O speranta? (RO)

Cititorii acestui blog stiu ca nu ma da afara din casa optimismul cu privire la situatia politica din Romania. Tonul multor postari este sumbru, in acord cu realitatea.

Raman pesimist pe termen scurt si mediu - din punct de vedere politic, Romania este (de fapt, a fost adusa deliberat) intr-o fundatura, cu consecinte dezastruoase pana acum si care aduc pericole inca si mai mari pentru viitor.
Imi fac totusi datoria sa consemnez un fapt pozitiv - probabil prima veste buna venita anul acesta din politica romaneasca. Desigur, cu o floare nu se face primavara... dar exista o sansa, mica, sa fie inceputul unei povesti interesante, datatoare de sperante.

Vestea la care ma refer este felul in care Victor Ponta a fost fortat de parlamentarii PSD sa-si declare sustinerea pentru motiunea de cenzura anuntata de PNL.

De ce este o veste buna si ce semnificatie are? Cateva ganduri mai jos:

1. In primul rand, pentru prima data cursul politic urmarit consecvent de Ponta, de distantare de PNL si de sabotare a sanselor de unitate a opozitiei, intalneste o opozitie ferma din interiorul PSD.

Am fost, din cate stiu, primul care a semnalat infectarea PSD-ului cu virusul ideii de putere absoluta, care a dizolvat proiectul unitatii opozitiei. Imbatat de inaltimea la care sondajele au cocotat PSD-ul (fara sa aiba nici un merit specific, doar ca efect al disperarii populatiei fata de dezastrul guvernarii actuale), Ponta a adulmecat mirosul puterii totale, intr-o (din ce in ce mai posibila) viitoare guvernare pesedista cvasi-monocolora, pe modelul din 2000-2004. Din acel moment, acesta a devenit proiectul dominant al PSD-ului lui Ponta, nu inlaturarea guvenarii portocalii. Teatrul neconvingator cu motiunea de cenzura (despre care am scris din timp aici si aici; si care de fapt transpare inclusiv din felul cum Ponta insusi se exprima pe blogul sau chiar inainte de motiune, practic anuntandu-i esecul si incercand sa arunce vina pe PNL) a lasat sa se vada, pentru cei care au ochi de vazut, adevaratele intentii ale lui Ponta: nu constructia unei alternative viabile de guvernare in acest moment, ci umflarea scorului PSD in vederea urmatoarelor alegeri - lucru pentru care nu s-a dat inapoi nici de la chemarea cinica a oamenilor in strada, amagindu-i ca ar avea in Parlament (aproape) toate voturile necesare trecerii motiunii.
(Mica paranteza): Ponta ne spune acum ca nu poate dezvalui numele parlamentarilor puterii cu care a negociat votul la motiune si care nu s-au tinut de cuvant. Interesanta loialitate! Nu ar fi mai logic sa fie loial fata de cei pe care i-a chemat in strada, cum bine zice aici Mordechai? (inchid.)

Este clar ca, la motiune, Ponta a facut politica de partid, amanand motiunea in functie de congresul PSD si incercand sa marcheze puncte inclusiv fata de PNL, presupusul aliat. Singurul lucru care nu i-a iesit a fost scorul votului, pe care cred ca si l-ar fi dorit mult mai strans, cam ca la motiunea precedenta: suficient ca sa delegitimeze si mai mult guvernul si sa tina populatia in priza, dar nu atat incat sa oblige PSD sa-si ia acum raspunderea guvernarii ca simpla parte intr-o coalitie.

PNL probabil ca a ramas cu un gust amar, dupa ce a jucat cu loialitate in echipa la ultimele alegeri prezidentiale, practic punandu-i pe tava lui Geoana presedintia - pe care totusi acesta a reusit s-o piarda pe propria mana, cu o serie incredibila de greseli nefortate.

