Monica Macovei: Epilog (RO)

Printre zvarcolirile din ulimele zile ale unei puteri ilegitime care si-a pierdut aproape orice urma de ratiune si directie, se petrece un episod mai mic, la scara individuala, pe care as dori sa-l consemnez.

Monica Macovei s-a ilustrat, din pozitia de ministru al Justitiei in perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, ca o luptatoare impotriva coruptiei. Intr-o perioada in care Romania avea mare nevoie sa convinga Comisia Europeana de seriozitatea eforturilor anti-coruptie, Macovei a reusit sa castige increderea Bruxelles-ului - in primul rand, a comisarului pentru Justitie si Afaceri Interne, Franco Frattini. De aceea, este creditata cu un merit important in aderarea la termen a Romaniei la UE.
Imaginea cu care a ramas din acea perioada are trecere si la export. Dupa ce nu a mai fost ministru, Monica Macovei a fost consilier special al premierului Macedoniei, Nikola Gruevski, in domeniul anti-coruptiei. Din 2009 este parlamentar european (din partea PD-L, membra a grupului PPE) si continua sa promoveze cu succes initiative anti-coruptie.

Monica Macovei m-a intrigat multa vreme. Ca multi altii, i-am admirat la inceput, cand a devenit ministru in guvernul Tariceanu, determinarea. Chiar si aparenta ei inadaptare la conventiile politicii mi-au facut-o initial simpatica. Ulterior, insa, am inceput sa-mi pun unele intrebari. Odata cu trecerea timpului, certitudinile mele despre Macovei s-au imputinat, iar intrebarile s-au inmultit.
Cu un an in urma, am scris despre ea, exprimandu-mi unele indoieli asupra strategiei anti-coruptie din perioada ei de ministeriat (decembrie 2004 - aprilie 2007). Nu ii contestam in mod fundamental buna credinta, observam doar ca abordarea ei fusese discutabila atat ca eficacitate, cat si ca filozofie bazata pe represiune si control politienesc; in plus, tactica pe care o adoptase parea pe alocuri suspect de convenabila la nivelul imaginii personale (in engleza exista o vorba foarte buna pentru asta: self-serving).

Intre timp, s-au mai petrecut unele lucruri care mi-au clarificat indoielile si care ma fac sa simt nevoia de a mai scrie o data, probabil ultima, despre fosta campioana a anti-coruptiei dambovitene.



Mai intai, ca si alti reprezentanti ai asa-zisului grup de "intelectuali ai lui Basescu", Macovei s-a facut complice prin tacere la farsa cinica a alegerii Elenei Basescu in Parlamentul European in 2009, pe post de "candidat independent" pentru care PDL a primit ordin de sus sa asigure o norma minima de voturi in fiecare circumscriptie. Dupa care n-a avut nici o problema in a deveni colega de grup parlamentar, la Bruxelles, cu EBA.
Acel dezgustator exces al servilismului politic a reprezentat, la vremea respectiva, punctul cel mai de jos in care a fost adusa democratia romaneasca de la mineriade incoace si un sumbru semn prevestitor pentru ce avea sa urmeze. Nu exista absolut nici o scuza pentru complicitatea (in forma continuata!) cu abuzul prin care odrasla basesciana a fost trimisa sa-i reprezinte pe romani in Europa; din punctul meu de vedere, PDL ca partid si toti cei care au acceptat sa-l reprezinte in acele alegeri vor ramane definitiv marcati de acea abdicare morala.

Dar Macovei a mers chiar mai departe, de exemplu afisandu-se dezinvolt cu Elena Udrea, in compania careia pare sa se simta destul de bine.

Atat de bine, de fapt, incat acum, in tandem cu muza blonda a presedintelui, Macovei pluseaza jalnic in jihad-ul intern al bandelor rivale din PDL (mai multe detalii despre mai vechiul razboi dintre gastile pedeliste pe spinarea Romaniei se pot gasi de exemplu aici sau aici). Cine se aseamana se aduna!
De ce nu a spus Macovei nimic pana acum despre coruptia din PDL? De ce nu a spus nimic in cazul Ridzi, de ce nici acum nu spune nimic despre coruptia din randul celor apropiati lui Basescu? De ce nu a avut nimic de spus - de la inaltimea imaginii ei publice - cand puterea din care face parte a siluit ordinea democratica?

Muscand la comanda, condamnand coruptia cu voie de la stapanire, indignandu-se in functie de interesul politic, Monica Macovei iese pe usa din dos din randul acelor oameni - tot mai putini, din pacate - care mai au credibilitatea si capacitatea de a furniza solutii pentru aceasta tara. Si intra, pe usa din fata cu covor rosu, in chiotele galeriei si acompaniament de manea, in randul celor din cauza carora Romania este azi asa cum stim.

Macovei a jucat o carte mare. A reusit sa-i faca pe multi sa creada, la un moment dat, ca nu este totul pierdut in lupta cu coruptia endemica. Dar, ca atatia care nu se simt bine pana cand nu se sterg pe bocanci cu fata de masa, nici Macovei nu a putut sa mearga pana la capat fara sa ne traga o cacealma.

Nu pot sa spun ca sunt suta la suta lamurit ce a fost Monica Macovei in 2004-2007: o luptatoare ineficace, dar de buna credinta, cu coruptia? sau un alt vandal din tagma mentorului sau politic, care si-a trait fantasmele pe destinul nostru?
Dar mi-a devenit extrem de clar ce este acum Monica Macovei.