Jurnal de front (RO)

Stiri amestecate de pe frontul defensiv al democratiei romanesti.

In primul rand, o victorie de etapa: PDL renunta deocamdata la incercarea de schimbare a presedintelui Senatului.
Acest armistitiu este in sine o victorie. Nu numai ca se deblocheaza activititatea Senatului (daca i-o mai pasa cuiva de asta), dar PDL face un pas inapoi dintr-o directie foarte periculoasa, care mergea contra cadrului constitutional (pentru mai multe detalii, vezi aici). Este de asteptat si ca, daca isi va relua demersurile pe aceasta tema, PDL sa nu mai mearga frontal impotriva Constitutiei si sa nu se mai alinieze prosteste in spatele unor "strategi" de talia lui Iulian Urban - ar fi mai bine nu doar pentru PDL, ci pentru ordinea democratica din Romania sa fie evitate astfel de situatii pe viitor.
Aceasta experienta ar trebui sa dea serios de gandit conducerii PDL. Problema este ca in partid s-a creat o atmosfera in care orice idee, oricat de nastrusnica si in conflict cu cadrul legal, are sanse mari sa fie promovata daca pare sa serveasca strategiei de acaparare totala a puterii si de eliminare a opozitiei. Este un joc foarte periculos in care partidul s-a prins cu mic cu mare, cu foarte rare exceptii individuale; si cu mult entuziasm. Cat de toxica este aceasta atmosfera (si strategia politica aflata la baza ei) pentru Romania, experimenteaza zi de zi romanii pe propria piele. Cat de contraproductiva - si, pe termen lung, sinucigasa - este ea chiar pentru PDL, vor avea pedelistii ocazia sa se lamureasca, cel mai tarziu la viitoarele alegeri.
Nu ma grabesc sa consider chestiunea presedintiei Senatului inchisa. PDL ne-a aratat ani la rand ca nu prea stie sa piarda. Este foarte posibil sa avem de-a face doar cu o repliere tactica, iar urmatorul asalt sa fie si mai agresiv. De aceea, opozitia nu trebuie sa lase scutul jos.
Este posibil si ca PDL sa se fi resemnat sa astepte pana cand Geoana face o greseala fatala, ceea ce din pacate - statistic vorbind - nu poate dura prea mult.

(Vezi UPDATE la sfarsitul postarii, dupa link)

Din pacate, lucrurile nu stau la fel de bine pe celalalt front - al initiativei presedintelui Basescu de a elimina o camera a parlamentului prin modificarea Constitutiei.
In ciuda numeroaselor semnale de alarma, opozitia a tratat chestiunea cu superficialitate si nu pare sa inteleaga pe deplin importanta mizei.

Intr-o "nota tehnica" la o postare anterioara, scriam:

...partidele de opozitie trebuie totusi sa fie foarte atente la procesul care se va derula in perioada urmatoare si sa puna in prim-plan dezbaterea de substanta, nu sa accepte amanarea sau trecerea ei in plan secund. Este foarte important sa nu accepte pasi procedurali ireversibili in procesul de modificare a Constitutiei (pana acum exista doar un referendum consultativ, fara valoare juridica) in absenta unui consens larg asupra substantei modificarilor. Iar acordul asupra substantei modificarilor sa fie formalizat intr-un mod care sa nu permita manipularea ulterioara.
Pentru ca, conform unei scheme clasice [...], PDL va incerca probabil sa-si promoveze obiectivul in doi pasi: mai intai sa evite discutia de substanta si sa obtina doar o decizie procedurala ireversibila de a initia modificarea Constitutiei; dupa care, cand nu va mai exista cale de intoarcere, sa isi impuna punctul de vedere si in chestiunea de substanta, folosindu-se de majoritatea politica pe care o oare in momentul de fata.

Or, ce a facut opozitia? A venit la consultarile de la Cotroceni cu temele nefacute si fara o pozitie comuna.
Daca ce s-a intamplat luni si marti la Cotroceni este o ilustrare a capacitatii PSD si PNL de a se coordona si de a face front comun impotriva autoritarismului basescian, atunci ne asteapta vremuri foarte grele!


Iar Basescu, dupa ce a profitat de lipsa de coordonare a opozitiei incercand in treacat si sa zgandare ego-ul hipertrofiat al lui Victor Ponta (unul dintre binecunoscutele puncte vulnerabile ale pesedistului), a tras exact concluzia pe care o avea pregatita din vreme:
[Basescu] a arătat că cel mai important lucru care a reieşit din discuţiile cu partidele de opoziţie rezidă în aceea că acestea apreciază drept necesară revizuirea Constituţiei. Băsescu a adăugat că, în cadrul consultărilor, s-a desprins ideea, indiferent de opţiune, că votul de la Referendumul din 2009 trebuie avut în vedere în ceea ce priveşte revizuirea Constituţiei. Şeful statului a arătat, totodată, că toate partidele de opoziţie au manifestat, în consens, ideea necesităţii reformei statului.

