nepermitand taberei autoritare sa monopolizeze cauza atat de populara a combaterii coruptiei.

***

Dupa ce Basescu a castigat doua randuri de alegeri jucand cartea anti-coruptiei (in 2004 a vorbit de tepe in Piata Victoriei, in 2009 s-a razboit cu "mogulii"), rezultatele arata in felul urmator: situatia coruptiei in Romania nu s-a ameliorat semnificativ, in schimb basescienii au preluat controlul cvasi-total asupra tuturor institutiilor statului, pe ici-pe colo (destul de des) fortand regulile jocului. Ca si in cazul reformei statului de vreo doi ani incoace, povestea mai lunga a anti-coruptiei in Romania are prea putin de-a face cu obiectivul declarat al intaririi integritatii, in schimb are foarte mare legatura cu lupta pentru acapararea puterii, in care o factiune foloseste retorica anti-coruptie pe post de instrument politic (vedeti de exemplu aici).

Sa mai fie posibil, in aceste conditii, ca Basescu si ai lui sa repete aceasta farsa?

De ce nu? Pot sa incerce, sperand ca romanii vor mai putea fi pacaliti inca o data cu acelasi truc. 

Iar cand opozitia le da o mana de ajutor, punandu-se singura in off-side si contribuind la scrierea unui nou scenariu al luptei lui Basescu cu sistemul ticalosit, lucrurile incep sa capete parfum de verosimilitate.

Ma refer, desigur, la chestiunea recentei arestari a presedintelui Consiliului Judetean Arges, un puternic pesedist local.

Nu am suficiente informatii sa-mi dau cu parerea asupra chestiunii de fond. Ca si altii, observ si eu ca pare sa existe o diferenta in felul in care structurile de forta (politia, procuratura, serviciile secrete) trateaza politicienii opozitiei si, respectiv, politicienii puterii. Intre altele, se pare ca Nicolescu chiar are probleme serioase de sanatate, spre deosebire de Monica Ridzi.

Dar felul in care au reactionat cei din opozitie cred ca este fundamental gresit, pentru ca nu face decat sa dea apa la moara noii piese de teatru regizate de putere. Conform acesteia, alianta de opozitie pe cale de a se crea devine o "alianta a penalilor" care isi apara coruptii si da atacul la Justitie, iar PSD, PNL si PC "fac zid impotriva Justitiei" sau chiar ar fi pornit jihad-ul impotriva ei. Povestea deja se scrie singura, personajele negative (Ponta si Antonescu) intrandu-si perfect in rol.

Ce ar trebui facut?

Cand fu Tica... (RO)

Cei doi titani ai politicii romanesti, divizia "opozitie" - i-am numit desigur pe Ponta si Antonescu - sunt mereu in contratimp. Fie intre ei, fie cu situatia. Cand vrea Crin, nu vrea Victoras; cand ii vine pofta micului Titulescu, i se apleaca domnului cu nume de floare; cand, in fine, ar vrea amandoi, nu se mai poate...

Iar noi, desigur, ar trebui sa-i credem ca se dau de ceasul mortii sa apere statul de drept, sa darame guvernul si sa salveze tara.

Atentie, pericol! (RO)

Semnificatia anuntului socant al lui Basescu ca renunta la serviciile Politiei si Jandarmeriei este ca presedintele isi continua neabatut planul de disolutie a ordinii legale si constitutionale din Romania, despre care am avertizat pe acest blog.

Cum am scris acum cateva luni (pentru argumentatia completa recomand citirea intregii postari si a trimiterilor de acolo):

[...] Basescu, sub pretextul reformelor, urmareste de fapt o agenda radicala de subminare a ordinii constitutionale si a institutiilor cheie ale statului. Devine acum tot mai clar ce vrea sa puna in loc: o guvernare prin masuri exceptionale, in afara cadrului legal si institutional.
Tot mai des in ultimele luni, semnalele publice pe care le transmite Basescu (sau pionii lui politici) si actiunile politice ale basescienilor induc ideea unei Romanii neguvernabile, care are nevoie de solutii in afara regulilor normale ale jocului.

Delegitimizarea Politiei si Jandarmeriei intr-o situatie de tensiune sociala cu potential exploziv, impingerea cu incapatanare a Romaniei in situatii de extralegalitate, sunt cai prin care Basescu urmareste sa provoace haos si violenta.

