Eroarea strategica a UDMR (RO)

Alegand sa mearga pana in panzele albe cu impunerea noii Legi a Educatiei in formula unilaterala a guvernului si facand din asta o conditie a ramanerii in coalitie, ca si participand activ si tot mai lipsit de retineri la samavolniciile basescienilor impotriva statului de drept, UDMR face un joc periculos - atat pentru Romania, cat si pentru minoritatea maghiara.



Traditional, partidul maghiar a fost un factor de echilibru si stabilitate in politica romaneasca. Sigur, au existat suisuri si coborasuri, dar in general UDMR a participat cu buna credinta la procesele politice si institutionale ale tranzitiei, asigurand o reprezentare a intereselor minoritatii maghiare in interiorul sistemului. A sustinut formule de guvernare orientate spre reforma si a contribuit semnificativ la ancorarea Romaniei la sistemul occidental (inclusiv aderarea la NATO si UE). In chestiunile legate de statutul etnicilor maghiari din Romania, a adoptat o inteleapta politica a "pasilor marunti" - revendicari promovate consecvent, dar in interiorul cadrului politic, legal si institutional - astfel incat avansurile realizate in acest domeniu s-au petrecut in mod organic, pe masura ce nivelul de acceptare din partea majoritatii a permis fiecare pas inainte. In acest fel, UDMR a reusit sa creeze treptat o baza de incredere cu majoritatea, avansand in acelasi timp dezideratele minoritatii. Declinul partidelor nationaliste romanesti (PRM, PUNR) pana la disparitia lor din Parlament ilustreaza acest trend.
(Uniunea a jucat, de asemenea, si un important rol moderator in relatiile bilaterale dintre Bucuresti si Budapesta in momentele mai delicate, un rol pe care, fara indoiala, istoria il va consemna retrospectiv).

Ceva s-a rupt insa in aceasta logica, in acest tip de demers politic. UDMR pare sa fi devenit nerabdatoare si sa fi abandonat tactica de succes a pasilor marunti si a jocului in cadrul regulilor, in favoarea unor castiguri rapide obtinute prin fortarea regulilor - si, tocmai de aceea, iluzorii.

Este de domeniul evidentei logice ca respectarea stricta a regulilor jocului democratic, a garantiilor legale si institutionale, a limitelor impuse puterii majoritatii, este pe termen mediu si lung cel mai bun aliat al unei minoritati. Cum la fel de clar este ca, atunci cand o minoritate se face partasa la abuz si la incalcarea cadrului legal, isi condamna propriul viitor: istoria este plina de astfel de lectii, nu vreau sa deschid o alta discutie aici mentionandu-le.

Mergand pe mana lui Boc si Basescu in asaltul lor impotriva statului de drept UDMR se joaca cu focul. Oricare ar fi beneficiile pe care spera sa le obtina pentru comunitatea maghiara (cum ar fi concesiile din Legea Educatiei asumata de guvern), este foarte probabil sa ajunga sa le plateasca inzecit in viitor. Nu este vorba doar de cat de sinucigas este sa te bazezi pe cuvantul de onoare al lui Basescu sau Boc - alte partide pot depune marturie. Adevarata problema este ca, aliindu-se cu vandalii politici care au acaparat momentan puterea, UDMR joaca pe un orizont foarte ingust de timp, riscand in schimb sa distruga tot - sau o mare parte din - ceea ce a cladit timp de 20 de ani in relatiile cu majoritatea romaneasca.

Referindu-ma doar la Legea Educatiei, este evident pentru orice om cu scaun la cap ca o versiune impusa unilateral de un guvern ilegitim (si detestat de o mare parte dintre romani) nu poate avea viata lunga. Cum bine observa chiar un PDL-ist, Cristian Preda, o astfel de reforma are nevoie de consens, altfel este nesustenabila. Cat de greu va fi sa se schimbe din nou legea cand va exista o alta putere? Nici n-ar fi prima data, invatamantul este unul din domeniile pe care aproape fiecare ministru si-a incercat mana cu reforme "definitive".

Sa recapitulam pe scurt ce se intampla cu Legea Educatiei: mai intai, portocaliii au fortat preluarea controlului politic asupra Curtii Constitutionale (CCR); apoi, au intrerupt procesul parlamentar in derulare si au fortat adoptarea legii prin angajarea raspunderii guvernului, desi procedura fusese anterior declarata neconstitutionala; spre surprinderea lor, Curtea, chiar dominata politic de portocalii, a mai dat o decizie de neconstitutionalitate. Ce a urmat intrece orice limita: in intervalul dintre anuntarea deciziei CCR si publicarea motivarii, Curtea a fost supusa atat unor presiuni politice fara precedent, cat si umilintei publice (presedintele Basescu catalogand CCR drept "penibila"!); dupa publicarea motivarii (ce-i drept, destul de confuze - ar fi fost si greu sa fie altfel la cata presiune s-a exercitat pentru discreditarea verdictului), guvernul a inceput un demers orwellian de intoarcere pe dos a deciziei, prefacandu-se ca nu o intelege. Pana la urma, puterea va stabili un nou record al abuzului: nici macar deciziile Curtii Constitutionale nu mai au valoare absoluta si pot fi nesocotite atunci cand nu sunt convenabile.

