Ministerul Adevarului (II) si o noua sansa pentru Romania (RO)

Despre istoria chestiunii, aici.

Iar acum, intr-un tarziu, deznodamantul.


Cu toate incercarile basescienilor de a crea o perdea de fum, adevarul devine din ce in ce mai vizibil, cu puterea de neclintit a evidentei, pentru orice om care gandeste cu propriul cap: Romania este acum in situatia in care este si are guvernul pe care il are pentru ca asa a vrut Basescu. Punct.

Setul de pretexte invocate pentru a masca adevarul si incercarile de a rescrie istoria incep sa se naruie. Impunerea unui guvern ilegitim s-a facut cu calcarea in picioare a cadrului constitutional si a ordinii democratice, cu incalecarea politica a institutiilor statului. (Iar acum Basescu cauta disperat o iesire, mizand, ca de obicei, pe memoria scurta a romanilor.)

***
Momentul este unul foarte important. Aceasta decizie judecatoareasca, daca opozitia actioneaza solidar si disciplinat, s-ar putea transforma in declansatorul de care era nevoie pentru a schimba majoritatea din Parlament si a crea o noua formula de guvernare.

Jos guvernul! (RO)

Noua intelepciune a opozitiei pare a fi ca actualul guvern ar trebui "sa-si duca crucea pana la capat".

Imbarbatate de ultimele sondaje, care - deloc surprinzator - arata PDL in cadere libera, PSD si PNL nu par catusi de putin grabite sa darame guvernul acum. Nu se pregatesc in mod serios sa-si asume raspunderea unei alte formule de guvernare, ci par mai degraba preocupate sa marcheze momentul adoptarii masurilor impopulare de taiere a pensiilor si salariilor intr-un mod care sa le maximizeze castigul de imagine, dar sa lase in continuare PDL-ul in pozitia ingrata de a pune in aplicare programul pe care l-a anuntat.

Daca ar fi serioase in intentia lor de a-si asuma raspunderea guvernarii in acest moment, PSD si PNL ar lucra in comun la textul motiunii de cenzura (ceea ce nu se intampla), ar pune bazele unui program comun de guvernare (in loc de asta, PSD foloseste ocazia pentru a-si relua razboiul ideologic cu cota unica, iar PNL pune conditii cvasi-imposibile pentru a intra la guvernare), ar incerca sa gaseasca un candidat comun pentru functia de prim-ministru. Si nu s-ar inmulti pe blogurile liberale luarile de pozitie  impotriva demiterii, acum, a guvernului prin motiune de cenzura (vezi de exemplu aici si aici).
Daca ar vrea cu adevarat sa preia acum guvernarea, opozitia ar face ca in octombrie anul trecut, cand a reusit sa propuna o solutie plauzibila cu Klaus Johannis si sa construiasca un consens majoritar in jurul ei. Este adevarat ca presedintele Basescu, in inconstienta lui, a distrus acea alternativa si a insistat pana in panzele albe cu o formula de guvern unilaterala si ilegitima, care ne-a adus in aceasta fundatura; dar este putin probabil sa mai poata repeta asa ceva acum pentru ca si-a epuizat capitalul politic.
In schimb, PSD si PNL se poarta ca si cum ar vrea cu tot dinadinsul sa-i dea dreptate lui Lazaroiu.

Inteleg foarte bine calculele politice care stau la baza acestei tactici.
Dar nu le consider acceptabile.

ANI, fa-te ca lucrezi ! (RO)

Biblia spune ca exista un timp pentru toate (Ecleziastul 3, 1-8): un timp pentru nastere si un timp pentru moarte; un timp pentru ras si un timp pentru plans; un timp al tacerii si un timp al vorbitului s.a.m.d.

Corolarul ar fi ca un lucru trebuie judecat nu doar in sine, ci si dupa cum se situeaza in contextul curgerii lumii, dupa momentul in care intervine. Un lucru in principiu bun poate sa pice prost daca vine la momentul inoportun; si viceversa.

