Noi progrese in reforma clasei politice (RO)

Isi mai aminteste cineva ca votul majoritar pentru parlament (a.k.a. "uninominal") ne-a fost vandut ca un pas decisiv pe calea reformarii clasei politice? Ar fi interesant sa mai vedem ce se intampla...


De exemplu, doua stiri din presa de ieri/azi:

1. Unul dintre partide (se intampla sa fie PDL, dar am putine indoieli ca oricare ar fi procedat la fel) este in plina campanie de recrutare de parlamentari ai opozitiei, cu care sa-si asigure o majoritate pentru guvernul actualmente minoritar.
Pe vremea votului pe listele de partid, astfel de miscari din partea unor parlamentari erau catalogate drept traseism politic. Poate va mai amintiti de Coalitia pentru un Parlament Curat, o alianta de ONG-uri care a scos la iveala aspecte controversate din trecutul unor politicieni, reusind chiar sa convinga unele partide sa-i scoata de pe listele pentru alegeri - iar traseismul era unul dintre pacatele condamnate. S-a discutat chiar in mod serios introducerea unei reguli prin care parlamentarii care isi schimba partidul dupa alegeri sa-si piarda locul in forul legislativ.
Acum, se pare, traseismul nu mai e chiar atat de blamabil - in fond, parlamentarii au fost alesi individual, pe propriile merite, nu datorita partidului... nu-i asa? Sigur, mai sunt voci pe ici-colo care acuza operatiuni de cumparare de parlamentari pe bani grei (vezi articolul citat), dar ce s-ar mai putea obiecta in fata unei motivatii atat de nobile, de dezinteresate si devotate propriului electorat ca aceea marturisita de o doamna parlamentar care trece cu constiinta linistita din barca opozitiei in cea a puterii:

Ea a mai spus că era datoare celor care au ales-o, "care şi-au pus speranţele" în ea că va rezolva anumite lucruri - "o grădiniţă, o biserică, un ajutor pentru sistemul sanitar. Ei bine, am găsit mai multă înţelegere într-o echipa mai mare aşa cum este aceea a PD-L decât în echipa PNL".

2. Opozitia a introdus o motiune de cenzura, dar principalul partid de opozitie, tocmai iesit de la guvern, nu pare prea nerabdator sa o voteze.
Si de ce ar fi? Cum scrie in articol,

pesedistii se tem ca daca motiunea trece si Guvernul Boc II cade, Parlamentul este in pericol de a fi dizolvat...

Or, ce poate fi mai rau pentru un parlamentar ales "uninominal", cu investitii financiare importante in campanie (din surse proprii sau de la sponsori), decat sa-si piarda postul prin dizolvarea parlamentului si sa fie obligat sa o ia de la capat? Nici macar disciplina de partid nu mai poate fi ce a fost, din moment ce "uninominalul" face ca locul de parlamentar sa fie vazut mai mult ca un bun personal decat datorat partidului, de care un parlamentar nu se desparte atat de usor doar pentru ca partidul ii cere sa voteze o motiune de cenzura.
In plus, autonomia crescuta a parlamentarilor fata de partide, o consecinta a "uninominalului", inclusiv posibilitatea de a schimba partidul (vezi mai sus), face locul de parlamentar cu atat mai pretios. Cine ar renunta atat de usor?


Punand lucrurile cap la cap, situatia se prezinta cam asa:
- Parlamentarii se bucura de o mai mare mobilitate politica, inclusiv posibilitatea de a schimba partidul, fara stigma asociata in trecut traseismului politic.
- Parlamentarii devin mult mai precauti in a face lucruri - cum ar fi votarea unei motiuni de cenzura - care ar putea eventual duce spre dizolvarea parlamentului si noi alegeri.

Iar asta echivaleaza practic cu un cec in alb pentru presedinte in alegerea guvernului, fara sa mai conteze prea mult configuratia politica din parlament. Pur si simplu numeste un prim ministru si ii lasa timp sa-si formeze o majoritate prin transfer de parlamentari, avand tot timpul pe fundal sperietoarea dizolvarii parlamentului daca nu voteaza guvernul presedintelui. Sa ne mai miram ca toata lumea - putere si opozitie - se asteapta in mod explicit ca jocurile pentru guvern sa se faca dupa alegerile prezidentiale, in functie de cine "iese"? In fond, exista chiar un precedent, in 2004, cand rezultatul prezidentialelor a dus pana la urma - prin manevrele unui "presedinte-jucator" - la schimbarea aliantelor politice din parlament si un guvern foarte diferit de cel care se profila dupa alegerile parlamentare. Atunci schimbarea s-a facut cu tot cu partide, prin "solutia imorala" a smulgerii PC din alianta cu PSD. Acum insa, acelasi lucru se poate face bucata cu bucata de parlamentar, mult mai usor. Pentru ca, bineinteles, avem parlamentari alesi "uninominal" si o clasa politica binisor pornita pe calea reformei.

Mai adaugati, pentru context, transformarea progresiva a parlamentului intr-o institutie lipsita de relevanta, prin avalansa de ordonante de urgenta si de legi trecute cu "asumarea raspunderii" guvernelor succesive (dar parca niciodata cu atat entuziasm ca al guvernului Boc, care s-a gandit chiar sa fixeze termene parlamentului prin ordonanta de guvern). Mai luati in calcul ca parlamentul este, de multi ani, printre institutiile cele mai lipsite de credibilitate in toate sondajele de opinie. Si ca se pregateste un referendum, initiat de presedinte, pentru reducerea lui la o singura camera (ceea ce pe fond poate fi o idee buna, dar felul in care este promovata e inca un exemplu de incalecare a puterii legislative de catre cea executiva).

Cred ca Romania se afla acum, dupa 20 de ani de la inceputul tranzitiei, intr-un moment foarte periculos pentru sistemul de institutii democratice. Avem o debalansare majora intre puterile statului, cu alegerea guvernului practic la discretia presedintelui, cu un parlament redus la irelevanta si cu parlamentari care au interese imediate in a perpetua aceasta situatie. Iar masurile succesive de "reforma a clasei politice", de la introducerea votului majoritar pana la abolirea unei camere a parlamentului, echivaleaza cu pasi succesivi in subordonarea legislativului de catre puterea executiva.

Nu cred ca miza majora in momentul asta mai sunt alegerile prezidentiale. Oricine ar fi ales, va avea la dispozitie niste parghii de putere care intr-o democratie sanatoasa in nici un caz nu ar trebui concentrate in mainile unei persoane, fie ea chiar seful statului.

Miza majora a Romaniei, pe termen mediu, este refacerea echilibrului puterilor in stat, si in primul rand salvarea institutiei parlamentului ca principal organ al democratiei reprezentative. Si, din pacate, se pare ca parlamentarii insisi sunt ultimii pe care se poate conta in aceasta incercare.