De acum este clar: Basescu a castigat alegerile, contrar asteptarilor si masuratorilor sociologice.
Discutiile in acest moment despre ce grup social a decis acest rezultat sunt irelevante, si oricum va fi timp destul pentru a intoarce istoria pe toate fetele. Alegerile de ieri vor ramane un capitol cu totul special in analele democratiei romanesti.
Jucatorul de poker a mai plusat o data si a castigat din nou, cu mari emotii. Ma tem ca adrenalina care i se varsa acum in creier il va scoate din minti. Oricum, aceasta victorie in extremis ii va permite lui Basescu sa arunce toata vina pentru blocajul dezastruos din ultimele luni, pe care in primul rand el l-a creat, in carca adversarilor.
Istoria o scriu invingatorii.
Situatia este nefericita pentru Romania. Cine a urmarit acest blog va intelege de ce cred asta, mai jos voi face doar un inventar preliminar al consecintelor probabile pe termen scurt si mediu.
1. Pe cat de proasta este situatia acum, este loc de si mai rau. Contestarea de catre PSD (eventual impreuna cu PNL si altii) a rezultatelor este o chestiune delicata si riscanta. Daca o astfel de contestare este bazata pe dovezi clare de frauda si se face strict in interiorul regulilor jocului (pe caile administrative si judiciare normale), este OK si democratia romaneasca ar putea iesi teafara din toata aventura. Dar orice contestare care nu este bazata pe fapte demonstrabile si care iese din sfera stricta a procedurilor normale, aruncand un dubiu mai larg asupra legitimitatii procesului electoral, implica riscuri majore pentru Romania. Mediul de afaceri este ingrijorat pe buna dreptate de prelungirea incertitudinii. Situatia este deja foarte tensionata, societatea este rupta in doua exact pe jumatate, limitele constitutionale au fost deja intinse pana aproape de punctul de rupere. Orice scanteie in acest moment se poate transforma intr-un incendiu care poate scapa de sub control.
Sper ca tabara invisa sa isi depaseasca frustrarea si amaraciunea si sa se gandeasca foarte foarte bine inainte de a pune la indoiala rezultatul alegerilor.
Nu vorbim despre ce ar fi facut Basescu intr-o situatie similara, pentru ca nu este relevant. Fiecare om politic este in fata propriei constiinte in astfel de momente, fiecare decizie este unica. Unii reusesc sa actioneze ca autentici oameni de stat, altii nu. Din pacate, Romania este acum intr-o situatie in care cu greu mai poate suporta alte zguduiri. Ca a fost adusa in aceasta stare tocmai de Basescu este secundar acum.
2. Proiectul Johannis a cazut. A fost prima victima a rasturnarii de situatie din timpul noptii. O mare pierdere pentru Romania! Dar viata continua.
3. Va cadea si proiectul politic mai larg care a adus impreuna PSD si PNL (pe care eu l-am numit "pactul anti-vandalism")? Aceasta este miza principala - si, legata de ea, supravietuirea parlamentului ca pilon al ordinii democratice.
Nu este obligatoriu sa se intample asa, dar totul depinde acum de cat de tare se pot tine pe picioare Geoana si Antonescu in propriile partide (unde nu putini vor fi cei care ii vor ataca simtind mirosul sangelui).
Cum am mai explicat (vezi de exemplu aici), pactul dintre Geoana si Antonescu oferea Romaniei o iesire, intr-un plan superior, din actuala fundatura. Nu pentru ca PSD in alianta cu PNL ar fi formula ideala de putere, ci pentru ca este nevoie de o formula de salvare a ordinii democratice de aciditatea coroziva pe care au ajuns sa o reprezinte Basescu si PDL.
(Sa ne intelegem: nu il vad pe Basescu ca pe un dictator, sau regimul sau ca pe un regim dictatorial, ci mai degraba ca pe un acid care dizolva continutul institutional al democratiei romanesti, lasand in urma doar o carcasa goala, suflata de vant, bantuita de demonii nostri ancestrali si prada tuturor vandalilor din viitor).
Unii cred ca Johannis era cheia de bolta a constructiei si ca acum totul se prabuseste.
Ce ar insemna asta in mod concret? Ar insemna ca PDL are acum liber la canibalizarea celorlalte partide, construind o majoritate prezidentiala malformata in parlament cu bucati din PSD, PNL, poate si UDMR. Toate cartile vor fi din nou in mana lui Basescu. Iar conceptul insusi de parlament ca institutie fundamentala a democratiei va deveni o carpa de sters picioarele.
Cum aratam cu doua luni in urma, pericolul major este reducerea parlamentului la un accesoriu al puterii executive. Guvernul nu este decis, ca intr-o democratie normala, de raportul de forte din parlament, ci de vointa exclusiva a presedintelui, care forteaza parlamentul sa i se supuna, inclusiv prin dezmembrarea si inghitirea pe bucati a unor partide. Dupa ce s-a intamplat azi-noapte, acest pericol este mai mare ca niciodata.
