Am promis sa revin asupra implicatiilor deciziei Curtii Constitutionale (CCR) care a invalidat legea de reducere a pensiilor promovata de guvernul Boc. O fac acum, intre altele si cu scopul de a contrazice unele interpretari pe care le consider gresite.
Prima intrebare: In ce masura prin aceasta decizie CCR isi restabileste reputatia, dovedind ca se afla deasupra influentelor politice?
Catalin Tolontan (si nu este singurul) a vazut in decizia CCR un semn "ca in Romania s-a nascut o institutie. Ca puterea judecatoreasca isi restaureaza reputatia la cel mai inalt nivel [...] In sfirsit, decizia Curtii a depasit numirile politice ale fiecaruia dintre oamenii din Curte, lasindu-ne speranta ca democratia e cu adevarat un animal ciudat, care continua sa-si echilibreze misterios functiile interne, armonizindu-le cu suferintele si cu aburul respiratiei sale, niciodata perfecta si niciodata definitiv pierduta" (sublinierea mea).
As vrea sa pot crede si eu asta, dar din pacate ratiunea dicteaza altfel. Tolontan - cu care de cele mai multe ori sunt de acord - este de data asta naiv.
Ce s-a intamplat de fapt este ca judecatorii CCR au votat exact in functie de afilierea lor politica. Cu o aparenta exceptie, care de fapt nu este una si la care voi reveni. Pentru neconstitutionalitatea taierii pensiilor au votat Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar (toti trei apropiati de PSD), Tudorel Toader (propus pentru Curte de catre PNL) si "exceptia" Valentin-Zoltan Puskas, omul UDMR-ului. Pentru respingerea sesizarilor de neconstitutionalitate (deci in favoarea masurii guvernamentale de taiere a pensiilor) au votat "portocaliii" din CCR, numiti acolo de puterea pedelista: Augustin Zegrean, Petre Lazaroiu, Iulia Motoc si Mircea Stefan Minea.
Nu numai ca CCR nu s-a ridicat deasupra influentelor politice, ci a reconfirmat ca Constitutia Romaniei este interpretata in functie de culoarea politica (lucru care este valabil si pentru legile obisnuite). Mai clar de atat nu se poate.
Toti judecatorii CCR a caror afiliere politica am discutat-o intr-o postare mai veche au votat in favoarea taberei politice din care fac parte. Cei doi (Motoc si Minea) numiti ulterior de camerele Parlamentului cu sprijinul PDL au votat in favoarea guvernului. Unde este impartialitatea, pe ce baza se vorbeste de ridicarea CCR deasupra influentelor politice?
Asaltul politic asupra CCR, despre care am scris, a avut o tinta foarte precisa; si, contrar aparentelor, a reusit. CCR nu a fost niciodata apolitica si nu este nici acum.
Dar inainte de a discuta mai in detaliu acest ultim aspect, trebuie lamurita chestiunea "votului-surpriza" al lui Puskas.
A doua intrebare: Daca Puskas este omul UDMR, cum de a votat impotriva guvernului? Nu arata votul lui - dupa cum incearca sa ne convinga - ca nu este influentat politic?
Raspunsul este nu, si iata de ce: atitudinea UDMR in privinta taierii pensiilor este cel putin echivoca. Principala minte juridica a UDMR, senatorul Gyorgy Frunda, s-a exprimat repetat impotriva taierii pensiilor, despre care a spus ca ar fi neconstitutionala. Pana in ultimul moment, a incercat sa convinga guvernul sa renunte la idee - vezi de exemplu aici si aici - dar bineinteles ca nu a avut cu cine discuta (deja nu mai surprinde incapatanarea prosteasca a acestui guvern, care isi are originea la Cotroceni). Mai mult, Frunda a declarat ca minoritatea maghiara este afectata disproportionat de masurile de austeritate anuntate de guvern (datorita proportiei mari de pensionari in randul etniei) si a avertizat ca UDMR se gandeste serios la retragerea din coalitia de guvernare.
