"DeBasificarea justitiei"? Nu, multumesc. (RO)

In contextul noului asalt politic asupra Justitiei, se vorbeste despre "debasificarea" ei, in sensul eliminarii unor sustinatori ai lui Basescu din conducerea institutiilor-cheie: CSM, Parchetul General, DNA.

Am fost si raman un critic acerb al lui Basescu, al sistemului de putere pe care l-a construit in ultimii ani, al felului in care si-a impus controlul asupra multor institutii ale statului, sau le-a subminat si marginalizat pe cele pe care nu le-a putut controla cu usurinta. Accept si premisa - destul de usor de sustinut cu argumente - ca influenta basista persista in unele structuri, inclusiv in Justitie. Este greu de ignorat cum, la apogeul confruntarilor politice din 2012, Parchetul a parut sa-si ia instructiunile din unele declaratii publice venite de la Basescu sau de la Monica Macovei.

Daca chestiunea "debasificarii Justitiei" s-ar fi pus anul trecut, n-as fi avut rezerve in a o sustine.
Sa nu uitam, dupa semi-esecul referendumului de demitere a lui Basescu (vot coplesitor pentru demitere, dar referendum nevalidat), alternanta democratica la putere a fost in real pericol. Jocul de poker al USL-ului cu demiterea presedintelui (despre care mi-am exprimat parerea la momentul respectiv) a dat apa la moara basistilor, dandu-le ocazia sa pozeze in - culmea ironiei! - aparatori ai statului de drept. Tabara basista, pentru un timp, a parut sa-si recapete partial suflul politic. Pana acolo incat Basescu a gasit tupeul sa declare ca este pregatit sa ignore inca o data votul electoratului la alegerile parlamentare, anuntand ca va refuza sa nominalizeze candidatul aliantei castigatoare la postul de prim-ministru.

Intr-un astfel de context, cu un Basescu hotarat sa se agate de putere chiar in lipsa oricarei legitimitati populare, amenintand fatis cu repetarea manevrelor anti-constitutionale din toamna lui 2009 (cand a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa acceada la guvernare) si in mod evident dispus sa faca uz de influenta subterana pe care o putea exercita asupra institutiilor de stat (vorbim nu doar de 'activarea' unor sustinatori infitrati politic in diferitele institutii, ci si, intre altele, de santajul unor oameni vulnerabili cu dosare furnizate de serviciile secrete - formula bine rodata de Basescu in ultimii ani), o operatiune de curatire a Justitiei de pionii otraviti care raspundeau la ordinele Cotrocenilor putea fi o idee buna. Era vorba, in fond, de o chestiune de viata si de moarte pentru democratia romaneasca - salvarea principiului ca ajungerea la putere si pastrarea puterii se decid prin votul popular la alegeri. Pentru un timp in 2012, masinaria puterii basiste a parut capabila sa rastoarne chiar acest element fundamental al libertatii noastre de dupa 1989 (asa cum deja o facuse, poate nu chiar atat de flagrant, in 2009). Scenariul puterii basiste rezistand impotriva votului popular cu ajutorul serviciilor secrete si al Justitiei infiltrate politic era intr-adevar unul de cosmar, pentru evitarea caruia "debasificarea Justitiei" putea fi un raspuns. Desigur, ramanea de vazut ce ar fi putut face USL-ul concret, fara a forta regulile jocului ca la tentativa esuata de a-l demite pe Basescu.

Dar ce inseamna "debasificarea Justitiei" acum, in 2013?

Soarta Romaniei la ruleta politicienilor jucatori (RO)

Cand scriu aceste randuri, nu este clar daca pragul de participare impus de Curtea Constitutionala pentru validarea referendumului de demitere a lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei va fi atins. Speranta mea este ca pragul sa fie depasit si referendumul sa fie validat - situatia contrara ar crea enorm de multe probleme si ar putea da lovitura de gratie unei democratii deja grav ranite.
In acelasi timp, judecata rece imi spune ca rezultatul cel mai probabil, conform tendintei din ultimele ore, este o participare la vot sub 45% pana la inchiderea urnelor, atragand invalidarea referendumului si revenirea lui Basescu la Cotroceni.

Dar, indiferent de ce se va intampla, ceea ce voi scrie mai jos isi pastreaza valabilitatea.

Pozitia mea (RO)

Printre protagonistii evenimentelor din ultima vreme din politica romaneasca, care au pus pe jar tara si Europa, este foarte greu de gasit vreun personaj pozitiv.
Nici Basescu, nici Antonescu si Ponta, nici chiar institutiile "independente" care se plang de presiunile politice la care sunt supuse nu sunt usa de biserica.

Dar pentru ca avem niste alegeri de facut, a-i pune pe toti in aceeasi oala nu este suficient si nu prea ne ajuta. Chiar daca fiecare are partea lui de vina, judecata si raspunsul trebuie sa fie individualizate.

