Dar de la Bucuresti unii vad altfel, de exemplu pe blog-ul lui Ioan T. Morar. Iata cum calculeaza: contra guvernului Croitoru au votat 250 de parlamentari (57% din cei care s-au exprimat), iar 189 (43%) au votat pentru. Concluzia? Majoritatea parlamentara anti-Basescu e in descrestere (din moment ce inainte era de peste 60%).
Chiar mai mult, exulta d-l Morar intr-un update la acelasi post:
UPDATE : Am făcut calculul la numărul de prezenţi. Daca facem caculul la totalul parlamentarilor, asa cum sugerează cititorul Adrian Fuchs, majoritatea e şi mai mică, e doar 53 la sută!
Logic, nu-i asa?
Pai, nu.
Cu tot respectul pentru d-nii Morar si Fuchs, am o veste proasta pentru domniile lor. Sa ne concentram pentru un minut.
Situatia la un vot de investitura e radical diferita de cea de la - sa zicem - o motiune de cenzura. Asimetria este in beneficiul status quo-ului si este introdusa prin articolele 103 si 113 din Constitutie.
La o motiune de cenzura, oponentii guvernului trebuie sa se mobilizeze pentru a acumula numarul de voturi necesare (236, adica jumatate plus unu din totalul parlamentarilor, conform art.113, paragraful 1); pe de alta parte, sustinatorii guvernului nu sunt sub aceeasi presiune, pentru ca in primul rand conteaza voturile contra, nu cele pentru guvern.
Prin contrast, conform art.103 paragraf 3, la un vot de investitura situatia este inversa: sustinatorii guvernului propus sunt cei care trebuie sa se mobilizeze exemplar, pentru a trece pragul de jumatate plus unu din totalul parlamentarilor, altfel guvernul nu poate fi investit. Numarul voturilor contra conteaza mai putin. De altfel, chiar a existat o declaratie din partea PNL care demonstreaza o stapanire mai sigura a aritmeticii parlamentare decat cea a d-lui Morar:
Si surse la varful PNL confirma ca iau in calcul absenta parlamentarilor la votul Guvernului Croitoru: "Interesul nostru nu e sa aducem oamenii la vot. Asta e interesul PDL. Deci s-ar putea sa fie parlamentari PNL absenti, dar unii vor veni."
Recapitulez:
- Pe 13 octombrie, cand PSD si PNL si-au somat toti parlamentarii sa vina la vot sub amenintarea excluderii (iar, conform unor surse, PDL incerca prin diferite mijloace sa-i convinga sa nu se prezinte), motiunea de cenzura impotriva guvernului Boc a fost votata de 254 de deputati si senatori.
- Pe 4 noiembrie, cand majoritatea anti-Basescu nu a avut un interes imediat sa se mobilizeze la vot, au votat contra investirii guvernului Croitoru 250 de deputati si senatori.
- In concluzie, exista o diferenta "semnificativa", 254 minus 250, care - ignorand circumstantele radical diferite - ii permite d-lui Morar sa detecteze un trend descrescator :) Analiza politica de prima mana!
Iar in conditiile acestei ecuatii politice, presedintele si-a anuntat cu ceva timp in urma intentia ca o eventuala a doua nominalizare sa fie de la PDL. Desigur, pentru ca nu vrea sa iasa din litera Constitutiei si in virtutea responsabilitatii sale de garant al ordinii democratice. E o gluma trista.
Cum scriam intr-una dintre primele postari pe acest blog, cred ca miza principala a acestor alegeri prezidentiale si a ultimelor intamplari de pe scena politica nu este persoana viitorului presedinte, ci salvarea institutiilor de baza ale democratiei romanesti, incepand cu parlamentul.
Pana acum, defensiva parlamentului a functionat neasteptat de bine, dar "meciul" ramane - inca - deschis oricarui rezultat. Se joaca pe contre.
Domnul Morar este filolog la baza :-) Din pacate logica ii este destul de des umbrita in ultima vreme, actionand hormonal cam in stilul fetelor de la APACA.(Fara legatura: Imi place si ca pe frontispiciul blogului si-a adaptat, inspirat, sloganul de la programul de fidelizare al Lufthansa :-) )
ReplyDeleteC.
Din păcate nu reuşesc să comentez la postul următor, cel cu teoria jocurilor politice. Ideea este OK şi argumentată solid, dar ignoră două elemente care schimbă un pic datele problemei.
ReplyDelete1) Economia românească nu este chiar în pragul colapsului şi este suficient de puternică pentru a rezista crizei politice. Din acest punt de vedere, încă o lună în plus nu mai contează.
