PDL - ritualuri feudale (RO)

Secventele, venind parca dintr-o alta epoca, pe care le-a putut vedea o tara intreaga la asa-zisele alegeri de la PDL Bucuresti, au din punctul meu de vedere un merit important: clarifica odata in plus, pentru putinii oameni de buna credinta care mai nutreau oarecare indoieli (ca si pentru cei care inca isi cauta scuze pentru a nu recunoaste evidenta), adevarata natura a PDL, o grupare impropriu catalogata drept partid politic.


Ce este inca si mai prost pentru PDL, mai stanjenitor pentru aliati (ca UDMR, inca...) si oarecum amuzant (daca n-ar fi atat de tragic si sinistru) pentru observatori ca mine si altii este ca ritul de trecere a puterii in "partid" de la suzeranul batran (Basescu) catre succesoarea desemnata va mai include, fatalmente, multe astfel de episoade. Repetitia ritualica si expunerea publica, chiar daca acopera PDL-ul de ridicol, sunt indispensabile in aceasta structura de putere pentru diseminarea mesajului de supunere de sus in jos, de la centru pana la ultimul catun unde se construieste vreo mega-sala de sport sau se fac afaceri cu bani publici. PDL nu este prima gasca mafiot-feudala care capuseaza total statul si care are nevoie sa treaca printr-o tranzitie de putere, a mai existat cel putin un alt exemplu, PSD-ul din 2000-2004, cand puterea a migrat de la Iliescu la Nastase; diferenta totusi este ca PSD-ul avea o priza mai ferma a situatiei (si o cota de popularitate inca decenta) si putea evita in mare masura expunerea mediatica a riturilor interne de reasezare a relatiilor de vasalitate. La PDL, in schimb, expunerea publica si risipa ritualica de bani publici sunt ingredientele necesare ale intaririi autoritatii indoielnice a udrei, ale transformarii ei din postura de muza diafana a Cotrocenilor in cea de nou stapan cu mana larga.

Pregatiti-va deci pentru lunga serie de juraminte de fidelitate ale baronilor locali, necesare pentru a consfinti faptul ca, de acum, soarele PDL de la Bucuresti rasare (a se citi: nu de la Cluj, ca pana recent).
Daca va intrebati cum vor arata astfel de ritualuri, iata un exemplu recent (postat chiar de impricinata pe facebook :-)):

Ca o nota de subsol, consemnez aici si gestica din ce in ce mai suprarealista a acelor - tot mai putine - voci "disidente" din PDL care simt inca mancarimea limbii si/sau a tastaturii, ca Cristian Preda. Omul probabil ca s-a simtit atat de inconfortabil la spectacolul orgiastic al inscaunarii udrei, incat s-a simtit obligat sa se manifeste cumva. Fluieratul lui in biserica, facut cu noduri in gat si vorbind de jos, din sala, cu ochii in sus spre prezidiu (si nu spre restul asistentei), s-a limitat la a spune ca regele (Basescu) e mort, cu alte cuvinte ca nu mai poate trage partidul dupa el si ca este nevoie de noi lideri; sigur, asta n-a deranjat de fapt pe nimeni, doar pentru asta se stransesera acolo toti oamenii aia, sa o ridice in slavi pe udrea si s-o inscauneze ca succesor desemnat.

Mesajele cu adevarat semnificative si le-a pastrat pentru blog, sub masca unor mici detalii pe care n-a apucat sa le mentioneze la conferinta "din lipsa de timp" (desigur! probabil i se termina bateria de la microfon :-))).

Si iata care sunt acele detalii nesemnificative:

a) sa nu se mai mimeze alegerile cand e un singur candidat (ooh, dar atunci care mai e placerea?);

b) propunerea de a se tine alegeri primare in PDL pentru desemnarea candidatilor pentru 2012 (vezi sa nu!) si un mesaj de simpatie, en passant, pentru Vasile Blaga (ii da dreptate intr-o chestiune benigna), cel care a ajuns sa simbolizeze ultima speranta a pedelistilor care inca mai cred ca fac parte dintr-un partid politic care guverneaza Romania (desigur, vor avea o mare deziluzie si cu Blaga la momentul potrivit);

...si, cu voia dumneavoastra ultimul pe lista, punctul-bomba:

c) candidatul PDL la Primaria Bucurestiului (despre care udrea a dat semnale mai mult decat explicite ca o intereseaza) sa fie cineva nascut si crescut in Bucuresti!!! Desigur, argumentul - invocand "patriotismul local" al bucurestenilor - este total aiurea: bucurestenii sunt in mod demonstrabil lipsiti de acel sentiment si, istoric, au fost deseori bucurosi sa se lase pe mana unora parasutati in Capitala din alte zari (Ciorbea, Lis, Basescu erau bucuresteni? si cati din locuitorii actuali ai Bucurestiului sunt nascuti si crescuti acolo?). Daca exista in Romania ceva asemanator cu un "melting pot" de tip american, acela este Bucurestiul. Dar, evident, Preda bate saua sa priceapa iapa: dupa cum ii spune si porecla, "fecioara din Plescoi" nu e tocmai bucuresteanca get-beget.

Poate parea oarecum nedrept sa scriu tocmai despre Preda, care se tot agita sa se pozitioneze cumva mai onorabil in ciorba pedelista, cand avem exemplare ca finul intelectual Baconschi facand "eforturi monumentale" (oare?) sa nu cada prada seductiei udriene (TRU ar trebui sa fie ingrijorat, i-a aparut un competitor redutabil in ale sofismului encomiastic).
Dar de la Preda am alte pretentii.