Explicatia pe care o am (si care poate fi urmarita in detaliu mergand pe link-urile de mai sus) este ca strategia personala de supravietuire politica a lui Basescu implica, in perioada aceasta, destabilizarea radicala a ordinii politice, economice, sociale, institutionale a tarii. Omul pus in fruntea tarii sa-i asigure stabilitatea pare sa urmareasca cu totul altceva.

Visul puterii absolute a contaminat PSD (RO)

Am scris de mai multe ori pe acest blog despre himera puterii absolute, care l-a transformat pe Basescu intr-un pericol public si careia ii datoram in buna masura situatia de acum a Romaniei - vezi de exemplu aici si aici.

Se pare, din pacate, ca Basescu nu mai este singurul.

Iata ce declara Victor Ponta, imbatat de altitudinea astronomica pe care a capatat-o PSD in sondaje fara sa faca nimic:

Pe astia ii avem... (RO)

...si cu ei va trebui sa defilam.

Nu m-a pasionat rezultatul competitiei pentru presedintia PSD si nici pentru cea a PNL. Punctul meu de vedere este legat de interesul prezervarii ordinii democratice in Romania, in fata asaltului politic al PDL. Din aceasta perspectiva, ma intereseaza ca aceste doua partide de opozitie sa reuseasca sa reziste si sa apere institutiile democratice in fata enormei presiuni a noului partid-stat.

Consolidarea lor - pentru ca, la randul lor, sa poata apara ce se mai poate apara in fata coroziunii basescianismului - este ceea ce conteaza cu adevarat in momentul de fata. Reformarea interna a celor doua partide a devenit acum o chestiune secundara: este buna daca le intareste pentru lupta pe care o au de dus in perioada imediat urmatoare; restul este in cel mai bun caz naivitate, in cel mai rau diversiune. Ambele partide se afla sub presiunea PDL. Nu mi-a placut cum a castigat Antonescu lupta din PNL, dar daca asta reduce riscurile de rupere a partidului, fie si asa. Vom mai avea multe ocazii sa discutam despre democratia interna din PNL, acum urgentele sunt altele: apararea parlamentului ca institutie de baza a democratiei reprezentative; rezistenta fata de politizarea in profunzime a administratiei; impiedicarea jafului resurselor publice; prezervarea cadrului constitutional.

Reality check (RO)

In ziua in care Honorius Prigoana a fost desemnat candidat PDL la alegerile speciale pentru Camera Deputatilor in Colegiul 1 Bucuresti, scriam:
Lasand gluma la o parte, daca PDL nu sufera o infrangere umilitoare in aceste mini-alegeri, inseamna ca Traian Basescu este intr-adevar presedintele tuturor romanilor si apostolul Constitutiei, ca PDL este intr-adevar forta curata a politicii romanesti si speranta vie a modernizarii tarii noastre, ca Elena Udrea este intr-adevar un ministru modest, cinstit, muncitor si competent, ca EBA este mandria tarii la Bruxelles...

Sau ca desfiintarea oricarei limite a decentei in politica trece acum drept un lucru acceptabil.

Conform primelor informatii, tocmai o astfel de umilinta electorala pare a se fi produs: Radu Stroe, candidatul PNL (sustinut si de PSD) castiga in fata tanarului Prigoana cu 70% la 30% aproximativ. Participarea la vot a fost relativ scazuta, de 27,7% conform Biroului Electoral Municipal.

Acest rezultat - nu atat numele castigatorului, cat proportiile severe ale scorului - are consecinte asupra celor implicati direct sau indirect. Cateva consideratii preliminare mai jos.

Antonescu trage sa moara... se pregateste Geoana? (RO)

N-a durat nici 24 de ore...

Antonescu exclude personal colaborarea cu PDL.
Fenechiu nu exclude.
Iar Tariceanu simte chemarea datoriei.

Mai intereseaza pe cineva ca trei sferturi din electoratul liberal a votat impotriva lui Basescu?


Acum cateva ore scriam:

...totul depinde acum de cat de tare se pot tine pe picioare Geoana si Antonescu in propriile partide (unde nu putini vor fi cei care ii vor ataca simtind mirosul sangelui).

Macar Antonescu moare frumos, sa vedem Geoana ce poate.