Ce au facut USL-istii in ultimele saptamani este o barbarie. Trec peste neagra prostie - la care m-am mai referit - de a le sufla din nou in panze basistilor, tocmai cand acestia trageau sa moara politic. Trec peste inconstienta de a-si pune in cap Europa si mai toti aliatii nostri occidentali, prin manevre politice de subtilitatea unui rinocer aterizat pe o scena de opera (si cu o strategie de comunicare de calitatea unui grohait derutat). Trec peste ofensa grobiana si total inutila la adresa multor oameni de buna credinta, care si-au vazut insultata (cel putin) inteligenta cu un discurs politic puternic reminiscent al fesenismului primitiv de la inceputul anilor 1990.
Ramane faptul indiscutabil - si profund nelinistitor pentru mine - ca noua putere USL-ista s-a dovedit la fel de dispusa ca predecesorii ei basisti, ba chiar pe alocuri mai abitir, sa forteze limitele regulilor, cutumelor si practicii democratice in focul razboiului politic. Abia ce ma bucuram ca a fost tras pe linie moarta marele vandal politic al ultimului deceniu, ca i-au si aparut continuatorii, din cealalta parte a spectrului politic.
Ca unul care scrie de aproape trei ani impotriva abuzurilor basiste, cred ca sunt indreptatit sa spun ca increderea mea in USL ca solutie pentru Romania este acum la cota zero.


Pe de alta parte, ca sa-mi treaca prin cap ideea de a-l sustine pe Basescu in acest moment - sper, de final - al carierei lui politice, ar trebui sa mi se extirpe toata memoria recenta.

Presedintele suspendat, care zice acum ca se lupta nu pentru a-si apara scaunul, ci pentru a salva statul de drept, care se proclama campion al constitutionalismului, erou al respectarii procedurilor, protector al justitiei si al institutiilor independente, este acelasi care a calcat in picioare cu brutalitate cam toate regulile si institutiile in ultimii ani, dand efectiv inapoi ceasul constructiei democratice in Romania.

El este cel care, in 2009, impotriva spiritului Constitutiei si batjocorind democratia, a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa vina la guvernare si a impus un guvern nelegitim, pe care l-a tinut la putere pana in panzele albe. El este cel care a girat falsificarea configuratiei politice a Parlamentului, rezultata din alegeri, pentru a-si pastra propriul partid la putere. El este cel care a sters pe jos cu Parlamentul si care si-a subordonat guvernul pana la niveluri grotesti care se mai vad, in partea noastra de lume, doar in unele state post-sovietice. El este cel care a si-a contruit puterea personala cu sprijinul serviciilor secrete, care a atacat constant institutiile statului care nu-i erau subordonate (intre care justitia, si nu doar o data), care a transformat anti-coruptia in arma politica si instrument de putere, care a catalogat Curtea Constitutionala drept "o institutie penibila" (inainte de a o decora, recent). Guvernul sustinut de el a dat ordonante anticonstitutionale in serie, oamenii lui au trecut peste orice reguli pentru a-si impune dominatia politica la CCR, ba au furat chiar si votul in Parlament (cel putin la Legea pensiilor, in 2010). Oameni ca Blejnar, Udrea, Videanu si multi altii de genul asta au prosperat la varful puterii in timpul regimului basist. Basescu este cel care a adus Romania periculos de aproape de limita neguvernabilitatii si a haosului social. Regimul basist este cel care are pe constiinta vieti pierdute prin politici antisociale scelerate (pretinse de dreapta).

Pentru aceste motive, si pentru multe altele consemnate in detaliu pe acest blog din octombrie 2009 incoace, la referendumul din 29 iulie voi vota fara nici o ezitare pentru demiterea lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei. 

Noii vandali (RO)

Ce se intampla in aceste zile la USL seamana cu lucrarea unui virus misterios al nebuniei colective.

Incoltiti si hartuiti de Basescu (da, cu metode securistice - dar trebuia sa se astepte la asta si sa fie pregatiti!), Ponta si ai lui si-au pierdut cumpatul si au intrat in jocul adversarului.

Reactioneaza isteric si distructiv, creand enorme pagube colaterale. Infuriati de Basescu si incapabili sa-i raspunda direct, isi varsa furia asupra unor institutii (Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului - nemaivorbind de TVR, ICR, CNATDCU, sau de persistenta in magaria schimbarii radicale a sistemului de vot chiar inainte de alegeri). USL seamana cu un boxer turbat care, lovind mai mult pe langa adversar, a invinetit ochii multor spectatori.

Principala victima colaterala a acestei intunecari a mintii este democratia romaneasca. Deja siluita de basisti de trei ani incoace de abia-si mai tragea rasuflarea, ordinea democratica este din nou calcata violent in picioare, in razboiul politic. PDL crease deja precedente nefaste, care se pot sterge doar in decenii de practica democratica riguroasa; acum, USL escaladeaza nivelul abuzului politic si da lovitura de gratie oricarei iluzii de civilizatie democratica pe Dambovita.

Se putea altfel?
Desigur, cu putina inteligenta.