Cred ca singura sansa de salvare a parlamentului ca institutie si, prin asta, a ordinii democratice, este ca PSD si PNL sa ramana ferm pe pozitii, chiar fara Johannis. Sa refuze acceptarea unei solutii de guvern impuse discretionar de Basescu si PDL si sa formuleze o propunere alternativa, chiar cu riscul mergerii la alegeri parlamentare anticipate.
Stiu, oamenii s-au saturat pana in gat de alegeri. Stiu, prelungirea haosului politic implica enorme costuri. Dar cred ca a-i lasa cale libera acum lui Basescu ar implica consecinte inca si mai grave, pe termen lung.
Conflictul a fost escaladat pana la un nivel la care trebuie consumat pana la capat pentru a fi rezolvat. Basescu a castigat o batalie importanta, dar siluirea parlamentului catre o solutie guvernamentala impusa de presedinte nu rezolva nimic, pentru nici una dintre tabere; dimpotriva, ar fi o noua "solutie imorala" care ar subrezi si mai mult sistemul democratic si ar garanta cel putin inca trei ani (pana la alegerile parlamentare din 2012) de scandaluri si blocaj politic.
Pe scurt:
Basescu a mai plusat inca o data si a luat potul.
Victoria lui Basescu este o veste proasta.
Proiectul Johannis pare acum mort, o victima colaterala.
Dar pericolul mult mai grav care se prefigureaza este incalecarea completa a parlamentului de catre puterea executiva.
PSD si PNL ar trebui sa se abtina de la contestarea rezultatelor alegerilor, daca nu au dovezi clare de frauda.
Pe de alta parte, PSD si PNL ar trebui sa ramana ferm pe pozitii, nelasandu-l pe Basescu sa impuna de unul singur un guvern, chiar cu riscul mergerii la alegeri parlamentare anticipate.
Nu va fi deloc usor, presiunea dinauntrul si din afara propriilor partide la care vor fi supusi Geoana si Antonescu va fi enorma. Dar asta este singura lor sansa de a fi la inaltimea momentului.
Draga Pelin, tu chiar ai senzatia ca Johannis reprezenta vreun proiect? Avea vreunul din cei trei vreun proiect? Nu au nici ei, nu au nici ceilalti. Johannis a fost un slogan de marketing, la fel ca si "de ce le e frica, nu scapa..." si ca multe altele. Nu cred ca e vreo batalie intre parlament si executiv, sau intre presedinte si parlament, pentru ca aici nu se actioneaza din premise si dupa reguli institutionale. Lupta se da pe cu totul alt plan, institutiile sunt doar mijloace si, eventual, pagube colaterale. Eu nu m-as lasa tarat in reactii emotionale de-o parte sau de alta, ar fi o dovada de naivitate.
ReplyDelete1. Daca prin Parlament va trece un guvern al unui PM numit de Basescu, asta nu inseamna ca Parlamentul va fi "incalecat". Dreptul presedintelui de a numi un PM este constitutional, dupa cum Parlamentul pastreaza dreptul de cenzura si poate oricand dobori un guvern, cum a si facut-o. Un guvern ar trebui aprobat pe baza unui program, deci al unui proiect.
ReplyDelete2. Ar fi ok daca Parlamentul al cenzura guvernul strict in baza apararii cu buna credinta a intereselor nationale si de reprezentativitate legala, a mandatului incredintat de alegatori. Atunci insa cand asupra acestei reprezentativitati incep sa planeze grave suspiciuni (eufemistic vorbind), mergand pana la incalcarea juramantului de parlamentar, apar mari probleme: la ce ma refer? Legea pensiilor speciale pentru parlamentari, un caz cras de promovare a interesului personal in dauna directa a alegatorilor (de vreme ce e vorba de bani care se iau pe seama pensiilor "normale") - 2007 daca nu ma insel, neabolita pana in prezent; intamplator sau nu ultima motiune de cenzura a trecut tocmai atunci cand noua Lege a pensiilor desfiinta aceste privilegii obtinute - repet - cu incalcarea juramantului de parlamentar. Sa ne amintim si de o alta cauza a conflictului Presedinte-Parlament acutizat in 2007: trecerea prin Parlament a unor texte de legi care sa disculpe persoane acuzate sau acuzabile de infractiuni - un gen toxic de lobby de tip mafiotic rus care incepuse sa se manifeste si la noi.