Este foarte greu de inteles - pentru mine, imposibil - cum spera UDMR sa promoveze interesele minoritatii facandu-se partasa la un astfel de abuz brutal al majoritatii politice, la o agresiune fatisa a fortei asupra dreptului. Este o contradictie logica la mijloc!
(Iar Legea Educatiei este departe de a fi singurul exemplu. Lista abuzurilor puterii este din ce in ce mai lunga, iata alte exemple recente aici si aici. Despre multe altele am scris pe acest blog - vezi cele mai recente aici si aici).

Dar cum a ajuns UDMR in aceasta situatie, prizoniera a unei logici vicioase a abuzului de putere care urmeaza unui alt abuz si atrage dupa sine un altul, intr-un lant fara sfarsit al agresiunii politice asupra legilor si institutiilor? Cum a ajuns un partid etnic reprezentand o minoritate, care are un interes strategic direct in existenta unui stat de drept care sa garanteze drepturi cetatenesti egale, sa ia parte la razboiul portocaliilor cu Curtea Constitutionala, sa intre in combinatii fara perspectiva care submineaza tocmai statul de drept si al caror singur scop real este prelungirea agoniei unei puteri ilegitime?
Cum isi inchipuie UDMR ca orice concesie obtinuta acum, in aceste conditii, va fi durabila, si cum de nu intelege ca prin ceea ce face joaca la ruleta 20 de ani de progres al pasilor marunti pentru comunitatea maghiara?

Poate ca amenintarea concurentei interne pentru voturile maghiarilor poate explica partial nervozitatea UDMR si pierderea viziunii strategice. UDMR si politica sa au inceput sa fie contestate tot mai puternic in interiorul comunitatii maghiare, de grupari nationaliste mai radicale, apropiate de dreapta politica de la Budapesta (acum din nou la putere, dupa alegerile din luna aprilie). Pragul electoral pentru accederea in Parlament a inhibat, pentru o vreme, concurenta politica interna din maghiarime - sau a fortat pastrarea curentelor disidente in mare masura in interiorul principalei formatiuni, altfel existand riscul disiparii voturilor si ratarii intrarii in Parlament. [Acest factor este important, dar nu infailibil - cum s-a dovedit recent si in Slovacia, cand la alegerile din acest an un nou partid maghiar (Most-Hid: trans-etnic, cu mesaj de conciliere) a reusit sa treaca pragul electoral, in timp ce partidul maghiar traditional SMK, omologul UDMR-ului de la noi, a ramas in afara Parlamentului.]
Pe linia acestei explicatii, ca sa invinga competitia Uniunea se simte presata sa produca rapid "rezultate" pentru etnicii maghiari, chiar daca pe termen lung ar putea avea un efect de bumerang.

Totusi, inainte de a se da pe mana lui Basescu, liderii UDMR ar trebui sa-si aminteasca rolul jucat chiar de presedinte, marele destabilizator de partide, in promovarea curentelor radicale din maghiarime, felul in care le-a acordat vizibilitate intalnindu-se in afara cadrului oficial cu lideri radicali din secuime, participand la "scoala de vara" de la Tusnad etc.


***
M-am pronuntat recent impotriva folosirii de catre opozitie a argumentului nationalist contra Legii Educatiei pe care guvernul incearca sa o impuna. Raman la parerea ca a juca pe cartea etnica in aceste momente nu ar face decat sa agraveze si mai mult marasmul in care a fost adusa tara.

Dar tocmai lucrul acesta devine din ce in ce mai greu de evitat.

Episoade ca scandalul total deplasat al sarbatoririi Zilei Nationale a Romaniei la Budapesta ne reamintesc ca nu se poate conta automat pe reflexele europene ale tarii vecine, ci ca acest lucru depinde foarte mult de cine este la putere acolo. In plus, aceste accente isteric-xenofobe dinspre Budapesta (de care UDMR ezita sa se distanteze, aratand cat de speriata este de a pierde voturi sau finantari in favoarea alternativei radicale) pica intr-un moment foarte prost, in care la Bucuresti UDMR este implicata alaturi de PDL in fortarea cadrului constitutional pentru a obtine unele avantaje pentru etnia maghiara. Cat va dura pana cand "pericolul maghiar" va deveni principalul strigat de lupta impotriva actualei puteri - cu consecinte sumbre si pentru maghiari, si pentru romani?

Prin jocul periculos pe care il face in aceasta perioada, UDMR da apa la moara nationalismului anti-maghiar si, dupa ce reusise in urma unor stradanii de ani de zile sa inlature chestiunea etnica din prim-planul politicii romanesti, este pe cale sa o transforme din nou in "fair game". Minoritatea maghiara nu va avea decat de pierdut.

Luand parte la abuzurile portocaliilor, UDMR pare sa traiasca propria betie a puterii.
Este doar o iluzie periculoasa, iar trezirea risca sa fie dura.

Inca nu este prea tarziu pentru UDMR sa redevina un factor stabil al ordinii democratice din Romania. Este nevoie doar de curajul de a-si recunoaste eroarea strategica.

Locul UDMR nu este in actuala coalitie, o insailare infama si ilegitima subordonata visului de putere al lui Basescu. Fiecare zi in care UDMR ia parte la abuzurile actualei puteri creeaza un pericol direct pentru resuscitarea tensiunilor etnice si poate afecta pe termen lung soarta minoritatii maghiare din Romania.

Traditia politica pe care a cladit-o in doua decenii impune UDMR-ului sa inteleaga miza pe termen lung a apararii democratiei romanesti.
Locul normal al UDMR este alaturi de partidele democratice, pentru a schimba formula actuala de putere si a salva ce se mai poate din ordinea de drept.