2) Electoratul românesc, îm schimb, nu este suficient de pregătit pentru a accepta raţionalul în defavoarea emoţionalului. Din acest punct de vedere o cedare a uneia dintre părţi va fi egală cu înfrângerea. Din contră, creşterea lui Geoană şi a lui Antonescu au la bază rezistenţa coaliţiei.
Dacă ne uităm la graficele lui Turanbarr (CCSB) observăm că creşterea lui Geoană este în paralel cu creşterea prezenţei la vot. Asta înseamnă că, pe măsură ce criza se adânceşte, din ce în ce mai mulţi oameni oameni se decid să vină la vot pentru a vota împotriva lui Traian Băsescu.
@ Cristian Banu
ReplyDelete(comentariul, ca si raspunsul meu, se refera la postarea urmatoare, din 7 noiembrie)
Multumesc pentru comentariu, ca si pentru informatia privind corelatia dintre prezenta la vot si votul anti-Basescu (nu ma surprinde).
Nici eu nu cred ca economia va intra in colaps intr-o luna, totul e o chestiune de costuri. De exemplu, amanarea finantarii de la FMI si UE se traduce prin costuri mai mari pentru finantarea deficitului bugetar in aceasta perioada.
Inteleg si argumentul nr.2, dar cred totusi ca o comunicare corecta pe ideea planului propus, asociata cu disciplina de mesaj (e drept, marfa rara la noi...) ar putea evita in mare masura perceptia de "infrangere" si ar putea chiar beneficia de imaginea de salvatori ai situatiei. Cred ca ethosul popular la romani e mai degraba unul acomodant, decat confrontational. Sigur, fanii neconditionati ai lui Basescu vor fi probabil incantati de o noua victorie magistrala a carmaciului, dar ei sunt totusi din ce in ce mai putini.
Punctul cel mai problematic al argumentului meu, sunt de acord, este ca interesul imediat al PNL si PSD in a aplica tactica propusa nu e foarte evident. Ambele partide par a prefera sa se complaca in a capitaliza politic de pe urma crizei si in fond nu sunt deloc deranjate de trendul actual (doar Antonescu e probabil ingrijorat de posibilitatea de a rata turul doi). Ar fi nevoie de altruism, disciplina si solidaritate, cum am si spus - or, nici astea nu se gasesc din belsug in randul clasei noastre politice.
Dar mai este totusi ceva. Basescu este imprevizibil pana in ultimul moment, iar continuarea crizei este singura lui sansa de a reusi vreo lovitura neasteptata pe ultima suta de metri. Criza ii lasa deschise mai multe optiuni, inclusiv de a iesi in afara regulilor jocului (de ex. amanarea alegerilor, conflict extern, stare de urgenta legata de gripa noua sau situatia economica, oprirea platii pensiilor si salariilor...). Din punctul meu de vedere (expus in multe din postarile anterioare), Basescu este dispus la aproape orice. Continuand jocul asta, PNL si PSD isi asuma anumite riscuri si nu este exclus sa aiba o surpriza mai mult decat neplacuta.
Deja Traian Băsescu a încălcat orice uzanţă diplomatică ignorând sugestia FMI de a accepta nominalizarea lui Johannis (de asta a venit de fapt FMI-ul, şi a plecat după nominalizarea lui Negoiţă, ei se aşteptau la altceva). La fel şi în relaţia cu CE, când i s-a sugerat o anumită nominalizare şi el a făcut altele. Cred că s-au atins nişte limite dincolo de care victoria lui Traian Băsescu devine mai mult decât a la Pyrus. El ar trebui să gestioneze o ţară în criză economică şi una socială profundă ceea ce ne-ar arunca într-o depresie profundă.
ReplyDelete@ Cristian Banu
ReplyDeletePerfect de acord cu ce spui. As adauga drept exemplu si tactica "minereasca" a insistentei pana in panzele albe cu Dacian Ciolos pentru postul de comisar european la Agricultura, in ciuda semnalelor clar negative dinspre Bruxelles si cateva capitale importante. Ma intreb retoric cu cine s-a consultat PDL cand a facut aceasta nominalizare. Asa ceva nu se face nici macar in Romania. Decizii de genul asta, care pot afecta interesele tarii pe mult timp de-acum inainte, trebuie luate preferabil prin consensul fortelor politice si oricum dupa consultari serioase. Isi vor asuma Basescu si PDL costurile esecului? Ma indoiesc...