Va fi coada la usa PDL, multi vor da navala. Basescu si ai lui vor avea de ales pe cine sa inghita, meniu à la carte.
Pactul anti-vandalism intre partide a murit pe 7 decembrie 2009.
Marele Vandal s-a intors.

Intoarcerea Marelui Vandal (RO)

De acum este clar: Basescu a castigat alegerile, contrar asteptarilor si masuratorilor sociologice.

Discutiile in acest moment despre ce grup social a decis acest rezultat sunt irelevante, si oricum va fi timp destul pentru a intoarce istoria pe toate fetele. Alegerile de ieri vor ramane un capitol cu totul special in analele democratiei romanesti.

Jucatorul de poker a mai plusat o data si a castigat din nou, cu mari emotii. Ma tem ca adrenalina care i se varsa acum in creier il va scoate din minti. Oricum, aceasta victorie in extremis ii va permite lui Basescu sa arunce toata vina pentru blocajul dezastruos din ultimele luni, pe care in primul rand el l-a creat, in carca adversarilor.
Istoria o scriu invingatorii.

Situatia este nefericita pentru Romania. Cine a urmarit acest blog va intelege de ce cred asta, mai jos voi face doar un inventar preliminar al consecintelor probabile pe termen scurt si mediu.

Turul doi al prezidentialelor - Open Thread (RO)

Se pregatesc diversiuni?

Vedeti de exemplu teoria de aici.
Scenariul nu este imposibil, dar mi se pare totusi putin probabil.

Nu ca m-as baza pe integritatea institutelor de sondare care produc exit polls. In 2004 au demonstrat deja ca, aflate sub presiune, nu au curaj sa-si asume prezentarea corecta a unui rezultat strans (atunci au dat 50%-50% la exit poll-ul final intre Basescu si Nastase, desi cifrele reale il aratau pe Basescu castigator).

Dar in 2009 Basescu nu mai exercita influenta si controlul pe care le avea Nastase in 2004. Cel putin unul (CCSB) este ferm controlat de tabara adversa. Voi sta cu ochii pe ce spune seful lor aici (desi nu ma astept sa dea cifre intermediare).
In plus, marja de eroare la exit polls (spre deosebire de sondajele de opinie pre-electorale) este foarte mica. Daca vedem diferente mai mari de 1 - 1,5% intre diferitele exit polls, va fi un semn ca ceva nu este in regula si ca macar unele dintre ele sunt partase la o incercare de manipulare.

Daca institutele de sondare nu au curajul diseara sa dea un castigator, presiunea va creste enorm pe cei care numara si centralizeaza voturile, iar posibilitatile de frauda se vor inmulti. Oricum, cred ca si la acel nivel se poate rezista destul de bine, mai ales ca ambele tabere desfasoara numaratori paralele.

Riscul de evolutii imprevizibile ramane totusi daca una dintre tabere (sau ambele) este dispusa sa incalce regulile jocului.

UPDATE 1: Prezenta la vot este mai mare decat in primul tur. Ceea ce deja invalideaza unul din pronosticurile mele. Dar este o veste buna. Prezenta crescuta e un factor care limiteaza spatiul pentru manipulari.

UPDATE 2: Apar primele cifre intermediare de la exit polls, ceva mai stranse decat ma asteptam. Vezi de exemplu aici si aici. Oricum, nu trebuie luate ca sigure, la turul intai aceste "scurgeri" au fost manipulate.

UPDATE 3: Cei de la Realitatea isi inchipuie ca sunt simpatici. Au gasit o modalitate de a da scoruri intermediare de la exit polls desi nu au voie sa o faca explicit. In fine, interesant este totusi ca aceste cifre (care coincid cu cele mentionate la update-ul precedent) apar chiar pe homepage pe site-ul realitatea.net, ceea ce ar putea insemna ca sunt, totusi, reale (postul a comandat unul dintre exit polls).

UPDATE 4: CCSB cofirma ca prezenta la vot continua sa fie considerabil mai mare decat in primul tur. Cu 20-25% spun ei... ceea ce ar putea insemna ca ne indreptam spre o participare in jur de 65% !!! Ar fi cu totul exceptional, mai ales tinand cont ca numarul de alegatori de pe listele electorale este probabil mai mare decat numarul real (vezi de ex. aici, sociologii estimeaza populatia cu drept de vot la 17,57 milioane, fata de 18,3 milioane pe listele oficiale BEC) - deci rata reala de participare ar fi chiar un pic mai mare.

