Succesuri (RO)

A devenit tot mai obositoare, de la o vreme, impaunarea reprezentantilor puterii cu meritele mult-trambitatei iesiri din recesiune.

Pentru Udrea, datele de la INSSE dovedesc ca masurile guvernului Boc au fost corecte, iar reformele incep sa dea roade.
Pentru Boc, televiziunile mogulilor incearca sa ascunda romanilor succesul guvernului sau de a fi scos tara din recesiune, din disperare ca PDL castiga voturi in timp ce "gogoasa infuriata a aliantei socialiste se  dezumfla pe zi ce trece".
Basescu insusi se razboieste (la radio) cu cei care apar "cu ochii bulbucati" la televizor incercand sa darame tara care tocmai se pune pe picioare:

Care este adevarul? Cred ca este oportun un scurt bilant al modului in care Romania a traversat criza, comparativ cu alte tari din regiune, si un inceput de evaluare a performantei guvernarii in aceasta perioada.

Situatia se prezinta in felul urmator:

Intr-adevar, Romania a iesit tehnic din recesiune, inregistrand doua trimestre consecutive de crestere pozitiva (0,1% in trimestrul IV din 2010 si 0,6% in trimestrul I din 2011 fata de trimestrul anterior).

Pe de alta parte:

Lauda-ma, gura! (RO)

Desi nu duce lipsa de aplaudaci (vezi aici, aici, aici), Elena Udrea simte nevoia sa se mai laude si singura. Evident, tot pe banii nostri.

Nu este nimic rau in principiu daca ministerele publica rapoarte de activitate, pentru ca cetatenii sa poata judeca performanta guvernului. Dar aici avem de-a face cu altceva.

Day of reckoning (V) (RO)

CTP in luna iunie: "Toţi cei care vor vota pentru aplicarea acestei măsuri, trebuie să fie conştienţi de acest lucru. În numeroase familii care au bugetari şi pensionari, nişte oameni vor muri. Mii, zecii de mii vor muri. Nu vor avea alimente, bani de încălzire, bani de medicamente. Nu înţeleg cum un politician poate să-şi asume condamnarea la moarte a unor oameni ca pe nişte trădători. Asta îşi asumă acum cei de la Putere."

Exagerare?
Nu.

It is happening again (II) (RO)

...and again.

Sa ma laud?

It is happening again... (RO)

Scriam cu doua saptamani si ceva in urma:

Ce este inca si mai prost pentru PDL, mai stanjenitor pentru aliati (ca UDMR, inca...) si oarecum amuzant (daca n-ar fi atat de tragic si sinistru) pentru observatori ca mine si altii este ca ritul de trecere a puterii in "partid" de la suzeranul batran (Basescu) catre succesoarea desemnata va mai include, fatalmente, multe astfel de episoade. Repetitia ritualica si expunerea publica, chiar daca acopera PDL-ul de ridicol, sunt indispensabile in aceasta structura de putere pentru diseminarea mesajului de supunere de sus in jos, de la centru pana la ultimul catun unde se construieste vreo mega-sala de sport sau se fac afaceri cu bani publici. [...]  

PDL - ritualuri feudale (RO)

Monica Macovei: Epilog (RO)

Printre zvarcolirile din ulimele zile ale unei puteri ilegitime care si-a pierdut aproape orice urma de ratiune si directie, se petrece un episod mai mic, la scara individuala, pe care as dori sa-l consemnez.

Monica Macovei s-a ilustrat, din pozitia de ministru al Justitiei in perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, ca o luptatoare impotriva coruptiei. Intr-o perioada in care Romania avea mare nevoie sa convinga Comisia Europeana de seriozitatea eforturilor anti-coruptie, Macovei a reusit sa castige increderea Bruxelles-ului - in primul rand, a comisarului pentru Justitie si Afaceri Interne, Franco Frattini. De aceea, este creditata cu un merit important in aderarea la termen a Romaniei la UE.
Imaginea cu care a ramas din acea perioada are trecere si la export. Dupa ce nu a mai fost ministru, Monica Macovei a fost consilier special al premierului Macedoniei, Nikola Gruevski, in domeniul anti-coruptiei. Din 2009 este parlamentar european (din partea PD-L, membra a grupului PPE) si continua sa promoveze cu succes initiative anti-coruptie.

Monica Macovei m-a intrigat multa vreme. Ca multi altii, i-am admirat la inceput, cand a devenit ministru in guvernul Tariceanu, determinarea. Chiar si aparenta ei inadaptare la conventiile politicii mi-au facut-o initial simpatica. Ulterior, insa, am inceput sa-mi pun unele intrebari. Odata cu trecerea timpului, certitudinile mele despre Macovei s-au imputinat, iar intrebarile s-au inmultit.
Cu un an in urma, am scris despre ea, exprimandu-mi unele indoieli asupra strategiei anti-coruptie din perioada ei de ministeriat (decembrie 2004 - aprilie 2007). Nu ii contestam in mod fundamental buna credinta, observam doar ca abordarea ei fusese discutabila atat ca eficacitate, cat si ca filozofie bazata pe represiune si control politienesc; in plus, tactica pe care o adoptase parea pe alocuri suspect de convenabila la nivelul imaginii personale (in engleza exista o vorba foarte buna pentru asta: self-serving).

Intre timp, s-au mai petrecut unele lucruri care mi-au clarificat indoielile si care ma fac sa simt nevoia de a mai scrie o data, probabil ultima, despre fosta campioana a anti-coruptiei dambovitene.