In concluzie, parerile in UDMR sunt cel putin impartite in chestiunea taierii pensiilor - mai plauzibil, UDMR nu agreeaza ideea. Este adevarat ca parlamentarii partidului si-au facut datoria politica fata de coalitie votand impotriva motiunii de cenzura initiate de PSD, dar asta nu inseamna neaparat ca UDMR si-a abandonat obiectiile fata de taierea pensiilor. Si-a inghitit rezervele politice, dar si le-a exprimat pe cele juridice - prin Puskas la CCR.
Acest vot ar putea reprezenta fie un semnal pe care UDMR il da PDL ca pe viitor punctele sale de vedere ar trebui luate mai in serios, fie chiar un semn prevestitor al unei posibile realinieri politice (la o adica, PSD + PNL + UDMR ar putea constitui o majoritate chiar acum, cu toata migratia politica spre PDL si UNPR care a avut loc in Parlament in ultimele luni).
Din aceasta perspectiva, votul lui Puskas devine "exceptia" care confirma regula obedientei politice a judecatorilor CCR. Toti cei noua au votat pe linia partidelor "din care provin", cum a scapat porumbelul chiar presedintele Basescu. Asta nu poate fi o simpla coincidenta. Concluzia se impune cu forta evidentei: judecatorii CCR sunt afiliati politic si voteaza ca atare! A intretine iluzia unei Curti apolitice devine contraproductiv.
Avem deci la CCR tot un fel de parlament cu reprezentanti ai partidelor, numai ca regulile alegerii lor sunt diferite, ceea ce face ca configuratia politica a CCR sa nu coincida intotdeauna exact pe cea din Parlament. Dar tot de politica vorbim pana la urma, nu de caracterul absolut si transcendent al cadrului constitutional.
A treia intrebare: Cat de grav este faptul ca CCR este politizata pentru democratia romaneasca?
Raspunsul la aceasta intrebare are doua niveluri distincte.
Primul nivel al raspunsului este ca politizarea CCR nu este in sine o tragedie. Exista destule exemple de tari importante in care magistratii curtilor constitutionale sunt numiti politic. Membrii Curtii Supreme a SUA sunt propusi de Presedinte si validati de Senat, avand mandat pe viata; procesul numirii lor este unul profund politic, in care inclinatiile ideologice ale candidatului (conservator, liberal sau moderat) determina in buna masura votul partidelor in sprijinul sau impotriva lor; nu apare ca iesit din comun ca o persoana ca Hillary Clinton, cu o lunga cariera politica in spate in Partidul Democrat, sa fie prezentata ca o posibila optiune pentru un post in Curtea Suprema. Membrii Consiliului Constitutional al Frantei sunt numiti de presedintele republicii si de presedintii celor doua camere ale parlamentului, iar fostii presedinti sunt membri de drept. Curtea Constitutionala italiana are o treime din membri numiti de presedinte si inca o treime numiti de parlament. Din cei 12 magistrati ai Curtii Constitutionale spaniole, 10 sunt numiti pe filiera politica: 4 de catre fiecare din cele doua camere ale parlamentului si 2 de catre guvern.
Exemplele ar putea continua.
Solutiile de numire non-politica a magistratilor unei curti constitutionale, acolo unde exista, se bazeaza fie pe numirea lor de catre o autoritate statala suprema aflata (cel putin nominal) deasupra luptei politice, cum ar fi un monarh; fie pe numirea lor de catre puterea judiciara, care este (cel putin nominal) independenta de lupta politica in virtutea separatiei puterilor in stat.
Al doilea nivel al raspunsului este ca in Romania nu a mai ramas absolut nimic la adapost de politica, iar acest lucru este foarte grav si periculos.
Observ politica de multi ani, iar in ultima vreme - partial in legatura cu degradarea situatiei din Romania - m-am intrebat tot mai des care sunt limitele ferme ale spatiului competitiei politice si cum pot fi ele asigurate. Cu alte cuvinte, cum este ingradita lupta politica intr-un domeniu delimitat, astfel incat armatura de baza a statului (cadrul constitutional si institutiile fundamentale) sa fie protejata?