UPDATE 5: Noile cifre intermediare de la exit polls (la 11.30) arata o crestere a ecartului intre candidati. Repet, aceste cifre nu pot fi luate drept sigure. Dar daca acest trend se confirma (sau macar o stationare de-a lungul zilei), ar putea insemna si ca o parte semnificativa a tipului de electorat (tanar, urban, cu studii superioare) care l-a votat pe Basescu in 2004 voteaza acum impotriva lui (vezi aici o discutie despre patternul prezentei la vot de-a lungul zilei, in contextul primului tur, dar care ramane valabila si astazi). Sau, cu alte cuvinte, ca transferul voturilor liberale catre Geoana functioneaza. De urmarit.

UPDATE 6: Cifrele de la 13.30 ale exit poll-urilor arata o reducere a diferentei. Daca sunt reale, se pare ca avem de-a face cu un pattern atipic al distributiei votului de-a lungul zilei.

UPDATE 7: Incep sa afara cifre divergente din diferite surse... asa ca ma voi abtine pana la ora 21.00 sa mai mentionez cifre. Clar, nu pot fi toate adevarate in acelasi timp, deci "baietii" lucreaza (probabil in ambele tabere). Pentru cine vrea sa urmareasca diferitele "scoruri" pe proprie raspundere, incercati la: catavencu.ro (sau realitatea.net), pesurse.ro (A3), inpolitics.ro.
Eu raman cu pronosticul pe care l-am facut vineri, dupa dezbatere.

UPDATE 8: Acum e clar, Geoana a castigat, desi la o diferenta - se pare - mai mica decat multi s-ar fi asteptat (inclusiv eu). Felul in care s-a comportat Basescu in aceasta seara este total inelegant, dar nu stiu cine s-ar fi asteptat la eleganta din partea lui, vreodata... Cat timp nu incearca sa-si scoata partizanii in strada, la intimidare, este inca OK. Are tot dreptul sa ceara numararea si a ultimului vot inainte de a se recunoaste invins. In fond, asta a facut si Antonescu la turul intai, cu diferenta mult mai clara in exit polls. Da, mitocanesc, dizgratios, dar inca in interiorul regulilor. Inca.
Ma ingrijoreaza oarecum petardele lui Videanu privind numaratoarea paralela (la care ei spun ca Basescu ar fi in fata), sper sa-si revina pana spre dimineata recunoscand evidenta si sa avem un transfer civilizat de putere.
E posibil si ca in PDL sa fi inceput deja lupta de succesiune (e probabil ca Boc va trebui sa se retraga destul de repede, platind pretul pentru modul orbesc in care a pus partidul la dispozitia lui Basescu, pana in actuala fundatura), asa ca nu toate zgomotele care vin de acolo sunt neaparat ce vor sa para. Nu imi e 100% clar cum se pozitioneaza Videanu, dar ce spune el despre numaratoarea voturilor are legatura si cu asta.

Marele invingator al serii: Crin Antonescu.
Marele invins: Traian Basescu. In ciuda discursului victorios, pe fata lui se citea infrangerea.
Mircea Geoana a facut in seara asta exact ce trebuia sa faca, a fost 100% pe mesaj (mesajul catre toti romanii, catre electorat, catre liberali, catre Basescu, catre Johannis). O bila alba, un inceput bun. Singura scapare, care nu stiu daca a fost a lui: infigerea lui Becali in poza victoriei.
Tot in seara asta, unii asa-zis jurnalisti si un asa-zis institut de sondare s-au cam autoexclus din profesie. Sa le fie de bine, sper ca macar a meritat. Trist, oricum. Aceasta campanie a decimat presa romaneasca, ii putem numara pe degete pe cei care au reusit sa ramana credibili. Unul dintre ei: Catalin Tolontan (respect!).

Urmeaza o noapte lunga, in care greul va fi pe cei implicati in numararea voturilor (cea oficiala si cele paralele, ale partidelor).
Maine este o noua zi.
Iar in perioada urmatoare va trebui sa fim atenti la ce face noua putere si in ce masura isi respecta promisiunile de a schimba in bine Romania.

Noapte buna tuturor.

