Luni presedintele Basescu a convocat partidele parlamentare pentru a discuta modificarea Constitutiei.
Clasa noastra politica a intrat intr-o stare hiperactiva. Cu cat e mai proasta situatia economica si sociala, cu atat politicienii simt mai acut nevoia sa se agite cu orice pretext. Iar modificarea Constitutiei este o tema la fel de buna ca oricare alta, nu-i asa?
De ceva vreme asistam la o adevarata cacofonie a propunerilor de reforma a Constitutiei - ultima lansata de eurodeputatul PDL Cristian Preda. Aproape toata lumea pare de acord ca trebuie neaparat sa schimbam ceva, dar parerile despre ce schimbari anume ar trebui facute sunt extrem de diverse, chiar divergente: unii vor intarirea rolului presedintelui prin trecerea la republica prezidentiala sau semi-prezidentiala (Preda), altii vor republica parlamentara (PNL), eventual cu presedintele ales de parlament (UDMR), sau chiar desfiintarea cu totul a functiei de presedinte (excentricul Chiuariu). Nu mai vorbesc de plaja de pareri despre tipul de parlament pe care ar trebui sa-l aiba Romania (unicameral sau bicameral, fiecare cu mai multe versiuni). Plus, desigur, orice umblare la Constitutie readuce in discutie vechile subiecte de genul eliminarii sintagmei "stat national".
Spectrul foarte larg de pareri nu este in sine un lucru rau, dimpotriva. Cu cat discutia este mai cuprinzatoare, cu atat mai bine. Modificarea Constitutiei are implicatii ample si nu se poate face in graba, simplificand excesiv o chestiune in esenta complexa si delicata.
Problema principala este insa alta:
Cum am mai spus, in actualul context politic este foarte riscant sa umblam la infrastructura ordinii democratice, la regulile de baza ale jocului. Polarizarea politica extrema, destabilizarea institutiilor, politizarea administratiei, personalizarea excesiva a scenei politice, dominatia cvasi-totala a unei tabere politice (in plus, bazata pe distorsionarea rezultatului alegerilor), calitatea precara a dialogului politic si a dezbaterii publice in general, tensiunile sociale generate de criza economica (si implicit nevoia puterii de a crea diversiuni politice care sa distraga atentia de la situatia economica si sociala) sunt factori cu totul nefavorabili unei discutii serioase si constructive.
Intr-un astfel de climat, daca lansam procesul de reforma a Constitutiei este foarte probabil sa ne trezim pana la urma cu o "solutie" mai rea decat toate problemele initiale.
Un bun exemplu este ce s-a intamplat cu "votul uninominal", o alta reforma-cheie promovata de Basescu, tot prin referendum. Nu numai ca ne-am ales cu o parodie de sistem electoral, nici cal - nici magar si care a produs unele rezultate aberante; dar ne-am ales si cu un parlament slab in fata puterii executive, in care traseismul politic, nu votul cetatenilor, a ajuns sa determine configuratia politica. Nu il invinuiesc numai pe Basescu pentru rezultat - dar argumentul meu aici este ca in circumstantele actuale este foarte putin probabil sa se poata ajunge la un consens pe o idee buna de reforma, care apoi sa fie implementata conform proiectului initial.
Este ca si cum ai incerca sa faci chirurgie pe cord deschis intr-o masina in mers pe teren accidentat, in timp ce din cer cad bombe. Daca pacientul nu este chiar pe moarte, mai bine te abtii. Sau poate observi ca e mai urgent sa-i opresti sangerarea si sa-i inchizi ranile decat sa-i faci o operatie de by-pass.
In plus, trebuie sa fii exceptional de fixist (single-minded) ca sa crezi cu adevarat ca marea urgenta a Romaniei in momentul de fata este reforma constitutionala. Cu politica total disfunctionala pe care o avem, nici cea mai buna constitutie nu ne rezolva problema: in primul rand, din cauza ca ne-am obisnuit pur si simplu sa nu mai respectam cadrul constitutional (vezi de exemplu aici sau aici).
De fapt, deschizand Constitutia in modul "edit" in acest moment nu vom face decat sa transformam si armatura de baza a ordinii democratice in miza a razboiului politic total care se duce acum.
