Sfarsitul basescianismului (RO)

Devine pe zi ce trece tot mai clar ca actualul guvern a irosit un an si jumatate din istoria Romaniei. Aproape ca nu poate fi citat un domeniu in care incompetenta aroganta sa nu fi facut ravagii:

• Desi avea ca prioritate absoluta lupta cu criza economica si a beneficiat de finantare externa masiva (pe datorie, care va trebui platita de romani),  guvernul Boc a reusit contraperformanta de a aduce Romania in situatia de a avea una dintre cele mai severe si prelungite recesiuni dintre tarile din regiune. O recesiune care inca nu s-a incheiat.
• Desi a anuntat ca prioritate investitiile in infrastructura, acest guvern isi dovedeste zi de zi neputinta. In timp ce banii din imprumuturi se duc pe cheltuieli curente (pensii, salarii), bani europeni stau nefolositi din lipsa fondurilor guvernamentale pentru co-finantare. Dar asta nu inseamna oprirea jafului nerusinat din banii publici, pentru clientela politica se gasesc oricand resurse.
• Desi se stie bine ca a creste taxele pe fond de recesiune economica este o idee foarte proasta, guvernul se pregateste sa faca tocmai asta, in disperare de cauza, dupa ce nu a fost in stare sa gestioneze finantele publice.
• Dupa ce a proclamat ca prioritate reforma statului, guvernul pedelist a trecut la un asalt politic fara precedent asupra institutiilor statului si a cadrului constitutional. Printre altele, prin ordonante neconstitutionale (declarate astfel in mod repetat de Curtea Constitutionala), a implementat cea mai agresiva cotropire politica a administratiei publice din ultimii 20 de ani. Romania nu este astazi nici mai putin corupta, nici mai bine administrata decat inainte (dimpotriva!); in schimb, a ajuns intr-o situatie de conflict politic permanent si fragilitate politica si institutionala care ne vor costa ani buni de-acum inainte. 
• Si lista ar putea continua, de exemplu cu asa-zisa "reforma a educatiei" sau cu pretinsa lupta anti-coruptie. In general, tipicul dupa care acest guvern isi promoveaza asa-zisele reforme a devenit previzibil: crearea si escaladarea conflictului politic, instrumentalizarea politica a marilor subiecte nationale, abuzul puterii executive, jocul in afara regulilor. Chiar presupunand (printr-un efort de imaginatie) ca intentiile originare ar fi cat se poate de bune, procedurile prin care isi propune sa reformeze Romania fac mai mult rau; avem un caz tipic in care tratamentul este mai devastator decat boala.

Dar incompetenta si prestatia mizerabila ale acestui guvern nu sunt simple erori nevinovate sau fenomene ale naturii. Ele au o cauza profunda, care este si o circumstanta agravanta: ilegitimitatea actualei formule de putere.

Faptul ca presedintele decide si componenta individuala a echipei guvernamentale este doar cel mai recent simptom al derivei grave a raporturilor de putere si al subrezirii democratiei romanesti. Cu cateva luni in urma, tot presedintele a decis (impotriva Constitutiei si cu pretul adancirii crizei politice si economice) ca guvernul Romaniei nu trebuie format de majoritatea din Parlament, ci de catre partidul prezidential. Tot el a fortat validarea unei formule guvernamentale respinse anterior de Parlament, stiind foarte bine ca asa ceva se poate face numai si numai prin calcarea in picioare a ordinii democratice.

In acest fel, Basescu a suspendat mecanismele normale ale politicii si si-a asumat raspunderea personala si totala pentru ce se intampla acum cu Romania. A incerca sa se distanteze de esecul acestei guvernari seamana cu o incercare de a fugi de propria umbra.

Am zero incredere in orice alte improvizatii ar mai putea produce Basescu in actuala formula de guvernare. El este acum prizonier in jocul nebunesc de putere in care a intrat si prin care si-a asumat mai multe raspunderi decat trebuie si poate sa duca un presedinte, reducand la irelevanta institutiile si regulile. Remanierea nimicului nu poate produce nimic spectaculos. Atmosfera politica in Romania va continua sa ramana toxica (iar nota de plata o va plati in continuare populatia) atat timp cat ramanem in marasmul acestei formule imorale si ilegitime de putere.