In mod clar, dupa ce si-a ratat propria motiune, PSD ca partid nu are nici un interes politic sa o sustina acum pe a liberalilor. Faptul ca parlamentarii s-au revoltat si l-au obligat pe Ponta sa arunce inca o data partidul in lupta arata ca mai exista inca resurse de solidaritate si de actiune dincolo de sfera ingusta a interesului de partid. Asta, in sine, este un lucru bun, datator de sperante ca nu este totul pierdut. Directia initiata de Ponta - totul pe cartea interesului PSD la viitoarele alegeri, nimic pentru Romania acum - se vede contestata din interior. Este de sperat ca, pe viitor, lui Ponta ii va fi mai greu sa-si impuna intotdeauna punctul de vedere. Iar daca cresterea din sondaje se va opri, proiectul unei viitoare guvernari fara PNL isi va pierde din credibilitate; pana acum, Ponta si-a intarit puterea in partid (si) pe valul sondajelor.


2. Care ar fi, totusi, sansele noii motiuni?
Sincer, cred ca sunt minuscule. Mai mult ca sigur, nu se va putea conta pe nici un fel de sustinere din partea UDMR, din moment ce partidul maghiar a mizat tocmai pe aceasta forma a legii Invatamantului, pe care eventuala reusita a motiunii ar anula-o. Cat despre UNPR, minoritati si altii care graviteaza in jurul PDL, este greu de imaginat ce i-ar putea face sa se razgandeasca acum, dupa ca au stat tintuiti in banci la votul motiunii de cenzura precedente.
Mai mult decat atat, as spune ca nici pe PSD nu se poate conta 100%, Ponta probabil ca va incerca sa saboteze aceasta motiune fiindca, in logica lui, lucrurile pentru el ar arata foarte prost daca motiunea PNL ar reusi acolo unde cea a PSD a esuat si atat de curand dupa ea. (Ponta, de fapt, deja a inceput sa o saboteze - explic mai jos).
Nici macar un scor mai mare pentru opozitie la motiunea PNL fata de cea a PSD n-ar fi o veste buna pentru Ponta, pentru ca ar repune in discutie cine este vioara intai in opozitie. In fond, in toamna trecuta Antonescu a dovedit ca poate sa mobilizeze o mare coalitie (toate partidele mai putin PDL) in sprijinul unui proiect (propunerea lui Johannis ca premier); Ponta pana acum nu a demonstrat decat egoism politic si lipsa de viziune, contribuind la dezbinarea opozitiei si la absenta unui proiect comun.

Pana la urma, obtinerea unui numar mai mare de voturi pentru motiunea pe care se pregateste sa o initieze PNL fata de cele 218 obtinute de motiunea PSD (pe care liberalii au sustinut-o cu loialitate), ar fi o victorie semnificativa pentru PNL - si poate ca asta ar trebui sa consideram drept adevarata miza. Ar demonstra ca PNL, chiar daca are un scor mai mic decat PSD in sondaje, are o capacitate mai mare de constructie politica in aceasta perioada critica. Initiativa in opozitie ar trece din nou la PNL, ca in toamna trecuta - iar asta cred ca ar fi o veste foarte proasta pentru basescieni si una buna pentru romani.

Si mai este ceva: am spus mai sus ca sansele ca aceasta motiune de cenzura sa treaca sunt minuscule. Dar ele totusi exista. Ar fi aproape un miracol, dar n-ar fi prima data cand Romania a gasit resurse sa se reinventeze intr-o situatie aparent fara iesire.
Evident, ca sa aiba o cat de mica sansa, aceasta motiune ar trebui pregatita cu totul diferit de felul in care a fost pregatita cea a PSD (care a avut defecte majore de conceptie, pe care le cred intentionate). Situatia este mult mai dificila acum si ofera mult mai putine resurse politice decat cea din toamna trecuta, cand opozitia a reusit sa demita guvernul Boc si a propus o alternativa viabila si atragatoare (respinsa insa atunci in mod anti-constitutional de Basescu). Ar trebui cumva atrase voturi de la pedelistii satui de Basescu si de Boc, poate si de la grupul minoritatilor (altele decat cea maghiara) si de la unii "independenti". Foarte dificil, aproape imposibil! Dar poate exista o sansa, cu o motiune onesta, curatata de demagogie si de reglari de conturi politice, cu o propunere convingatoare pentru o alternativa (guvern de criza non-partizan sau alta formula capabila sa mobilizeze sprijin politic larg).


