"O anumita neglijenta a spontaneitatii..." (RO)

Istoria ne ofera destule exemple de intelectuali valorosi care, odata intrati pe taramul politicii, au avut o prestatie mizerabila. Printr-o ciudata compartimentalizare a simtului moral si a capacitatii mentale, devine posibil ca un om cultivat, cu agerime de spirit si un dezvoltat simt critic in zona lui de expertiza, sa se comporte ca un imbecil in politica. Atat nazismul, cat si comunismul au avut intelectualii lor de marca.

Ca ganditor, il gasesc pe Andrei Plesu foarte interesant.

Dar interventiile lui politice din ultima vreme - ca aceasta, intr-o discutie halucinanta cu D. Tapalaga (cititi-o sau vedeti-o pe toata) - sunt tot mai greu de trecut cu vederea.

Spre deosebire de altii, nu ii iau in nume de rau parerea proasta pe care o are despre Victor Ponta si Crin Antonescu - e vorba de opinie si, oricum, mai degraba ii dau dreptate decat sa-l contrazic.

Dar daca, in contextul situatiei de azi a Romaniei si dupa ce a avut de-a face din interior cu politica ultimilor 20 de ani (de doua ori ministru si o data consilier prezidential), tot ce are Plesu sa-i reproseze presedintelui Basescu este "o anumita neglijenta a spontaneitatii", inseamna in cel mai bun caz ca este din punct de vedere politic inept.

Ma tem insa ca aceasta ineptie este una auto-indusa si bine controlata.

Iata un alt exemplu: isi declara admiratia fata de "tinerii care au intrat in PDL [...], oameni cu mari calitati" Voinescu, Preda si Baconschi. Intamplator sau nu, intre ei se afla un om care a scuipat pe democratia romaneasca facandu-se partas la furtul de voturi in Parlament, altul care n-a avut nici o ezitare sa-i ridice ode in public Elenei Udrea (vedeti primul clip video de aici); acestia ne sunt oamenii cu mari calitati?

Ma intreb daca si cand va ajunge Plesu, la judecata constiintei sale, sa aiba propriul "moment Emil Bobu": sa priveasca in urma, sa-si revada pozitiile politice si sa(-si) marturiseasca "Am fost un dobitoc!"