Feriti raza de actiune: Basescu iar face politica externa (RO)

Felul in care Romania a obstructionat pe neasteptate acordarea statutului de tara candidata la Uniunea Europeana pentru Serbia este inca un simptom al izolarii internationale crescande la care ne supune regimul basist. Cat de deplasata (chiar cu totul "din alt film") a fost supralicitarea neasteptata a diplomatiei romanesti (actionand la ordinele directe ale lui Basescu) puteti vedea aici. Ce efecte ar putea sa aiba in chestiunea stricta a minoritatii romane/vlahe din Serbia, vedeti aici; trebuie sa fii cu totul paralel cu realitatea - sau neinteresat in a rezolva cu adevarat problema - pentru a crede ca presedintele Tadic, aflat in dificultate inainte de alegerile din Serbia, poate ceda la astfel de presiuni venite in ceasul al 12-lea, dupa ce si-a asumat deja costurile politice ale concesiilor facute in privinta Kosovo (si pentru care acordarea statutului de stat candidat se dorea o compensatie).

In timp ce scriu aceste lucruri, diplomatiile romana si sarba cauta probabil fiecare o solutie de salvare a situatiei, fara a parea ca tara lor face un pas inapoi. Situatia este extrem de neplacuta pentru ambele parti, dar Serbia are sustinerea si simpatia a 26 de tari membre UE, in timp ce Romania s-a auto-izolat (din nou!).

Desigur, puterea de la Bucuresti si presa apropiata ei fac tot ce se poate pentru a prezenta aceasta noua ridicare a poalelor in cap drept o mare victorie - de exemplu, pretinzand ca santajul de ieri al Romaniei a readus in discutie chestiunea intrarii in zona Schengen. Titlul hotnews.ro, care sugereaza aparitia "surpriza" a subiectului Schengen (de fapt, al opozitiei singulare a Olandei la aderarea Romaniei si Bulgariei) pe agenda summit-ului UE de maine ca rezultat indirect al "aratarii pisicii" prin blocarea Serbiei, este contrazis chiar in continutul articolului, unde se recunoaste ca rediscutarea problemei la summit-ul din martie 2012 a fost deja stabilita in concluziile Consiliului din decembrie 2011 (vedeti si punctul 15 de aici). Dar ce mai conteaza? Pentru cei mai putin atenti la detalii, Basescu poate poza inca o data drept barbat viril si campion al demnitatii nationale.

Daca Romania avea o pozitie externa de oarecare influenta si o politica externa consistenta, nu ar fi ajuns in situatia sa surprinda neplacut pe toata lumea cu un subiect care, desi important pentru noi, este perceput ca fiind cu totul meschin si inoportun la scara istorica a lucrurilor. Ar fi facut din chestiunea vlaha un subiect in discutiile dintre UE si Serbia privind acordarea statutului de candidat cu mult timp in urma, ar fi explicat cu rabdare si pe indelete partenerilor europeni legitimitatea preocuparilor Bucurestiului.

Ce se intampla, de fapt, este ca avem o politica externa dominata de umorile schimbatoare ale lui Basescu, iar acest episod nu este decat ultimul dintr-o lunga serie, care a facut din Romania o tara marginala in Europa.

Scurte precizari:

De ce nu comentez stenograme (RO)

Pe scurt, de asta.

Si mai pe larg:

Retragerea apelor (RO)

In seara aceasta, catre miezul noptii, cand capitanul echipei Spaniei (favorita mea) sau al Olandei va ridica deasupra capului Cupa Mondiala la fotbal, se va incheia probabil ultimul termen de gratie acordat de romani puterii basesciene. Cum bine observa Alina Mungiu-Pippidi, "in timpul unui campionat mondial de fotbal nu este momentul sa cada guverne, nimanui nu ii arde de asta".
Cand vuvuzelele vor amuti, o parte importanta dintre cetatenii Romaniei isi vor aminti ca au probleme serioase si vor incerca sa afle ce fac guvernul si presedintele pentru rezolvarea lor.

Si iata ce vor afla:

Agenda ascunsa a lui Basescu (RO)

Am mai scris despre felul cum Basescu, sub pretextul reformelor, urmareste de fapt o agenda radicala de subminare a ordinii constitutionale si a institutiilor cheie ale statului.
Devine acum tot mai clar ce vrea sa puna in loc: o guvernare prin masuri exceptionale, in afara cadrului legal si institutional.