Am tot sperat sa gasesc un raspuns formal si general valabil la aceasta intrebare: o structura legala si institutionala care sa poata garanta, intr-o democratie, ca lupta politica absolut fireasca nu degenereaza si nu afecteaza esenta ordinii de stat, ca o tabara politica nu poate schimba regulile jocului astfel incat sa le elimine pe celelalte si sa-si creeze un monopol al puterii.
Pe masura trecerii timpului si a acumularii de informatii, experiente si deziluzii, am devenit tot mai sceptic ca o astfel de garantie absoluta si formala poate exista in realitate. Pe scurt, am ajuns la concluzia ca nu exista un raspuns sistemic, o solutie perfect impermeabila la infiltrarea politicii partizane in chestiunile esentiale ale ordinii de stat.
Mai degraba, situatia este urmatoarea: apararea structurii de rezistenta a statului fata de eroziunea politicii partizane este in situatiile concrete data nu numai de legi si institutii formale, ci si de cultura si practica politica dominante intr-o societate.
Acest ultim aspect este foarte important si constituie esenta distinctiei dintre democratiile mature, stabile si cele doar formale si substantial fragile. De-a lungul anilor, de lungul generatiilor, anumite practici, conduite si conventii de multe ori neconsemnate formal se incetatenesc si ajung sa regleze actiunea politica intr-o masura la fel de importanta ca normele obligatorii. Cutumele care se creeaza in politica sunt la fel de pretioase ca legile scrise: o civilizatie politica se bazeaza pe amandoua.
Asta inseamna, de exemplu, ca anumite lucruri nu se fac, nu neaparat pentru ca ar exista o lege care sa le interzica si un mecanism infailibil de pedepsire a celor care incalca legea respectiva, ci pentru ca exista o cutuma politica si o cultura politica, construite in timp, care resping astfel de actiuni. Exista tabu-uri, exista traditii, exista "lucruri sfinte" legate de stat, care sunt deasupra politicii de zi cu zi pur si simplu pentru ca (aproape) intreaga clasa politica le respecta acest statut. Astfel de tabu-uri se creeaza foarte incet in timp, dar pot fi distruse foarte rapid prin crearea de precedente de semn contrar.
Acest fapt are doua consecinte importante:
- Prima, ca taria unei democratii este data nu doar de ceea ce se vede la suprafata (legi si institutii), ci si de compozitia de profunzime a culturii politice a societatii, care se construieste in timp si pentru care conteaza acumularea precedentelor.
- A doua, ca tot in asta sta si vulnerabilitatea unei democratii. Odata dizolvata acea tesatura invizibila a culturii politice dintr-o societate, ordinea formala garantata de legi scrise ramane o cochilie goala pe dinauntru care va ceda la prima presiune serioasa. Intre altele, acesta este si principalul motiv pentru care institutiile din democratiile consolidate nu pot fi usor transplantate in tari fara traditii democratice.
Exista deci, in mod necesar, un element de gradualism in consolidarea ordinii democratice. Este greu sa arzi etape. Se pot schimba peste noapte legi si institutii, dar nu se pot crea traditii si cutume de pe o zi pe alta. Se poate schimba rapid ambalajul, dar nu continutul. Ordinea democratica din Romania nu are profunzime, ramane esentialmente superficiala si - din aceasta cauza - fragila; ea nu se poate consolida si nu poate castiga in profunzime decat prin constructie rabdatoare. Am mai scris despre acest necesar gradualism (aici) si despre cum basescianismul, prin promovarea unui radicalism anti-sistem sub masca "reformelor", pune in pericol de moarte progresul democratic al Romaniei (aici).
Cum se aplica cele de mai sus la ultimele evenimente legate de Curtea Constitutionala?
Iata cum.
Grav dupa parerea mea nu este ca CCR ar fi fost politizata prin numirea unor oameni apropiati de PDL. Istoria recenta ne arata ca CCR a fost politizata si pana acum; si nici n-ar fi putut fi altfel daca tinem cont de modul de numire a judecatorilor Curtii. Dar asta in sine nu este o catastrofa, exista destule exemple de tari pe care tindem sa le luam drept model si unde curtea constitutionala este politizata.
