Pe scurt, de asta.
Si mai pe larg:
O componenta importanta a patologiei romanesti din aceste vremuri este dispretul generalizat fata de reguli, vocatia nedezmintita pentru "scurtatura" procedurala, incalcarea fara retinere a conventiilor si cutumelor.
Desigur, campioni la interpretarea sau suspendarea dupa bunul plac a regulilor si procedurilor sunt basescienii, care literalmente nu dau doi bani pe oprelistile legale si institutionale (exemplele sunt fara numar, iata-l pe cel mai recent). Pentru ei, nu exista nici un fel de limite in politica si - mai ales - nici un fel de limite ale politicii, pentru ca ei nu recunosc nici o instanta exterioara sau superioara politicii; iar politica insasi, asa cum o fac ei, nu respecta nici o regula. Atunci cand ai puterea politica, in intelegerea portocaliilor orice este permis.
Celelalte tabere politice au si ele o parte de responsabilitate pentru situatia in care s-a ajuns - a unei Romanii fara reguli stabile, nevertebrata (eu am numit-o "entropica"), in care nimic nu mai e sigur si orice e posibil - in masura in care, perindandu-se pe rand la putere, s-au preocupat prea putin de intarirea institutiilor si a cadrului constitutional, lasand destule brese prin care au putut patrunde vandalii politici. Si in masura in care, neidentificand pericolul principal care pandeste Romania in acest moment - anume, dizolvarea completa a ordinii de drept - se complac in a fi partase la deriva tarii spre anomie si neguvernabilitate.
Restabilirea ordinii constitutionale, a autoritatii legii si prestantei institutiilor de baza este principala miza a Romaniei in momentul de fata, fata de care pana si schimbarea guvernului este o chestiune secundara. Cand tara risca sa devina neguvernabila, lupta pentru putere ca scop in sine isi pierde sensul. De aceea m-am declarat impotriva oricarei actiuni a opozitiei in afara cadrului legal si institutional, desi basescienii au iesit din acest cadru - sau mai ales de aceea.
Care este lagatura cu stenogramele?
La o scara mai mica, razboiul stenogramelor (cele publicate pe canalele portocalii, incercand sa puna la zid presa ostila; ca si cele publicate ca raspuns de presa anti-basesciana) este o ilustrare a aceluiasi fenomen generalizat care a facut aproape irespirabila atmosfera publica din Romania: in lupta politica, orice este permis si nu mai este recunoscuta nici o regula, nici o limita. Evident, aducerea in domeniul public a acestor materiale - pe filiera investigatiilor intr-un dosar penal fara legatura cu subiectul - este ilegala, dar prea putini oameni in Romania se mai impiedica de astfel de detalii. Vocile care s-au exprimat pe chestiunea de forma sunt rarissime - iar acelea, putine, care au facut-o totusi (un exemplu aici) au intervenit doar pentru a lua apararea propriei tabere, niciodata celei adverse. Nu mai tin minte de cand nu am mai vazut in Romania un politician care sa recunoasca obiectiv faptul ca ai lui au depasit limita, sau care sa se dezica in vreun fel - sau sa refuze sa faca uz - de "dezvaluiri" aparute pe cai nelegitime, atunci cand ele ii sunt politic convenabile. Pentru marea majoritate, scrupulele procedurale nu sunt decat un moft, orice mijloc este bun in razboiul politic.
Nu este vorba aici de simpla lipsa de fair play, ci de disparitia oricarui reper, a oricarui cadru stabil aflat deasupra confruntarii politice. Totul, absolut totul, a devenit o potentiala miza politica, nu mai exista nimic "sfant". Institutiile statului, Constitutia, legile - nimic nu mai este la adapost. Aceasta este problema, acesta este unul dintre motivele importante pentru care totul se duce de rapa.
Iar presa, care in principiu ar trebui sa vegheze la ordinea de drept, si-a abandonat de mult rolul de "caine de paza". O mare parte a ei se comporta mai degraba ca o haita de maidanezi hamesiti si isterici, gata sa inghita orice de la oricine, sa sfasie pe oricine, sa uite intr-o secunda incotro merg si sa navaleasca instantaneu in orice directie din care simt miros de sange. Citind aici cum ziaristii romani se calcau pe picioare la arhiva tribunalului, copiind febril de mana, la intamplare, pagini de dosar pe care reuseau sa le apuce, pentru ca apoi sa le dicteze la telefon - urgent, urgent, exclusivitate! - pentru publicare instantanee in presa, pe mine, unul, ma apuca depresia. Tolontan este singurul care s-a intrebat asupra modului cum au fost scoase "pe piata" faimoasele stenograme - si, nesurprinzator, a descoperit lucruri interesante. Restul presei era prea ocupata cu transcrierea si inghitirea pe nemestecate a momelii care ii fusese aruncata.
Am vazut, de un an incoace, cum se pot demonta, bucata cu bucata, regulile, reperele unei societati, armatura ordinii democratice. Eficient si rapid, mai ales cand implozia este planificata si condusa chiar din centrul de comanda al puterii.
Intrebarea este: in cat timp se poate recladi o structura dintr-o masa amorfa?
Raspunsul, in mod sigur, nu-l vom gasi in stenograme.
"Cand tara risca sa devina neguvernabila, lupta pentru putere ca scop in sine isi pierde sensul" Hm... Interesant. Ma gandesc si revin.