Iar atunci chiar ca nu va mai exista nici un reper fix.
Este surprinzator ca in PDL, nominal de doctrina populara (stiu, a vorbi de doctrina la PDL e mai mult o gluma, dar totusi...), nu se aud voci mai conservatoare care sa puna un pic frana fervorii activismului "reformist" din partid. Dimpotriva, toti par a fi intrat in febra ingineriei institutionale pe scara larga, caracteristica unor cu totul alte curente politice.
Schimbarea regulilor jocului nu se poate face unilateral de catre o singura echipa, ci necesita negociere si un grad rezonabil de consens.
PDL pare a fi in acest moment prada unei halucinatii ca va putea strange o majoritate de doua treimi din parlament prin metodele prin care si-a asigurat si sustinerea pentru acest guvern; iar cu acele doua treimi, va putea schimba Constitutia dupa propriul plan, fara a mai tine cont de opozitie. Daca este asa, iluzia este foarte periculoasa si s-ar putea ca trezirea sa fie brutala. Presupunand ca tabara puterii isi va putea depasi divergentele interne (de exemplu pozitia distincta a UDMR, vocea discordanta a lui Cristian Preda), lovitura ar putea foarte bine sa vina chiar din partea electoratului la care PDL arde de nerabdare sa se intoarca cat mai des. Un referendum de validare a unor schimbari constitutionale impuse unilateral de o singura tabara politica are sanse serioase sa esueze. Iar daca un astfel de referendum trece, ce fel de precedent se creeaza? Vom schimba Constitutia de cate ori se schimba majoritatea politica?
Ce ne trebuie de fapt mult mai urgent este un armistitiu politic intre principalele partide pentru restrangerea campului de lupta politica si punerea la adapost a Constitutiei, a institutiilor fundamentale si a unor chestiuni de interes national, de genul depasirii crizei economice. Din pacare, numai cine n-a urmarit atent politica romaneasca din ultimii ani isi poate pune mari sperante intr-un astfel de armistitiu.
In orice caz, intelept ar fi sa punem subiectul modificarii Constitutiei la frigider si sa revenim la el peste cativa ani, cu mintea mai limpede si - sa speram - intr-un context politic si social mai destins.
Pana nu facem vreo prostie ireparabila.
Nota tehnica:
Cred ca opozitia ar trebui aiba ca obiectiv strategic protejarea Constitutiei si a institutiilor fundamentale de asaltul politic actual.
Exista doua modalitati posibile de a sustine la nivel tactic acest obiectiv:
Prima este exprimarea clara a impotrivirii - asa cum face, de exemplu, batranul Iliescu - fata de schimbarea regulilor jocului in mijlocul unui razboi politic ca cel actual, care deja a slabit pana la o limita periculoasa ordinea democratica. Dar o astfel de tactica poate fi costisitoare, cel care o aplica poate fi usor catalogat ca "anti-reformist" si transformat in tinta propagandei portocalii.
A doua tactica posibila este sustinerea unor proiecte de reforma constitutionala incompatibile cu planul promovat de Basescu si PDL. Astfel de pozitii sunt mai usor de aparat la nivel public - nu este vorba in esenta de blocarea reformei, iar pe fond propunerile alternative sunt mai convingatoare decat obsesia basesciana a amputarii parlamentului. Am impresia ca aceasta este tactica aleasa de PSD si PNL, care si-au formulat pozitii proprii in chestiunea modificarii Constitutiei, incercand sa puna discutia pe baze mult mai largi.
In acest context, partidele de opozitie trebuie totusi sa fie foarte atente la procesul care se va derula in perioada urmatoare si sa puna in prim-plan dezbaterea de substanta, nu sa accepte amanarea sau trecerea ei in plan secund. Este foarte important sa nu accepte pasi procedurali ireversibili in procesul de modificare a Constitutiei (pana acum exista doar un referendum consultativ, fara valoare juridica) in absenta unui consens larg asupra substantei modificarilor. Iar acordul asupra substantei modificarilor sa fie formalizat intr-un mod care sa nu permita manipularea ulterioara.
