Cine e mogulul? Ce vrea el? (RO)

Presedintele Basescu este un maestru al etichetarilor.
Sintagme lansate de el - "baietii destepti", "coalitia 322", "moguli", "guvernul de la Grivco" si multe altele - au intrat deja in folclor, unele chiar au fost preluate in discursul adversarilor politici (vezi Crin Antonescu in seara primului tur al prezidentialelor, atacand dur mogulii media).

Basescu isi creeaza permanent adversari cu care se lupta, pentru ca are nevoie de ei. Acesti adversari sunt mai mult sau mai putin definiti, dar capata consistenta in constiinta publica odata cu aplicarea etichetei. Crearea de opozitii bipolare, in care el reprezinta partea pozitiva, este o tactica esentiala a lui Basescu. Si cum destui au experimentat pe propria piele, nu este prea vesel sa te nimeresti prin zona cand Basescu isi cauta un adversar.

"Mogul" in acceptiunea basesciana este un om cu bani si putere oculta, care incearca sa influenteze deciziile politice, justitia - si, prin trusturi de presa, sa manipuleze opinia publica - in propriul avantaj. Ce vrea mogulul sa obtina? Pai, diverse avantaje incorecte, de la ingroparea vreunui dosar in justitie, pana la contracte avantajoase cu statul, privilegii de monopol si privatizari "pe spranceana".
Un atribut esential al acestei tipologii este discretia. Mogulul se ascunde. El sta la intuneric, nu la lumina; nu-i place in lumina reflectoarelor, nu-i place sa fie expus mediatic (sau numai cand are un scop foarte precis); nu-i place transparenta, unelteste si combina pe ascuns. In general nu iese in fata, sta in spate, iar Basescu este cel care il demasca printr-o perceptie acuta care trece de realitatea aparenta si vede substratul ei. De exemplu: Johannis este inocent, dar el reprezinta doar fatada in spatele careia se ascund mogulii de la Grivco.

De cateva zile, insa, mogulii au devenit brusc foarte vizibili, au iesit la bataie.
Mai ales doi dintre ei, Patriciu si Vantu, ai zice ca isi doresc sa inceapa o noua cariera de vedete media. Nu e vorba doar de iesirea recenta "pe sticla" a lui Patriciu cu vestitul fimulet din 2004. Sunt multe alte exemple foarte recente:

• A doua zi dupa primul tur al alegerilor prezidentiale,  Dinu Patriciu era nerabdator sa discute "strategii economice" cu politicieni de la PSD (Adrian Nastase!) si PNL (Teodor Melescanu), plus un personaj dubios ca Sorin Rosca Stanescu (din motivele cunoscute, nu ne vom mai referi la el ca ziarist). Iar stirea este dezvaluita nicaieri altundeva decat in Academia Catavencu, parte a trustului de presa al lui Vantu. Intamplator? Greu de crezut! Si, evident, Basescu n-a ratat ocazia sa puncteze.
• O zi mai tarziu, Patriciu si Vantu se intalnesc personal sa discute "oportunitati de afaceri", iar Vantu confirma senin intalnirea fara sa se lase rugat.
• Cateva zile mai tarziu, din nou fara sa-l preseze nimeni, Vantu isi revendica un rol (impreuna cu Patriciu) in constructia noii formule politice PSD-PNL si afirma ca s-a intalnit cu Geoana la proprietatea lui din Delta.

Sa incercam sa intelegem.
In conditiile in care Basescu isi centreaza discursul electoral pe lupta anti-moguli (probabil singurul mesaj eficace pe care il mai are in arsenal) si acuza mogulii ca ar fi sponsorii aliantei PSD-PNL, chiar afirmand cu subiect si predicat ca Patriciu si Vantu vizeaza preluarea unor companii de stat dupa alegeri, cei doi se afiseaza impreuna si cu politicieni din cele doua partide, discutand "strategii economice" si "oportunitati de afaceri"!! Mai mult, nu ezita sa declare astfel de lucruri cand sunt intrebati, ba mai vorbesc chiar si neintrebati. Iar stiri cu acest continut sunt propagate chiar de trusturile lor media.

