Cum sa nu ti se urce sangele la cap?
Numai ca, si intr-un caz, si in celalalt, avem de-a face cu non-subiecte, iar umflarea lor peste masura vorbeste mai degraba despre spiritul de turma si calitatea din ce in ce mai scazuta a unei prese tabloidizate (la televiziuni putem vorbi de OTV-izare), despre teatrul absurd pe care a ajuns sa-l joace clasa politica luandu-ne pe toti de prosti, despre disolutia discursului rational si dezorientarea crescanda indusa metodic in societatea romaneasca, care a ajuns prada tot mai usoara oricarei diversiuni. Acesta este de fapt lucrul cu adevarat ingrijorator, si care ar fi trebuit sa fie un subiect, daca Romania n-ar fi in marasmul in care este.
In privinta declaratiei lui Ponta, care este stirea? Poate doar ca Ponta s-a razgandit in privinta unei eventuale suspendari a presedintelui, pe care o credea nu demult o idee neserioasa. Dar pentru Romania, schimbarile de dispozitie ale lui Victor Ponta sunt mai putin importante, atata timp cat opozitia nu poate constitui o majoritate in parlament (pe care de fapt a avut-o dupa alegeri, dar asta e o alta discutie). Cu o majoritate in Parlament, s-ar putea face multe: schimbarea guvernului, suspendarea presedintelui, declansarea alegerilor anticipate etc.; fara o astfel de majoritate, nimic din acestea nu este posibil. Desi motivele de suspendare nu lipsesc (aproape tot ce face Basescu de vreun an incoace e un atentat continuu la ordinea constitutionala, cum am scris pe larg pe acest blog), discutiile despre suspendarea presedintelui sunt irelevante cat timp opozitia ramane minoritara in Parlament.
Aceasta este, de fapt, adevarata miza: poate opozitia construi o majoritate in Parlament? Iar raspunsul il vom avea la anuntata motiune de cenzura.
De altfel, declaratiile mai lucide venite dinspre PNL (Crin Antonescu sau Varujan Vosganian, care chiar pune punctul pe i) dazamorseaza in mare masura petarda lui Ponta.
(Paranteza: imi displace tot mai mult felul in care PSD si Ponta pun cu tot mai multa aroganta chestiunile de partid inaintea celor de interes national. A se vedea de exemplu felul in care trateaza pozitia de presedinte al Senatului ca pe o chestiune de partid - da, il citez pe Cristian Preda pentru ca in linii mari are dreptate aici; sau felul in care momentul depunerii viitoarei motiuni de cenzura este stabilit in functie de congresul PSD; sau chiar acest anunt cu suspendarea presedintelui, venit - ce coincidenta! - tocmai in contextul escaladarii atacurilor personale dintre Basescu si Ponta.
Stiu, desigur, ca toate partidele fac de obicei la fel, dar ce ma ingrijoreaza la PSD este faptul ca nici macar nu mai considera necesar efortul de a ascunde asta sub ambalajul "interesului national". Cum am mai scris, am impresia ca PSD, imbatat de sondaje, simte din nou gustul puterii totale si a inceput sa-si antreneze din nou reflexele de partid-stat. Inchid paranteza).
Cealalta "stire", a interpunerii CCR intr-o eventuala procedura de suspendare a lui Basescu, prezentata ca exclusivitate de Gandul si preluata necritic - mai mult sau mai putin dezinteresat - de o parte a presei (de exemplu Evenimentul Zilei, Cotidianul) este in cel mai bun caz o alarma falsa, iar in cel mai rau o diversiune - fie cu scopul (din partea puterii) de a intimida si descuraja opozitia, fie cu cel (din partea opozitiei) de a se victimiza in ochii opiniei publice si a produce scuze pentru rezistenta mai mult de forma pe care o opun actualei puteri. Am mai scris despre acest ultim aspect, au scris altii despre negocieri si intelegeri secrete ale PSD si PNL cu PDL, nu voi elabora acum, ci voi mentiona doar ca aceasta declaratie neavenita a Noricai Nicolai nu face decat sa dea apa la moara intoxicarii.
Se incearca acreditarea ideii ca, printr-o schimbare a legii CCR, care extinde controlul de constitutionalitate al Curtii si la hotararile Parlamentului, s-ar crea premisele ca CCR (unde coalitia de la putere are din luna iunie influenta majoritara) sa poata bloca o eventuala procedura de suspendare a presedintelui, prin simpla declarare ca neconstitutionala a unei eventuale hotarari de suspendare adoptate de Parlament. Teoria a alarmat destula lume de buna credinta, vezi de exemplu aici.
Dar este o simpla "soparla".
Legea de functionare a CCR este o lege ca oricare alta si nu poate in nici un caz capata precedenta asupra prevederilor Constitutiei. Iar Constitutia reglementeaza foarte clar procedura de suspendare a presedintelui, stabilind negru pe alb atat rolul CCR (consultativ), cat si pe cel al Parlamentului (decizional):
ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Suspendarea presedintelui de catre Parlament nu este o hotarare oarecare a forului legislativ, ci una cu regim special, reglementat explicit in Constitutie.
