Antonescu, sahist (RO)

La Bucuresti, opozitia joaca sah cu puterea.
Si zice ca a dat "sah mat".

Cum a facut-o?
Intre altele, escaladand aberatia basista cu alegerea primarilor intr-un singur tur, cu o propunere de a alege la fel si parlamentarii. (De ce nu si presedintele, ma gandesc?)
"De asemenea, vrem sa propunem, in acelasi proiect de modificare a legii electorale, ca in conformitate cu optiunea exprimata la referendum de romani, sa alegem parlamentarii intr-un singur tur, deci uninominal curat si, de asemenea, interzicerea traseismului politic, traseismului parlamentar, cu pierderea mandatului ca in cazul primarilor daca se paraseste partidul sub numele caruia respectiva persoana a devenit parlamentar", a anuntat [Crin] Antonescu, citat de agentia Agerpres.
(Care referendum, Crin draga?? Care "uninominal curat"??)

Sa recapitulam:
Acum trei saptamani, Antonescu se opunea (pe buna dreptate) alegerii primarilor intr-un singur tur. Acum, vrea sa extinda sistemul si la deputati si senatori.

De parca nu e de ajuns ca avem pe cap puterea basista, ne-a blagoslovit Cel de Sus si cu o opozitie impotenta si slaba de minte. Vorba vine cu Cel de Sus, pentru ca de fapt ma tem ca avem exact clasa politica pe care o meritam, ca doar n-au ales-o altii in locul nostru si nici n-a picat din cer.

Ce-ar mai fi de spus... (RO)

Nu prea multe, cred.
Romania a incaput pe mana unui gasti de derbedei politici. Situatia este de multa vreme intolerabila si devine din ce in ce mai periculoasa.

Nu am reactionat la ultimele magarii ale puterii basiste, petrecute in serie rapida in ultimele zile, nu pentru ca nu as fi fost indignat, ci pentru ca mi s-a parut ca nu am foarte multe de adaugat la ce am tot spus pana acum pe acest blog si la ce spun si altii. Dar aceasta postare de la Lilick m-a facut sa inteleg ca tacerea poate fi interpretata drept acceptare sau resemnare.

Voi spune, deci, cate ceva despre trei dintre ultimele manifestari ale puterii portocalii.
Sa le luam pe rand:

La taclale despre Constitutie (RO)

In 2009 a pus Romania pe jar cu urgenta esentiala a eliminarii unei camere a Parlamentului, pentru care a suprapus peste alegerile prezidentiale un referendum perfect inutil in procedura necesara de revizuire a Constitutiei si bazat pe o campanie populista in care s-a exprimat o singura opinie. Va mai amintiti posterele cu "De ce le e frica nu scapa"? Va mai amintiti atacurile furibunde asupra Parlamentului ca institutie si chiar a ideii de parlamentarism? Va mai amintiti folclorul tematic cu varu' Sandel? Va mai amintiti discursurile despre obligatia sacra de a respecta vointa poporului? Va mai amintiti chiar propunerea de schimbare a Constitutiei avansata de PDL?

Ei bine, puteti sa uitati, pentru ca in 2011 presedintele Basescu are alte griji.

Retragerea apelor (RO)

In seara aceasta, catre miezul noptii, cand capitanul echipei Spaniei (favorita mea) sau al Olandei va ridica deasupra capului Cupa Mondiala la fotbal, se va incheia probabil ultimul termen de gratie acordat de romani puterii basesciene. Cum bine observa Alina Mungiu-Pippidi, "in timpul unui campionat mondial de fotbal nu este momentul sa cada guverne, nimanui nu ii arde de asta".
Cand vuvuzelele vor amuti, o parte importanta dintre cetatenii Romaniei isi vor aminti ca au probleme serioase si vor incerca sa afle ce fac guvernul si presedintele pentru rezolvarea lor.

Si iata ce vor afla:

Noua linie a frontului (RO)

[UPDATE (9 iunie): Scriam in aceasta postare ca presiunea politica asupra Curtii Constitutionale va creste. Acest lucru chiar se intampla.]