Pericolul apare cand aceasta politizare este in conjunctie cu lipsa unei culturi si unor traditii care sa limiteze excesul politic. De exemplu, cand pentru atingerea unui obiectiv politic orice regula poate fi calcata in picioare, cum s-a intamplat la numirea lui Minea la CCR de catre Camera Deputatilor, dupa ce el pierduse la vot (mai pe larg aici).
Politizarea institutiilor cheie ale statului intr-o tara cu o cultura democratica bine implantata este un inconvenient, dar politizarea intr-o tara in care ordinea democratica este doar o supra-structura cu priza precara la societatea profunda prezinta un pericol mult mai mare. In primul caz, exista limite implicite ale excesului politic bazate pe traditii si cultura dominanta; in al doilea caz, astfel de limite nu exista, iar excesul politic poate merge foarte departe.
Romania se afla in a doua categorie.
Iar basescienii au mai dat o lovitura efortului sisific de a democratiza Romania profunda nu atat prin faptul ca au propus la CCR niste oameni colorati politic (toate partidele au facut asta), ci prin modul in care si-au impus candidatul in Camera Deputatilor, fortand limitele procedurale si legale.
ACS pensions not increase VAT. worse.
ReplyDeleteExcelenta postare, felicitari!
ReplyDeleteSubliniez si eu partea cu traditiile si cutumele democratice. Aceste cutume sunt mult mai importante decat textul si litera constitutiei. In Franta presedintele teoretic poate numi prim-ministru pe cine doreste, dar numeste doar pe liderul majoritatii parlamentare. In UK primul ministru in anumite circumstante este nevoit sa demisioneze, chiar daca nu il obliga nici o lege. In SUA in Senat exista filibusterul care permite opozitiei, minoritatii daca are 40 din 100 de senatori sa blocheze in extremis orice lege sau numire.
Toate aceste cutume sunt menite sa faca imposibila concentrarea puterii, si politizarea intregii administratii si a tuturor institutiilor.
Daca aceste traditii sau legi nescrise nu exista sau nu se incetatenesc in Romania, atunci legile, regulamentele, constitutia trebuie sa fie mult mai explicite, si sa previna orice abuz. Pe buna dreptate s-a discutat si dupa ultimul episod cu numirea judecatorilor despre o reforma a modului in care sunt desemnati.
Exista unii care ar dori desfiintarea curtii constitutionale si mutarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie. eu nu mi-am format inca o opinie, as opta insa pentru urmatoarea varianta: presedintele sa nu mai numeasca nici un judecator, toti judecatorii sa fie numiti de parlament, si anume asa: odata la 3 ani cate 3 judectori, pe o lista comuna cu o majoritate de 80%. Daca partidele nu se pun de acord, sau unul dintre ele incearca sa boicoteze alegerea si sa blocheze CCR interimatul sa fie acoperit de judecatori interimari numiti de CSM.
De acord cu aproape tot ce ai scris, dar se desprinde ideea fatalista ca daca nu exista cultura politica si nu avem cutume sansele de democratizare sunt zero.
ReplyDeleteAsta presupune ca numai prin ocupatie de catre o civilizatie cu o cultura superioara se poate evolua.
Eu cred ca pot fi substituite cutumele de prevederi legale, de proceduri si de un sistem de motivare.
Nu doar Curtea Constitutionala, toate institutile romanesti nu functioneaza.
Nu functioneaza politia, judecatoriile, parchetele SRI-ul si ele nu sunt politizate in profunzime.
Ca sa functioneze trebuie un sistem motivant.
Fara responsabilitate si cu salarii fixe indiferent cat de mari sunt, nu se motiveaza oamenii.
Trebuie corelate veniturile lor cu rezultatele si rezultatele sa fie evaluate dupa un sistem de indicatori prevazuti in lege.