Confuzia creata voit se bazeaza pe amalgamul dintre rolul general al CCR de control al constitutionalitatii actelor Parlamentului (ex-post, adica dupa adoptare) si cel specific in procedura de suspendare a presedintelui, care este ex-ante (inaintea deciziei Parlamentului) si consultativ.
Pur si simplu, vorbim de roluri total diferite ale CCR, in contexte total diferite. In cadrul procedurii de suspendare, CCR nu este chemata sa se pronunte asupra constitutionalitatii suspendarii in sine (cum poate fi neconstitutional ceva reglementat explicit in Constitutie?), ci este consultata - asa cum s-a intamplat si la suspendarea din 2007 - cu privire la natura faptelor presupus anticonstitutionale ale presedintelui, care sunt considerate drept motiv al suspendarii. Atunci, CCR s-a pronuntat oarecum sibilinic (si foarte diplomatic), admitand ca Basescu a cam incalcat Constitutia, dar estimand ca faptele nu erau suficient de grave ca sa justifice suspendarea. Parlamentul a luat nota de avizul consultativ al CCR si a decis, totusi, suspendarea presedintelui si convocarea referendumului aferent; ce a urmat se cunoaste.
Trebuie spus si ca Basescu stie foarte bine ce vrea de fapt, iar ce vrea el se poate obtine numai prin modificarea Constitutiei. De la acea suspendare din 2007, omul a ramas cu o ranchiuna nesfarsita impotriva Parlamentului si s-a referit de multe ori la "cei 322" care au votat suspendarea ca la o adunatura de ticalosi, iar la actul suspendarii ca la un mare abuz, desi el a fost perfect legal si constitutional (doar neoportun politic, pentru ca era previzibil ca referendumul va anula suspendarea). Atacurile lui furibunde impotriva Parlamentului ca institutie si a ideii de parlamentarism pot fi citite si in aceasta cheie.
De aceea, nu este surprinzator ca proiectul pedelist de modificare a Constitutiei include si schimbarea procedurii de suspendare, in sensul transformarii rolului consultativ al CCR intr-unul de cenzura - adica procesul suspendarii sa poata fi continuat de Parlament numai daca CCR confirma ca au avut loc fapte grave de incalcare a Constitutiei. Ideea, desigur, este o aberatie - o explicatie foarte buna este aici.
Ce trebuie totusi sa intelegem de aici este ca pedelistii stiu bine ca numai umbalnd la Constitutie pot sa schimbe datele procedurii de suspendare a presedintelui.
Dar, pe de alta parte, legile sunt facute pana la urma pentru cei care le respecta. Basescienii au dovedit deja ca putin le pasa de spiritul si litera Constitutiei (exemple - printre multe altele - aici si aici). Asa ca n-as vrea sa se inteleaga ca spun sa stam linistiti; doar ca, din punct de vedere legal si constitutional, sperietura cu imposibilitatea suspendarii presedintelui dupa modificarea din legea CCR este o simpla diversiune.
Da, e o abordare perfecta. E o simpla diversiune, Constiutia nu e afectata cu nimic. Insa ei nu tin cont de Constitutie, ci tocmai de astfel de chichite pe care ni le baga mai apoi pe gat. Sa nu uitam de numirea primului ministru.
ReplyDeleteExcelenta si corecta argumentatia ta.
ReplyDeleteSi eu de cand am citit acele articole din Gandul etc, mi-am dat seama ca nu poate fi vorba decat de dezinformare.
La cele doua posibile motive ale diversiunii pe care le prezinti as mai adauga un al treilea:
Dezinformarea se poate adresa si parlamentarilor coalitiei de la putere, pentru a-i descuraja sa voteze motiunea de cenzura.
Apropos de soparle :-)
http://transildania.wordpress.com/2010/09/24/gesturile-disperarii/
E posibil si ca implicarea Curtii constitutionale sa aiba si rolul unei perdele de fum. De pilda, e foarte probabil ca Curtea nu va accepta exceptiile ridicate de opozitie (tinand seama de raportul de forte din interiorul sau) la Legea pensiilor, situatie in care propaganda portocalie va trambita ca deh, totul e curat constitutional, situatie in care suspendarea nu isi are rostul etc.
ReplyDelete@ Lilick
ReplyDeleteExact. Sofismele pe care le-a emis Basescu privind numirea premierului (inclusiv aberatia ca ar fi avut obligatia sa aleaga propunerea partidului cu cel mai mare numar de mandate :-))) nu stau in picioare chiar cu Constitutia asta imperfecta pe care o avem. Problema e ca n-a mai avut cine sa-l ia la intrebari, pentru ca intre timp a masluit configuratia politica a Parlamentului.
@ transildania
Si varianta mentionata de tine (a incercarii de a-i face sa se intoarca din drum pe unii dintre parlamentarii puterii, care se indreapta spre usa de iesire) este plauzibila. Ramane de vazut ce se va intampla la proba motiunii.