Cine e mogulul? Ce vrea el? (RO)

Presedintele Basescu este un maestru al etichetarilor.
Sintagme lansate de el - "baietii destepti", "coalitia 322", "moguli", "guvernul de la Grivco" si multe altele - au intrat deja in folclor, unele chiar au fost preluate in discursul adversarilor politici (vezi Crin Antonescu in seara primului tur al prezidentialelor, atacand dur mogulii media).

Basescu isi creeaza permanent adversari cu care se lupta, pentru ca are nevoie de ei. Acesti adversari sunt mai mult sau mai putin definiti, dar capata consistenta in constiinta publica odata cu aplicarea etichetei. Crearea de opozitii bipolare, in care el reprezinta partea pozitiva, este o tactica esentiala a lui Basescu. Si cum destui au experimentat pe propria piele, nu este prea vesel sa te nimeresti prin zona cand Basescu isi cauta un adversar.

"Mogul" in acceptiunea basesciana este un om cu bani si putere oculta, care incearca sa influenteze deciziile politice, justitia - si, prin trusturi de presa, sa manipuleze opinia publica - in propriul avantaj. Ce vrea mogulul sa obtina? Pai, diverse avantaje incorecte, de la ingroparea vreunui dosar in justitie, pana la contracte avantajoase cu statul, privilegii de monopol si privatizari "pe spranceana".
Un atribut esential al acestei tipologii este discretia. Mogulul se ascunde. El sta la intuneric, nu la lumina; nu-i place in lumina reflectoarelor, nu-i place sa fie expus mediatic (sau numai cand are un scop foarte precis); nu-i place transparenta, unelteste si combina pe ascuns. In general nu iese in fata, sta in spate, iar Basescu este cel care il demasca printr-o perceptie acuta care trece de realitatea aparenta si vede substratul ei. De exemplu: Johannis este inocent, dar el reprezinta doar fatada in spatele careia se ascund mogulii de la Grivco.

De cateva zile, insa, mogulii au devenit brusc foarte vizibili, au iesit la bataie.

Mai multe vesti bune (RO)

A fost mare seceta de vesti bune in ultima vreme... Iar vesti proaste am dat destule pe blogul asta.
Unele zile au fost cu totul nefaste.

Asa ca ma bucur foarte tare sa va pot da si cateva vesti bune.
Ziua de luni, 23 noiembrie 2009 a fost una buna pentru Romania.

...Si pentru ca panza s-a rupt (RO)

Iluzia ca politica romaneasca ar putea evolua intr-un plan mai inalt a durat fix o luna. Destul de mult, mai mult decat m-am asteptat initial. Dar acum, politicienii nostri au abandonat orice pretentie de joc de echipa si au revenit la ce stiu ei mai bine: combinatiile marunte, lovitura pe la spate, micile tradari, lipsa de viziune, vedetismul si mingicareala individualista. 
Cu o saptamana inainte de primul tur al prezidentialelor, campania a luat o noua intorsatura.

Coalitia anti-Basescu (sau pro-Johannis) s-a destramat. PNL si PSD fac acum campanii potrivnice, iar sustinerea reciproca in turul doi pare deja un scenariu incert in lumina unor declaratii recente. Si, la drept vorbind, chiar daca intre cele doua tururi - presupunand ca vor ramane in cursa Geoana si Basescu - conducerea PNL se va razgandi, oricum nu va fi usor sa-si convinga electoratul sa uite declaratiile de acum si sa voteze candidatul PSD. Reciproca este si ea valabila - ii va fi greu PSD-ului sa-si mobilizeze in turul doi electoratul in sprijinul unui candidat liberal care si-a petrecut ultima parte a campaniei atacand PSD. Ruptura este ireversibila - si, evident, anuleaza in mare masura si sansele lui Johannis de a mai ajunge prim ministru dupa alegeri (chiar daca Antonescu ajunge presedinte, nu poate singur decide premierul, are nevoie de sustinerea unei majoritati in parlament; daca Geoana castiga, nu prea mai vad ce motiv ar avea sa-l desemneze pe Johannis; iar daca triumfa Basescu, sansele sunt zero, mai ales in conditiile in care coalitia parlamentara in sprijinul sibianului s-a destramat).