In absolut, singura posibila iesire ar fi alegerile anticipate. Nu ar rezolva nici una din gravele probleme sociale si economice pe care le are acum Romania si nici nu ar sterge cu buretele stricaciunile suferite de institutiile fundamentale in lungile luni de razboi politic; dar macar ar da legitimitate politica formulei de guvern si ar crea baze mai sanatoase pentru a discuta si hotari ce trebuie facut. Chiar o victorie in alegeri a PDL ar fi de preferat situatiei actuale, cu un guvern ilegitim si teleghidat de la Cotroceni, care - printr-o dereglare grava a sistemului institutional - isi datoreaza existenta doar victoriei la limita a lui Basescu la prezidentiale. Ar fi cinstit ca poporul - pe care presedintelui ii place atat de mult sa-l consulte si cand nu e cazul - sa aiba posibilitatea sa se pronunte in sprijinul sau impotriva actualei formule guvernamentale, pe care nu a votat-o niciodata; si sa se pronunte pentru sau impotriva prezentei in Parlament a unui mutant politic ca UNPR.

In realitate, chiar si aceasta solutie pare improbabila. Nu numai ca tara este secatuita de razboaiele electorale, dar procedura constitutionala de dizolvare a Parlamentului este foarte restrictiva - Parlamentul poate fi dizolvat numai daca respinge doua solicitari consecutive de investitura a guvernului. Iar o astfel de procedura este aproape imposibil de implementat fara un acord politic mai larg (preferabil al tuturor partidelor), care acord la randul sau necesita o baza de incredere reciproca si un mediator credibil in persoana presedintelui. Nici una dintre conditii nu mai este indeplinita in prezent in Romania.


Ramane posibilitatea, precara si aceea, a gasirii unei formule de guvern care sa aiba si acceptul opozitiei. Ceea ce va insemna probabil un guvern de tranzitie (pana la alegeri), cu puteri limitate la gestionarea crizei economice si a chestiunilor urgente in care exista consens politic. Evident, orice proiecte politice de anvergura (de genul amendarii Constitutiei) ar trebui abandonate, dar asta chiar nu este o problema in contextul actual; ar putea insa fi o problema pentru Basescu, care ar fi pus in situatia de a-si recunoaste esecul politic la abia o jumatate de an din al doilea mandat si de a petrece urmatorii ani la Cotroceni cu o influenta mult diminuata - ca "presedinte-spectator".

Romania a ajuns intr-o fundatura politica si institutionala. Mecanismele normale de autoreglaj au fost gripate, iar criza de legitimitate se adanceste.
Esecul proiectului politic al lui Basescu, pe care l-a urmarit neincetat de la alegerile din 2004, si anume de a avea un guvern pe care sa-l controleze de la Cotroceni, este de acum evident. A capatat pana la urma ce si-a dorit, dar pentru putin timp si cu un pret enorm pentru Romania. Iar pretul poate inca sa mai creasca, nu ma astept la retrageri elegante. Este abia inceputul sfarsitului; mai avem de parcurs si mijlocul sfarsitului, si sfarsitul sfarsitului.

Sarcina clasei politice in perioada urmatoare este sa gaseasca o iesire de sub ruinele basescianismului, cu cat mai putine pagube colaterale. Dar pagube vor fi in orice caz.


UPDATE: A aparut si un editorial de CTP care exprima - poate mai bine - cateva din ideile principale de mai sus:
Primul responsabil pentru subminarea guvernamentală a economiei naţionale este preşedintele Băsescu. El este cel care a folosit toate tertipurile imaginabile pentru a ţine gaşca lui Boc în Palatul Victoria. El a transformat guvernul României în corpul său personal de lachei, pe care-l cheamă la ordine la Cotroceni când are chef. [...] Dl. preşedinte a vrut conducerea executivă absolută a României şi o are.
[...] 
Cât despre încrederea pe care o trezesc Traian Băsescu şi acoliţii lui… Mă întreb, nu ca ziarist, dar în modul cel mai omenesc cu putinţă, de ce a mai avut nevoie dl. Băsescu de al doilea mandat? Nu are niciun proiect, nicio gândire nouă, nu s-a schimbat cu o iotă faţă de mardeiaşul politic pe care îl ştim. A vrut doar să mai petreacă la Cotroceni încă 5 ani de combinageală şi încăierări politice sterpe?