Daca se schimba raportul intre miza si riscuri in favoarea mizei, atunci sistemul iese din inertie si isi schimba comportamentul.
In concluzie prin perfectionarea managemntului institutional se poate ajunge la evolutie comportamentala si in timp comportamentul devine obisnuinta si se transforma in cutume.
@ Deceneu
ReplyDeleteNu am vrut sa sugerez o concluzie fatalista. Se poate progresa, dar asta depinde in mare masura de o elita disciplinata si responsabila. Am scris mai pe larg pe tema asta aici http://rational-idealist.blogspot.com/2009/10/into-labirynth-ro.html:
"pojghita normalitatii ramane fragila. Mentinerea, intarirea si ancorarea ei treptata la Romania profunda cer un efort continuu si un grad de disciplina si solidaritate la nivelul clasei politice. Asta inseamna ca intotdeauna, deasupra luptei politice, sa ramana principiul primordial al consolidarii institutiilor si a regulilor formale ale democratiei.
Sa nu ne mintim, democratia liberala de tip occidental nu este un sistem cu aderenta organica in societatea romaneasca. Reflexul profund la nivel social este mai degraba catre autoritarism si etnocentrism.
Democratia se poate totusi construi si consolida cu timpul, valorile ei oarecum abstracte si formale pot in timp sa impregneze constiinta populara. Dar pentru ca acest lucru sa se intample, este esential ca o masa critica a clasei politice sa actioneze in interesul consolidarii ordinii democratice, chiar daca uneori asta nu aduce un castig politic imediat. Asta inseamna intre altele: pastrarea jocului politic strict in interiorul regulilor formale; respectarea unei minime etichete si evitarea violentelor de limbaj si a atacurilor anti-sistem (chiar daca ele pot aduce voturi); un minim fair play, recunoasterea infrangerii cand este cazul, fara fortarea sau contestarea regulilor."
Completari aici: http://rational-idealist.blogspot.com/2009/12/invelisurile-barbariei-ro.html si aici: http://rational-idealist.blogspot.com/2010/06/despre-ce-vorbeste-basescu-cand.html
@ transildania
ReplyDeleteAm tot mai pregnant impresia ca problema nu poate fi rezolvata doar prin legi si constitutie mai explicite, cum sugerezi. Sigur, legile proaste si interpretabile nu ajuta deloc! Dar fara o minima constiinta in randul clasei politice a responsabilitatii pentru prezervarea si consolidarea sistemului, totul se duce de rapa, indiferent cat de "failsafe" pare pe hartie, indiferent cat de clare sunt regulile formale. Mai pe larg aici: http://rational-idealist.blogspot.com/2010/05/elite-si-popor-ro.html
Da! Avem opinii identice.
ReplyDeleteSi eu am scris despre necesitatea abordarii politicii ca o competitie si nu ca lupta pentru putere.
Au fost putini cei care a privit activitatea politica drept o misiune pentru a servi tara si poporul, si acestia au fost regretatii C Coposu, I Ratiu si T Dumitrescu.
Ceilalti au schimbat prioritatile si in loc sa lupte pentru reforme democratice au luptat pentru permanentizarea la putere. Pentru asta era necesar sa-si elimine adversarii politici.
Din cauza razboiului total, politica este agresiva si saraca in solutii pentru societate.
In anii '90 cetatenii le-au acordat credit FSN-istilor pe motiv ca in perioada dictaturii nu au putut face nimic pentru Romania, si le-au acordat o sansa.
Acum dupa ce lumea s-a lamurit cum stau lucrurile ar alege pe oricine numai pe actualii politicieni nu.
O masa critica poate fi atinsa usor, pentru ca mentaliatea nu mai este atat de refractara la politicieni necunoscuti ca in anii '90.
"O buturuga mica poate rasturna carul mare", cu conditia sa aiba un mesaj ancorat in realitate, accesibil si credibil.
Cititi detalii despre tensiunile dintre Traian Basescu si guvernul Boc, pe
ReplyDeletehttp://taxapenonvaloareaadaugata.blogspot.com