2012: un bilant (RO)

Anul care a trecut cred ca va ramane in istoria democratiei romanesti ca anul unei necesare schimbari de putere, dar si al zguduirii din temelii a subredei ordini institutionale a Romaniei post-comuniste. In 2013, urgenta ar trebui sa fie reconstructia solida si credibila a institutiilor democratice afectate de criza politica din ultimii ani, in particular de puseul din vara anului trecut. Fara o astfel de reconstructie, s-ar putea sa nu mai ramana nimic in picioare la urmatoarea viitura a vandalismului politic. Din pacate, nu vom putea conta pe clasa noastra politica pentru asta - ca de obicei, pare sa aiba cu totul alte prioritati.

Mai pe larg:

Despre politizarea CCR si superficialitatea democratiei romanesti (RO)

Am promis sa revin asupra implicatiilor deciziei Curtii Constitutionale (CCR) care a invalidat legea de reducere a pensiilor promovata de guvernul Boc. O fac acum, intre altele si cu scopul de a contrazice unele interpretari pe care le consider gresite.

Prima intrebare: In ce masura prin aceasta decizie CCR isi restabileste reputatia, dovedind ca se afla deasupra influentelor politice?

Catalin Tolontan (si nu este singurul) a vazut in decizia CCR un semn "ca in Romania s-a nascut o institutie. Ca puterea judecatoreasca isi restaureaza reputatia la cel mai inalt nivel [...] In sfirsit, decizia Curtii  a depasit numirile politice ale fiecaruia dintre oamenii din Curte, lasindu-ne speranta ca democratia e cu adevarat un animal ciudat, care continua sa-si echilibreze misterios functiile interne, armonizindu-le cu suferintele si cu aburul respiratiei sale, niciodata perfecta si niciodata definitiv pierduta" (sublinierea mea).

As vrea sa pot crede si eu asta, dar din pacate ratiunea dicteaza altfel. Tolontan - cu care de cele mai multe ori sunt de acord - este de data asta naiv.

Tolontan si securitatea nationala (RO)

Scriam intr-o postare recenta: 

Pentru Basescu si PDL nu mai exista cale de intoarcere: abuzul a depasit orice limite, reintoarcerea la orice forma de consens trans-partinic este imposibila. In aceasta situatie, simpla existenta fizica a opozitiei este sau va fi in curand perceputa ca o amenintare directa la adresa puterii pedeliste. Si, avand in vedere ca basescienii controleaza structurile de forta ale statului, serviciile secrete si procuratura, ma astept sa le si foloseasca din plin in perioada urmatoare.

Includerea campaniilor ostile de presa pe lista vulnerabilitatilor de securitate ale Romaniei (documentul emanat de Basescu este aici, referinta este la pagina 14) este inca un pas in aceasta directie.

S-a scris destul asupra chestiunii in sine, nu am mare lucru de adaugat. Catalin Tolontan a exprimat destul de bine ceea ce cred si eu: riscul de securitate este legat de ingradirea libertatii presei, nu de posibilele excese ale ei. Cat despre conotatiile sinistre ale acelui paragraf nefericit din draftul Strategiei Nationale de Aparare, un comentariu bun este aici.

As observa doar ca oameni ca Tolontan, care incearca sa faca jurnalism de investigatie in mod onest, furnizand prin aceasta un serviciu public de maxima importanta, sunt in prima linie in fata acestui nou atac basescian. Nu cei de teapa lui Dan Diaconescu sunt vizati, asa cum presa portocalie incearca sa acrediteze ideea, nu asta este miza. Ca de obicei, ce vedem la televizor este ceea ce se doreste sa ni se arate, o diversiune.

Opriti reforma statului, vreau sa cobor! (RO)

Pe 13 octombrie 1981, intr-o sedinta a Adunarii Nationale (camera inferioara a parlamentului) din Franta, deputatul socialist André Laignel a intrat in istorie cu urmatoarea declaratie la adresa unui deputat al opozitiei: "Vous avez juridiquement tort parce que vous êtes politiquement minoritaire". Aceasta fraza infama a ramas o referinta perena a exceselor puterii politice, un exemplu de manual al derivelor posibile atunci cand puterea, chiar aleasa democratic, se crede indreptatita sa forteze cadrul legal si institutional, structura de rezistenta a ordinii democratice, in functie de vointa atribuita (pe drept sau nu) unei majoritati.

In cursul celor douazeci de ani de tranzitie post-comunista, democratia romaneasca nu a fost scutita de astfel de excese, in care cei de la putere au facut uitate sau au fortat regulile jocului cand interesul politic a cerut-o. Orice incalcari ale cadrului democratic formal creeaza precedente care lasa urme pe termen lung; stergerea lor se poate face doar in timp, printr-o rutina a actiunii politice in interiorul regulilor - pana cand respectarea cadrului legal si institutional, cum spuneam intr-o alta postare, intra in reflexul politic, impregneaza ADN-ul politicii. Este pana la urma un proces de invatare sociala, care cere timp. Este vorba nu numai de domesticirea instinctelor de putere mostenite dintr-o perioada totalitara si asezarea lor intr-un cadru reglementat si previzibil similar celui din democratiile occidentale consolidate; ci si de procesul mai larg de civilizare al unei natiuni inteles ca un efort istoric de captare si moderare a energiilor si instinctelor primare de grup cu straturi de legi si institutii formale care sa le anuleze potentialul efect haotic si distructiv (am scris despre asta mai pe larg aici).

Dar excesele politice ale tranzitiei par mici accidente de parcurs fata de ce se intampla acum: un efort masiv, deliberat, coordonat, multi-directional si consecvent al taberei politice a presedintelui Basescu si a PDL - nu doar de a incalca regulile stabilite, ci de a inlatura sistematic orice obstacol institutional si legal, orice zagaz in calea domniei celor care au la un moment dat majoritatea. Totul, in numele democratiei si al reformei statului.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca Basescu si PDL au intins foarte departe limitele actiunii politice - si nu timid sau pe furis, cum s-a mai facut in trecut, ci cu entuziasm mobilizator, in aplauzele galeriei. Iar aceasta diferenta de tonalitate este foarte semnificativa. Cateva exemple: