Visul puterii absolute a contaminat PSD (RO)

Am scris de mai multe ori pe acest blog despre himera puterii absolute, care l-a transformat pe Basescu intr-un pericol public si careia ii datoram in buna masura situatia de acum a Romaniei - vezi de exemplu aici si aici.

Se pare, din pacate, ca Basescu nu mai este singurul.

Iata ce declara Victor Ponta, imbatat de altitudinea astronomica pe care a capatat-o PSD in sondaje fara sa faca nimic:

Decizia noastră politică e foarte clară, vrem să câştigăm alegerile şi ne dorim alegeri cât mai rapid posibil, pentru că e nevoie pentru România, nu pentru noi, ca partid. Vrem să guvernăm singuri şi vrem să guvernăm bine, cum am guvernat în 2000-2004.

Intr-adevar, mai clar nici ca se poate: Ponta si-a fixat ca obiectiv obtinerea puterii totale pentru PSD, luandu-si ca model guvenarea Nastase din 2000-2004. Poate o amintire placuta pentru el, dar pentru multi romani una cu destule umbre. Atunci s-a brevetat modelul de partid-stat - in care o gasca politica incaleca fara drept de apel intreaga tara - pe care il reproduce acum si PDL.

L-am criticat pe Crin Antonescu cand a pus la un moment dat o conditie absurda pentru posibila intrare a PNL la guvernare, anume sa guverneze singur. Dar aceea parea mai degraba o gluma; PNL oricum n-ar fi avut si nici n-ar fi putut avea o majoritate proprie in Parlament.
Ceea ce face acum Ponta este mult mai serios, pentru ca are un parfum de fezabilitate.

In treacat fie spus, inca astept de la liderii opozitiei lucrul pentru care am pledat cu peste doua luni in urma: asumarea partii lor de vina (si a partidelor lor) pentru fundatura in care a fost adusa tara. Fara o astfel de asumare, credibilitatea alternativei pe care o propun (cand si daca o mai propun) la puterea actuala este foarte subreda.
Cum se vede din strategia adoptata de Ponta, recunoasterea si asumarea propriei vini nu este pe agenda. Daca ar fi, nu ni s-ar propune cu seninatate intoarcerea la vechile naravuri.

Pozitionandu-se in acest fel, Ponta pe de o parte anuleaza sansele unei schimbari politice pe termen scurt (care nu s-ar putea realiza decat intr-o coalitie), iar pe de alta parte reface legatura PSD-ului cu un model de control si exercitare a puterii pe care parea la un moment dat ca l-a depasit.

Am scris, la inceputul lui martie, despre Antonescu si Ponta:

De acesti doi oameni, cu putinele calitati si numeroasele lor defecte, de curajul politic si inspiratia lor, de capacitatea lor de a actiona solidar si disciplinat, este foarte posibil sa depinda in buna masura soarta democratiei romanesti in anii care vin. [...] Nu imi fac iluzii. Cei doi nu prea seamana cu eroii mei preferati. Va trebui sa ne descurcam cu ce avem. Sper totusi ca Antonescu si Ponta sa inteleaga importanta momentului si sa se autodepaseasca. Sa inteleaga ca divergentele ideologice si interesele de partid sunt mai putin importante decat miza salvarii ordinii democratice. Numai ridicandu-se cu mult peste ce au aratat pana acum vor putea fi la inaltimea situatiei.

Dupa patru luni, mie mi-a devenit destul de clar ca am avut asteptari prea mari. Cei doi nu s-au autodepasit, nu s-au ridicat la inaltimea situatiei. Ceea ce este o veste excelenta pentru basescieni.

La un moment dat, in toamna trecuta, cand PNL si PSD au facut front comun impotriva derivei autoritare a lui Basescu si a PDL, se parea ca o parte a clasei politice este capabila sa se conecteze la o realitate mai inalta, a interesului national, a solidaritatii si a constructiei pe termen lung.
Ce a urmat dupa momentul pierderii de catre Geoana a alegerilor prezidentiale nu a fost decat o cadere, din ce in ce mai rapida, inapoi in mocirla politicianista obisnuita, a jocului la doua capete, la mica ciupeala, fiecare pentru el si ai lui.

Inca o data, clasa politica se dovedeste incapabila sa invete ceva din propriile-i greseli.
Malformatiile congenitale ale politicii romanesti au iesit din nou la suprafata. Sa fi fost doar o iluzie ca le-am putea depasi?

PS: A nu se intelege ca-i dau sanse prea mari lui Ponta de a-si realiza planul. Dimpotriva, cred ca se imbata cu o iluzie si ca trezirea va fi brutala (intrevad deja un posibil scenariu, care va lasa PSD in afara guvernarii dupa viitoarele alegeri, cu tot scorul mare pe care s-ar putea sa-l obtina; n-o sa-i plang de mila!). Va fi nevoie sa inventam pentru Ponta o noua porecla, "prostanac" e deja adjudecata.
Problema pe care o am este ca acest vis bolnav caruia i-a cazut prada contribuie nemijlocit la perpetuarea blocajului politic, a haosului si lipsei de speranta in Romania de azi.