De exemplu, cand ieri Gica Popescu ii lua apararea lui Adrian Mutu in disputa cu selectionerul Razvan Lucescu privind (ne)convocarea "briliantului" la echipa nationala, interventia putea parea o recunoastere benigna a meritelor unui mare talent fotbalistic si o mana intinsa generos de un membru al "generatiei de aur" catre liderul informal al grupei de varsta care n-a reusit, din pacate, sa devina o "generatie" a fotbalului romanesc in ciuda oportunitatilor mai mari pe care le-a avut la dispozitie. Dar cand, doar cateva zeci de minute mai tarziu, a cazut ca un traznet vestea ca Mutu a fost din nou prins cu substante interzise, momentul ales de "Baciul" Popescu pentru declaratia de sprijin s-a dovedit cel putin neinspirat.

Cand vine vorba de lupta anticoruptie, este insa foarte greu sa suspectezi institutiile noastre de lipsa stiintei alegerii oportune a momentului. Istoria vorbeste de la sine, lupta anti-coruptie s-a purtat cu un foarte acut simt al oportunitatii politice.

De aceea, cand intr-un interval de cateva zile apare brusc o avalansa de evenimente legate de coruptie si personaje importante din politica romaneasca, este greu sa luam totul drept o serie de coincidente.

Ministerul Adevarului (RO)

Aflam acum ca Klaus Johannis s-ar fi aflat in situatie de incompatibilitate si, conform legii, nu ar putea fi numit in functii de demnitate publica timp de trei ani.

Daca va intrebati ce se intampla de fapt, de ce este ANI atat de atenta la acest caz care in acest moment nu mai are nici o relevanta (pentru ca lui Johannis nu i se pregateste nici o numire), iata o posibila explicatie in ce scriam imediat dupa alegerile prezidentiale:

Oricum, aceasta victorie in extremis ii va permite lui Basescu sa arunce toata vina pentru blocajul dezastruos din ultimele luni, pe care in primul rand el l-a creat, in carca adversarilor.
Istoria o scriu invingatorii.

Cred ca rescrierea istoriei a inceput.

Cine e mogulul? Ce vrea el? (RO)

Presedintele Basescu este un maestru al etichetarilor.
Sintagme lansate de el - "baietii destepti", "coalitia 322", "moguli", "guvernul de la Grivco" si multe altele - au intrat deja in folclor, unele chiar au fost preluate in discursul adversarilor politici (vezi Crin Antonescu in seara primului tur al prezidentialelor, atacand dur mogulii media).

Basescu isi creeaza permanent adversari cu care se lupta, pentru ca are nevoie de ei. Acesti adversari sunt mai mult sau mai putin definiti, dar capata consistenta in constiinta publica odata cu aplicarea etichetei. Crearea de opozitii bipolare, in care el reprezinta partea pozitiva, este o tactica esentiala a lui Basescu. Si cum destui au experimentat pe propria piele, nu este prea vesel sa te nimeresti prin zona cand Basescu isi cauta un adversar.

"Mogul" in acceptiunea basesciana este un om cu bani si putere oculta, care incearca sa influenteze deciziile politice, justitia - si, prin trusturi de presa, sa manipuleze opinia publica - in propriul avantaj. Ce vrea mogulul sa obtina? Pai, diverse avantaje incorecte, de la ingroparea vreunui dosar in justitie, pana la contracte avantajoase cu statul, privilegii de monopol si privatizari "pe spranceana".
Un atribut esential al acestei tipologii este discretia. Mogulul se ascunde. El sta la intuneric, nu la lumina; nu-i place in lumina reflectoarelor, nu-i place sa fie expus mediatic (sau numai cand are un scop foarte precis); nu-i place transparenta, unelteste si combina pe ascuns. In general nu iese in fata, sta in spate, iar Basescu este cel care il demasca printr-o perceptie acuta care trece de realitatea aparenta si vede substratul ei. De exemplu: Johannis este inocent, dar el reprezinta doar fatada in spatele careia se ascund mogulii de la Grivco.