Pentru ca, conform unei scheme clasice (expusa de Hayek in "Drumul catre servitute"), PDL va incerca probabil sa-si promoveze obiectivul in doi pasi: mai intai sa evite discutia de substanta si sa obtina doar o decizie procedurala ireversibila de a initia modificarea Constitutiei; dupa care, cand nu va mai exista cale de intoarcere, sa isi impuna punctul de vedere si in chestiunea de substanta, folosindu-se de majoritatea politica pe care o oare in momentul de fata.
Pe scurt: la consultarile de luni de la Cotroceni, ca si in perioada urmatoare, PSD si PNL ar trebui sa orienteze discutia cat mai mult catre chestiunile de substanta (ce schimbari anume se doresc la Constitutie) si sa o tina cat mai departe de chestiunile de procedura (pasi formali pentru declansarea procesului de amendare a Constitutiei).
UPDATE:
O caricatura pe care am gasit-o aici, cu referire la premierul italian Silvio Berlusconi, se potriveste perfect si discutiei de mai sus:
"Constitutia nu se atinge" este sloganul opozitiei. In caricatura, Berlusconi raspunde "Si cine o atinge? Mie imi provoaca greata!"
Pana nu facem vreo prostie ireparabila.
Nota tehnica:
Cred ca opozitia ar trebui aiba ca obiectiv strategic protejarea Constitutiei si a institutiilor fundamentale de asaltul politic actual.
Exista doua modalitati posibile de a sustine la nivel tactic acest obiectiv:
Prima este exprimarea clara a impotrivirii - asa cum face, de exemplu, batranul Iliescu - fata de schimbarea regulilor jocului in mijlocul unui razboi politic ca cel actual, care deja a slabit pana la o limita periculoasa ordinea democratica. Dar o astfel de tactica poate fi costisitoare, cel care o aplica poate fi usor catalogat ca "anti-reformist" si transformat in tinta propagandei portocalii.
A doua tactica posibila este sustinerea unor proiecte de reforma constitutionala incompatibile cu planul promovat de Basescu si PDL. Astfel de pozitii sunt mai usor de aparat la nivel public - nu este vorba in esenta de blocarea reformei, iar pe fond propunerile alternative sunt mai convingatoare decat obsesia basesciana a amputarii parlamentului. Am impresia ca aceasta este tactica aleasa de PSD si PNL, care si-au formulat pozitii proprii in chestiunea modificarii Constitutiei, incercand sa puna discutia pe baze mult mai largi.
In acest context, partidele de opozitie trebuie totusi sa fie foarte atente la procesul care se va derula in perioada urmatoare si sa puna in prim-plan dezbaterea de substanta, nu sa accepte amanarea sau trecerea ei in plan secund. Este foarte important sa nu accepte pasi procedurali ireversibili in procesul de modificare a Constitutiei (pana acum exista doar un referendum consultativ, fara valoare juridica) in absenta unui consens larg asupra substantei modificarilor. Iar acordul asupra substantei modificarilor sa fie formalizat intr-un mod care sa nu permita manipularea ulterioara.
Pentru ca, conform unei scheme clasice (expusa de Hayek in "Drumul catre servitute"), PDL va incerca probabil sa-si promoveze obiectivul in doi pasi: mai intai sa evite discutia de substanta si sa obtina doar o decizie procedurala ireversibila de a initia modificarea Constitutiei; dupa care, cand nu va mai exista cale de intoarcere, sa isi impuna punctul de vedere si in chestiunea de substanta, folosindu-se de majoritatea politica pe care o oare in momentul de fata.
Pe scurt: la consultarile de luni de la Cotroceni, ca si in perioada urmatoare, PSD si PNL ar trebui sa orienteze discutia cat mai mult catre chestiunile de substanta (ce schimbari anume se doresc la Constitutie) si sa o tina cat mai departe de chestiunile de procedura (pasi formali pentru declansarea procesului de amendare a Constitutiei).
UPDATE:
O caricatura pe care am gasit-o aici, cu referire la premierul italian Silvio Berlusconi, se potriveste perfect si discutiei de mai sus:
"Constitutia nu se atinge" este sloganul opozitiei. In caricatura, Berlusconi raspunde "Si cine o atinge? Mie imi provoaca greata!"