3. Ce ar trebui sa NU faca PNL?
In primul rand, sa nu se joace cu disperarea oamenilor si cu sperantele lor, asa cum a facut PSD. Fara chemarea oamenilor in strada, fara aducerea de activisti cu autobuzele (de fapt, la capitolul asta PNL niciodata n-a putut rivaliza cu PSD si PDL), fara incercari de a impune "solutii" in afara cadrului constitutional. Cum am mai explicat, este foarte periculos pentru noi toti ca opozitia sa dea apa la moara basescienilor in discreditarea ultimelor ramasite de ordine legala si procedurala. O motiune de buna credinta ar trebui sa puna accentul, dimpotriva, pe restabilirea ordinii de drept, calcata in picioare de basescieni.

In al doilea rand - si foarte important! - trebuie rezistat tentatiei de a juca pe cartea nationalista, anti-maghiara, oricat ar fi de tentant tinand cont de continutul legii Educatiei pentru care guvernul si-a angajat raspunderea. Discursul nationalist din principiu nu trebuie sa reprezinte PNL. In plus, ar putea fi politic contraproductiv, pentru ca UDMR ar fi o probabila componenta a unei solutii de guvernare ulterioare. Este, intr-adevar, condamnabil felul in care UDMR a ales sa-si urmareasca dezideratele in materie de educatie, prin fortarea procedurii de adoptare a legii, dar fondul chestiunii nu justifica inflamarea discursului nationalist - sau, in orice caz, nu din partea PNL. Cei - din toate partidele - care simt ca trebuie cumva sa reactioneze la "pericolul maghiar" votand motiunea probabil ca o vor face oricum daca le da mana, nu e nevoie sa li se dea apa la moara.

(Alta paranteza): Ponta, in mod destul de subtil (pentru un procuror :-)), incearca sa faca tocmai asta, sa lege subliminal motiunea PNL de chestiunea maghiara. Este felul lui de a o defini, pentru a o incerca sa o controleze. Asa se explica precizarile lui - absolut irelevante si nenecesare - cum ca ar fi decis sustinerea motiunii PNL "la insistentele parlamentarilor PSD din Ardeal".
Nu-i vorba, gaseste si alte modalitati de a lua distanta in timp ce-si declara "sustinerea": "In al doilea rand, nu am vrut sa-i lasam pe colegii nostrii de la PNL singuri, chiar daca ei ne-au lasat balta la negocierile pe motiunea initiata de noi [...] Nu cred ca motiunea va fi un succes..." (sursa). Traducere: ii sustinem, desi nu merita. Ceea ce transmite pesedistilor mesajul subliminal: daca tineti la mine, Victor Ponta, nu va dati sufletul pentru motiunea liberalilor, pentru ca ea trebuie sa esueze.
(Inchid paranteza.)

Revenind la motiunea PNL: ea ar trebui sa evite jocul pe cartea nationalista. In schimb, ar trebui sa condamne ferm felul in care guvernarea portocalie continua sa-si bata joc de Parlament, retragand o lege in cursul procedurii de adoptare pentru a o baga pe gat Parlamentului in forma guvernului (cititi si aici). Ar trebui reamintite si ocaziile precedente in care Parlamentul a fost calcat in picioare, inclusiv prin impunerea dupa alegerile prezidentiale a unei formule de guvern impotriva careia Parlamentul deja votase o motiune de cenzura, ca si avalansa de ordonante de urgenta (multe anti-constitutionale, declarate ca atare de Curtea Constitutionala) si abuzul de proceduri exceptionale ca angajarea raspunderii guvernului pe legi de mare importanta pentru natiune.

Daca PNL reuseste sa puna in aceasta motiune un denunt convingator al distrugerii sistematice a cadrului legal si institutional democratic de catre basescieni (chiar acest blog poate servi de bibliografie), evitand sa alunece in populism, demagogie, nationalism ieftin; daca reuseste sa argumenteze clar si solid ca actualul curs nu poate duce la nimic bun; daca dezvaluie pe intelesul tuturor cat de incompetenta si corupta este actuala putere; daca, in fine, propune o alternativa onesta, de buna credinta si viabila - atunci, cine stie, poate unele constiinte vor fi clintite si poate-poate vom avea o surpriza in Parlament si o prima raza de lumina in atmosfera toxica a politicii romanesti.

Vestea rea: am ajuns sa speram in minuni.