Am scris de multe ori pe acest blog despre efectul coroziv al basescianismului asupra cadrului legal si institutional al democratiei romanesti. Iata, de exemplu, ce scriam cu cateva luni in urma:

In Romania, cadrul democratic a ramas doar o carcasa de mucava. Structura de rezistenta a fost mancata de acidul numit basescianism.

Exemplul recent al scandalului desemnarii de catre Camera Deputatilor a unui judecator la Curtea Constitutionala (CCR) este suprarealist.

PSD, fiind direct afectat, se da de ceasul mortii, dar cazul este atat de strigator la cer incat sunt surprins ca nu exista o mobilizare mai larga a opozitiei si societatii civile. Nu este aici vorba de interesele PSD sau de valoarea intrinseca a persoanei pe care o sustine pentru pozitia din CCR (care intamplator nu este pe gustul meu, cum nici Teodor Melescanu, candidatul propus de PNL la Senat, nu este), ci de regulile fundamentale ale jocului intr-un stat de drept si intr-o democratie. A lasa ca aceste reguli sa fie calcate in picioare deschide o adevarata cutie a Pandorei. Se desfiinteaza practic reperele fixe, cadrul de referinta, lasand cale libera arbitrariului politic.

Basescienii trateaza cadrul legal si constitutional ca pe un fel de prastie, de care poti sa tragi cum vrei, in orice directie, pentru a-ti plesni adversarii politici peste fata. Legile - atunci cand isi mai amintesc de ele - se interpreteaza dupa cum cere interesul politic, iar pentru asta nu exista nici o limita: albul nu mai e alb, negrul nu mai e negru, iar 1+1 nu fac neaparat 2.  

Sa recapitulam ce s-a petrecut: 

Rasturnarea sarcinii probei (RO)

Promisesem sa revin la acest subiect (decizia Curtii Constitutionale cu privire la unele articole din Legea de infiintare, organizare si functionare a Agentiei Nationale de Integritate) dupa publicarea motivarii Curtii.
Motivarea deciziei CCR nr. 415 din 14 aprilie 2010 tocmai a fost publicata si este disponibila aici.

Ati vrut Constitutie? Poftim Constitutie! (RO)

Daca mai avea cineva vreo indoiala ca este o idee foarte proasta sa ne apucam sa modificam Constitutia in climatul politic actual (eu, unul, n-am avut astfel de indoieli), ultimele vesti din tabara puterii ar trebui sa spulbere orice semn de intrebare.
Nu este vorba doar de continutul proiectului de revizuire emis de guvernul Boc - o insailare de gogomanii vizand in principal intarirea puterii prezidentiale (vezi aici un exemplu), prost mascate de perdeaua de fum a parlamentului unicameral si de verbiajul bombastic privind vointa suverana a poporului exprimata prin referendumul din noiembrie trecut - ci si de demersul in bataie de joc, deja atat de tipic actualei puteri: guvernul a aruncat pe piata propriul proiect de revizuire a Constitutiei la doar o zi dupa ce PDL negociase in Parlament constituirea unei comisii cu acelasi scop (si tot la o zi dupa o convocare cu usile inchise a guvernului de catre presedintele Basescu).

Felul in care lucrurile se deruleaza indica extrem de clar oricui are ochi de vazut cum intentioneaza Basescu si PDL sa gestioneze chestiunea revizuirii Constitutiei: la fel cum au facut si cu referendumul din noiembrie 2009, in stil de mineriada politica.

Jurnal de front (RO)

Stiri amestecate de pe frontul defensiv al democratiei romanesti.