Sunt de parere ca PNL va trebui sa marseze pe apararea democratiei, adica a Parlamentului. Nu cred ca putem vorbi de o democratie reala fara a avea definitivat regimul REPUBLICII PARLAMENTARE. PNL s-a exprimat intotdeauna pentru asa ceva si nu trebuie sa se abata de la asta.
ReplyDeleteIn ceea ce priveste problema unicameralismului cred ca PNL va trebui sa lupte in continuare pentru BICAMERALISM. Trecerea la unicameralism ar fi o puternica lovitura data Parlamentului, democratiei in final. Asa ceva nu se poate negocia!
Si as mai propune desfiintarea notiunii de ,,stat national”. Si in 91 au fost multe controverse pe tema, dar fesenistii au impus ceva ce nu se regaseste intr-o constitutie care se respecta. Unde in lumea asta se proclama un stat ca fiind ,,national”??? Realitatea este ca sunt multe nationalitati care convietuiesc pasnic. O asemenea notiune nu duce deact la exacerbarea tensiunilor nationale. Are cineva interes pentru asa ceva?
Hendrix
@ Hendrix
ReplyDeleteCeea ce propui reprezinta idei de bun simt, care sunt foarte apropiate de propriile mele pareri despre schimbarile care ar trebui facute. Problema, cum spun mai sus, este ca in contextul actual este foarte riscant sa se declanseze modificarea Constitutiei - este putin probabil sa iasa cum zici tu si mult mai probabil sa ne trezim cu o republica basesciana.
@Rational Eu am spus doar ce ar trebui facut, lucruri care evident nu sunt pe placul portocaliilor, care ataca democratia atata cata O MAI AVEM! Acesta ar trebui sa fie mandatul PNL la consultarile de luni, intelegi? N-am afirmat altceva!
ReplyDeleteDemararea unor discutii este inevitabila. Nu stiu daca partidele vor ajunge la un consens, ma tem ca nu. Daca portocalii vor continua sa marseze pe slabirea democratiei nu cred ca vor gasi aderenti.
Despre pericolul unei ,,republici basesciene'' ce sa zic? Ar trebui sa fie votata in Parlament de minimum doua treimi, corect? Iar la referendumul de adoptare sa fie o prezenta de cel putin 50%...Cam greu, nu? Sa stii ca doar in turul doi prezidential, din 6 decembrie, prezenta la vot a depasit un pic limita de 50%! Si nu cred ca se va mai intampla mascarada de la referendumul din 2003, cand se umbla cu urna mobila timp de 2 zile!!!
Hendrix
@ Hendrix
ReplyDeleteCa mandat de negociere este OK.
Te contrazic putin cu prezenta la vot - a fost peste 50% si la turul I, pe 22 noiembrie (vezi aici: http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Statistici/Prezenta%20la%20vot/ora%2021/comunicat_rn_21.pdf) - ca si la referendumul lui Basescu.
Mai e insa ceva interesant. Listele electorale oficiale sunt putin umflate, sociologii lucreaza cu alte numere, mai mici, privind populatia cu drept de vot (am citit o explicatie la Turambar mai demult). Asta inseamna ca prezenta reala la vot este ceva mai mare decat cea anuntata oficial de BEC. Nu m-ar mira ca portocalii, in caz ca se ajunge din nou la referendum, sa incerce sa "mute linia portii", adica sa schimbe - sa scada - cifra oficiala a electoratului, ca sa usureze atingerea pragului de 50% prezenta la urne. Ar fi in stare sa mute si data recensamantului, special pentru asta!
In privinta parerii ca "nu se va repeta mascarada din 2003..." nu sunt asa de sigur. Cred ca in ultima vreme s-au depasit multe recorduri.
Dar una peste alta, sunt de acord cu tine, scrie si in articol: pedelistii viseaza frumos daca mai cred ca referendumul e arma lor infailibila fiindca "poporul e cu ei". S-ar putea sa aiba o surpriza foarte neplacuta.