Tot mai des in ultimele luni, semnalele publice pe care le transmite Basescu (sau pionii lui politici) si actiunile politice ale basescienilor induc ideea unei Romanii neguvernabile, care are nevoie de solutii in afara regulilor normale ale jocului.
Cateva exemple:

• Declaratii ca aceasta: ...nu mai avem articole in Constitutie pentru ce se intampla in Romania;
• Lansarea, de la inaltimea pozitiei de sef al statului, a unor acuzatii radicale la adresa adversarilor politici - de genul tradarii sau crimelor -, sugerand necesitatea unor masuri exceptionale de raspuns (care sa scurtcircuiteze procedurile stabilite);
• Griparea mecanismelor normale dereglaj si re-balansare politica si institutionala;
• Instigarea la violente de strada;
• Violenta de limbaj ("cancerul bugetului", "omul gras", "guvernare antinationala", "rechini" etc);
• Recursul la prevederi constitutionale legate de situatii exceptionale sau siguranta nationala - ca in exemplul invocarii articolului 53 pentru instituirea masurilor de austeritate bugetara;
• Cel mai recent, includerea campaniilor de presa ostile printre vulnerabilitatile de securitate ale Romaniei (la pagina 14 aici).

Lista ar putea continua.

Iar daca adaugam ca, sistematic, basescienii au reusit sa erodeze pana la disparitie structura de rezistenta a cadrului constitutional, puzzle-ul incepe sa capete o forma foarte precisa: o guvernare lipsita de limitarile legale si institutionale ale ordinii democratice, utilizand cu predilectie masurile de tip exceptional prin invocarea securitatii nationale si altor considerente de forta majora. 

Cu alte cuvinte: puterea totala, fara limite, cu pretul distrugerii cadrului constitutional.

Romania cotropita (RO)

Noaptea trecuta, la ceas tarziu, basescienii au reusit sa inlature si ultima limita din calea puterii discretionare: majoritatea ostila de la Curtea Constitutionala (mai pe larg despre semnificatia mizei am scris aici si aici). Scene incredibile s-au petrecut in Parlament dupa miezul noptii.


In acest moment, Romania este la picioarele portocaliilor, lipsita de protectie in fata abuzurilor puterii. Dominatia vandalilor politici este totala, toate institutiile fundamentale sunt supuse controlului lor, principalele garantii legale si institutionale ale ordinii democratice au fost desfiintate. Basescienii au spart toate incuietorile; nu mai exista zona sigura, la adapost de arbitrariul politic.

Sa recapitulam: avem de-a face cu o guvernare ilegitima, bazata pe masluirea configuratiei politice a Parlamentului care a rezultat din alegeri; cu un guvern care a fost bagat pe gatul Parlamentului dupa ce fusese demis prin motiune de cenzura; cu o putere executiva care a incalecat celelalte puteri ale statului si care este ea insasi subordonata total unui singur om; cu o factiune politica care, sub pretextul unei asa-zise reforme a statului urmareste nu doar preluarea totala a puterii in cadrul sistemului statal existent, ci dizolvarea cadrului legal si institutional; cu un regim care nu se da inapoi de la instigarea la haos si violenta.

Despre ce vorbeste Basescu cand vorbeste despre reforme (RO)

Unul dintre cele mai rezistente mituri despre Basescu este cel care il zugraveste drept campion al reformelor. Oameni pe care ii respect, chiar aflati uneori in dezacord cu tactica lui politica, inca il crediteaza cu intentii reformiste. Si nu ma refer la talibanii portocalii care vad pana si in taierea pensiilor si a salariilor un pas decisiv si curajos in modernizarea Romaniei, pentru care orice hahait de la Cotroceni echivaleaza cu noi descoperiri fundamentale in stiinta guvernarii; ci la oameni cu care se poate discuta rational. Lor ma adresez acum.

Spre deosebire de revolutii sau lovituri de stat, reformele se desfasoara in interiorul unui cadrul legal si institutional, cu respectarea unor proceduri si reguli stabilite. Ele urmaresc imbunatatirea sistemului, nu desfiintarea lui. Reformele, prin definitie, nu pot fi anti-sistem. Fie ca sunt graduale sau bruste, moderate sau radicale, specifice sau generale, ele nu ataca fundatia sistemului (institutiile de baza, ordinea constitutionala); iar cand schimbari fundamentale sunt identificate ca absolut necesare, procesul de urmat este cel prescris pentru asa ceva, cu restrictii si garantii procedurale menite sa asigure ca transformarile vizate nu creeaza destabilizare, ca sunt dorite de un segment reprezentativ al societatii si nu doar de o factiune politica, ca nu pun in pericol insasi existenta sistemului.

Exista o diferenta de esenta intre jocul politic in interiorul unui set de reguli, care coresponde spatiului de actiune al reformatorului, si jocul in afara regulilor stabilite, care apartine vandalismului fortelor anti-sistem.

Privind la parcursul politic al lui Basescu, este foarte greu sa gasim situatii in care el a actionat ca un reformator. Gasim in schimb foarte multe situatii in care s-a manifestat ca un vandal politic.

Noua linie a frontului (RO)

[UPDATE (9 iunie): Scriam in aceasta postare ca presiunea politica asupra Curtii Constitutionale va creste. Acest lucru chiar se intampla.]

Am scris de multe ori pe acest blog despre efectul coroziv al basescianismului asupra cadrului legal si institutional al democratiei romanesti. Iata, de exemplu, ce scriam cu cateva luni in urma:

In Romania, cadrul democratic a ramas doar o carcasa de mucava. Structura de rezistenta a fost mancata de acidul numit basescianism.

