Ultima data cand Oxford Analytica (OXAN) a publicat un articol extins despre Romania, comparandu-l pe Basescu cu Putin, a produs ceva deranj prin presa portocalie.
Astazi in buletinul OXAN a aparut un nou articol despre tara noastra, probabil cel mai sumbru de pana acum. Spre deosebire de ce s-a scris in trecut si de tonul general al articolelor OXAN, in acesta nu mai vorbeste despre putere si opozitie, despre personaje pozitive sau negative, despre miza unor evenimente, ci despre aspecte structurale - de societate, cultura, istorie s.a.m.d.
Articolul se refera, intre altele, la emigrarea tinerilor care si-au pierdut speranta in tara lor, la saracia profunda din mediul rural, la faptul ca tara s-a marginit la o spoiala de reforme si pare sa fi ratat sansa modernizarii oferita de aderarea la UE, la rezistenta la schimbare a institutiilor, la fatalismul care impregneaza atmosfera sociala, la coruptie si la starea deplorabila a sistemelor de educatie si sanatate, la abandonarea de catre intelectuali a vocatiei lor de forta modernizatoare si la integrarea lor in retelele de patronaj politico-mediatic, la faptul ca singura institutie care pare sa ramana relativ credibila intr-o tara in care aproape nimeni nu mai crede in nimic este Biserica Ortodoxa, care insa isi urmareste propriile interese si nu ia atitudine fata de degradarea vietii sociale.
Paragraful concluziv suna ca un verdict fara drept de apel asupra esecului Romaniei:
Millions of Romanians possess the values and energy required for the country to move in a better direction. They have usually been shut out of power, and many now believe it best to move on than exist in a backwater state where reform appears increasingly illusory.
Impartasesc multe din constatarile negative ale articolului. Am scris chiar pe acest blog, de multe ori, despre patologia politicii romanesti din ultimul timp, care, iata, a reusit sa infecteze viata economica si sociala pana in punctul in care sperantele unei intregi generatii se naruie.
Transformarea cinica a discursului reformist in arma politica de acaparare a puterii, escaladarea fara limite a razboiului politic, iresponsabilitatea elitei politice, lipsa de respect fata de regulile ordinii democratice, coruptia fara oprelisti, decredibilizarea institutiilor si subminarea cadrului constitutional s.a.m.d. constituie mostenirea pe care ne-o lasa aceasta clasa politica, in frunte cu Basescu.
Ce ma deranjeaza, insa, este ca tonul articolului OXAN, din care razbate o dezamagire definitiva, nu lasa nici o raza de speranta.
Or, depresia nationala nu poate fi o optiune.
Vai, deci ceva extrafin!
ReplyDeleteCind purceaua Pipidi se avea bine cu primul cocalar al tarii, raportul oxan era optimist de dadea pe afara.
Acuma daca purcica pipidi s-a certat pe tarite cu primul porc al tarii, raportul oxan a devenit sumbru si fara de speranta.
Vai, vai, vai si of, of, of!
@ Combinatul de porcine
ReplyDeleteSunt de acord ca ultimul articol OXAN, ca stil ar scrierii, ar putea fi al Alinei Mungiu-Pippidi. Este posibil insa sa nu fie al ei, au mai existat astfel de discutii in trecut si a negat ca ar scrie pentru OXAN. Pe scurt: posibil, dar nu sigur.
Sunt insa in dezacord cu caracterizarea pe care i-o faci. Spre deosebire de alti intelectuali, nu am vazut-o pe AMP umbland dupa sinecuri la stat sau parazitand bugetele institutiilor publice. A demonstrat ca este in stare sa obtina finantari pe baze competitive, iar la Hertie School of Governance sigur nu au angajat-o pe pile. I s-a propus un loc eligibil pe listele PDL si, din nou spre deosebire de altii, a refuzat sa intre in politica. A fost printre primii din "grupul intelectualilor" care s-a distantat de Basescu, atunci cand unii inca isi gaseau destule scuze sa-l sustina. Bun, as fi preferat sa se lamureasca cu Basescu ceva mai devreme, ca mine si multi altii care l-am votat in 2004, dar nu ii imput treaba asta pentru ca nu cred ca a fost de rea credinta.