Pe la inceputul lui 2005, cineva din prima echipa de consilieri pe care Basescu ii adusese la Cotroceni imi spunea perplex ca inca nu s-a lamurit ce are de facut concret in acel job. Sigur, omul citise fisa postului, dar ceea ce il deruta era felul in care circulau informatiile si se luau deciziile. Nu ii era clar cine il consiliaza de fapt pe Traian Basescu, din moment ce consilierii angajati oficial pentru asta nu prea apucau sa-si dea cu parerea si deseori aflau din mass media despre luari de pozitie ale presedintelui in domeniul lor de expertiza.
Presedintia lui Basescu a fost de la inceput atipica din acest punct de vedere. Comparatia cu Iliescu, care avea o echipa destul de stabila de consilieri si o rutina a slujbei venita din experienta multiplelor lui mandate (asupra numarului lor exact parerile inca diverg), poate ca nu este cea mai corecta. Dar o comparatie cu administratia lui Emil Constantinescu este relevanta. Ca si Basescu in 2004, Constantinescu a venit in 1996 la Cotroceni pe fondul unei schimbari de regim, aducand cu el o echipa complet noua de consilieri. Dar asemanarile se opresc aici.
Constantinescu a acoperit rapid principalele pozitii de consilieri cu oameni de incredere si, in buna parte, a pastrat aceeasi echipa pe toata durata mandatului. Multi dintre consilieri proveneau, ca si presedintele insusi, din mediul academic; exista, de aceea, o anumita omogenitate, nu neaparat de pareri, dar cel putin la nivelul standardelor de comunicare interna. Acesti consilieri produceau un flux constant de analize si recomandari pentru presedinte, luau parte la sedinte de strategie, se consultau frecvent intre ei si cu presedintele, primeau ocazional feedback la recomandarile avansate. Exista un circuit al documentelor, in volum considerabil. Constantinescu isi petrecea o parte importanta a fiecarei zi de lucru pur si simplu citind materialele produse de echipa de consilieri; uneori, isi lua de citit si acasa, seara. Decizii importante pentru Romania, care s-au luat in acea perioada - ca de exemplu sustinerea interventiei NATO in conflictul din Kosovo - au fost construite pe baza unor astfel de analize, recomandari si consultari. Din punctul de vedere al insider-ilor presedintiei lui Constantinescu, care luau parte la acest proces intern de fundamentare a deciziilor, pozitiile presedintelui au fost aproape intotdeauna previzibile. Nu este aici locul sa discutam despre corectitudinea in absolut a acelor pozitii, ma refer insa la procesul prin care s-a ajuns la ele: de bine, de rau, din acest punct de vedere, administratia Constantinescu a incercat sa aproximeze modul in care functioneaza institutii similare din tari pe care le luam drept model.
Prin contrast, dupa alegerea sa ca presedinte in 2004, Basescu s-a inconjurat de o suita foarte eterogena de consilieri, incluzand oameni ca Andrei Plesu si Renate Weber, dar si personaje considerate chiar la acea vreme ca dubioase, ca Stana Anghelescu sau Elena Udrea. Basescu nu a fost foarte grabit sa isi completeze echipa de consilieri, cum ar fi de asteptat de la un presedinte nou instalat, dornic sa stapaneasca cat mai repede principalele dosare politice din zona sa de responsabilitate; destule pozitii au ramas vacante un timp considerabil, fara sa para ca ar fi simtita lipsa unor oameni in acele posturi. Iar fluctuatiile de personal printre consilierii presedintelui au batut toate recordurile: abia daca mai pot fi gasiti astazi la presedintie cativa membri ai primei garnituri pe care Basescu a adus-o la Cotroceni. Foarte multi au plecat de-a lungul vremii, multi destul de repede si - atipic - unii dintre acestia, ca Renate Weber si Adriana Saftoiu, i-au devenit ulterior adversari politici presedintelui.