Cum anticipam, Basescu si ai lui incearca sa impuna concluzia ca ar exista un consens (unanim!) pentru necesitatea modificatii Constitutiei (si pentru cetoasa idee basesciana a "reformei statului" la care m-am mai referit). Odata ce aceasta idee - ca necesitatea modificarii Constitutiei este recunoscuta de toata lumea - se impune, va fi foarte greu sa se mai puna cineva impotriva.
Pasul urmator, odata ce procesul de modificare a Constitutiei va fi pornit (cu "acceptul" opozitiei), va fi impunerea viziunii lui Basescu asupra substantei modificarilor - in primul rand, trecerea la parlament unicameral.
Aici presedintele este "generos", se arata dispus sa actioneze ca mediator intre pozitiile partidelor "in vederea obtinerii unei forme convenabile de modernizare a Constitutiei" (deci presedinte-jucator-mediator!). Dar cam despre ce fel de "mediere" va fi vorba se poate deduce din ce spune tot el:
[Basescu] a subliniat că singurele lucruri pe care nu le va negocia ţin de votul românilor, exprimat la Referendum, privind Parlamentul unicameral şi diminuarea numărului de parlamentari la 300.
O fi vreo coincidenta ca PDL si "grupul independentilor" spusesera luni cam acelasi lucru: sunt dispuse la negocieri, dar parlamentul unicameral cu 300 de parlamentari este nenegociabil!

In treacat fie spus, in tot acest timp continua miscarile de trupe in Parlament. Se pare ca PDL-ului nu-i mai ajunge majoritatea simpla, necesara pentru a guverna, si continua sa culeaga parlamentari de la opozitie. Sigur, pot exista mai multe motive - de exemplu, le-ar conveni sa poata scapa de UDMR din guvern, care a devenit un aliat cam incomod in ultima vreme (si alianta in sine este costisitoare politic, in contextul inflamarilor nationaliste de primavara din jurul datei de 15 martie). Dar daca, cu totul "neintentionat", puterea se va apropia de pragul de doua treimi din parlament - care reprezinta majoritatea necesara pentru modificarea Constitutiei - nu cred ca se va supara prea tare cineva de la PDL sau de la Cotroceni.

Gluma se ingroasa, si este cazul ca PNL si PSD sa iasa din letargia care le-a cuprins de la o vreme. Schimbarea Constitutiei nu poate fi lasata pe mana lui Basescu decat cu enorme riscuri pentru ordinea democratica din Romania - or, tocmai asta este pe cale sa se intample.

Opozitia trebuie sa iasa hotarat "la bataie" imediat, pentru ca mai tarziu s-ar putea sa fie prea tarziu. Chestiunea in discutie nu este una oarecare, ci una extrem de importanta, cu posibile implicatii foarte grave.

Ca o prioritate, opozitia ar trebui sa demonteze urgent gogoasa pedelista a "vointei poporului" care s-ar fi exprimat o data si pentru totdeauna la referendumul din 22 noiembrie trecut. Iata cateva idei pe care mi-as dori sa le aud cat mai des afirmate public:

• Referendumul din noiembrie 2009 nu are valoare juridica si nu face parte din procedura constitutionala de amendare a Constitutiei. El ramane un exercitiu pur consultativ. Presedintele Basescu i-a mintit pe romani cand i-a chemat la referendum pentru a decide in chestiunea structurii parlamentului. Si continua sa-i minta si sa-i desconsidere spunandu-le ca s-au pronuntat deja pe aceasta tema.
• Suprapunerea acelui referendum cu alegerile prezidentiale a fost de natura sa distorsioneze vointa populara. Presedintele Basescu a instrumentalizat referendumul in scop electoral personal. Referendumul a fost organizat fara o dezbatere publica serioasa, romanii fiind astfel privati de posibilitatea de a se informa corespunzator si a delibera asupra optiunilor posibile si implicatiilor acestora, pentru a vota in cunostinta de cauza. La referendum a existat o singura campanie - pentru unicameral - si nici un fel de campanie impotriva. Iar informatiile vehiculate in acea campanie "pentru" (de exemplu, asupra economiilor bugetare obtinute prin trecerea la parlamentul unicameral) au inselat opinia publica: in realitate, economiile la buget sunt derizorii.
• Un parlament puternic este esential pentru a asigura un cadru democratic solid, cu un echilibru intre puterile statului. Structura bicamerala a Parlamentului are un rol important in a limita posibilitatile de abuz ale executivului (se poate construi un argument serios in acest sens; un exemplu nu foarte intuitiv este aici). Pe de alta parte, reducerea numarului de parlamentari (cu pastrarea bicameralismului) este o optiune posibila, in conditiile in care reprezentarea democratica a electoratului nu are de suferit.