@Rational Stii cum va fi invalidata prezenta la posibilul referendum? Simplu: prin neprezentarea la referendum!!! Cine se prezinta si spune NU practic valideaza referendumul,nu? Iti dai seama ca referendumul din 22 noiembrie putea fi invalidat daca ,,inteligentii'' care au spus NU(adica vreo 20% dintre cei prezenti la vot) n-ar fi votat deloc? Trec peste faptul ca portocaliii prezenti in sectiile de votare au fost INSTRUITI sa predea si buletinul cu referendumul, chiar daca trebuiau sa intrebe daca omul vrea sau nu sa voteze, intelegi? Prezenta la referendumul din 22 noiembrie este total irelevanta, crede-ma, chiar daca a fost validata cu 50,8%!
ReplyDeleteCifra celor prezenti pe listele de vot nu poate fi scazuta, tot vreo 18 milioane vor fi, adica toti cetatenii romani, indiferent daca sunt capsunari in Spania sau Italia. Matematic: trebuie sa scazi din total populatie(21,5 milioane) pe cei sub 18 ani. O generatie are in jur de 200.000 de tineri.
18x200.000=3.600.000
Total=21,5 mil -3.6 mil=17.9 mil. Corect?
Hendrix
@ Hendrix
ReplyDeleteDe acord cu boicotul ca fiind cea mai eficienta strategie de invalidare. Asta din punct de vedere juridic, pentru ca politic PDL tot ar incerca sa capitalizeze pe procentajul mare de "da", chiar daca pragul de participare nu se atinge. In paranteza fie spus, miza validarii referendumului din 22 noiembrie nu era chiar atat de importanta. Validat sau nu, acel referendum nu are valoare juridica pentru chestiunea in discutie. Eliminarea unei camere a parlamentului necesita revizuirea Constitutiei, care se face dupa o procedura bine definita, fata de care acel referendum ("consultativ") este cu totul nerelevant.
Referitor la populatia cu drept de vot: e un pic mai complicat, dar uite nu reusesc sa gasesc articolul ala de pe blogul lui "Turambar" (Mirel Palada de la CCSB). Din cate imi amintesc eu, el zicea ca BEC foloseste cifre demografice neactuale, fara sa le ajusteze in functie de scaderea populatiei; le corecteaza doar la anumite intervale, destul de lungi.
@Rational Stiam ca vei fi de acord cu mine in privinta BOICOTULUI! Este singura sansa si ea va fi folosita. Eu pe 22 noiembrie am REFUZAT sa votez pentru referendum, tocmai in ideea invalidarii lui. Ba chiar i-am facut un mic scandal celui mi-am inmanat si buletinul de vot pentru referendum. I-am spus ca trebuia sa ma intrebe daca vreau sa votez, lucru pe care nu l-a facut!!! Multi oameni au considerat ca au OBLIGATIA sa raspunda si la referendum, optand pentru NU. Iti repet ca asta a fost ca urmare a INSTRUIRII portocaliilor din sectiile de votare in acest sens.
ReplyDeleteListele de vot sunt neactualizate, in sensul ca mai figureaza morti pe liste si unii plecati din localitate. Nicio problema, mortii au votat cu portocaliii, n'asa? Calculul meu este cel mai simplu, scazand din populatia actuala pe cei sub 18 ani. Punct. Nu ma intereseaza ce spune mirel palada, mi se pare prea portocaliu ca sa il iau in seama!
Hendrix
@ Hendrix
ReplyDeleteTrebuie tinut cont ca la 22 noiembrie am avut referendum suprapus cu alegerile si - important - nimeni nu a facut campanie pentru "nu" sau boicot (pentru a nu risca sa piarda voturi la alegeri, care erau principala miza a zilei). De aceea nu a existat nici un fel de organizare a opozitiei - de ex. apel la boicot. Oamenii au facut ce au crezut de cuviinta, unii chiar or fi crezut ca trebuie sa voteze si la referendum. In plus, cum spuneam, miza in sine nu a fost prea mare (referendumul a fost doar cu titlu consultativ) si doar Basescu a tratat-o ca pe ceva important, bagand si multi bani in campanie.
In cazul unui referendum constitutional pentru eliminarea unei camere a parlamentului, presupun ca opozitia se va mobiliza si va avea o campanie unita. Datele problemei vor fi cu totul altele.