Dar cu adevarat bizar este modul in care presedintele actioneaza si ia decizii - nu de putine ori imprevizibil chiar pentru consilierii sai. Renate Weber a comparat experienta ei cu Basescu cu privirea unui sitcom. Alchimia deciziilor de la Cotroceni este una mult mai ermetica decat in precedentele administratii post-comuniste. Sunt destule situatii in care presedintele nu pare a avea nevoie de expertiza si recomandarile propriilor consilieri, ca si cum ar primi informatii si recomandari din alte surse.
Exemplul cel mai recent al unor astfel de procese decizionale extra-institutionale este felul in care a fost adoptat programul de reducere a pensiilor si salariilor din sectorul public, la care m-am mai referit. Este foarte greu de inteles cum s-a luat aceasta decizie, in conditiile in care cel putin un ministru cheie din guvern a fost luat prin surprindere, premierul s-a ascuns pentru cateva zile ca sa nu fie nevoit sa dea explicatii publice, iar FMI-ul neaga ca ideea i-ar fi apartinut. Ar mai ramane eventualitatea ca Basescu sa fi mers 100% pe mana consilierului prezidential pe domeniul politicilor economice si sociale, de care foarte probabil n-ati auzit niciodata. Cat de plauzibil vi se pare? Dupa toate aparentele, presedintele Basescu a luat aceasta decizie de importanta majora de capul lui, sau bazandu-se pe informatii si recomandari venite pe alte canale decat cele institutionale cunoscute.
Este interesant ca oamenii din jurul presedintelui indeplinesc si ei uneori anumite roluri, dar nu neaparat cele din fisa postului. De exemplu, consilieri care in loc sa consilieze au mai degraba un rol de propagare a mesajelor prezidentiale, mai ales a celor pe care presedintele prefera sa nu si le asume direct: Elena Udrea cu faimosul "biletel" al lui Tariceanu, sau, mai nou, indicatiile si ultimatumurile date guvernului de Sebastian Lazaroiu (poate ati uitat, dar presedintia are si un purtator de cuvant, care insa apare mult mai rar in media decat Lazaroiu). Cu alte cuvinte, ei nu sunt formatori ai mesajului prezidential, ci propagatori; nu eminente cenusii, ci portavoce.
Dar atunci, cine il consiliaza totusi pe presedinte?
Sa fie vorba de clarvazatori si ocultisti de genul lui Aliodor Manolea? Este o ipoteza posibila.
O ipoteza mai plauzibila duce insa spre relatia cunoscuta de apropiere a presedintelui Basescu cu serviciile secrete.
Contactul cu "serviciile" a fost printre primele griji ale lui Basescu, odata ajuns la Cotroceni. Ne amintim ca a multumit de mai multe ori public acelorasi "servicii", de exemplu cu ocazia eliberarii jurnalistilor rapiti in Irak in 2005, dar si - cel putin bizar - chiar inaintea alegerilor prezidentiale din 2009, pentru neutralitate politica (!!). In treacat fie spus, este foarte interesant ca, la doar doua zile dupa acea declaratie a presedintelui din noiembrie 2009, fostul consilier prezidential si director al SIE Claudiu Saftoiu se exprima pe aceeasi tema, dar spunand cu totul altceva.
De mai multe ori presedintele a lasat sa se inteleaga ca primeste informatii obtinute de "servicii" cu mijloace specifice si ocazional a folosit astfel de informatii impotriva adversarilor politici. Sa mai adaugam ca Romania sub presedintia lui Traian Basescu a ajuns un lider mondial la servicii secrete si ca acestea sunt protejate de efectele masurilor de austeritate din aceasta perioada. Nu in ultimul rand, exista destule cazuri documentate de oameni promovati de Basescu in structurile statului, care au avut legaturi cu Securitatea (o simpla cautare cu Google produce o adevarata bibliografie, nu voi elabora aici).
Imi este greu sa ma pronunt asupra veridicitatii afirmatiei ca Basescu ar fi ofiter acoperit (inca activ!) al serviciilor secrete, dar - coroborata cu celelalte fapte mentionate - este destul de plauzibila. Ar explica unele lucruri.