In primul rand, o victorie de etapa: PDL renunta deocamdata la incercarea de schimbare a presedintelui Senatului.
Acest armistitiu este in sine o victorie. Nu numai ca se deblocheaza activititatea Senatului (daca i-o mai pasa cuiva de asta), dar PDL face un pas inapoi dintr-o directie foarte periculoasa, care mergea contra cadrului constitutional (pentru mai multe detalii, vezi aici). Este de asteptat si ca, daca isi va relua demersurile pe aceasta tema, PDL sa nu mai mearga frontal impotriva Constitutiei si sa nu se mai alinieze prosteste in spatele unor "strategi" de talia lui Iulian Urban - ar fi mai bine nu doar pentru PDL, ci pentru ordinea democratica din Romania sa fie evitate astfel de situatii pe viitor.
Aceasta experienta ar trebui sa dea serios de gandit conducerii PDL. Problema este ca in partid s-a creat o atmosfera in care orice idee, oricat de nastrusnica si in conflict cu cadrul legal, are sanse mari sa fie promovata daca pare sa serveasca strategiei de acaparare totala a puterii si de eliminare a opozitiei. Este un joc foarte periculos in care partidul s-a prins cu mic cu mare, cu foarte rare exceptii individuale; si cu mult entuziasm. Cat de toxica este aceasta atmosfera (si strategia politica aflata la baza ei) pentru Romania, experimenteaza zi de zi romanii pe propria piele. Cat de contraproductiva - si, pe termen lung, sinucigasa - este ea chiar pentru PDL, vor avea pedelistii ocazia sa se lamureasca, cel mai tarziu la viitoarele alegeri.
Nu ma grabesc sa consider chestiunea presedintiei Senatului inchisa. PDL ne-a aratat ani la rand ca nu prea stie sa piarda. Este foarte posibil sa avem de-a face doar cu o repliere tactica, iar urmatorul asalt sa fie si mai agresiv. De aceea, opozitia nu trebuie sa lase scutul jos.
Este posibil si ca PDL sa se fi resemnat sa astepte pana cand Geoana face o greseala fatala, ceea ce din pacate - statistic vorbind - nu poate dura prea mult.

(Vezi UPDATE la sfarsitul postarii, dupa link)

Din pacate, lucrurile nu stau la fel de bine pe celalalt front - al initiativei presedintelui Basescu de a elimina o camera a parlamentului prin modificarea Constitutiei.
In ciuda numeroaselor semnale de alarma, opozitia a tratat chestiunea cu superficialitate si nu pare sa inteleaga pe deplin importanta mizei.

Impotriva schimbarii Constitutiei (RO)

Luni presedintele Basescu a convocat partidele parlamentare pentru a discuta modificarea Constitutiei.

Clasa noastra politica a intrat intr-o stare hiperactiva. Cu cat e mai proasta situatia economica si sociala, cu atat politicienii simt mai acut nevoia sa se agite cu orice pretext. Iar modificarea Constitutiei este o tema la fel de buna ca oricare alta, nu-i asa?

De ceva vreme asistam la o adevarata cacofonie a propunerilor de reforma a Constitutiei - ultima lansata de eurodeputatul PDL Cristian Preda. Aproape toata lumea pare de acord ca trebuie neaparat sa schimbam ceva, dar parerile despre ce schimbari anume ar trebui facute sunt extrem de diverse, chiar divergente: unii vor intarirea rolului presedintelui prin trecerea la republica prezidentiala sau semi-prezidentiala (Preda), altii vor republica parlamentara (PNL), eventual cu presedintele ales de parlament (UDMR), sau chiar desfiintarea cu totul a functiei de presedinte (excentricul Chiuariu). Nu mai vorbesc de plaja de pareri despre tipul de parlament pe care ar trebui sa-l aiba Romania (unicameral sau bicameral, fiecare cu mai multe versiuni). Plus, desigur, orice umblare la Constitutie readuce in discutie vechile subiecte de genul eliminarii sintagmei "stat national".

Spectrul foarte larg de pareri nu este in sine un lucru rau, dimpotriva. Cu cat discutia este mai cuprinzatoare, cu atat mai bine. Modificarea Constitutiei are implicatii ample si nu se poate face in graba, simplificand excesiv o chestiune in esenta complexa si delicata.

Problema principala este insa alta:

Batalia care conteaza (RO)

Cand o cetate este asediata, aparatorii au nevoie nu doar de solidaritate si curaj, ci si de buna organizare si o strategie inteligenta. Prin definitie, fortele asediatoare sunt superioare ca numar si armament ofensiv. Aparatorii cetatii trebuie sa se apere de pe metereze, folosind in avantajul lor zidurile si transeele. Asta inseamna si ca luptele trebuie alese inteligent: a se aventura in afara zidurilor pentru a apara o casa izolata si vulnerabila este fara speranta; dar cand atacatorii izbesc in poarta cetatii, toate fortele trebuie concentrate pentru a-i respinge.