Good bye, Johannis (RO)

Ar fi putut fi un bun prim ministru. Oricum, altfel decat am avut pana acum. In cele cateva aparitii mediatizate, a aratat o maturitate, un savoir faire si o disciplina de mesaj suprinzatoare pentru un nou intrat in politica la nivel national.
Dar acum coalitia pare a se pregati de divort si a inceput partajul. Antonescu si l-a luat pe Johannis mai aproape, Orban il trimite pe Geoana in spatiu. In acest moment, nu mai este clar ce fel de majoritate mai exista, dincolo de opozitia comuna fata de Basescu. Sansele ca Johannis sa mai fie vreodata prim ministru au scazut dramatic. Antonescu si PNL s-au dovedit a fi veriga slaba, probabil si-au pierdut rabdarea in fata stagnarii candidatului lor pe locul trei si au inceput sa clatine barca si sa joace la risc.

Teoria jocurilor politice (RO)

Politica romaneasca a devenit foarte greu de inteles. Unii prieteni straini pe care-i am, buni cunoscatori ai politicii tarilor din zona, desi (va asigur!) nu se uita la "televiziunile mogulilor", nu prea mai pricep nimic din ce se intampla la Bucuresti. Cred ca si pe romaneste se simte nevoia unei explicatii. Si, mai ales, a unei solutii.

Avem de cinci ani un presedinte-jucator, cum s-a autodeclarat. Si chiar se tine de cuvant. Pentru a-i intelege actiunile, este intr-adevar nevoie de teoria jocurilor.
Nu va asteptati la ecuatii complicate, pentru ca nu vorbim de o teorie foarte elaborata, ci mai degraba elementara;  o fi Basescu jucator, dar nu unul foarte rafinat.

Usor cu democratia pe scari (RO)

Presedintele Basescu convoaca un referendum in ziua primului tur al prezidentialelor. Tema referendumului (eliminarea unei camere a parlamentului, reducerea numarului de parlamentari) este populara, dar felul in care chestiunea este abordata nu este cel adecvat. Intrucat restructurarea parlamentului se poate face numai prin amendarea constitutiei, procedura pe care ar fi trebuit sa o initieze presedintele (daca era interesat de rezultat) este cu totul alta.
Ca sa nu se lase mai prejos, partidele anti-Basescu (cu exceptia UDMR-ului) organizeaza si ele referendumuri locale pe tema decriminalizarii prostitutiei sau a consumului de droguri usoare (de fapt, impotriva decriminalizarii, care a fost sugerata de o comisie prezidentiala). Intamplator, desigur, in ziua celui de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Ca si in cazul referendumului prezidential, obiectul acestor consultari populare nu este foarte clar: in acest moment nu exista nici o initiativa legislativa in sensul decriminalizarii (desi in chestiunea prostitutiei a existat o astfel de initiativa cu ani in urma), in plus referendumurile locale nu prea au relevanta intr-o chestiune care poate fi abordata doar la nivel national.

Evident, miza jocului nu este nici parlamentul unicameral, nici decriminalizarea prostitutiei sau drogurilor usoare. Acestea sunt doar o perdea de fum. Daca era cu adevarat devotat ideii de reforma a parlamentului, presedintele Basescu ar fi putut face multe in cei cinci ani de mandat pe care i-a avut, pentru a materializa acest proiect; in loc de asta, se trezeste sa convoace, la sfarsit de mandat, un referendum pe trei sferturi irelevant si care, avand in vedere sansele mari ca participarea sa fie sub 50%, ar putea avea ca efect ingroparea pe termen lung a ideii pe care presedintele pretinde ca vrea sa o promoveze. La fel, Crin Antonescu si Mircea Geoana s-au exprimat deosebit de vocal impotriva decriminalizarii consumului de droguri usoare, desi familiile lor politice la nivel european (ALDE si PSE) au pozitii mult mai nuantate, fiind mai degraba favorabile ideii.

Care este atunci miza acestor referendumuri? Evident, una electorala, legata de alegerile prezidentiale - nu degeaba ele sunt planuite sa coincida cu cele doua tururi de scrutin. Dar lucrurile sunt ceva mai grave de atat.

Punct de inflexiune (RO)

Stiu cat de controversate sunt sondajele politice in Romania. Cred ca gresim. Datele istorice arata ca institutele principale de sondare, cele bine stabilite pe piata si cu o reputatie de aparat - si nu sunt deloc multe de felul asta - nu prea au dat gres. Comparativ cu alte tari unde am urmarit alegeri, cu traditii democratice mult mai solide, performanta institutelor de sondare romanesti - a celor reputabile, se intelege - este absolut onorabila.