Nu vreau sa spun ca ca apartenenta la "servicii" sau legaturile stranse cu ele sunt, in sine, o dovada definitiva de rea credinta. In ciuda aprehensiunilor personale, sunt gata sa admit ca poate serviciile secrete isi au si ele un rost al lor, ca poate sunt un rau necesar, din moment ce si tarile occidentale au "securistii" lor.
Dar daca accesul lor la presedinte si influenta asupra lui sunt de magnitudinea pe care o sugereaza faptele mentionate mai sus, atunci ne aflam intr-o situatie de pericol la adresa ordinii constitutionale.
Basescu a dovedit deja ca este capabil sa actioneze fara nici un fel de retineri la marginea sau in afara ordinii democratice. Pur si simplu, presedintele in functie refuza sa recunoasca limitele impuse de cadrul constitutional si de cutuma politica.
Aceasta tactica politica ar fi fost inacceptabila chiar daca motivatiile actiunilor prezidentiale ar fi fost de claritatea si transparenta cristalului. Cu atat mai mult, cand presedintele este conectat la influente obscure, probabil din zona serviciilor secrete.
Sa ne amintim, Basescu s-a exprimat de mai multe ori dispretuitor la adresa declaratiei resemnate a lui Constantinescu, pe final de mandat, cand s-a recunoscut "invins de sistem", cu referire directa la Securitate (ulterior, Constantinescu a negat acea declaratie). Cand a pornit lupta cu "sistemul ticalosit", Basescu a declarat ca el nu se va lasa vreodata invins de "sistem". Dar chiar este el in razboi cu influentele oculte din politica romaneasca, mostenite de la fosta Securitate? Faptele nu par catusi de putin sa sustina aceasta teorie, dimpotriva.
Poate ca proiectul lui Emil Constantinescu de reformare a Romaniei a fost infrant de Securitate. Dar solutia nu este in nici un caz "reformarea" securista a statului, pe care o promoveaza Basescu.
Presedintia lui Basescu a fost de la inceput atipica din acest punct de vedere. Comparatia cu Iliescu, care avea o echipa destul de stabila de consilieri si o rutina a slujbei venita din experienta multiplelor lui mandate (asupra numarului lor exact parerile inca diverg), poate ca nu este cea mai corecta. Dar o comparatie cu administratia lui Emil Constantinescu este relevanta. Ca si Basescu in 2004, Constantinescu a venit in 1996 la Cotroceni pe fondul unei schimbari de regim, aducand cu el o echipa complet noua de consilieri. Dar asemanarile se opresc aici.
Constantinescu a acoperit rapid principalele pozitii de consilieri cu oameni de incredere si, in buna parte, a pastrat aceeasi echipa pe toata durata mandatului. Multi dintre consilieri proveneau, ca si presedintele insusi, din mediul academic; exista, de aceea, o anumita omogenitate, nu neaparat de pareri, dar cel putin la nivelul standardelor de comunicare interna. Acesti consilieri produceau un flux constant de analize si recomandari pentru presedinte, luau parte la sedinte de strategie, se consultau frecvent intre ei si cu presedintele, primeau ocazional feedback la recomandarile avansate. Exista un circuit al documentelor, in volum considerabil. Constantinescu isi petrecea o parte importanta a fiecarei zi de lucru pur si simplu citind materialele produse de echipa de consilieri; uneori, isi lua de citit si acasa, seara. Decizii importante pentru Romania, care s-au luat in acea perioada - ca de exemplu sustinerea interventiei NATO in conflictul din Kosovo - au fost construite pe baza unor astfel de analize, recomandari si consultari. Din punctul de vedere al insider-ilor presedintiei lui Constantinescu, care luau parte la acest proces intern de fundamentare a deciziilor, pozitiile presedintelui au fost aproape intotdeauna previzibile. Nu este aici locul sa discutam despre corectitudinea in absolut a acelor pozitii, ma refer insa la procesul prin care s-a ajuns la ele: de bine, de rau, din acest punct de vedere, administratia Constantinescu a incercat sa aproximeze modul in care functioneaza institutii similare din tari pe care le luam drept model.