Nu altfel stau lucrurile cu ordinea democratica din Romania, in aceste zile. Ea este atacata din mai multe directii, de tabara asediatoare a presedintelui Basescu si a PDL. Inlauntrul zidurilor se afla partidele democratice, PNL si PSD, care la un moment dat au avut majoritatea, dar acum sunt in inferioritate. Unele batalii sunt dinainte pierdute, dar altele sunt vitale pentru salvarea cetatii - si inca mai pot fi castigate.

Pentru Marius Oprea am respect, admiratie si simpatie. A facut o treaba excelenta in dezgroparea trecutului recent al Romaniei si in investigarea concreta a crimelor Securitatii. Demiterea lui politica de catre PDL de la sefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) nu poate fi calificata decat ca inca o porcarie a puterii actuale. Mobilizarea unei parti a societatii civile in sprijinul lui a fost, previzibil, ignorata de cei care tin acum painea si cutitul. Gradul de toleranta pentru prezenta in structurile statului a unor personalitati neinregimentate politic in PDL (sau satelitii sai) tinde spre zero. 
Totusi, realist vorbind, apararea lui Marius Oprea a fost o batalie dinainte pierduta. Pozitia sa in fruntea IICCR (acum comasat cu un alt institut intr-o entitate numita Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc - IICCMER) era o casa aflata in afara zidurilor cetatii, expusa invadatorilor, fara transee in jurul sau, greu de aparat. Pentru cei neatenti la detalii si nuante, schimbarea lui Oprea a putut parea doar o alta schimbare politica a cuiva numit politic - nimic anormal sau revoltator.

Lucrurile stau invers in privinta atacului declansat de PDL la presedintia Senatului.

Opriti reforma statului, vreau sa cobor! (RO)

Pe 13 octombrie 1981, intr-o sedinta a Adunarii Nationale (camera inferioara a parlamentului) din Franta, deputatul socialist André Laignel a intrat in istorie cu urmatoarea declaratie la adresa unui deputat al opozitiei: "Vous avez juridiquement tort parce que vous êtes politiquement minoritaire". Aceasta fraza infama a ramas o referinta perena a exceselor puterii politice, un exemplu de manual al derivelor posibile atunci cand puterea, chiar aleasa democratic, se crede indreptatita sa forteze cadrul legal si institutional, structura de rezistenta a ordinii democratice, in functie de vointa atribuita (pe drept sau nu) unei majoritati.

In cursul celor douazeci de ani de tranzitie post-comunista, democratia romaneasca nu a fost scutita de astfel de excese, in care cei de la putere au facut uitate sau au fortat regulile jocului cand interesul politic a cerut-o. Orice incalcari ale cadrului democratic formal creeaza precedente care lasa urme pe termen lung; stergerea lor se poate face doar in timp, printr-o rutina a actiunii politice in interiorul regulilor - pana cand respectarea cadrului legal si institutional, cum spuneam intr-o alta postare, intra in reflexul politic, impregneaza ADN-ul politicii. Este pana la urma un proces de invatare sociala, care cere timp. Este vorba nu numai de domesticirea instinctelor de putere mostenite dintr-o perioada totalitara si asezarea lor intr-un cadru reglementat si previzibil similar celui din democratiile occidentale consolidate; ci si de procesul mai larg de civilizare al unei natiuni inteles ca un efort istoric de captare si moderare a energiilor si instinctelor primare de grup cu straturi de legi si institutii formale care sa le anuleze potentialul efect haotic si distructiv (am scris despre asta mai pe larg aici).