ReplyDeleteDespre subiectul stenogramelor si a capatului de linie la care deja (eu zic) am ajuns. Repet ceea ce am mai spus de N ori: Suntem unde suntem pentru ca unul dintre elementele cheie ale societatii nu functioneaza cum trebuie. Vorbesc de Justitie. Aceasta este subordonata intereselor politice si economice intr-o masura atata de mare incat nu poate functione independent. Prin urmare a incetat sa mai exercite functia de echiplibru si control in societate. Abuzurile nu numai ca sunt tolerate de Justitie, dar de cele mai multe ori sunt girate de aceasta. (vezi stoparea/fabricarea/deblocarea dosarelor, scurgerea controlata de informatii trunchiate - eg. stenogramele, conspirarea de informatii (vezi procesele cu usile inchise, refuzzul admiterii de probe, intimidarea martorilor, dezechilibrul fatis intre aparare si acuzare etc.) si, la varf, deciziile politizate ale CCR. In acest moment, daca intereseaza pe cineva, toate eforturile trebuie sa se concentreze in punerea Justitiei pe roti. Dar aici deja nu mai merge cu actiuni chirurgicale, povesti, seminarii, monitorizari. (vezi de exemplu "mica reforma" - o frectie care nu va face decat sa serveasca punctual anumite interese ale celor care controleaza elementele cheie din Justitie). In 1 noiembrie e (teoretic) o zi mare pentru Justitie: sunt alegeri in CSM. E posibil sa se intample cate ceva. dar si daca ajung la conducere oameni creditati cu intentii bune, acestia, fara sprijin masiv din exterior (vorbesc si de la organisme internationale), nu vor putea face nimic. Miza este mult prea mare pentru ca sistemul sa fie lasat la indemana unor visatori.
Ma ingrijoreaza atitudinea oficiala a PPE, care de la nivelul conducerii (J. Daul) gireaza absolut toate actiunile partidului de guvernamant.
C.
"O componenta importanta a patologiei romanesti din aceste vremuri este dispretul generalizat fata de reguli,"
ReplyDeleteCe componenta! Este chiar esenta politicii "dambovitene".
De cand spun ca societatea nu se conduce ca o armata sau ca un sindicat, societatea se guverneza prin proceduri.
Lipsa procedurilor nu-i doar din cauza dispretului, este in special din motive bine calculate.
O putere care guverneaza prin proceduri nu mai poate lua decizii arbitrare si nu mai este o putere autoritara, devine o putere institutionala.
Romania nu s-a desprins de mentaliatea comunista a conducerii prin intrermediul oamenilor plasati in posturi cheie.
Opozitia nu intelege ca nu Basescu este problema Romaniei, problema Romaniei este chiar modul in care se face politica.
Se pare ca avem aceelasi perspectiva prin care vedem disfunctionalitatile din politica.
@ C
ReplyDeleteJustitia este sub presiunea politicului. Nu are puterea sa se autoregleze, sau sa se guverneze autonom, asta e evident - dar la ce te poti astepta? Totusi, cauza problemei eu o vad tot in politica - iar Justitia a ajuns inca un instrument al jihad-ului politic. In timpul razboiului rece, rusii si americanii nu au ajuns sa se atace cu arme atomice, intelegand ca ar risca distrugerea reciproca (si a intregii lumi). La noi, niste vandali au ajuns la butoane si nu au nici o retinere sa incerce toate combinatiile.
@ Deceneu
Suntem in mare de acord.
Romania se afla (indicativ imperfect) intr-un proces - lent, ce-i drept si, vedem acum, nu ireversibil - de invatare a guvernarii bazate pe reguli. Reguli de multe ori strambe, si nu aplicate tuturor la fel - totusi, in teoria dezvoltarii, asta e parcursul aproape obligatoriu, nimeni nu ajunge direct din totalitarism la domnia perfecta a legii. Dar Basescu efectiv ne-a intors in situatia de la inceputul anilor 1990, sub cuvant ca ar sti el o scurtatura.
Rational-idealist: "Justitia este sub presiunea politicului. Nu are puterea sa se autoregleze, sau sa se guverneze autonom, asta e evident - dar la ce te poti astepta?"
ReplyDeleteHm... Nu tocmai. Justitia este cam singura institutie care, teoretic, are toate parghiile la indemana ca sa se autoregleze. Ar avea si sprijinul extern necesar pentru a iesi de sub "presiune" - daca ar vrea, numai.
Din pacate, problema e frica magistratilor de responsabilitate - responsabilitatea in Justitie in Romania e zero. Pe langa corupti, servitori sau jucatori politico-economici, exista multe cadre slab prefgatite profesional. Incompetenta in Justitie e mare. Pe acestia toti ii ajuta lipsa de responsabilitatea si legislatia vraiste, la adapostul caroira pot dormi linistiti, dupa ce la "serviciu" au nenorocit o gramada de oameni.
C.
@ C
ReplyDeleteDe acord cu tine ca este multa incompetenta in interiorul profesiei juridice - nu le iau apararea din punctul asta de vedere.
Dar nu stiu la ce ipotetic "sprijin extern" te referi. In general, de la forurile externe gen UE (si nu ma refer in particular la PPE de care vorbesti, ei in fond fac doar politica, ci chiar la Comisie) s-a exprimat prompt sprijin pentru orice guvern care a vrut sa se amestece in Justitie in numele "reformei". In societate nu prea exista sprijin pentru afirmarea autonomiei Justitiei, pentru ca gradul de incredere este foarte scazut. Ramane de vazut daca profesia insasi are resurse interne (eu nu-mi tin respiratia) - cum zici, vin alegerile la CSM.
Dinspre politic ar putea veni un impuls bun, daca puterea politica ar arata (nu doar prin vorbe) ca doreste intarirea Justitiei si ii accepta autonomia. Deocamdata, nu e cazul - aminteste-ti de prestatiile lui Basescu pe la sedintele CSM, un mod de a reaminti permanent magistratilor cine le este seful.