Depasirea plafonului de credit (RO)

"Ne pare rau, ati depasit plafonul de credit!"
Nimeni nu-si doreste sa auda asa ceva cand este la cumparaturi, dar exact asta ar trebui sa i se raspunda lui Traian Basescu dupa anuntul pe care l-a facut ieri despre reducerea salariilor din sectorul public si a pensiilor.

Sunt gata sa accept ca, in absolut, masurile anuntate erau probabil singura solutie posibila de iesire din situatia nesustenabila si falimentara a bugetului public.
Dar ceea ce nu inteleg - sau se prefac ca nu inteleg - apologetii "reinventarii" lui Basescu ca apostol al dreptei si salvator al natiei este ca in politica nu conteaza numai ce se spune, ci si cine si cand o spune.

Sa luam exemplul Greciei: acolo, oamenii opun rezistenta curbelor de sacrificiu anuntate de guvern nu pentru ca sunt lenesi, cum in mod imbecil afirma Dan Tapalaga, ci pentru ca aceste sacrificii le sunt cerute de aceeasi clasa politica care a adus tara la dezastrul actual. Nu bugetarii ca indivizi sunt de vina pentru coruptia din administratie si pentru falimentul finantelor publice, ci guvernele succesive care le-au patronat si a caror clientela politica a beneficiat de sistem. Inainte de a se sacrifica, oamenii ar vrea sa vada ca si principalii responsabili pentru situatia actuala isi asuma partea lor de vina si platesc pentru ea, in loc sa arunce totul pe spinarea populatiei si sa-si pastreze linistiti pozitiile de putere.

Lucrurile functioneaza in felul urmator: pentru adoptarea de masuri de guvernare dificile si nepopulare, puterea are nevoie sa consume capital politic. Care la randul lui se bazeaza pe legitimitate si pe incredere.
Aceasta ecuatie a functionat de exemplu la inceputul tranzitiei post-comuniste in tarile din Europa Centrala (Polonia, Cehia, Ungaria): o elita politica legitimata de rezistenta fata de regimul comunist si de increderea oamenilor le-a putut cere acestora sacrificii temporare pentru un viitor mai bun.

Dar ce capital politic mai au in acest moment Traian Basescu si guvernul sau personal, incompetent si ilegitim?
Ce drept sau credibilitate are Basescu sa vorbeasca despre necesitatea curatarii administratiei publice de clientela politica, dupa ce guvernarea PDL a emis nu una, ci trei ordonante de guvern neconstitutionale pentru a-si instala clientela politica la toate nivelurile administrative?

Ce drept sau credibilitate are Basescu sa ceara sacrificii populatiei, dupa ce guvernul si partidul lui au consumat fara rost zeci de miliarde de euro pe datorie si au patronat praduirea resurselor publice?

Ce credibilitate mai are Basescu sa faca apel la solidaritate nationala cand, in acelasi discurs, in stilul lui caracteristic de vandal politic, instiga o categorie a populatiei impotriva alteia (lucratorii din sectorul privat - "omul slab" - impotriva celor din sectorul public, "omul gras")?

Ce drept mai are Basescu sa ceara aceste sacrificii acum, dupa ce - timp de un an si jumatate - a lasat criza sa se agraveze si chiar a contribuit nemijlocit la ea?

Ce drept are Basescu sa mai vorbeasca de incredere si sa ceara populatiei sa dea in continuare credit guvernului impus de el in dispretul democratiei, fara girul electoratului, si noului partid-stat care a fost mult mai preocupat sa-si subordoneze politic toate institutiile decat sa scoata tara din criza?

Pentru aceste motive si destule altele, Basescu pur si simplu nu mai are capital politic si credibilitate sa spuna Romaniei ceea ce a spus, si sa ceara cetatenilor ceea ce a cerut. Cum nici guvernul Boc nu are capitalul de incredere si credibilitate necesar pentru a implementa masurile dureroase anuntate.

Plafonul de credit a fost depasit.