...si lista ar putea continua.

Cu o conditie: PSD si PNL sa se trezeasca, pana nu e prea tarziu si sa treaca la treaba. Si - pentru numele lui Dumnezeu! - sa-si coordoneze pozitiile, sa vina cu o propunere comuna, alternativa la cea a PDL, de modificare a Constitutiei, in caz ca procesul nu mai poate fi oprit. Este chiar atat de greu? Isi inchipuie PSD sau PNL ca, individual, au vreo sansa de a-si impune ideile in aceasta chestiune delicata, in fata tavalugului pedelist?
In plus, vorbim de Constitutie, de regulile jocului politic, nu de politici specifice. Nu vad de ce ar trebui neaparat ca stanga si dreapta sa nu poata cadea de acord. Nu vad de ce republica prezidentiala ar fi mai de stanga, iar republica parlamentara mai de dreapta. In contextul in care PSD si PNL au de infruntat un PDL care nu recunoaste nici o limita si nici o regula, astfel de dispute bizantine sunt cu totul si cu totul contraproductive.
N-ar strica mai putine orgolii, mai multa disciplina si solidaritate din partea opozitiei politice, in conditiile actuale.

Iar societatea civila... ar trebui sa tipe ca din gura de sarpe. S-a putut mobiliza pentru Marius Oprea. Iar acum, cand Basescu se pregateste sa-si faca poftele cu Constitutia si sa aplice lovitura de gratie parlamentului, tace??
Ce se poate spune despre simtul prioritatilor? Mi-e greu sa inteleg...


UPDATE: Apropo de armistitiul din lupta pentru presedintia Senatului, la care m-am referit in prima parte a postarii: se pare, intr-adevar, ca puterea a schimbat tactica, incercand un atac din flanc cu cavaleria usoara (grupul "independentilor"). De data aceasta, tactica pare ceva mai elaborata - se incearca folosirea unei alte portite din regulament (art.66 alin.4, combinat cu art. 195 lit.c, art.196 lit.e, art.200 si art.201).
Chestiunea este foarte tehnica, pe scurt tactica ar consta in obtinerea unei constatari de incalcare a regulamentului de catre Geoana si reprezentantii PSD si PNL din Biroul Permanent (in chestiunea componentei comisiei pentru regulament, unde grupul "independentilor" a solicitat un loc, iar solicitarea a fost blocata la Biroul Permanent, in care PSD si PNL au majoritatea), care ar putea eventual rezulta intr-un "avertisment public scris", care la randul lui ar antrena interdictia pentru cel in cauza de a reprezenta Senatul in relatiile interne si externe pe o perioada de 3 luni. Fiind vorba de presedintele Senatului, care are o functie de reprezentare, o astfel de sanctiune pentru Geoana ar echivala practic cu o suspendare din functie; iar in cele 3 luni s-ar putea incerca revocarea lui definitiva.
Nu sunt jurist, dar la o prima vedere mi se pare ca si acest plan scartaie in mai multe puncte. Mai intai, pe fondul chestiunii (au "independentii" dreptul la un loc in comisia de regulament?), puterea se afla pe teren miscator, din cauza unei alte decizii a Curtii Constitutionale, din 2006, care stabileste principiul compozitiei comisiilor in functie de configuratia politica rezultata din alegeri, nu modificata ulterior prin migratie politica. Dar asta n-ar fi o problema esentiala pentru noul plan al puterii, pentru ca se poate gasi eventual un alt pretext pentru declansarea procedurii de sanctionare. Mai problematic pentru basescieni este ca sunt mai multi pasi in planul lor unde trebuie trecut prin Biroul Permanent si prin comisii ale Senatului - unde in principiu PSD si PNL impreuna detin majoritatea (conform cu rezultatul alegerilor din 2008); marea problema a puterii este cum sa aduca aceste decizii spre votul in plen, unde are majoritatea - in timp ce opozitia incearca sa le blocheze la nivelul Biroului Permanent si al comisiilor.
Se anunta deci un razboi de uzura, singurul lucru cert este ca blitzkrieg-ul PDL-ului a esuat.