Sa-mi fie insa iertat daca nu pot fi prea entuziasmat de perspectiva debarcarii guvernului pe aceeasi cale pe care a fost impus, adica prin migratie politica. Solutia morala este declansarea alegerilor anticipate - dar ma tem ca tocmai de asta se feresc traseistii politici si ca isi vor negocia voturile in asa fel incat sa-si pastreze locurile in Parlament si sa tina si viitorul guvern la mana lor :(
@ Micawber
Da, poate. Dupa parerea mea, invocarea legii pensiilor ca motiv al suspendarii este oricum ilogica (deh, logica de procuror a lui Ponta). Ca sa ajunga la promulgare, legea trebuie intai sa treaca pe fond de CCR (unde este acum); deci, pe fond, Basescu nu are motive s-o respinga nici daca ar vrea. Iar pe forma/proceduri, Basescu nu are caderea sa se amestece in treburile Parlamentului - e problema Camerei Deputatilor sa asigure respectarea procedurii. (Evident, daca situatia ar fi fost pe dos, cu cealalta tabara fraudand votul, Basescu n-ar fi ezitat sa se amestece, dar asta e alta discutie). In principiu, respingerea de la promulgare a unei legi de catre presedinte pe motiv de vicii de procedura parlamentara ar fi ea insasi o incalcare a Constitutiei (violarea principiului separarii puterilor in stat) si un motiv de suspendare :-))
Dar nu asta e problema, de fapt. Cum spuneam si in articol, exista motive destule si serioase pentru suspendarea lui Basescu. Nu motivele lipsesc, ci o majoritate parlamentara care sa voteze suspendarea.
Iata ce zice Sova: http://blog.dansova.ro/?p=91
ReplyDelete@ Lilick
ReplyDeleteAm citit ce spune Sova, mi se pare ca mai degraba ridica noi probleme decat sa clarifice. Competenta CCR este pe chestiuni de fond, nu de forma/proceduri; ea poate spune daca procedurile (de ex. din regulamentul Camerelor) sunt sau nu in acord cu Constitutia, dar nu daca Parlamentul a respectat sau nu procedurile. Curtea nu este organ de investigatie sau ancheta, ei se uita doar la documente legale. Deci ideea lui Sova ca CCR ar putea interveni in caz de violare a procedurilor mi se pare o aiureala. Asa cum CCR nu poate interveni acum in chestiunea fraudarii votului la legea pensiilor (ci se poate pronunta numai asupra constitutionalitatii legii pe fond), tot asa nu va putea nici sa intervina in caz de violare a procedurilor in cazul votului de suspendare.
In plus, mi se pare ca Sova pierde din vedere ca o procedura reglementata direct in Constitutie nu poate fi schimbata printr-o lege. Rolul CCR in procedura de suspendare este doar unul ex-ante si consultativ pe fondul problemei (daca presedintele a incalcat grav Constitutia sau nu). El spune ca acum, datorita legii CCR, apare si un rol nou, ex-post, de control al respectarii procedurii. Nu cred.
@Rational Idealist
ReplyDeleteSunt de aciord cu tine ca solutia curata ar fi alegerile anticipate.
Daca te uiti insa exact in Constitutie vei vedea ca sansele sa se ajunga la alegeri anticipate sunt minime. Si nu din cauza traseistilor. Doar presedintele poate dizolva parlamentul, si asta doar daca mai multe guverne au fost respinse. Mai mult, in textul constitutiei se specifica ca presedintele "poate dizolva", nu "dizolva" in urma unor consultari, etc... "Poate" inseamna ca nu e obligat sa-l dizolve...
De aceea alegeri anticipate pot avea loc doar daca un presedinte este interesat sa le convoace. De aceea nu cred ca vor avea loc atata timp cat Basescu e presedinte.
Am mai scris si voi mai scrie ca unul din punctele in care este necesara modificarea constitutiei in sensul unei constitutii democratice, parlamentare, este prerogativa parlamentului de a se autodizolva si de a convoca alegeri anticipate singur.
In ce priveste traseistii, nici macar nu ar fi nevoie de ei, doar de UDMR...
@ transildania
ReplyDeleteCorect, declansarea alegerilor anticipate e foarte dificila... nu degeaba nu am avut niciodata anticipate in 20 de ani. Chiar daca ar fi de acord cu asta si presedintele si o majoritate parlamentara, tot e nevoie sa joace toti teatrul penibil al incercarilor esuate de a forma un guvern. Cum scriam mai demult: "Nu numai ca tara este secatuita de razboaiele electorale, dar procedura constitutionala de dizolvare a Parlamentului este foarte restrictiva - Parlamentul poate fi dizolvat numai daca respinge doua solicitari consecutive de investitura a guvernului. Iar o astfel de procedura este aproape imposibil de implementat fara un acord politic mai larg (preferabil al tuturor partidelor), care acord la randul sau necesita o baza de incredere reciproca si un mediator credibil in persoana presedintelui. Nici una dintre conditii nu mai este indeplinita in prezent in Romania."
Ma tem insa ca astfel de consideratii legale si constitutionale ar putea deveni irelevante, pe masura ce Basescu impinge Romania din ce in ce mai mult spre o stare de extralegalitate. Voi reveni pe tema asta.