De cateva zile, insa, mogulii au devenit brusc foarte vizibili, au iesit la bataie.

Good bye, Johannis (RO)

Ar fi putut fi un bun prim ministru. Oricum, altfel decat am avut pana acum. In cele cateva aparitii mediatizate, a aratat o maturitate, un savoir faire si o disciplina de mesaj suprinzatoare pentru un nou intrat in politica la nivel national.
Dar acum coalitia pare a se pregati de divort si a inceput partajul. Antonescu si l-a luat pe Johannis mai aproape, Orban il trimite pe Geoana in spatiu. In acest moment, nu mai este clar ce fel de majoritate mai exista, dincolo de opozitia comuna fata de Basescu. Sansele ca Johannis sa mai fie vreodata prim ministru au scazut dramatic. Antonescu si PNL s-au dovedit a fi veriga slaba, probabil si-au pierdut rabdarea in fata stagnarii candidatului lor pe locul trei si au inceput sa clatine barca si sa joace la risc.

Punct de inflexiune (RO)

Stiu cat de controversate sunt sondajele politice in Romania. Cred ca gresim. Datele istorice arata ca institutele principale de sondare, cele bine stabilite pe piata si cu o reputatie de aparat - si nu sunt deloc multe de felul asta - nu prea au dat gres. Comparativ cu alte tari unde am urmarit alegeri, cu traditii democratice mult mai solide, performanta institutelor de sondare romanesti - a celor reputabile, se intelege - este absolut onorabila.

Educarea coalitiei (RO)

Dinamica situatiei politice este inca fluida. De vreo doua-trei zile presedintele pierde teren.
Comandantul de vas Traian Basescu s-a dovedit in repetate randuri un maestru in a naviga pe apele tulburi ale politicii romanesti. Dar parca ceva nu mai functioneaza in ultimele zile. Presedintele pare ca si-a pierdut busola, iar plutirea sa incepe sa semene cu deriva.

Formula pentru iesirea din criza (RO)

In ultimele zile criza politica din Romania a fost escaladata. Presedintele a facut declaratii deosebit de agresive, unele in mod evident in afara cadrului constitutional. Chiar daca ulterior a retractat partial, este clar in acest moment ca este hotarat sa nu recunoasca existenta unei majoritati politice - din care PDL nu face parte - in parlamentul Romaniei. Nimic din litera sau spiritul constitutiei nu da dreptul unui presedinte sa impiedice o majoritate parlamentara sa dea tarii un guvern. Pentru a pastra PDL la putere intr-o forma sau alta, presedintele Basescu a aratat ca este pregatit sa escaladeze criza politica, cu consecinte potential dezastruoase pentru tara. Mai mult decat atat, conform unei tactici deja obisnuite, presedintele spera sa profite politic din amplificarea conflictului.
In acest moment, coalitia PSD-PNL-UDMR-minoritati este in fata unei dileme extrem de dificile: a continua conflictul cu presedintele, cu riscul deteriorarii grave a situatiei economico-sociale a tarii; sau a ceda in fata santajului, cu riscul de a-i oferi lui Basescu o victorie tactica si un avantaj in apropiatele alegeri, precum si al intaririi puterii personale a acestuia.

In cele cu urmeaza voi schita o posibila solutie pentru iesirea din criza, care evita partile negative ale celor doua scenarii de mai sus. Solutia propusa evita escaladarea crizei politice, dar in acelasi timp muta din nou initiativa de partea coalitiei majoritare si limiteaza semnificativ marja de manevra a presedintelui. De asemenea, ofera sanse semnificative pentru a da tarii un guvern legitim dupa apropiatele alegeri prezidentiale.Mai mult decat atat: s-ar putea sa fie singura optiune de salvare in timp scurt a ordinii democratice din Romania si de insanatosire a climatului politic din tara.