Dar excesele politice ale tranzitiei par mici accidente de parcurs fata de ce se intampla acum: un efort masiv, deliberat, coordonat, multi-directional si consecvent al taberei politice a presedintelui Basescu si a PDL - nu doar de a incalca regulile stabilite, ci de a inlatura sistematic orice obstacol institutional si legal, orice zagaz in calea domniei celor care au la un moment dat majoritatea. Totul, in numele democratiei si al reformei statului.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca Basescu si PDL au intins foarte departe limitele actiunii politice - si nu timid sau pe furis, cum s-a mai facut in trecut, ci cu entuziasm mobilizator, in aplauzele galeriei. Iar aceasta diferenta de tonalitate este foarte semnificativa. Cateva exemple:

Efectul Ponta? (RO)

Este inca mult prea devreme sa ma pronunt asupra prestatiei lui Victor Ponta ca presedinte PSD. Este devreme chiar si pentru a judeca daca a inceput cu dreptul sau cu stangul.

Dar prima luare de pozitie imi place. Foarte mult.

Tanar mafiot obraznic (RO)

Contine UPDATE dupa link

Acum merge pe 34 de ani, daca este mafiot cum a zis presedintele inca nu ne-am lamurit, dar in mod clar s-a obraznicit.

Propunerea de modificare a Constitutiei avansata de fostul ministru al Justitiei Chiuariu e o combinatie destul de bizara de:

• constatari de bun simt - "Reducerea risipei si coruptiei in sectorul public priveste intr‐o mica masura Parlamentul. Pentru ca risipa si coruptia apar in special acolo unde se iau deciziile, in executiv"
• indemnuri mobilizatoare - "Trebuie să evităm ca a treia Constituţie să fie scrisă pentru Traian Băsescu, sau pentru moştenitorii săi politici"
• simple platitudini - "Numărul parlamentarilor nu poate fi stabilit decât pe baza unor criterii"
• propuneri care par din alt film - "...instituirea, ca principiu constituţional, a obligativitatii unei dezbateri săptămânale: o dată pe săptămână, primul‐ministru vine în Parlament pentru a se confrunta cu liderii partidelor de opoziţie. Dezbaterea „prim‐miniştrilor” poate fi înlocuită, prin acordul tuturor partidelor parlamentare de opoziţie, cu dezbaterea între miniştri şi miniştri “din umbră” ai partidelor de opoziţie"
• articole care s-ar potrivi mai bine in Codul Penal - "Desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor de informaţii de către structuri publice sau private constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă" - inchisoare pentru "structuri", inteleg :-). 

Documentul este in mod evident insailat in graba, nici macar nu a fost editat ca lumea. Expunerea de motive si propunerile de modificare sunt amestecate, fraze si chiar paragrafe intregi sunt in bold, stilul oscileaza intre fraze colturoase cu sonoritate legala ("Decizia Curţii este executorie şi general obligatorie de la data pronunţării") si tonul de conversatie ("Justiţia ia exemplu de la celelalte puteri, e încă ineficientă în a face ordine în ograda proprie..."), textul e presarat cu scapari gramaticale (p.5: "vom avea un număr total în jur 143 parlamentari"; p.6: "propun instituirea, ca principiu constituţional, obligativitatea...").

Nu tot ce scrie acolo este o prostie, unele propuneri cum ar fi reducerea serviciilor secrete sunt binevenite.
Dar sunt de acord ca ideea de a desfiinta functia de presedinte - cea care a atras atentia presei - chiar este o prostie. Folosind chiar argumentele prezentate de Chiuariu (conflictele recurente intre presedinte si premier; redundanta unuia dintre ei daca premierul doar executa ce vrea presedintele, cum face Boc), se poate cel putin la fel de bine concluziona ca ar trebui sa desfiintam postul de prim ministru si sa avem un model de tip american, cu presedintele sef al executivului.

Da, ideea privind desfiintarea functiei de presedinte este o prostie - pe fond.
Dar nu este o idee rea pentru a capta atentia unei prese in mare masura tabloidizate.

Cacealma (RO)

In mod previzibil, PDL continua cacealmaua parlamentului unicameral si acum someaza opozitia sa-si onoreze promisiunile de a da curs "vointei poporului". Aceasta tactica - de tip "chicken game" - este consistenta cu stilul politic obisnuit al lui Basescu si nu ar trebui sa mai surprinda pe cineva.


In realitate, PDL-ului nu-i pasa de numarul de camere din parlament. Dar nu va rata o ocazie atat de buna de a puncta electoral impotriva opozitiei, invocand vointa poporului exprimata prin referendum.