Ce se intampla de fapt?
Pot doar sa presupun, si am doua scenarii posibile - unul relativ benign, celalalt destul de sinistru. Din pacate, al doilea, cel sinistru, mi se pare mai probabil; sfatuiesc pe cei care nu au rabdare sa sara direct la al doilea scenariu.


Primul scenariu:

Mogulii acuzati de Basescu se considera perfect onorabili, sau in orice caz nu mai rai decat altii. Din punctul lor de vedere, lui Basescu i-a "casunat" pe ei pentru ca omul este nebun, scelerat, comunistoid. Ca o reactie de revolta la felul cum sunt balacariti de presedinte, au hotarat sa iasa la bataie, public, chiar provocator (vezi intalnirile "de afaceri"). In mod clar le este acum mai putin frica de Basescu decat le-a fost in ultimii cinci ani. Vor sa-si spele numele, vor "onoare reperata", vor razbunare, vor sa-l invinga pe Basescu (Patriciu chiar luand pe cont propriu operatiunea "clipul din 2004 cu Basescu lovind un copil", desi i-ar fi fost foarte usor sa lucreze prin interpusi). 

Prin infruntarea la scena deschisa isi castiga chiar o noua eticheta din partea presedintelui - cea de "rechini" carora batranul lup de mare vrea sa le rupa coltii:

Mircea Geoana insa stie perfect unde s-a bagat. El este controlat si este subordonat de acesti rechini: Voiculescu, Patriciu, Vantu. In 12 ani de mers pe mare am invatat sa rup si coltii rechinilor.

Mogulii innobilati la rangul de rechini nu realizeaza cat de mult sunt detestati, inclusiv de multi dintre cei care ar vota impotriva lui Basescu, nu-si dau seama ca in felul asta ii dau apa la moara lui Basescu si ii intretin sansele la un nou mandat. Exista pareri cum ca prostia ar fi o explicatie.

Acesta ar fi primul scenariu, cel benign.

Cu o posibila ramificatie care ma intriga si pentru care nu am deocamdata argumente, dar o mentionez totusi: Daca mogulii chiar isi doresc de fapt sa castige Basescu? Pare absurd la prima vedere, dar nu sunt singurul care isi pune aceasta intrebare.

Al doilea scenariu (pe care il consider mai probabil):

Mogulii stiu bine ce fac. Ei se conduc dupa calcule, nu dupa sentimente. Lupta cu Basescu este secundara, principala lor tinta nu este Basescu, ci trio-ul Geoana-Antonescu-Johannis, prezumptiva viitoare formula de putere politica. Mesajul pe care mogulii vor sa-l dea celor trei este ca ei - mogulii - sunt adevaratii stapani, sa nu-si inchipuie nimeni altceva. Sa nu cumva Geoana sau Antonescu, in eventuala euforie a victoriei si a propriilor discursuri inaltatoare, sa uite de cine trebuie sa asculte.

Nu e vorba de aroganta, ci de calcul rece, poate chiar de teama. Umilirea publica a liderilor oficiali (ce altceva inseamna sa te asiguri ca tu, mogulul, esti vazut discutand "strategii economice" ale viitorului guvern si "oportunitati de afaceri" in aceasta perioada?) este facuta cu scopul de a-i tine sub control. Mesajul este: "noi facem imparteala prazii, nu voi!" 

Nu exclud - ba chiar mi se pare verosimil - ca impulsul de a da public astfel de mesaje explicite sa vina nu din siguranta ca au controlul, ci, dimpotriva, din teama ca le-ar putea scapa.

Si mai este aici un element psihanalizabil. Este nevoia imperioasa pe care o resimt mogulii sa-si puna amprenta pe o eventuala victorie a tripletei Geoana-Antonescu-Johannis. Sa o intineze, sa o calareasca, sa o calce in picioare prin prezenta lor cat mai vizibila. Le este teama ca victoria ar putea fi obtinuta in alt mod, in care puterea lor sa fie slabita si poate chiar, la un moment dat, contestata.