In conditiile date, Parlamentul si de fapt partidele politice imi par atacate de acel acid care - imi place formularea - "dizolva continutul institutional al democratiei romanesti, lasand in urma doar o carcasa goala, suflata de vant, bantuita de demonii nostri ancestrali si prada tuturor vandalilor din viitor". Acest acid actioneaza nu de ieri de azi si poate nu strica sa ne gandim ca presedintele a fost doar turnesolul.
Foarte buna analiza. Subscriu la opinia ca pericolul cel mare este anexarea completa a parlamentului de catre presedinte.
ReplyDeleteVa fi inca si mai simplu odata parlamentul devenit unicameral, ergo mult mai mic numeric, ergo mai usor de ciugulit, om cu om.
Cu minoritatile (care proportional vor insemna mai mult decat acum) + UDMR va incheia repede; pe niste Dolanesti - sa zicem - sau pe unii cu ceva dosare grele ii va manevra fara sa lase multe urme. Cine va mai ramane in opozitie? Cativa puristi si niste resentimentari ...
Eu n-as aduce aminte pe blogul gazdei noastre de naivitate, chiar daca apare pe undeva si cuvantul idealist. A spune ca toti sunt o apa si-un pamant e o teza pe care eu n-o consider realista si nici macar cinica, ci una indusa subteran in ultimii douazeci de ani. Atat la nivel discursiv cat si faptic (inclusiv prin minarea sistematica a partidelor istorice).
Proportions gardees ... Obama nu e totuna cu Mobutu, Thatcher cu Jelio Jelev, Johannis cu Udrea, cota unica cu forfetarul.
Multumesc tuturor pentru comentarii, discutia este interesanta.
ReplyDelete@ Anonymous (7/12, 3.21pm)
E si asta un punct de vedere. Sigur ca exista mai multe nivele posibile de lectura a situatiei. Dar eu ma uit la institutii, pentru ca pana la urma cu ele ramanem. Iar precedentele conteaza - de ex. un parlament ingenunchiat o data de presedinte va purta mult timp stigmatul, chiar daca personajele vor fi altele.
Cand vorbesc de "proiectul Johannis" ma refer in principal la acel pact anti-vandalism intre partidele mainstream care exista in orice tara civilizata, dar inca nu si la noi (vezi postari anterioare, de ex. http://rational-idealist.blogspot.com/2009/10/joaca-de-referendumul-ro.html). "Johannis" a fost doar varful de lance la un moment dat, sau cheia de bolta... ramane de vazut daca poate continua si fara el.
@ Anonymous 8/12, 8.54am
1. Ba da, chiar asta inseamna. Vezi aici la ce ma refer: http://rational-idealist.blogspot.com/2009/10/noi-progrese-in-reforma-clasei-politice.html. Prerogativa constitutionala a presedintelui de a numi primul ministru in nici un caz nu inseamna - decat in mintea lui Basescu - ca presedintele poate bloca o majoritate parlamentara deja formata. Rolul lui constitutional este sa medieze intre partide si sa faciliteze degajarea unei majoritati functionale, nu sa mearga pana in panzele albe cu un partid impotriva tuturor celorlalte. Felul cum interpreteaza el constitutia (inclusiv asa-zisa obligatie de a numi premierul de la partidul cu cele mai multe mandate dar fara majoritate) este foarte personal, ca sa folosesc un eufemism. De fapt, omul o interpreteaza cum ii convine intr-un moment sau altul, ceea ce este periculos pentru ordinea democratica. Nu prea exista constitutii failsafe, a noastra cu atat mai putin... dar functionarea unui stat se bazeaza si pe un pact implicit al respectarii oneste a regulilor stabilite. Eu nu mi-i pot inchipui pe Iliescu sau Constantinescu fortand cadrul constitutional in maniera in care o face Basescu. De-asta il numesc "vandal". Fiecare din noi a cunoscut in copilarie pe cineva care nu juca niciodata dupa reguli, le schimba cand avea chef, nu stia niciodata sa piarda... Basescu este asa. Dar pe copilul ala nu-l faceam niciodata arbitru-jucator.
2. Parlamentul are dreptul sa cenzureze guvernul - punct. Asa functioneaza o democratie. Nu credeam sa ajung sa-i dau dreptate lui Vosganian, dar a pus punctul pe i: Cand un guvern pierde sprijinul parlamentului, este vina guvernului, nu a parlamentului (cum tot incearca sa spuna Basescu si PDL). In rest, sunt de acord cu tine privind unele abuzuri ale parlamentarilor (la fel e si cu magistratii, care isi cresc salariile prin decizii judecatoresti). Avem ceva probleme cu checks and balances, e clar. Dar terapia Basescu este mult mai rea decat boala.
"Intamplator sau nu" (ca sa te citez), guvernul Boc a venit cu legea pensiilor dupa ce se anuntase motiunea de cenzura. Si asta e de fapt tipic pentru ei, vandalii: cand sunt in pericol sa piarda dupa regulile jocului, incearca sa escaladeze situatia si s-o mute in alt plan.