Prin contrast, dupa alegerea sa ca presedinte in 2004, Basescu s-a inconjurat de o suita foarte eterogena de consilieri, incluzand oameni ca Andrei Plesu si Renate Weber, dar si personaje considerate chiar la acea vreme ca dubioase, ca Stana Anghelescu sau Elena Udrea. Basescu nu a fost foarte grabit sa isi completeze echipa de consilieri, cum ar fi de asteptat de la un presedinte nou instalat, dornic sa stapaneasca cat mai repede principalele dosare politice din zona sa de responsabilitate; destule pozitii au ramas vacante un timp considerabil, fara sa para ca ar fi simtita lipsa unor oameni in acele posturi. Iar fluctuatiile de personal printre consilierii presedintelui au batut toate recordurile: abia daca mai pot fi gasiti astazi la presedintie cativa membri ai primei garnituri pe care Basescu a adus-o la Cotroceni. Foarte multi au plecat de-a lungul vremii, multi destul de repede si - atipic - unii dintre acestia, ca Renate Weber si Adriana Saftoiu, i-au devenit ulterior adversari politici presedintelui.
Dar cu adevarat bizar este modul in care presedintele actioneaza si ia decizii - nu de putine ori imprevizibil chiar pentru consilierii sai. Renate Weber a comparat experienta ei cu Basescu cu privirea unui sitcom. Alchimia deciziilor de la Cotroceni este una mult mai ermetica decat in precedentele administratii post-comuniste. Sunt destule situatii in care presedintele nu pare a avea nevoie de expertiza si recomandarile propriilor consilieri, ca si cum ar primi informatii si recomandari din alte surse.
Exemplul cel mai recent al unor astfel de procese decizionale extra-institutionale este felul in care a fost adoptat programul de reducere a pensiilor si salariilor din sectorul public, la care m-am mai referit. Este foarte greu de inteles cum s-a luat aceasta decizie, in conditiile in care cel putin un ministru cheie din guvern a fost luat prin surprindere, premierul s-a ascuns pentru cateva zile ca sa nu fie nevoit sa dea explicatii publice, iar FMI-ul neaga ca ideea i-ar fi apartinut. Ar mai ramane eventualitatea ca Basescu sa fi mers 100% pe mana consilierului prezidential pe domeniul politicilor economice si sociale, de care foarte probabil n-ati auzit niciodata. Cat de plauzibil vi se pare? Dupa toate aparentele, presedintele Basescu a luat aceasta decizie de importanta majora de capul lui, sau bazandu-se pe informatii si recomandari venite pe alte canale decat cele institutionale cunoscute.
Este interesant ca oamenii din jurul presedintelui indeplinesc si ei uneori anumite roluri, dar nu neaparat cele din fisa postului. De exemplu, consilieri care in loc sa consilieze au mai degraba un rol de propagare a mesajelor prezidentiale, mai ales a celor pe care presedintele prefera sa nu si le asume direct: Elena Udrea cu faimosul "biletel" al lui Tariceanu, sau, mai nou, indicatiile si ultimatumurile date guvernului de Sebastian Lazaroiu (poate ati uitat, dar presedintia are si un purtator de cuvant, care insa apare mult mai rar in media decat Lazaroiu). Cu alte cuvinte, ei nu sunt formatori ai mesajului prezidential, ci propagatori; nu eminente cenusii, ci portavoce.
Dar atunci, cine il consiliaza totusi pe presedinte?
Sa fie vorba de clarvazatori si ocultisti de genul lui Aliodor Manolea? Este o ipoteza posibila.
O ipoteza mai plauzibila duce insa spre relatia cunoscuta de apropiere a presedintelui Basescu cu serviciile secrete.