Este interesanta dinamica dintre Geoana, Antonescu si Johannis. La semnarea acordului dintre PSD si PNL cu privire la viitoarea guvernare (cu Johannis premier) si sustinerea lui Geoana in turul doi al prezidentialelor, ni s-a anuntat in mod foarte clar un nou pact politic (destul de asemanator pactului "anti-vandalism" pe care il propuneam cu ceva timp in urma) si ni s-a promis un nou mod - mai civilizat - de a face politica. S-a afirmat o solidaritate trans-politica pentru un scop mai inalt. Sigur, nici unul dintre cei trei nu este vreun imaculat aterizat ieri in politica. Dar, cel putin la prima vedere, exista o senzatie vaga ca si-ar putea depasi experientele de pana acum. Este inca neclar, este doar o senzatie care are nevoie sa se concretizeze. Dar recititi aceasta declaratie a lui Antonescu de la momentul semnarii pactului:

Mircea Geoana este un om politic care are 51 de ani, eu am 50 de ani, dl. Johannis are 50 de ani, Suntem suficient de batrani pentru a fi parcurs toate esecurile politicii romanesti in ultimii 20 de ani, suntem suficient de tineri ca oameni politici pentru a putea pune energia noastra in sprijinul unei schimbari autentice.

Mie imi suna a inceputul unui legamant, bazat pe o solidaritate de generatie si de aspiratii a acestui triumvirat. Nici unul dintre cei trei, luat individual, nu imi inspira foarte multa incredere. Intentiile fiecaruia nu sunt 100% nobile, fiecare are slabiciunile lui si propriile dependente si legaturi primejdioase. Dar formula in trei are proprietati interesante, care uneori fac totalul cu mult mai mare si mai solid decat suma partilor.

Stiu, nimeni nu mai crede in miracole in politica romaneasca. Nici eu, de fapt. Dar nu ma pot opri sa constat ca simplul fapt ca acest pact exista, dupa toata istoria recenta (presiunea din partea celeilalte tabere, competitia dura dintre Geoana si Antonescu pentru intrarea in turul doi), este in sine o mica minune.

Viabilitatea si credibilitatea acestui proiect politic sunt amenintate in primul rand nu de Basescu, ci de acesti oameni din interior - moguli, rechini sau oricum altcumva vreti sa-i numiti -, acesti stapani care isi cer, tocmai acum, locul in fruntea bucatelor. Cum am spus, cred ca isi cer acest loc chiar acum, cu riscul de a pune in pericol victoria impotriva lui Basescu, pentru ca percep un risc cel putin la fel de mare: acela al nasterii unei formule de putere politica, din care "oamenii lor" sa faca parte, dar pe care sa nu o controleze. 

Daca Basescu castiga alegerile, ei vor ramane stapani pe cele doua partide si se vor pregati pentru viitoarea ocazie de a veni la putere. Cum au putut trai cinci ani cu un Basescu "in vana", pot suporta inca un mandat cu un Basescu evident slabit. Dar daca pierd controlul asupra propriilor oameni, cu ce ii incalzeste ca aceia vor fi la putere?  

Daca acesta este jocul mogulilor, atunci Geoana si Antonescu ne sunt inca datori cu niste clarificari. Nu stiu daca si cu ce ii au la mana mogulii. Cred mai degraba ca indelunga existenta sub umbra lor a creat o temere exagerata de a-i infrunta. Si chiar daca i-ar avea cu ceva la mana, exista cineva care ii poate dezrobi, cu conditia sa aiba si ei curajul de a fi sinceri: electoratul.

Eu sunt unul dintre acei votanti. Ca sa ma scoata din casa la turul doi, Geoana si Antonescu trebuie sa imi dea niste semne ca sunt pregatiti si hotarati sa se rupa de moguli, cu toate riscurile, si sa inceapa intr-adevar un nou drum in politica romaneasca. Timp ar mai fi, eu astept.