Bruce Lee il bate pe Van Damme? (RO)

Luni dimineata, Traian Basescu batea palma cu delegatia FMI pentru discutarea unui nou imprumut in octombrie.

Mai pe seara, Emil Boc zicea ca va analiza "oportunitatea sau neoportunitatea unei asemenea decizii".

Facem pariu la ce concluzie o sa ajunga pana la urma, dupa analize si deliberari?
Facem pariu care dintre cei doi titani ai guvernarii isi va impune punctul de vedere?



Mai este ceva interesant aici:


Observati stilul foarte indirect al premierului de a-si exprima retinerile fata de ideea presedintelui: in mod normal, se spune ca va fi analizata oportunitatea unei decizii, ceea ce - se intelege - poate duce la o concluzie pozitiva (decizia este oportuna) sau negativa (decizia nu este oportuna). Redundanta lui "se va analiza oportunitatea sau neoportunitatea" reprezinta o mica nota de rezistenta - probabil nota maxima de rezistenta la ordinele lui Basescu de care este capabil Boc.

In ultima carte a lui Malcolm Gladwell, "Outliers", exista un capitol interesant despre corelatia (stransa) dintre caracteristicile culturale si rata prabusirii avioanelor. S-a constatat ca riscul cel mai mare de prabusire il au avioanele pilotate de oameni care vin din culturi in care domina atitudinea de supunere fata de autoritate.

Explicatia este urmatoarea: pilotarea unui avion, ca si conducerea unei tari, este o sarcina de echipa, in care este vital ca membrii echipajului (copilotul, inginerul de zbor s.a.) sa-si poata exprima imediat si deschis parerile si eventualele indoieli fata de deciziile pilotului. Dar in culturile centrate pe autoritate si supunere, capitanul este un fel de Dumnezeu (sau Zeus, daca preferati), iar membrii echipajului au pozitii de inferiori care nu ii pot in nici un caz contesta deciziile; sunt documentate cazuri in care capitanul l-a plesnit peste ceafa pe un membru al echipajului care a facut o greseala, sau copilotul era trimis sa faca o cafea pentru capitan.

In situatii de criza, echipajele cu o cultura puternica a autoritatii nu sunt capabile sa-si corecteze greselile in timp util; copilotul si ceilalti tind sa transmita mesaje de indoiala sau dezacord mult prea subtile si mult prea tarziu, iar capitanul aflat sub presiune, autoritar si neobisnuit sa fie contrazis, nici nu le mai percepe sau nu le acorda atentie. Rezultatul se masoara in vieti pierdute. Exemplele citate si discutate in carte sunt foarte revelatoare: un echipaj coreean care se prabuseste pentru ca mesajele de dezacord ale copilotului au fost doar sub forma de sugestii mult prea indirecte pentru a mai putea schimba ceva; un avion columbian s-a prabusit langa New York deoarece copilotul a fost intimidat de abordarea cam brusca a controlorului de zbor (tipica, se pare, pentru JFK) si i-a fost jena sa spuna clar ca avionul nu mai are combustibil sa astepte la coada pentru aterizare.

Nota extrem de subtire de dezacord pe care o strecoara Boc in declaratia de aseara seamana izbitor cu sugestiile timide si vagi ale echipajului catre capitan, in avioane care s-au prabusit.

Daca avionul este Romania, pilotul este Basescu si copilotul (sau, in fine, baiatul cu cafeaua) este Boc, daca asa stie Boc sa-si exprime dezacordul, atunci, stiind si ce fel de om este Basescu, este cazul sa ne pregatim pentru aterizare fortata.