Exemplul recent al scandalului desemnarii de catre Camera Deputatilor a unui judecator la Curtea Constitutionala (CCR) este suprarealist.

PSD, fiind direct afectat, se da de ceasul mortii, dar cazul este atat de strigator la cer incat sunt surprins ca nu exista o mobilizare mai larga a opozitiei si societatii civile. Nu este aici vorba de interesele PSD sau de valoarea intrinseca a persoanei pe care o sustine pentru pozitia din CCR (care intamplator nu este pe gustul meu, cum nici Teodor Melescanu, candidatul propus de PNL la Senat, nu este), ci de regulile fundamentale ale jocului intr-un stat de drept si intr-o democratie. A lasa ca aceste reguli sa fie calcate in picioare deschide o adevarata cutie a Pandorei. Se desfiinteaza practic reperele fixe, cadrul de referinta, lasand cale libera arbitrariului politic.

Basescienii trateaza cadrul legal si constitutional ca pe un fel de prastie, de care poti sa tragi cum vrei, in orice directie, pentru a-ti plesni adversarii politici peste fata. Legile - atunci cand isi mai amintesc de ele - se interpreteaza dupa cum cere interesul politic, iar pentru asta nu exista nici o limita: albul nu mai e alb, negrul nu mai e negru, iar 1+1 nu fac neaparat 2.  

Sa recapitulam ce s-a petrecut: 

Atentie la provocari (RO)

Au fost instigarile la violenta ale presedintelui Basescu, culminand cu acel infam "avertisment public" adresat opozitiei. A urmat evocarea spectrului mineriadelor si al dezordinii sociale pe scara larga. In timpul mitingului de protest al bugetarilor, s-a recurs la o noua provocare.

Faptul ca protestul de alaltaieri "a fost foarte bine organizat, astfel incat nu s-au inregistrat incidente deosebite"(sursa) nu a indepartat pericolul, pentru ca puterea isi continua tactica provocatoare pe mai multe directii.

Sa luam, de exemplu, scrisoarea de intentie cu FMI, continand curba de sacrificiu impusa de Basescu. Nu mai vorbesc de felul deliberat provocator si incitator la violenta in care masurile anti-bugetari au fost anuntate de presedinte. Dar Basescu a spus ulterior, intr-o intalnire cu partenerii sociali, ca inca se poate negocia continutul scrisorii de intentie; a fost chiar convocat pentru discutii Consiliul Economic si Social (dar si acela deja decredibilizat de mareea securistico-portocalie). Totusi, imediat dupa intalnire, Basescu a schimbat din nou tonul, reafirmand ca masurile anuntate reprezinta singura solutie si - din nou! - evocand amenintarea dezordinii si tulburarilor sociale. Dupa mitingul de protest al bugetarilor, presedintele a vrut din nou sa se asigure ca nu mai este nimic de negociat, cerand coalitiei sa sustina intocmai programul anuntat. Cum era de asteptat, micul kamikaze din fruntea guvernului-marioneta s-a imbatosat si el: "nici greva generală, nici moţiunea de cenzură nu par să-l înduplece pe Emil Boc".
In treacat fie spus, si-ar putea inchipui unii ca aceasta inflexibilitate vine de la FMI. Nici vorba, tocmai s-a confirmat ceea ce banuiam: cea inflexibila a fost partea romana, care si-a impus punctul de vedere. Iar despre al cui punct de vedere vorbim de fapt, devine limpede daca ne amintim ca ministrul Muncii a fost luat prin surprindere de anuntul presedintelui, iar asa-zisul premier a fost dat disparut cateva zile.

Un alt exemplu sunt declaratiile din ultima vreme ale consilierului prezidential Lazaroiu, unul dintre principalii purtatori de mesaj ai lui Basescu (si, nu intamplator, un fan declarat al provocatorului Hoara). Desigur, a participat si el la instigarile explicite din jurul mitingului din 19 mai. Dar mai mult decat atat, Lazaroiu instiga intr-un mod ceva mai subtil cand, din pozitia lui de consilier cotrocenist, da indicatii, note si ultimatumuri guvernului (parca dorind sa reaminteasca continuu unde este concentrata puterea si cat de grav a distorsionat Basescu raporturile intre institutiile statului) si, mai ales, cand ne flutura tot mai des si ostentativ prin fata lipsa oricarei iesiri din fundatura in care Basescu a adus Romania (sanse zero pentru alegeri anticipate, Basescu nu poate fi judecat decat de istorie, chiar daca programul cu FMI pe care si l-a asumat personal esueaza, etc.).
Ultimul tip de instigare, cel constand in inchiderea intentionata a tuturor supapelor politice si marirea presiunii, il are drept campion pe Basescu insusi. Cum scriam recent, "presedintele Basescu nu este un instigator la violenta doar prin discurs, ci in primul rand printr-o modalitate mult mai insidioasa constand in eliminarea metodica a posibilitatilor de actiune normala in interiorul sistemului institutional si politic. [...] Basescu a reusit sa aduca tara la blocaj total, sa restranga la extrem alternativele disponibile prin griparea deliberata a mecanismelor de autoreglaj ale sistemului politic. Sa ne reamintim ca au existat optiuni alternative [...], dar Basescu le-a respins una cate una, inchizand toate portitele si supapele pana ne-a adus in actuala fundatura. Iar acum, nu face decat sa mareasca presiunea: anunta curbe de sacrificiu fara precedent, dar refuza sa renunte la guvernul personal care a generat dezastrul sau sa accepte altfel decat retoric eliminarea clientelei politice pedeliste care capuseaza bugetul. Daca asta nu este instigare la violenta, nu stiu ce este."

