Pe astia ii avem... (RO)

...si cu ei va trebui sa defilam.

Nu m-a pasionat rezultatul competitiei pentru presedintia PSD si nici pentru cea a PNL. Punctul meu de vedere este legat de interesul prezervarii ordinii democratice in Romania, in fata asaltului politic al PDL. Din aceasta perspectiva, ma intereseaza ca aceste doua partide de opozitie sa reuseasca sa reziste si sa apere institutiile democratice in fata enormei presiuni a noului partid-stat.

Consolidarea lor - pentru ca, la randul lor, sa poata apara ce se mai poate apara in fata coroziunii basescianismului - este ceea ce conteaza cu adevarat in momentul de fata. Reformarea interna a celor doua partide a devenit acum o chestiune secundara: este buna daca le intareste pentru lupta pe care o au de dus in perioada imediat urmatoare; restul este in cel mai bun caz naivitate, in cel mai rau diversiune. Ambele partide se afla sub presiunea PDL. Nu mi-a placut cum a castigat Antonescu lupta din PNL, dar daca asta reduce riscurile de rupere a partidului, fie si asa. Vom mai avea multe ocazii sa discutam despre democratia interna din PNL, acum urgentele sunt altele: apararea parlamentului ca institutie de baza a democratiei reprezentative; rezistenta fata de politizarea in profunzime a administratiei; impiedicarea jafului resurselor publice; prezervarea cadrului constitutional.


Crin Antonescu - "domnul acela cu nume de floare" cum ii spunea acum cativa ani presedintele Basescu - a avut cateva momente, in ultimele luni, cand a aratat intr-adevar ca un om de stat: de exemplu, cand a reusit sa uneasca toata clasa politica romaneasca (minus Basescu si PDL) in jurul "proiectului Johannis". Ca sa clarific, prin asta nu ma refer in mod specific la dezideratul desemnarii primarului de Sibiu ca prim ministru, ci la un proiect mai larg de solidaritate trans-partinica pentru scoaterea Romaniei din criza politica - am vorbit la acea vreme de un "pact anti-vandalism" intre partidele politice - pentru care Johannis a fost la un moment dat un candidat consensual, iar Antonescu i-a fost principalul artizan. A aratat de multe ori si ca are verb si charisma si ca il poate pune in inferioritate pe Basescu intr-o confruntare directa. Pe de alta parte, a fost deseori inconstant si mult prea boem pentru importanta pozitiei si a momentului istoric. A lasat uneori impresia ca nu este 100% serios, ca poate fi imprevizibil in sensul rau al cuvantului, ca nu priveste politica chiar ca pe o meserie full-time, ca nu te poti intotdeauna baza pe el.

Celalalt, Victor Ponta zis si "micul Titulescu" a fost beneficiarul norocos si abil al dezbinarii din PSD si al respingerii lui Geoana de catre grupuri influente din partid, aparand la momentul oportun ca un candidat surpriza. La numai o zi dupa ce a preluat sefia partidului, s-a exprimat foarte just intr-o chestiune extrem de importanta, in care Geoana batuse campii inaintea lui - incercarea PDL de a desfiinta una dintre camerele parlamentului. Iar la prima sedinta de partid cu Ponta presedinte, Ion Iliescu a remarcat ca este mai organizat decat Geoana; venind din partea batranului activist comunist si parinte fondator al partidului, aceasta constatare chiar este un compliment. Pe de alta parte, Ponta inca lasa impresia ca este crud. Ego-ul hipertrofiat ii poate juca feste. Iar influenta unor personaje neguroase din partid asupra lui ramane un mare semn de intrebare.

De acesti doi oameni, cu putinele calitati si numeroasele lor defecte, de curajul politic si inspiratia lor, de capacitatea lor de a actiona solidar si disciplinat, este foarte posibil sa depinda in buna masura soarta democratiei romanesti in anii care vin. Lupta va fi extrem de grea, rasplata victoriei - daca va exista vreuna - este mult dincolo de linia orizontului, situatia este critica; o parte a oastei lor a dezertat la inamic, altii se pregatesc sa o faca. Noul partid-stat are un apetit infinit, controleaza resurse enorme si actioneaza cu o determinare nemaivazuta pentru a-si subordona politic statul si pentru a schimba regulile jocului, in numele unei asa-zise reforme. Deja a reusit sa rastoarne rezultatul ultimelor alegeri parlamentare.

Nu imi fac iluzii. Cei doi nu prea seamana cu eroii mei preferati. Va trebui sa ne descurcam cu ce avem.

Sper totusi ca Antonescu si Ponta sa inteleaga importanta momentului si sa se autodepaseasca. Sa inteleaga ca divergentele ideologice si interesele de partid sunt mai putin importante decat miza salvarii ordinii democratice. Numai ridicandu-se cu mult peste ce au aratat pana acum vor putea fi la inaltimea situatiei.

Ar fi extraordinar sa reuseasca.

Iar daca nu vor reusi, numai o minune va mai putea salva ordinea democratica in Romania in anii care vin.

UPDATE: Acest articol a fost reprodus si pe blogul No Basescu Day.