@ Diana
Intr-adevar, avem o mare problema aici. In toata regiunea noastra parlamentele sunt slabe in fata executivului, cu atat mai slabe si nerelevante cu cat mergi mai spre est (in Asia Centrala toata puterea e la presedinte, care controleaza absolut tot ce misca, iar parlamentele sunt un fel de Mare Adunare Nationala). Dar gradul de slabiciune conteaza! Parafrazand, proportion gardees... Slovenia nu e totuna cu Turkmenistan.
Unicameral vs bicameral este o alta discutie, care la noi din pacate nici macar nu incepuse cand poporul a fost chemat sa se pronunte prin referendum... prietenii stiu de ce! Cred ca se poate discuta, argumentele sunt mai complexe, dar nu vad chiar o legatura automata intre numarul de camere si raportul de forte intre parlament si puterea executiva. E drept totusi ca acolo unde parlamentele sunt pur decorative, de obicei sunt unicamerale :)
Subscriu fara rezerve la ultimele fraze.
Eu nu voiam sa laud virtutile parlamentului bicameral, ci sa subliniez ca Basescu "si-a tras" unicameral, cam in acelasi mod in care ne-am ales cu mandate prezidentiale de cinci ani in urma viziunii lui Nastase de a sta linistit un deceniu la Cotroceni.
ReplyDeleteconflictul se rezuma la optiunea pentru una din cele 2 posibilitati:
ReplyDeletea. a da autoritatea suprema parlamentului ca mod de a preveni deteriorarea sistemului politic;
b. a supune parlamentul (i.e. clasa politica) unui exercitiu de umilinta prescris de 50.3% din votanti; un exercitiu de care era nevoie.
Poetic pe undeva - criza s-ar putea sa fie de si mai mare folos pentru sistemul nostru politic decat absenta ei
Cred ca trebuie sa avem un parlament puternic si politicienii vor invata cum sa formeze unul in acest proces.
Memoria colectiva e importanta - intrebare esentiala: e departe de orice suspiciuni participarea actualului PSD la "pactul anti-vandalism" sau la constructia unui nou sistem politic? Poate e bine de lasat papucii la usa, ca in moskei - asta daca nu miros picioarele
@ Diana: understood.
ReplyDelete@ Anonymous:
"E departe de orice suspiciuni...?"
Nu e! Dar asta nu e vreun pact secret, ci unul la vedere. Oricine il calca se autodemasca instantaneu, nu vorbim aici de suspiciuni si mijloace speciale de interceptare. Este doar un mecanism de prezervare a regulilor jocului si de izolare a celor care le incalca, un fel de cod al manierelor in politica. Nu exista garantii absolute, totul se evalueaza permanent, oricine se poate auto-exclude in orice moment daca o ia razna.
De exemplu: asa cum spuneam, daca zgomotul facut acum de PSD cu fraudarea alegerilor nu are o baza solida si elemente demonstrabile, echivaleaza cu un act de vandalism (la fel, daca incearca sa faca ceva in afara cadrului administrativ si juridic, de genul agitatie in strada). Dar nu ma pot impiedica sa constat ca tot Basescu a fost primul care a inceput cu asa ceva (in 2004) si ulterior nu s-a mai obosit sa dovedeasca nimic.
E foarte greu sa te astepti la clasa politica sa-si auto-reglementeze manierele daca cel aflat in fruntea bucatelor e primul care pune picioarele pe masa.
Intamplator am avut o discutie pe Romania 2.0 despre imprumutul de la FMI, cineva a pus foarte multe intrebari si eu am incercat sa ma informez cat se poate, inclusiv cu privire la analiza facuta, la indicatorii macro-economici folositi etc. Ei bine, dupa tot acest exercitiu mi-a venit in minte cuvantul "vandalism" (si asa mi-am amintit de articolul tau). Insa e vorba de un vandalism economic, nu politic. Si, din pacate, daca luam in considerare cifrele, la el au contribuit toate guvernele, fara exceptie: si psd-ul cand era singur, si liberalii cand erau singuri, si pd-l cand era singur la guvernare, ca sa nu mai existe dubii. Iata de ce, daca ma uit la cifre, nu mai pot sa dau credit nimanui, nici la stanga, nici la dreapta. Iar cand vine vorba de vandalism, mi-e greu sa mai cred ca acesta se poate afla numai de o parte a baricadei. Sigur, exista nuante, dar ma tem ca nu au mai ramas decat cele din categoria "care tip de cancer e mai rau"...
ReplyDelete@ Anca
ReplyDeletePe fond ai dreptate, din pacate.
As spune doar ca vandalismul politic si cel economic sunt legate, iar nuantele si detaliile sunt totusi importante daca vrem sa imbunatatim situatia.