Punand cap la cap tactica si limbajul politic utilizate de Basescu si de cei din jurul sau in ultimele luni, mi se pare tot mai evident ca avem de-a face cu o incercare concertata nu numai de a fragiliza institutiile fundamentale (asta deja stiam), ci si de a destabiliza ordinea sociala si a provoca haos si violenta.

Elite si popor (RO)

In timp ce clasa politica orbecaie haotic in cautarea solutiilor de iesire din recesiune, exista o institutie care spune ca are raspunsul: putem scapa de criza construind biserici.

Parerea, nesurprinzator, apartine Bisericii Ortodoxe. Argumentul merita ascultat, macar pentru modul cu totul special in care combina argumentele moral-spirituale cu cele economico-financiare si de management al lucrarilor:
"Consideram inselatoare opinia conform careia trebuie facute economii, inclusiv prin sistarea lucrarilor la lacasurile de cult aflate in constructie, deoarece prin edificarea unui lacas de cult se intareste solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca orice fel de criza, fara sa se autodemoleze, ajungand la deznadejde sau la dezumanizare. In eventualitatea intreruperii lucrarilor deja incepute sau a amanarii inceperii construirii de noi biserici deja proiectate exista riscul deteriorarii rapide a constructiei aflate in curs de executie, precum si a materialelor de constructie achizitionate. [...] De aceea, tocmai pentru a depasi atat criza morala si spirituala, cat si pe cea financiar-economica actuala, consideram ca trebuie continuate lucrarile la bisericile aflate in constructie, chiar daca ritmul de executie va fi mai lent. In plus, continuarea lucrarilor de construire a bisericilor, ca si inceperea construirii altora, asigura noi locuri de munca si combate individualismul prin cultivarea spiritului comunitar de solidaritate sociala."

Ce omite sa mentioneze comunicatul Patriarhiei este ca a continua lucrarile la bisericile in constructie este o foarte buna decizie de afaceri. Se stie bine, in vremuri de criza oamenii isi cauta un confort spiritual, au tendinta de a se intoarce mai mult spre credinta si ritual. Donatiile catre Biserica vor creste, nu vor scadea, pe masura adancirii saraciei si disperarii; iar banutul vaduvei - multiplicat cu piosenia milioanelor de credinciosi - este la fel de bun in bilantul contabil ca si donatiile de milioane ale unui Gigi Becali.

In conditiile in care potentialul pietei este in crestere, investitia in noi capacitati de productie trebuie chiar accelerata, nicidecum oprita. S-a mai spus: Prea Fericitul Patriarh este si un manager talentat.
Si, ca sa respectam adevarul, nu intotdeauna initiativa construirii a noi lacase de cult vine de la Biserica: unii politicieni au descoperit si ei rentabilitatea (in voturi si iertarea pacatelor) a investitiei in biserici si catedrale, ca primarul Pandele din Voluntari, care construieste din bani publici un mastodont de 10 milioane de euro. (Nu stiu cum se numesc locuitorii din Voluntari - voluntareni? -, dar cred ca in rai va fi aglomeratie cu ei).
Recordul absolut in materie de investitii in cele sfinte apartine insa mega-proiectului de 400 milioane euro pentru Catedrala Mantuirii Neamului, care se califica in liga selecta a proiectelor faraonice de genul Casei Poporului, canalului Dunare - Marea Neagra, combinatului de la Krivoi Rog, sau portalului e-Romania.

Vad ceva simptomatic in reactia Bisericii la criza, care cred (si ma tem) ca prefigureaza felul in care Romania intreaga va trece prin perioada extrem de grea care vine.

Impotriva schimbarii Constitutiei (RO)

Luni presedintele Basescu a convocat partidele parlamentare pentru a discuta modificarea Constitutiei.

Clasa noastra politica a intrat intr-o stare hiperactiva. Cu cat e mai proasta situatia economica si sociala, cu atat politicienii simt mai acut nevoia sa se agite cu orice pretext. Iar modificarea Constitutiei este o tema la fel de buna ca oricare alta, nu-i asa?

