Agenda ascunsa a lui Basescu (RO)

Am mai scris despre felul cum Basescu, sub pretextul reformelor, urmareste de fapt o agenda radicala de subminare a ordinii constitutionale si a institutiilor cheie ale statului.
Devine acum tot mai clar ce vrea sa puna in loc: o guvernare prin masuri exceptionale, in afara cadrului legal si institutional.

Tot mai des in ultimele luni, semnalele publice pe care le transmite Basescu (sau pionii lui politici) si actiunile politice ale basescienilor induc ideea unei Romanii neguvernabile, care are nevoie de solutii in afara regulilor normale ale jocului.
Cateva exemple:

• Declaratii ca aceasta: ...nu mai avem articole in Constitutie pentru ce se intampla in Romania;
• Lansarea, de la inaltimea pozitiei de sef al statului, a unor acuzatii radicale la adresa adversarilor politici - de genul tradarii sau crimelor -, sugerand necesitatea unor masuri exceptionale de raspuns (care sa scurtcircuiteze procedurile stabilite);
• Griparea mecanismelor normale dereglaj si re-balansare politica si institutionala;
• Instigarea la violente de strada;
• Violenta de limbaj ("cancerul bugetului", "omul gras", "guvernare antinationala", "rechini" etc);
• Recursul la prevederi constitutionale legate de situatii exceptionale sau siguranta nationala - ca in exemplul invocarii articolului 53 pentru instituirea masurilor de austeritate bugetara;
• Cel mai recent, includerea campaniilor de presa ostile printre vulnerabilitatile de securitate ale Romaniei (la pagina 14 aici).

Lista ar putea continua.

Iar daca adaugam ca, sistematic, basescienii au reusit sa erodeze pana la disparitie structura de rezistenta a cadrului constitutional, puzzle-ul incepe sa capete o forma foarte precisa: o guvernare lipsita de limitarile legale si institutionale ale ordinii democratice, utilizand cu predilectie masurile de tip exceptional prin invocarea securitatii nationale si altor considerente de forta majora. 

Cu alte cuvinte: puterea totala, fara limite, cu pretul distrugerii cadrului constitutional.

Privind retrospectiv, sunt tot mai inclinat sa cred ca Basescu a mers pe aceasta linie inca din 2004, cand a obtinut primul mandat de presedinte. Asumarea explicita a posturii anti-constitutionale de "presedinte-jucator", condamnarea globala a "sistemului ticalosit" sau atacurile aproape neintrerupte impotriva guvernului Tariceanu sunt exemple de actiune anti-sistem, urmarind fragilizarea ordinii democratice. Nu intamplator a fost suspendat de Parlament pentru incalcarea repetata a Constitutiei (a reusit insa sa intoarca acel episod in favoarea lui si sa continue cu un contraatac dur impotriva Parlamentului ca institutie).

De aceea, am serioase indoieli ca Basescu urmareste acum ceea ce pretinde ca urmareste - implementarea masurilor de austeritate bugetara prin taierile de salarii si pensii, pentru iesirea Romaniei din criza. 
Cand a mai actionat Basescu pentru a rezolva vreo criza? Singurul exemplu care imi vine in minte, si acela cu multe semne de intrebare inca nelamurite, este cazul asa-zisei crize a jurnalistilor luati ostatici in Irak in 2005.
Dar in covarsitoarea majoritate a cazurilor, dimpotriva, tactica lui politica a fost bazata pe provocarea si escaladarea crizelor. Basescu a exploatat sistematic crizele ca pe oportunitati de a-si extinde controlul, de a-si intari puterea.

Concluzia spre care ma indrept este una care imi da fiori: scopul curbelor de sacrificiu nu este iesirea din criza, ci escaladarea crizei. Iar acest lucru se realizeaza prin provocarea unei grave crize sociale, care sa se suprapuna peste criza politica pe care tot Basescu a generat-o si peste criza economica venita din afara, dar amplificata si intretinuta mai mult decat in alte tari de un guvern ilegitim si incompetent. 
Dintre toate masurile posibile, Basescu le-a ales - in afara circuitelor normale de consultare si decizie -  pe cele cu costurile sociale cele mai mari, susceptibile sa duca la dezordini sociale, revolte, haos; apoi le-a anuntat cu o aroganta provocatoare, batandu-si joc si de mecanismele de negociere intre partenerii sociali, parca inadins incercand sa invenineze atmosfera, chiar instigand direct la violenta. 

Presupunand ca Basescu chiar si-ar dori implementarea cu succes a masurilor anuntate, ar trebui sa se poarte foarte diferit: sa caute consensul, sa creeze aliante sociale, sa dea semnale de solidaritate si incredere, sa urmareasca crearea unui guvern credibil. In loc de asta, el pune la colt intregi categorii sociale (vorbind de "omul gras" si "omul slab", "cancerul bugetului" s.a.m.d.), se razboieste continuu cu opozitia (care reprezinta majoritatea legitima din Parlament), atata tensiunile, refuza orice compromis, mentine acest guvern-marioneta lipsit de orice credibilitate.

In acest scenariu, suferintele la care vor fi supusi romanii in perioada urmatoare din pacate nu vor fi calea spre iesirea la lumina, ci o spirala infernala catre implozia sociala, parte a proiectului demolator al lui Basescu.