Romania n-ar fi trebuit sa ajunga in situatia in care este astazi, din nou la mana FMI-ului si dependenta de asistenta externa pentru supravietuire, nevoita sa taie brutal si nediferentiat cheltuielile publice ca o tara din lumea a treia incapabila sa se auto-guverneze, cu un guvern lipsit de legitimitate, credibilitate si competenta.
Si probabil nici n-ar fi ajuns, daca n-ar fi avut un presedinte care a distrus doua majoritati de guvernare consecutive, care a generat si a escaladat sistematic conflictele politice, care a instrumentalizat politic ideea de reforma a statului, care a refuzat sa recunoasca dreptul constitutional al unei majoritati parlamentare de a da tarii un guvern, care a impus - impotriva ordinii democratice - un guvern nereprezentativ pentru vointa electoratului si total obedient fata de el insusi, care a golit de sens separatia si echilibrul puterilor in stat. N-am fi ajuns in fundatura de astazi daca Basescu nu ar fi redus la extrem domeniul posibil al solutiilor politice si institutionale in aceasta tara.
Cine are rabdare sa parcurga arhivele acestui blog, va gasi un adevarat rechizitoriu la adresa actualului presedinte.
Dar nu la asta vreau sa ma refer acum.
Vad tot mai des reprezentanti ai opozitiei vorbind la televizor cu atata indignare justitiara, de parca n-ar avea nimic sa-si reproseze pentru situatia in care ne gasim ca tara. In realitate, lucrurile stau diferit.
A-l considera pe Basescu singurul vinovat inseamna intr-un fel a repeta iluzia din 1989, cand multi dintre noi am crezut ca, odata cu eliminarea lui Ceausescu, totul va merge bine. In realitate, intreaga clasa politica este partasa la acest esec, fiecare are partea lui de vina. Ceea ce nu inseamna ca sunt toti o apa si-un pamant, nuantele sunt importante. Dar tocmai pentru ca nuantele sunt importante, este important sa intelegem cat mai exact partea de vina a fiecaruia.
Cateva exemple:
1. PSD a fost partas cu PDL in 2009 la politizarea administratiei publice, la un nivel sistematic fara precedent. Vedem acum efectul distructiv al acestei ticalosii anticonstitutionale. Nu numai ca puterea si-a plasat peste tot clientela politica (in multe cazuri incompetenti pusi numai pe hotie, ca in cazul dezvaluit al Ministerului Tineretului si Sportului) si a creat haos in administratie, dar - prin hotarari in justitie - a ajuns sa plateasca din bugetul public cate doi sau trei oameni pe acelasi post. (Iar acum, cand aparatul administrativ va trebui redus, pot sa fac pariu cu oricine ca nu vor ramane "cei mai buni", cum ne prosteste in fata Basescu, ci, bineinteles, tot cei cu spate politic.)
2. Nu PDL a inventat distribuirea pe criterii politice a fondurilor in teritoriu, nici racolarea alesilor locali ai altor partide. PSD a dus aceste procedee pana aproape de perfectiune in 2000-2004, cand se transformase el insusi intr-un partid-stat cum este PDL acum. La 20 de ani de la revolutie, inca nu avem un sistem transparent si cinstit, ferit de manipulari politice, de distribuire a fondurilor de la buget in teritoriu - si asta nu poate fi doar vina PDL.
3. Tot de 20 de ani, Romania nu este in stare sa elimine sistematic fraudele electorale cum ar fi votul multiplu (prin asa-zisul "turism electoral"), votul in numele mortilor si altele. De fiecare data apar alegatii si chiar unele dovezi de frauda, dar sistemul nu este imbunatatit pentru eliminarea posibilitatilor de furt - de exemplu prin crearea unei baze de date la care sa fie conectate toate sectiile de votare si care sa detecteze in timp real tentativele de frauda. In loc de solutii adevarate, s-au aruncat bani pe tot felul de mizerii, de genul petecului de hartie creponata numit pompos "carte de alegator". A ajuns sa fie acceptat in Romania ca partidele mari (cu structuri organizatorice si capacitati logistice bine puse la punct in teritoriu) si cele care controleaza la un moment dat resursele administrative ale statului pot sa influenteze prin mijloace neortodoxe rezultatul alegerilor intr-o oarecare masura; nu cu mult, poate cateva procente, dar s-a vazut cat de importante pot fi uneori acele procente. Marturisiri ca aceasta a lui Victor Ponta ("sistemul lor de fraudare a alegerilor a functionat mai bine decat al nostru") nu surprind decat prin sinceritate, nu prin continut.
In loc sa investeasca - cand au avut ocazia - in imbunatatirea sistemului de vot pentru excluderea fraudei, mai toate partidele care s-au perindat la putere in ultimii 20 de ani (inclusiv PSD si PNL) au gasit mai comod sa beneficieze de imperfectiunile sistemului cand au putut, iar cand nu au putut, sa se planga de hotiile celorlalti.
4. Se vorbeste mult in aceste zile despre umflarea artificiala a sectorului bugetar ("omul gras" in metafora manelista a presedintelui Basescu). Daca tabelul de mai jos este corect (sursa este aici), rezulta ca guvernarea PNL este responsabila de cea mai mare crestere a cheltuielilor de personal din administratie, in anul de gratie 2008 - cand criza mondiala a ajuns si in Romania, dar - ghinion! - intr-un an electoral.
(Nu am putut verifica personal acuratetea datelor din tabel, dar sunt plauzibile si se coroboreaza destul de bine cu evolutia numarului de salariati din sectorul bugetar).
Si lista ar putea continua.
Ce vreau sa spun?
Ca patologia politicii romanesti nu este noua, Basescu si PDL sunt numai simptomele ei cele mai recente si extrem de grave. Dar nu ne vom putea insanatosi daca trecem cu vederea cauzele mai vechi si mai adanci ale bolii.
In criza de incredere si de solutii politice in care se afla Romania acum, n-ar fi rau ca opozitia sa inceapa prin a-si recunoaste explicit - cu subiect si predicat - partea ei de vina pentru situatia actuala. Basescu si PDL sunt principalii vinovati, desigur, dar daca ramanem la acest nivel de intelegere nu vom avea nici o garantie ca o alta configuratie a puterii va aduce o schimbare semnificativa in bine; ba dimpotriva, putem fi destul de siguri ca nimic esential nu se va schimba.
De exemplu, mi-as dori sa aud mai des discutii pe teme ca aceasta ("daca am fi in locul lor, sper ca am fura mai putin"), dar nu doar la modul general ("am mai facut si noi greseli"), ci cat mai precis si elaborat, raspunzand printre altele si la urmatoarele intrebari: Cum ne asiguram ca altii vor fura mai putin? Ce garantii ne poate da actuala opozitie privind insanatosirea politicii si restaurarea institutiilor fundamentale? Pe ce baza ii putem crede ca nu vor repeta abuzurile din trecut?
Dupa 20 de ani de democratie, dupa ce toate partidele s-au perindat pe la putere, meritam aceste raspunsuri.
No comments:
Post a Comment