Contactul cu "serviciile" a fost printre primele griji ale lui Basescu, odata ajuns la Cotroceni. Ne amintim ca a multumit de mai multe ori public acelorasi "servicii", de exemplu cu ocazia eliberarii jurnalistilor rapiti in Irak in 2005, dar si - cel putin bizar - chiar inaintea alegerilor prezidentiale din 2009, pentru neutralitate politica (!!). In treacat fie spus, este foarte interesant ca, la doar doua zile dupa acea declaratie a presedintelui din noiembrie 2009, fostul consilier prezidential si director al SIE Claudiu Saftoiu se exprima pe aceeasi tema, dar spunand cu totul altceva.
De mai multe ori presedintele a lasat sa se inteleaga ca primeste informatii obtinute de "servicii" cu mijloace specifice si ocazional a folosit astfel de informatii impotriva adversarilor politici. Sa mai adaugam ca Romania sub presedintia lui Traian Basescu a ajuns un lider mondial la servicii secrete si ca acestea sunt protejate de efectele masurilor de austeritate din aceasta perioada. Nu in ultimul rand, exista destule cazuri documentate de oameni promovati de Basescu in structurile statului, care au avut legaturi cu Securitatea (o simpla cautare cu Google produce o adevarata bibliografie, nu voi elabora aici).
Imi este greu sa ma pronunt asupra veridicitatii afirmatiei ca Basescu ar fi ofiter acoperit (inca activ!) al serviciilor secrete, dar - coroborata cu celelalte fapte mentionate - este destul de plauzibila. Ar explica unele lucruri.
Nu vreau sa spun ca ca apartenenta la "servicii" sau legaturile stranse cu ele sunt, in sine, o dovada definitiva de rea credinta. In ciuda aprehensiunilor personale, sunt gata sa admit ca poate serviciile secrete isi au si ele un rost al lor, ca poate sunt un rau necesar, din moment ce si tarile occidentale au "securistii" lor.
Dar daca accesul lor la presedinte si influenta asupra lui sunt de magnitudinea pe care o sugereaza faptele mentionate mai sus, atunci ne aflam intr-o situatie de pericol la adresa ordinii constitutionale.
Basescu a dovedit deja ca este capabil sa actioneze fara nici un fel de retineri la marginea sau in afara ordinii democratice. Pur si simplu, presedintele in functie refuza sa recunoasca limitele impuse de cadrul constitutional si de cutuma politica.
Aceasta tactica politica ar fi fost inacceptabila chiar daca motivatiile actiunilor prezidentiale ar fi fost de claritatea si transparenta cristalului. Cu atat mai mult, cand presedintele este conectat la influente obscure, probabil din zona serviciilor secrete.
Sa ne amintim, Basescu s-a exprimat de mai multe ori dispretuitor la adresa declaratiei resemnate a lui Constantinescu, pe final de mandat, cand s-a recunoscut "invins de sistem", cu referire directa la Securitate (ulterior, Constantinescu a negat acea declaratie). Cand a pornit lupta cu "sistemul ticalosit", Basescu a declarat ca el nu se va lasa vreodata invins de "sistem". Dar chiar este el in razboi cu influentele oculte din politica romaneasca, mostenite de la fosta Securitate? Faptele nu par catusi de putin sa sustina aceasta teorie, dimpotriva.
Poate ca proiectul lui Emil Constantinescu de reformare a Romaniei a fost infrant de Securitate. Dar solutia nu este in nici un caz "reformarea" securista a statului, pe care o promoveaza Basescu.
Deci nu sunt singurul care are impresia că "marele păpuşar" e o simplă păpuşică :D
ReplyDeleteNu stiu cine il consiliaza cert e ca e prost consiliat.
ReplyDeleteMersi pentru link-ul pe care mi l-ai lasat. Foarte interesant, despre Africa de Sud in ca nu aflasem. am si facut postare. Multumesc inca odata.