De ceva vreme asistam la o adevarata cacofonie a propunerilor de reforma a Constitutiei - ultima lansata de eurodeputatul PDL Cristian Preda. Aproape toata lumea pare de acord ca trebuie neaparat sa schimbam ceva, dar parerile despre ce schimbari anume ar trebui facute sunt extrem de diverse, chiar divergente: unii vor intarirea rolului presedintelui prin trecerea la republica prezidentiala sau semi-prezidentiala (Preda), altii vor republica parlamentara (PNL), eventual cu presedintele ales de parlament (UDMR), sau chiar desfiintarea cu totul a functiei de presedinte (excentricul Chiuariu). Nu mai vorbesc de plaja de pareri despre tipul de parlament pe care ar trebui sa-l aiba Romania (unicameral sau bicameral, fiecare cu mai multe versiuni). Plus, desigur, orice umblare la Constitutie readuce in discutie vechile subiecte de genul eliminarii sintagmei "stat national".

Spectrul foarte larg de pareri nu este in sine un lucru rau, dimpotriva. Cu cat discutia este mai cuprinzatoare, cu atat mai bine. Modificarea Constitutiei are implicatii ample si nu se poate face in graba, simplificand excesiv o chestiune in esenta complexa si delicata.

Problema principala este insa alta:

Strategul (RO)

Maine PDL si aliatii sai de conjunctura dau asaltul final la presedintia Senatului. Dupa respingerea previzibila a demersului lor la Biroul Permanent (unde PSD si PNL au majoritatea, pe baza rezultatului alegerilor parlamentare din 2008), PDL planuieste sa forteze maine supunerea la vot in plen (unde tabara lor are acum majoritatea) a revocarii presedintelui Senatului. Intr-o postare anterioara am explicat pe larg de ce acest episod mi se pare extrem de important.

Este aproape sigur ca maine vom avea scene de circ la Senat, daca PDL isi pune planul in aplicare. Se vorbeste chiar de posibila evacuare a lui Geoana de la prezidiu cu ajutorul chestorilor.

Iar PDL pare sigur de victorie:
"Mâine va fi ultima zi a lui Mircea Geoană în calitate de preşedinte al Senatului", a explicat pentru Gândul senatorul Iulian Urban, cel care a pus la punct strategia PD-L.


Dar cine este Iulian Urban, strategul PDL?

Batalia care conteaza (RO)

Cand o cetate este asediata, aparatorii au nevoie nu doar de solidaritate si curaj, ci si de buna organizare si o strategie inteligenta. Prin definitie, fortele asediatoare sunt superioare ca numar si armament ofensiv. Aparatorii cetatii trebuie sa se apere de pe metereze, folosind in avantajul lor zidurile si transeele. Asta inseamna si ca luptele trebuie alese inteligent: a se aventura in afara zidurilor pentru a apara o casa izolata si vulnerabila este fara speranta; dar cand atacatorii izbesc in poarta cetatii, toate fortele trebuie concentrate pentru a-i respinge.

Nu altfel stau lucrurile cu ordinea democratica din Romania, in aceste zile. Ea este atacata din mai multe directii, de tabara asediatoare a presedintelui Basescu si a PDL. Inlauntrul zidurilor se afla partidele democratice, PNL si PSD, care la un moment dat au avut majoritatea, dar acum sunt in inferioritate. Unele batalii sunt dinainte pierdute, dar altele sunt vitale pentru salvarea cetatii - si inca mai pot fi castigate.

Pentru Marius Oprea am respect, admiratie si simpatie. A facut o treaba excelenta in dezgroparea trecutului recent al Romaniei si in investigarea concreta a crimelor Securitatii. Demiterea lui politica de catre PDL de la sefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) nu poate fi calificata decat ca inca o porcarie a puterii actuale. Mobilizarea unei parti a societatii civile in sprijinul lui a fost, previzibil, ignorata de cei care tin acum painea si cutitul. Gradul de toleranta pentru prezenta in structurile statului a unor personalitati neinregimentate politic in PDL (sau satelitii sai) tinde spre zero. 
Totusi, realist vorbind, apararea lui Marius Oprea a fost o batalie dinainte pierduta. Pozitia sa in fruntea IICCR (acum comasat cu un alt institut intr-o entitate numita Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc - IICCMER) era o casa aflata in afara zidurilor cetatii, expusa invadatorilor, fara transee in jurul sau, greu de aparat. Pentru cei neatenti la detalii si nuante, schimbarea lui Oprea a putut parea doar o alta schimbare politica a cuiva numit politic - nimic anormal sau revoltator.

Lucrurile stau invers in privinta atacului declansat de PDL la presedintia Senatului.

Where America's Founding Principles Came to Die (EN)

Three months ago I wrote:

The real, mortal danger comes when a civilization's core values are compromised from the inside. When the very things that distinguish it from its enemies are trampled by those who claim to be their defendants. When those who make the decisions at the centre give away moral superiority for the sake of some temporary tactical advantage. When in the fog of war one forgets what he or she ultimately stands for and morphs into something else.
In absolute, atemporal logic, this is the biggest threat for a civilization: to lose or compromise its core principles. From there on, it's only a matter of time before it succumbs to historical erosion.

