Day of reckoning (II) (RO)

Ieri mi-am exprimat parerea ca datele privind scaderea cifrei de afaceri din industrie in luna iulie ar putea semnala un moment de inflexiune, reintrarea Romaniei in recesiune ca efect al masurilor de austeritate brutale introduse de guvernarea Basescu-Boc.

Un blogger pe care-l citesc si pe care il respect, Cristian Banu, a comentat ca aceasta scadere ar putea fi doar una conjuncturala si ca este greu sa tragem concluzii inainte de a vedea evolutia economiei in lunile urmatoare. Principalele argumente aduse de el in sprijinul acestui punct de vedere sunt urmatoarele:
- scaderea din industrie ar putea fi una sezoniera, datorata concediilor;
- efectele masurilor de austeritate luate de guvern nu se simt imediat; scaderea salariilor cu incepere din iulie, de exemplu, ar trebui sa aiba impact asupra puterii de cumparare abia incepand cu august (cand oamenii vor trai din banii pe iulie);
- majoritatea productiei industriale merge la export, iar continuarea cresterii in majoritatea tarilor UE (principalii nostri parteneri comerciali) inseamna ca nu sunt motive de ingrijorare.

Cum am raspuns si acolo, sper sincer ca Cristian Banu sa aiba dreptate, iar eu sa ma insel; lunile urmatoare vor developa impactul economic al masurilor guvernului.
Dar argumentele citate mai sus nu mi se par suficient de solide. Iata de ce:



1. Scadere sezoniera?
Este relevant sa comparam cu situatia din anii precedenti: in 2007, scaderea cifrei de afaceri din industrie in luna iulie fata de iunie a fost de 1,7%; in 2008, cifra de afaceri din industrie a crescut in iulie fata de iunie cu 0,2%; in fine, in 2009, an de criza, cifra de afaceri din industrie a crescut in iulie fata de iunie cu acelasi procentaj de 0,2% ca in 2008.
Avem deci urmatoarea serie: -1,7 (2007); +0,2 (2008); +0,2 (2009); -7,3 (2010).
Daca exista factori sezonieri, ei in nici un caz nu pot explica nivelul scaderii din iulie 2010.

2. Cand se simt efectele masurilor guvernamentale?
Intr-o piata cat de cat libera, efectele se simt din momentul in care masurile sunt anuntate, nu din momentul in care intra in vigoare. Este un element de baza al rationalitatii economice. Oamenii si firmele au propriile planuri si anticipatii cu privire la viitor. Pe aceasta baza, firmele isi construiesc planurile de afaceri si de investitii, salariatii iau decizii privind cat isi permit sa cheltuiasca si cat trebuie sa economiseasca etc. Evident ca majoritatea salariatilor de la stat, afland dinainte ca le vor fi taiate salariile cu 25%, nu au continuat sa se comporte ca si cum n-ar sti nimic pana in momentul in care s-au trezit brusc cu mai putini bani in buzunar. La fel si firmele, cand au aflat de cresterea TVA.
Aceasta tendinta naturala a pietelor de a anticipa dezvoltarile economice viitoare pe baza informatiilor disponibile in prezent pune sub semnul indoielii argumentul d-lui Banu.



3. Ne salveaza exporturile?
In Europa Centrala exista doua tipuri de tari: unele care sunt foarte strans integrate cu economia internationala (si in principal cu cea din zona euro), altele care sunt slab integrate. Un bun indice pentru a masura gradul de integrare (si de expunere la conditiile externe) este proportia exporturilor in produsul intern brut al unei tari. Privind la acest indice (volumul exporturilor de bunuri si servicii ca procentaj din PIB), iata ce constatam:
- in regiunea noastra, tarile strans integrate cu economia internationala sunt: Ungaria (cu un indice al exporturilor in PIB de peste 80%), Slovacia (in jur de 85%), Cehia (peste 75%);
- in cealalta categorie, a tarilor semnificativ mai slab integrate economic cu mediul extern, se gasesc in primul rand tarile mai mari din regiune, Polonia (in jur de 40%) si Romania (in jur de 30%), precum si Bulgaria (60%).


Mentionez ca nu asociez o judecata de valoare acestui indice al integrarii economice. Este oarecum natural ca tarile mai mari sa aiba o integrare externa mai scazuta, ponderea principala in economie apartinand pietei interne. Tari occidentale dezvoltate ca Franta sau Marea Britanie au indicele exportului in PIB sub 30%.

Dar acest indice este important pentru ca determina magnitudinea efectului conditiilor externe asupra economiei unei tari. Or, el ne spune ca, in cazul Romaniei, integrarea cu mediul economic extern, desi in crestere, este mult mai slaba decat in cazul altor tari din regiune; de aceea, mersul economiei este determinat in principal de conditiile interne, nu de cele externe.
Este adevarat ca exporturile romanesti beneficiaza de cresterea din UE; de altfel, comertul exterior este de la inceputul anului pe un trend crescator. Problema cu argumentul centrat pe exporturi este ca, pur si simplu, Romania exporta prea putin raportat la dimensiunile economiei sale pentru a beneficia de un efect de tractiune semnificativ al exporturilor. 

Dar stiam deja lucrul acesta. Nu de putine ori, indicii economico-financiari din Romania au evoluat in contratimp, nu la unison, cu cei ai regiunii - iar asta nu neaparat in rau. Va amintiti de evolutiile leului, atat de des contrare monedelor din regiune? Ce vedem astazi este un fenomen similar: in timp ce alte tari din regiune, mai integrate economic cu UE, cresc pe baza cresterii UE (un exemplu bun este Slovacia, care in trimestrul doi a anuntat o crestere a PIB de peste 4%, in mare parte bazata pe relansarea cererii pentru exporturile sale in UE), Romania ramane in recesiune. Un alt exemplu este Polonia, care nici macar nu a avut recesiune in 2008-2009 in timpul crizei globale, datorita intre altele gradului redus de expunere la conditiile externe.


Iata, deci, de ce gasesc neconvingatoare argumentele d-lui Banu la articolul meu de ieri: nu poate fi vorba de scadere sezoniera in industrie, seriile de date din anii trecuti sugereaza ca este vorba de altceva; efectele masurilor de austeritate se simt deja din momentul in care sunt anuntate, datorita ajustarii asteptarilor populatiei si agentilor economici - deci nu este deloc imposibil sa vedem inca din iulie efectele acestor masuri; in fine, exporturile nu pot reprezenta in acest moment ancora principala a cresterii economice a Romaniei, datorita ponderii lor scazute in PIB - de aceea, cresterea din UE nu este un argument suficient pentru a inlatura ingrijorarea privind evolutiile economice din tara noastra.

Sunt totusi de acord ca discutia nu este incheiata.
As vrea doar sa citesc si alte argumente, daca exista.