What emerges from Guantanamo seems to confirm the worst fears.
Read Andrew Sullivan's text after the jump. And his other today's pieces that are linked from there. Read carefully. And reflect.

Sadly, the mindset that made it possible seems to be back, and its champions ride the wave again. We'll talk about that soon.
I would just say now that America increasingly hysterically has begun to hate the hope that it voted for little more than a year ago.
I ultimately don't much care about Obama, he's just a guy. And yes, he maybe screwed up a thing or two. But this is not about him, it's about us.
God save us.

Vandalul Geoana (RO)

Presedintele social-democrat Mircea Geoana a declarat ca va accepta decizia magistratilor la cererea de anulare a turului doi al alegerilor prezidentiale, oricare ar fi aceasta. "In cazul in care Curtea Constitutionala respinge cererea noastra de a anula scrutinul, voi respecta aceasta decizie", a anuntat miercuri Geoana, in cadrul unei intalniri cu presa straina la Bucuresti, informeaza AFP.

Mircea Geoana, 9 decembrie 2009

Înainte să apelăm la instituţii din străinătate obligaţia este în primul rând internă. (...) Eu sunt convins că şi în Parlament vom putea să ne uităm dincolo de ce spune Curtea în legătură cu astfel de lucruri, sunt convins că şi partea civică, ONG-uri, organizaţii de media vor continua să facă presiuni să se afle adevărul şi vă mai spun ceva: nici eu nu mă las, sunt destul de bătăios şi atunci când ştiu că am dreptate mor cu dreptatea în braţe, deci mă duc până în pânzele albe, mergem şi la CEDO, mergem şi la Comisia de la Veneţia, mergem peste tot, şi nu ca să facem un rău democraţiei româneşti.

Mircea Geoana, 13 decembrie 2009

De ce ar face Geoana asta? Ne spune tot el:

Îmi voi face datoria faţă de partidul pe care îl conduc până la ultima suflare. În ce modalitate? După o alegere pe care sunt convins că am câştigat-o, în mod normal ar trebui să fie o poziţie de conducere în continuare a acestui partid.

Mircea Geoana, 13 decembrie 2009

Traducere: pentru a ramane la conducerea partidului, Geoana este dispus sa tina Romania ostatica.

Am vorbit de mai multe ori despre vandalism politic pe acest blog, de obicei atribuindu-i-l lui Basescu si PDL-ului. Geoana s-a comportat pana acum, in aceasta campanie, mai mult decat civilizat. Dar de o saptamana, Mircea Geoana si PSD incearca insistent sa ne convinga ca cealalta tabara nu are monopolul vandalismului.

Cred ca este momentul ca PNL sa se retraga din aceasta sarada a contestarii alegerilor "pana in panzele albe". Cand Curtea Constitutionala se va pronunta, PSD, daca vrea sa-si continue demersul la organismele internationale, va trebui sa-si asume integral si costurile politice.

Antonescu trage sa moara... se pregateste Geoana? (RO)

N-a durat nici 24 de ore...

Antonescu exclude personal colaborarea cu PDL.
Fenechiu nu exclude.
Iar Tariceanu simte chemarea datoriei.

Mai intereseaza pe cineva ca trei sferturi din electoratul liberal a votat impotriva lui Basescu?


Acum cateva ore scriam:

...totul depinde acum de cat de tare se pot tine pe picioare Geoana si Antonescu in propriile partide (unde nu putini vor fi cei care ii vor ataca simtind mirosul sangelui).

Macar Antonescu moare frumos, sa vedem Geoana ce poate.

Va fi coada la usa PDL, multi vor da navala. Basescu si ai lui vor avea de ales pe cine sa inghita, meniu à la carte.
Pactul anti-vandalism intre partide a murit pe 7 decembrie 2009.
Marele Vandal s-a intors.

Intoarcerea Marelui Vandal (RO)

De acum este clar: Basescu a castigat alegerile, contrar asteptarilor si masuratorilor sociologice.

Discutiile in acest moment despre ce grup social a decis acest rezultat sunt irelevante, si oricum va fi timp destul pentru a intoarce istoria pe toate fetele. Alegerile de ieri vor ramane un capitol cu totul special in analele democratiei romanesti.

Jucatorul de poker a mai plusat o data si a castigat din nou, cu mari emotii. Ma tem ca adrenalina care i se varsa acum in creier il va scoate din minti. Oricum, aceasta victorie in extremis ii va permite lui Basescu sa arunce toata vina pentru blocajul dezastruos din ultimele luni, pe care in primul rand el l-a creat, in carca adversarilor.
Istoria o scriu invingatorii.

Situatia este nefericita pentru Romania. Cine a urmarit acest blog va intelege de ce cred asta, mai jos voi face doar un inventar preliminar al consecintelor probabile pe termen scurt si mediu.